cătălin pavel • doi oameni într-o poză
1
Colecţia MAGISTER Editor: MIRCEA PETEAN Coperta colecţiei: CRISTIAN CHEŞUŢ Ilustrația copertei: ALEXANDRU POTECĂ, Vitraliu, 2011 (detaliu)
© Cătălin Pavel © Editura Limes, 2015 Str. Castanilor, 3 407280 Floreşti, jud. Cluj Tel./fax: 0264/544109; 0723/194022 Email:
[email protected] www.edituralimes.ro ISBN 978-973-726-888-4
2
cătălin pavel
doi oameni într-o poză cu o postfață de Angelo Mitchievici
limes 3
Cătălin Pavel (n. 1976) este doctor în arheologie. Săpături în ţară şi în Maroc, Franţa, Germania, Anglia, Israel şi în special Turcia (Milet şi, în 2005-2010, la Troia). Autor al unui volum de teorie şi metode arheologice, Describing and Interpreting the Past, Ed. Univ. din Bucureşti, 2010; co-autor al unui Dicţionar de Mitologie Greco-Romană, Ed. Corint, 2011. Chevening Fellow al Universităţii din Oxford, bursier al Colegiului Noua Europă, Bucureşti şi Mellon Fellow al Institutului Arheologic Albright, Ierusalim. A predat cursuri de artă clasică la Universitatea din București și la Kennesaw State University, Atlanta. Articole de specialitate, între care „Homer and archaeology – perspectives from the East Aegean/West Anatolian interface”, în M. Mazoyer, V. Faranton (edd.), Homère et l’Anatolie, II, L’Harmattan, Paris 2014, 9-70. Romanul Aproape a şaptea parte din lume, Ed. Humanitas, 2010 a obținut premiul UniCredit/Bibliofagia şi premiul „Tînărul scriitor al anului 2010” acordat de Ministerul Culturii. Debut în poezie în 2013 cu volumul Altera Pars, Ed. A.T.U. (premiul Mircea Ivănescu acordat de Artgothica Sibiu), urmat în 2014 de Tulburarea la ființele vii, Ed. Limes.
4
Postfață Autor al volumelor Altera Pars (ATU, Sibiu, 2013) și Tulburarea la ființele vii (Limes, Cluj, 2014), Cătălin Pavel este un
poet care își construiește meticulos și aproape arhitectonic poezia așa cum și cel de-al treilea volum, Doi oameni într-o poză, o demonstrează. Dacă fațada clădirii ca și structura ei corespund unui spirit ordonat, cartezian, care-și așază ideile precum cărțile într-o bibliotecă, interiorul clădirii arată altfel, relativizează eșafodajul de certitudini, întrebările sunt lansate, dar nu pentru a-și primi răspuns, ci pentru a mări incertitudinea. Poezia lui Cătălin Pavel incorporează alefic cosmogoniile ca evenimente de familie, ca o plimbare în jurul camerei propriei existențe. E aici o vârstă mai veche a poeziei, o vână modernistă, ușor nichitastănesciană recuperată însă cu un alt timbru, uneori ușor elegiac. În poemul descrierea lumii (introit) sunt prezentate modalitățile de a te raporta la lume: ”1. a explica lumea/ 2. a depăși lumea/ 3. a trăi lumea/ 4. a descrie lumea”. Sunt totodată și patru opțiuni poetice dintre care autorul o alege pe ultima. Nu soluția cognitivistă a descoperirii unui înțeles, a unui sens, nici cea metafizică a poeziei ca expresie a unei transcendențe, a unei iluminări, a unei incandescențe mistice și nici poezia ca mod de viață, ca texistență, ca respirație. Dar ce înseamnă a descrie lumea? Nu este aceasta cea mai antipoetică opțiune? Nu și în modul în care înțelege Cătălin Pavel să o facă. Există o ramă narativă a acestei poezii precum și o dimensiune biografistă cu care poezia de notație a nouăzeciștilor ne-a obișnuit, și nu de puține ori Cătălin Pavel își joacă la confiniile cu prozaicul un lirism bine temperat în care ascunde sâmburele metafizic care nu apucă să încolțească, precum în doppelgänger (2007). Tocmai aceste decupaje anecdotice, aceste petites histoires au savoarea întâmplării semnificative, a strălucirii furtive a unei clipe care prin absurd și comic descoperă frumusețea iregularului.
118
Pe un ton postmodern care face din orice participare un act ludic și din orice pronunțare o referință ascunsă în marea bibliotecă a lumii, autorul pare mai degrabă rezervat în a se juca cu registrele: ”conducerea a avut din nou dreptate,/ nici o poezie fără un citat din shakestacovici”, este vorba despre câteva versuri din Hamlet, mai precis celebrul solilocviu din ”Nunnery Scene”, ”to be, or not to be...””Puzzles the will,/And makes us rather bear those ills we have,/Than fly to others that we know not of.” Care apar astfel: puzzles the will and makes us rather bear/ (ce-are ursu-a face?, nota mea, sau poate ursus?/ nota mea adică nota mea de plată?) those ills we have, than fly to others that we know not of.” Există aici ca fapt emblematic pentru întreaga poezie, o răscruce de drumuri poetice care implică utilizarea intertextualității. Poezia modernistă reclamă intertextualitatea cum magistral vedem în poezia lui T.S. Eliot, există acolo o întreagă bibliotecă vizitată de o minte strălucitoare care găsește un fir ezoteric sărind din citat în citat, din aluzie în aluzie, din carte în carte, compunând propriul traseu enigmatic. Există însă și un alt uz al intertextualității în poezia postmodernă care nu compune trasee hermeneutice, ci desface poezia de orice contract cu absolutul și căutarea Graalului, a marelui sens ascuns. În poezia sa Cătălin Pavel aparent face un pas înapoi către prima modalitate, dar având în minte experiența acestei dezlegări a poeziei de obligația de a fi un drum de ascunziș, de a trimite către un sens încărcat de obligația cunoașterii. De aici și jocul dea lectura eronată unde ”bear” este citit ca substantiv și nu ca verb fapt care distruge coerența frazei aruncându-te în absurdismul asumat al jocului avangardelor cu cuvintele puse în libertate. Lumea luată la descris de autor este una mică, este lumea lui, o lume care intră într-o poză pentru doi. Sunt poezii precum cei șapte contra tebei care revendică moștenirea modernității, și altele care o revendică pe cea a postmodernității. Ici și colo câte un vers borgesian ”arme a căror frumusețe e mai importantă decît victoria”, ”tot ce e văzut prin sticlă devine de sticlă”, ”e ca și cum ai fi vrut să construiești ceva ca să te aperi/ dar, dintr-o neglijență, ai construit ceva ca să fii atacat” (cei 119
șapte contra tebei) strălucește ca un diamant într-o montură de argilă.
Știind că are libertatea de a opta, Cătălin Pavel se mută cu ușurință către o ironie care îl invocă pe Daniil Harms. Scagliosi de la Foxford se confruntă cu Köstebek de la Bambridge (doppelgänger (foxford și bambridge)), poemul fiind scris în maniera scenetelor absurdiste ale lui Harms unde conflictul dintre cele două universități se rezolvă pe teren cu voluntarii miciuriniști anapestiști și confucianiștii galimatici; ”scagliosi era un tip violent, cu o pasiune pentru giotto/ giotto în sus, giotto în jos/ cînd rectorul universității foxford îl chemase la rectorat/ ca să-i încredințeze misiunea istorică / de a alcătui și de a conduce o bandă,/ scagliosi avea un ochi vânăt./ tocmai scrisese o poezie de dragoste.” Tocmai aceste dialoguri absurdiste, tonul burlesc și giumbușlucar cu panaș, ironia conferă acestei poezii antilirice acel ludic inteligent, plin de farmec. Respirația devine o chestiune abordată ironic de o manieră pseudoștiințific-cognitivistă, aplombul n-ar lipsi, dacă nu ar fi neserios, iar chestiunile de ”suflet” se rezolvă de o manieră agreabil-trivială, spre exemplu în (pontage mig-iva (natură moartă cu trafic)): ”tu erai ăla mai radical/ eu citeam despre femei frumoase și tu le-o trăgeai,/ eu beam pînă la nouă și tu până la două/ treceam acum cîteva zile prin parcul kiseleff/ nici unul din noi nu mai era acolo și n-au/ trecut decît douăzeci de ani”. Există câteva seriale poetice, de pildă, dragoste (cu zimți), recurențe tematice care fixează o geometrie, lasă să se vadă un desen, răspund unor momente care se fixează nu prin memorie, ci prin filigranul emoției. Efectul obținut prin recrutarea sensibilă a unor gesturi simple, a unor non-evenimente este percutant. O parte dintre cele mai reușite poezii ale acestui volum reușesc printr-o regie a simplității: ”ai venit la mine cu o lumină mare în păr./ m-am speriat./ te-am așezat și ți-am adus un pahar cu apă,/ apa nu poate să strice./ nu aveam timp să mă gîndesc cum să-ți fac bine, / îmi foloseam toată puterea ca să fiu sigur că nu-ți fac rău./ după asta te-am întrebat ce s-a întâmplat./ niciodată nu trebuie să întrebi asta.// eu mă uitam la tine cît puteam de mult/ 120
și simțeam cum totul se scufundă în inima mea/ ca în întuneric.// tu închideai ochii cît puteai de mult.” (dragoste (cu zimți), III) Doi oameni într-o poză este un volum care confirmă un timbru particular în poezia actuală și o sensibilitate poetică care-și are propria sa reverberație, propriul sigiliu. Angelo Mitchievici
121
cuprins pontage mig-iva (fum) ............................................................ 5 descrierea lumii (introit) .......................................................... 9 descrierea lumii (vremea) ...................................................... 12 descrierea lumii (departamentele lumii) .................................. 14 descrierea lumii (țipar) .......................................................... 16 descrierea lumii (beteșda) ..................................................... 18 il leone d’oro (respirația) ....................................................... 20 cărbuni și energie electrică (acte) ........................................... 21 dragoste (cu zimți), I ............................................................ 23 doppelgänger (1999) ............................................................ 24 rue gauthier/rue dorion (vino şi judecă-mă) ............................ 26 pontage mig-iva (natură moartă cu trafic)............................... 30 dragoste (cu zimți), II ........................................................... 34 doppelgänger (miile de lucruri albe) ....................................... 35 rue gauthier/rue dorion (acesta nu este un protest) ................. 37 cei şapte contra tebei ............................................................ 38 dragoste (cu zimți), III .......................................................... 43 rue gauthier/rue dorion (totul merge de la sine şi merge bine) . 44 doppelgänger (foxford și bambridge)...................................... 47 descrierea lumii (strategii de respirat)..................................... 50 descrierea lumii (orientarea în timp) ....................................... 53 descrierea lumii (ce ne stă la dispoziţie, ce lipseşte)................. 55 descrierea lumii (evaluare) .................................................... 57 descrierea lumii (noi doi, sau în fine) ...................................... 58 descrierea lumii (dies irae) .................................................... 62 doppelgänger (material) ........................................................ 65
122
mai încet muzica mai tîrziu .................................................... 68 dragoste (cu zimți), IV .......................................................... 69 rue gauthier/rue dorion (încercarea vulpii de a se elibera) ........ 70 il leone d’oro (mingiuca) ........................................................ 71 cărbuni și energie electrică (bun, bine, încă o dată) ................. 72 doppelgänger (2007) ............................................................ 75 rue gauthier/rue dorion (nelumesc) ........................................ 78 pontage mig-iva (lumea de sub altă lume) .............................. 79 rue gauthier/rue dorion (iubirea şi pofta) ................................ 80 dragoste (cu zimți), V............................................................ 82 doppelgänger (singur) ........................................................... 83 camarade ............................................................................. 84 rue gauthier/rue dorion (cînd despărţirea s-a mai risipit) .......... 87 dragoste (cu zimți), VI .......................................................... 88 tiefpunkt .............................................................................. 90 pontage mig-iva (hoțul de muzică) ......................................... 91 dragoste (cu zimți), VII ......................................................... 94 rue gauthier/rue dorion (cet homme que tu aimais) ................. 95 dragoste (cu zimți), VIII ........................................................ 97 cărbuni și energie electrică (doi ani) ....................................... 98 descrierea lumii (exemple de bucurii) ................................... 100 descrierea lumii (activitatea troleibuzelor noaptea) ................ 103 descrierea lumii (stadt) ....................................................... 106 descrierea lumii (memorie) .................................................. 108 descrierea lumii (eclesiastul) ................................................ 109 descrierea lumii (libera me) ................................................. 115 o tonă de kerosen într-un perpetuum mobile......................... 117
postfață de Angelo Mitchievici ............................................. 118 123
