PSIHOLOGIE EXPERIMENTALÃ Ediþia a IV-a

NICOLAE LUNGU

PSIHOLOGIE EXPERIMENTALÃ Ediþia a IV-a

1

© Editura Fundaþiei România de Mâine, 2007 Editurã acreditatã de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii prin Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României LUNGU, NICOLAE Psihologie experimentalã / Nicolae Lungu, ediþia a 4-a Bucureºti: Editura Fundaþiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-872-4 159.9.072(075.8) Reproducerea integralã sau fragmentarã, prin orice formã ºi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisã ºi se pedepseºte conform legii. Rãspunderea pentru conþinutul ºi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Elena-Adriana Zamfir Tehnoredactor: Cornelia Prodan Grafician: Octavian Ion Penda Bun de tipar 21. 05.2007; Coli tipar: 16,75 Format: 16/61X86 Editura Fundaþiei România de Mâine Bulevardul Timiºoara nr. 58, Sector 6 Tel./Fax:021/ 444.20.91; www.SpiruHaret.ro e-mail: [email protected] 2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE – PSIHOLOGIE

NICOLAE LUNGU

PSIHOLOGIE EXPERIMENTALÃ Ediþia a IV-a

Editura Fundaþiei România de Mâine Bucureºti, 2007 3

4

CUPRINS

Prefaþã ....................................................................................................... 11 I. BAZELE TEORETICE ªI METODOLOGICE ALE EXPERIMENTULUI

1. Raportul dintre obiect ºi metodã în ºtiinþã ....................................... 2. Metoda experimentalã în psihologie ............................................... 3. Modelarea experimentalã ................................................................ 3.1. Variabile implicate în experiment ............................................. 3.2. Controlul variabilelor ................................................................ 4. Componentele cercetãrii experimentale (proiectul experimental) ... 4.1. Stabilirea ipotezei ...................................................................... 4.2. Organizarea experimentului: selecþia subiecþilor ºi tipurile de experiment ........................................................ 4.3. Tipuri de experiment ................................................................. 4.4. Prelucrarea ºi interpretarea datelor ........................................... 5. Test ºi experiment ............................................................................ 5.1. Validarea testului .........................................................................

II. TEHNICI PSIHOFIZIOLOGICE ÎN PSIHOLOGIE

1. Componentele neurofiziologice ale activitãþii psihice .................... 1.1. Electroencefalografia (EEG) ..................................................... 1.1.2. Model experimental de utilizare a EEG în psihologie ........ 1.2. Pneumografia ............................................................................. 1.3. Modificãrile circulatorii ............................................................. 1.4. Cronaximetria ............................................................................. 1.5. Electromiografia (EMG) ............................................................ 1.6. Reacþia electrodermalã (RED) .................................................. 1.7. Tehnici poligraf ....................................................................... 1.7.1. Tehnicile poligraf în cercetarea judiciarã ........................... 1.7.2. Tehnicile poligraf în studiul personalitãþii .......................... 2. Timpul de reacþie (TR) .................................................................... 2.1. Valoarea teoreticã ºi practicã a timpului de reacþie ................... 2.2. Tehnici de mãsurare a timpului de reacþie ................................

13 14 18 19 23 25 25

26 28 29 30 31 34 36 39 40 41 43 44 44 46 47 50 54 54 56 5

2.3. Clasificarea timpului de reacþie ................................................ 59 2.4. Factori care influenþeazã timpul de reacþie ................................ 61 III. ELEMENTE DE PSIHOFIZICÃ

1. Psihofizica obiectivã ........................................................................ 64 2. Psihofizica subiectivã ....................................................................... 65 3. Praguri senzoriale ............................................................................. 66 3.1. Pragul absolut ............................................................................ 66 3.2. Pragul diferenþial ..................................................................... 6 l 3.3. Pragul superior ........................................................................... 67 4. Principalele metode ale psihofizicii obiective ................................ 67 4.1. Metoda reproducerii sau erorii medii ....................................... 67 4.2. Metoda limitelor sau variaþiilor minime ................................... 68 4.3. Metoda constanþei (stimulilor constanþi sau cazurilor adevãrate ºi false) ....................................................................................... 70 4.4. Funcþia psihometricã .................................................................... 70

IV. INTEROCEPÞIA

1. Senzaþii interne .............................................................................. 1.1. Senzaþiile de foame .................................................................. 1.2. Senzaþia de sete ........................................................................ 1.3. Senzaþia de greaþã ...................................................................... 1.4. Senzaþia de durere visceralã ...................................................... 1.4.1. Clasificarea durerii interne ................................................. 1.4.2. Factori care pot provoca durerea ....................................... 1.4.3. Psihologia durerii interne .................................................. 2. Senzaþiile kinestezice (de miºcare) .................................................. 3. Senzaþiile statice (sau de echilibru) ................................................

V. RECEPÞIA GUSTATIVÃ ªI OLFACTIVÃ

1. Gustul .............................................................................................. 1.1. Structura analizatorului gustativ ............................................... 1.2. Tipurile de senzaþii gustative .................................................... 1.3. Procedee pentru determinarea sensibilitãþii gustative .............. 2. Mirosul ........................................................................................... 2.1. Structura receptorilor olfactivi ................................................ 2.2. Stimularea olfactivã ................................................................. 2.3. Structura chimicã a substanþelor olfactogene ........................... 2.4. Teorii asupra mecanismului olfacþiei ........................................ 2.5. Clasificarea mirosurilor ............................................................ 2.6. Senzaþii care însoþesc mirosul .................................................. 2.7. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive ..................... 2.8. Adaptarea olfactivã ................................................................... 2.9. Antrenamentul gusto-olfactiv ......................................................

6

72 73 75 75 75 76 76 77 78 78 80 80 81 82 83 83 84 85 87 88 90 90 93 93

VI. RECEPÞIA CUTANATÃ

1. Consideraþii generale ..................................................................... 2. Mecanismul fiziologic al recepþiei cutanate ................................... 3. Tipuri de senzaþii cutanate .............................................................. 3.1. Senzaþiile tactile (atingere, presiune ºi vibratile) ..................... 3.1.2. Posibilitãþi de determinare a sensibilitãþii senzoriale tactile ......................................... 3.2. Senzaþiile de temperaturã ......................................................... 3.2.1. Mãsurarea sensibilitãþii termice .......................................... 3.3. Senzaþiile de durere superficialã (cutanatã) .............................. 3.3.1. Posibilitãþi de mãsurare a sensibilitãþii dureroase ................ 4. Localizarea (topognozia) senzaþiilor cutanate ..................................

VII. RECEPÞIA VIZUALÃ

1. Sensibilitatea vizualã ....................................................................... 1.1. Elementele constitutive ale ochiului ......................................... 1.2. Elemente de psihofiziologie a vederii ...................................... 1.2.1. Formarea imaginii pe retinã ................................................ 1.2.2. Conducerea influxului nervos ............................................. 1.2.3. Proiecþia corticalã ............................................................... 1.2.4. Baza fotochimicã a vederii ................................................. 1.2.5. Fenomenele bioelectrice din ochi ....................................... 1.3. Posibilitãþi de determinare a sensibilitãþii vizuale .................... 1.3.1. Suportul teoretic al mãsurãtorilor ....................................... 1.3.2. Elemente de fizicã a luminii ............................................... 1.3.3. Determinarea pragurilor vizuale ......................................... 1.4. Acuitatea vizualã ........................................................................ 1.4.1. Procedee experimentale pentru determinarea acuitãþii vizuale ............................................................... 1.5. Adaptarea vizualã ....................................................................... 2. Sensibilitatea cromaticã .................................................................. 2.1. Spectrul cromatic: caracteristici ............................................... 2.2. Sensibilitatea cromaticã a ochiului ........................................... 2.3. Teoriile privind natura ºi mecanismul sensibilitãþii cromatice 2.4. Amestecul culorilor .................................................................... 2.5. Procedee experimentale pentru investigarea sensibilitãþii cromatice ............................................................ 2.5.1. Studiul tonalitãþii cromatice ................................................ 2.5.2. Studiul saturaþiei .................................................................. 2.5.3. Determinarea tulburãrilor sensibilitãþii cromatice ............... 2.6. Câmpul vizual ºi vederea binocularã ....................................... 2.6.1. Câmpul vizual ºi determinarea lui ...................................... 2.6.2. Vederea stereoscopicã (binocularã) ºi demonstrarea ei ....

94 95 95 95 96 99 101 102 103 104 105 105 106 106 108 109 110 111 111 111 112 114 115 117 118 120 120 122 123 125 127 127 127 127 131 131 133 7

2.7. Adaptarea sensibilitãþii cromatice ............................................ 2.8. Imagini consecutive .................................................................. 2.8.1. Imaginea consecutiv-pozitivã .............................................. 2.8.2. Imaginea consecutiv-negativã ............................................. 2.9. Contrastul cromatic ................................................................... 2.10. Aplicaþiile cromosensibilitãþii în activitatea practicã .............. 2.10.1. Efectele culorilor asupra personalitãþii ............................. 2.10.2. Caracteristicile culorilor primare ºi rezonanþa lor afectivã 2.10.3. Vârsta, sexul ºi efectul termic al culorilor ...................... 2.10.4. Culoare ºi muncã .............................................................. 2.10.5. Recomandãri pentru utilizarea culorilor în activitatea industrialã .................................................. VIII. RECEPÞIA AUDITIVÃ

1. Structura morfofuncþionalã a urechii .............................................. 2. Elemente de acusticã ...................................................................... 2.1. Oscilaþii acustice ........................................................................ 2.2. Frecvenþa oscilaþiilor acustice .................................................. 2.3. Intensitatea oscilaþiilor acustice ºi nivelul de tãrie a sunetelor 2.4. Reflexia oscilaþiilor ..................................................................... 2.5. Defazajul, rezonanþa ºi bãtaia oscilaþiilor ................................. 3. Conducerea oscilaþiilor acustice ..................................................... 3.1. Teoria rezonanþei auzului .......................................................... 3.2. Conducerea osoasã ºi teoria lui Wever ºi Bray ....................... 4. Metode de determinare a sensibilitãþii auditive ............................. 4.1. Acumetria fonicã ºi acumetria instrumentalã ........................... 4.2. Examenul cu dispozitive speciale ............................................. 4.3. Audiometria ................................................................................ 4.4. Diferenþierea sunetelor în raport cu înãlþimea ......................... 4.5. Diferenþierea sunetelor în raport cu timbrul ............................. 4.6. Diferenþierea sunetelor în raport cu durata .............................. 5. Tipuri de surditate ........................................................................... 6. Determinarea localizãrii spaþiale a sunetelor .................................. 6.1. Localizarea auditivã .................................................................. 6.2. Modele experimentale pentru localizarea sonospaþialã ............. 7. Adaptarea auditivã ºi aplicaþii practice ........................................... 7.1. Dinamica sensibilitãþii auditive ca efect al adaptãrii ................ 7.2. Efectele zgomotului asupra sensibilitãþii auditive ................. 7.3. Modalitãþi de atenuare a zgomotului ......................................

IX. PERCEPÞIA ÎNSUªIRILOR SPAÞIALE ALE OBIECTELOR

133 134 134 134 135 136 136 137 137 138 140 141 143 143 144 145 148 149 152 154 155 156 156 157 158 160 161 162 162 163 163 165 168 168 169 171

1. Percepþia mãrimii .......................................................................... 172 2. Percepþia formei ............................................................................. 174 3. Desprinderea figurii de fond .......................................................... 178

8

3.1. Figurile duble ............................................................................ 3.2. Camuflajul ............................................................................. 4. Percepþia de adâncime..................................................................... 5. Orientarea în spaþiu ...................................................................... 6. Percepþia timpului ........................................................................ 6.1.Timp biologic ºi timp psihologic ............................................. 6.2. Orientarea temporalã .............................................................. 6.3. Perceperea succesiunii .............................................................. 6.4. Perceperea ºi aprecierea duratelor ............................................ 6.5. Metode de cercetare a percepþiei timpului ............................. 6.5.1. Timp vid ºi timp plin ....................................................... 6.5.2. Evaluarea verbalã ............................................................. 6.5.3. Evaluarea prin reproducere ............................................... 6.5.4. Evaluarea prin producere ................................................. 6.6. Influenþa farmacodinamicã a unor droguri asupra percepþiei timpului ...................................................... 7. Percepþia miºcãrii ........................................................................... 8. Iluziile perceptive ......................................................................... 8.1. Teoria montajului ................................................................... 8.2. Tipuri de iluzii perceptive ...................................................... 8.3. Iluzii optico-geometrice ......................................................... 8.4. Iluzia de miºcare .................................................................... 8.4.1. Miºcarea aparentã ............................................................ 8.4.2. Modelul lui Wertheimer ................................................... 8.4.3. Iluzia care afecteazã forma miºcãrii (fenomenul Pulfrich) ........ 8.4.4. Iluzia care afecteazã forma mobilului (efectul Auersperg-Buhrmester) ..................................... 8.4.5. Iluzia de amplitudine a miºcãrii ....................................... X. ATENÞIA

1. Complexitatea fenomenologicã a atenþiei .................................... 1.1. Motivaþie ºi prosexigenie ...................................................... 1.2. Reacþia de orientare ................................................................ 2. Modelarea experimentalã a particularitãþilor atenþiei .................. 2.1. Stabilitatea atenþiei ................................................................. 2.2. Volumul atenþiei ..................................................................... 2.3. Distribuþia atenþiei .................................................................. 2.4. Deplasarea atenþiei .................................................................. 2.5. Distragerea atenþiei ................................................................... 2.6. Probe speciale de atenþie .......................................................... 3. Supravegherea tablourilor de comandã, vigilenþã ºi atenþie .......... 3.1. Fluctuaþiile atenþiei ................................................................... 3.2. Fluctuaþiile performanþelor ......................................................

179 181 182 184 186 186 187 187 188 189 189 189 189 189 190 191 193 194 194 196 198 198 199 200 200 200 201 202 203 204 204 205 205 205 206 206 213 213 214 9

3.3. Modele experimentale pentru studiul detecþiei ºi urmãririi semnalelor ........................................................... 215 3.4. Condiþii experimentale în sarcinile de detecþie ..................... 215 3.5. Mãsurarea performanþelor în probele de vigilenþã ................. 216 XI. GÂNDIREA ªI LIMBAJUL

1. Gândirea ...................................................................................... 1.1. ªcoli psihologice ºi modele experimentale preferate ............. 1.2. Cercetãri experimentale privind studiul noþiunilor ................ 1.2.1. Metode privind însuºirea noþiunilor ................................ 1.2.2. Condiþii care pot favoriza sau frâna formarea noþiunilor .. 1.3. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor ºi operaþiilor gândirii ............................................................ 1.3.1. Rezolvarea de probleme .................................................. 1.3.2. Dificultãþi în rezolvarea de probleme: fixitatea funcþionalã ºi fixitatea metodei .......................... 1.3.3. Modele de probleme pentru cercetarea experimentalã a perspicacitãþii ºi raþionamentului logico-matematic ...... 2. Limbajul ....................................................................................... 2.1. Consideraþii teoretice ºi metodologice .................................. 2.2. Elemente de morfofiziologie a fonaþiei .................................. 2.3. Componentele sonore ºi semantice ale vorbirii ..................... 2.3.1. Componenta sonorã (acusticã) ........................................ 2.3.2. Componenta semanticã .................................................... 2.3.3. Direcþiile de cercetare experimentalã a limbajului ..........

XII. MEMORIA

217 217 219 219 222 223 231 233 233 235 235 238 239 240 242 242

1. Consideraþii teoretice ºi metodologice .......................... ............. 2. Bazele neurofiziologice ºi biochimice ale memoriei ................... 3. Cercetarea experimentalã a memoriei ......................................... 3.1. Metode de investigare a memoriei ......................................... 3.2. Aparate utilizate în studiul memoriei (mnemometrele) .........

248 248 252 252 257

XIII. Stres ºi substres: modelare experimentalã .................................

258

Bibliografie .........................................................................................

265

10

PREFAÞÃ

Psihicul, entitate funcþionalã a creierului ºi, în consecinþã, imponderabil ca atare, s-ar preta, mai degrabã, unor aprecieri calitative decât unor mãsurãtori riguroase. Structura sa hipercomplexã (M. Golu, 1975), multifactorialã ºi înalt probabilistã se circumscrie într-o ecuaþie exponenþialã de n variabile, cu o combinatoricã puternic marcatã de „hardul” personalitãþii ºi de situaþia existenþialã datã (variabilitatea mediului social ºi fizic). Ar însemna sã privãm psihologia de metodologia experimentalã care se bazeazã, în principal, pe mãsurare (mãsurã) ºi sã ne rezumãm la speculaþia introspecþionistã, curent demult depãºit. Aºa se explicã faptul cã mãsurarea (cuantificarea) ºi-a fãcut loc cu dificultate în psihologie (ce sã mãsurãm?). În disperare de cauzã, behaviorismul a iniþiat procedeul evaluãrii intrãrii ºi ieºirii: mãsurarea valorii stimulilor la intrarea lor în sistemul psihic uman (SPU) ºi cuantificarea rãspunsurilor individului (aºa-numita relaþie S-R). Critica adusã behaviorismului ortodox (clasic) cã ar exclude tocmai rolul psihicului a condus la introducerea personalitãþii ca factor catalizator ºi integrator al reacþiei → P) – rãspunsul este dat în funcþie de S-R, astfel încât acesta devine R = f (S ← raporturile dintre stimul ºi personalitate. În cei aproape 130 de ani ce s-au scurs de la înfiinþarea laboratorului lui W.Wundt (1879) ºi pânã astãzi, metodologia experimentalã a beneficiat de perfecþionãri continue, potenþate de progresele tehnicii în ansamblu. Ca exemplu, de la cronoscoapele cu mecanism de ceasornic (D’Arsonval, Hipp, Rupp º.a.) la cele electrice ºi electronice (polireactografe) s-a ajuns astãzi la programe speciale de înregistrare pe calculator a valorilor timpului de reacþie, simultan cu prelucrarea automatã a datelor. Exemple similare pot fi date pentru majoritatea tehnicilor experimentale clasice care au fost computerizate, prin realizarea de softuri ºi interfeþe corespunzãtoare. Ca urmare, marile firme care produceau tehnicã experimentalã pentru echiparea laboratoarelor de psihologie (Zimmermann din Germania; E.A.P. din Franþa; Takei din Japonia etc.) au trebuit sã-ºi reconsidere activitatea. Trebuie menþionat însã cã nu tehnica, ci aparatul în sine este cel care dã consistenþã ºi valoare cercetãrii experimentale; calitatea acesteia este asiguratã de ingeniozitatea ºi de gândirea cercetãtorului. Sunt cercetãri experimentale care au fost realizate fãrã folosirea vreunui aparat (ex.: Piaget), dar care au adus contribuþii remarcabile sub raport informaþional în domeniul psihologiei. Nu pledãm în favoarea 11

politicii struþului: acolo unde este nevoie de aparat, el trebuie folosit, dar nu ca un scop în sine, ci ca un adjuvant în dozarea stimulilor, cuantificarea ºi prelucrarea datelor obþinute. Sunt lucrãri care fetiºizeazã într-atât aparatul utilizat încât asistãm mai degrabã la un „spectacol tehnic”; profitul informaþional este minor sau demonstreazã secretul lui Polichinelle (un adevãr cunoscut de toatã lumea). Prin urmare, psihologia experimentalã nu este necesarmente o metodologie bazatã exclusiv pe aparate. În general, tratatele de psihologie experimentalã prezintã un registru întins de modele experimentale, aºa cum au fost iniþiate acestea de diverºi cercetãtori. Cum numãrul acestor modele a crescut considerabil, alegerea doar a unora dintre ele, pentru a fi incluse într-un manual, devine o operaþie extrem de anevoioasã ºi subiectivã. Cu o astfel de situaþie ne-am confruntat la scrierea lucrãrii de faþã, cu mai bine de 20 de ani în urmã. De atunci ºi pânã astãzi, când o publicãm, lucrarea a fost expusã în prelegeri ºi a circulat sub formã de manuscris. Din dialogul cu studenþii am dedus cã prezentarea cât mai multor modele experimentale este contraproductivã, încãrcând inutil informaþia utilã. În consecinþã, am reþinut doar acele modele care au primit proba timpului, devenind „modele clasice” ºi, respectiv, sisteme de referinþã în domeniul vizat. Desigur cã ºi aceastã opþiune este supusã arbitrariului, în ordinea criteriilor valide de alegere. În orice caz, pentru modelele experimentale reþinute am insistat pe posibilitatea aplicãrii lor practice, ori de câte ori a fost posibil. În realitate existã mai multe psihologii experimentale. Putem astfel vorbi despre psihologia experimentalã socialã, despre psihologia experimentalã ºcolarã ºi a învãþãrii, psihologia experimentalã industrialã etc. Sunt de fapt particularizãri ale metodei experimentale în raport de diferitele domenii ale cunoaºterii psihologice. În aceste circumstanþe a trebuit sã navigãm de aºa manierã încât sã nu dublãm metodologic disciplinele respective, mult mai adecvate pentru investigarea de specialitate, corespunzãtoare domeniului lor. Nici personalitatea nu a fost tratatã într-un capitol aparte, ci abordatã doar incidental, deoarece apreciem cã testele psihodiagnostice, mult perfecþionate astãzi, sunt mai abilitate metodologic în acest domeniu. În esenþã, lucrarea de faþã analizeazã, într-o formã sinteticã, elementele principale care definesc ºi orienteazã experimentul din psihologie. Ca substanþã metodologicã, ea prezintã, de asemenea, modele experimentale clasice sau mai noi de investigare a unor procese sau activitãþi psihice. Redactatã dupã principiul utilitãþii ei metodologice, se adreseazã studenþilor la psihologie ºi cercetãtorilor din domeniu. Am optat pentru denumirea de Psihologie Experimentalã, în plinã modã a „Introducerilor în...”, fãrã a avea pretenþia completitudinii, ci doar speranþa complementaritãþii cu alte metode de investigaþie ºi cu psihologia generalã în ansamblu. În fine, deºi lucrarea a avut o gestaþie atât de îndelungatã, sub formã de manuscris, perfecþionat continuu în procesul didactic, socotim cã ºi în actuala formã este susceptibilã de îmbunãtãþiri. 12

I. BAZELE TEORETICE ªI METODOLOGICE ALE EXPERIMENTULUI

1. Raportul dintre obiect ºi metodã în ºtiinþã Sistemul de abstracþii (noþiuni, legi, categorii etc.) cu care opereazã ºtiinþa exprimã sistematizãri ºi generalizãri ale informaþiilor dobândite de ea despre un anumit domeniu de cunoaºtere. În structura oricãrei ºtiinþe, componenta investigatorie, definitã prin metodã, reprezintã produsul teoretic cel mai activ, deoarece conduce la achiziþii de noi date despre obiectul cercetat. Datoritã metodei, corpul de informaþii acumulat la un moment dat nu rãmâne static, dat odatã pentru totdeauna, ci dobândeºte caracteristici dinamice, deschise ascendent spiralei cunoaºterii, fãcând astfel ca ºtiinþa (cunoaºterea) sã progreseze. Metoda indicã modalitãþile prin care poate fi abordat obiectul sau fenomenul cercetat, pentru a se obþine cunoºtinþe autentice asupra lui, de unde rezultã caracterul ei normativ. ªtiinþa nu este numai teorie, ci ºi metodã în acelaºi timp. Între componenta ontologicã-teoreticã ºi cea metodologicã ale unei ºtiinþe existã o relaþie de interacþiune, dar nu ºi de identificare. Datele asupra realitãþii, recoltate cu ajutorul metodei, intrã în patrimoniul informaþional al ºtiinþei, unde, în continuare, sunt supuse unor elaborãri logice ºi metodologice (cognitive sau practice, ideale sau materiale) de verificare, sistematizare, generalizare etc. Pe de altã parte, legile nou descoperite dobândesc capacitãþi orientative pentru noi investigaþii asupra obiectului (realitãþii) cercetat. Desigur cã nu orice lege nou descoperitã genereazã obligatoriu o metodã omonimã. O nouã metodã de cercetare se poate constitui pe baza cunoaºterii mai multor conexiuni obiective, tot aºa cum o legitate vastã poate sugera mai multe soluþii metodologice. O nouã lege, odatã cunoscutã, nu genereazã în sine, mecanic, o metodã anume, ci deschide noi orizonturi de investigaþie, prin oferirea unor elemente logico-metodologice inedite. Metoda interrelaþioneazã subiectul cunoscãtor cu realitatea de cunoscut. Ea este expresia organizãrii mintale a actului de cunoaºtere, fapt ce conferã caracteristici specifice demersurilor cercetãtorului. În naturã 13

nu existã metode, ele sunt proiectate de mintea subiectului cunoscãtor în vederea dezvãluirii legitãþilor care guverneazã realitatea obiectivã. Aceasta nu înseamnã cã metoda trebuie sã fie consideratã ca un produs pur subiectiv, ca o creaþie arbitrarã a cercetãtorului care adoptã, la întâmplare, o sumã de reguli pentru demersurile sale asupra realitãþii. Sursa metodei se aflã în realitatea obiectivã. Avându-ºi originea în lumea realului, o metodã este adecvatã numai în mãsura în care se conformeazã naturii ºi specificului fenomenelor vizate; porneºte de la aceste fenomene ºi, prin intermediul subiectului, se întoarce la ele pentru a le dezvãlui conexiunile. Metoda are, deci, „o fundamentare obiectiv-ontologicã ºi nu subiectiv-logic㔠ºi este corectã numai în mãsura în care miºcarea conceptelor ordonatã de ea constituie o reflectare pe plan subiectiv a miºcãrii ºi raporturilor existente în realitatea obiectivã (C.I. Gulian, D. Bãdãrãu, T. Uroº, Metodologia generalã a ºtiinþelor particulare, Editura Academiei, Bucureºti, 1963). Aceleaºi metode (ca, de exemplu, observaþia, experimentul) utilizate în ºtiinþe diferite (ca, de exemplu, fizica sau psihologia) dobândesc caracteristici specifice domeniului cercetat. Conceptul de metodã desemneazã atât demersurile raþionale, cât ºi pe cele practice, efective asupra realitãþii. Un rol important în organizarea acestor demersuri cognitive îl au principiile metodologice cu sferã de acþiune în domeniul de cercetare dat. Ansamblul principiilor metodologice ale unei ºtiinþe constituie metodologia acelei ºtiinþe. Termenii de „tehnic㔠sau „procedeu” au grade mai mici de generalitate ºi se referã la componenta instrumentalã a cercetãrii.

2. Metoda experimentalã în psihologie Experimentul nu este, desigur, singura metodã de cercetare din psihologie. În serviciul cunoaºterii legilor activitãþii psihice se aflã ºi alte metode de investigaþie. Între acestea, observaþia sistematicã, cea mai veche, îºi pãstreazã în continuare virtuþile metodologice constatative, iniþiatoare ºi potenþatoare ale cunoaºterii, în general, ºi ale oricãrei alte metode, în particular. Experimentul are însã meritul cã nu aºteaptã ca fenomenul sã se produc㠄de la sine”, ca în cazul observaþiei, ci îl provoacã, în condiþii determinate, consemnând cu rigurozitate datele obþinute. Tocmai acest caracter de rigoare pe care experimentul îl imprimã dezvãluirii ºi consemnãrii faptelor l-a impus cercetãtorilor ca metodã preferatã. Cum se ºtie, introducerea metodei experimentale în studiul activitãþii psihice, în faza iniþialã dupã modelul fizicii – ºtiinþã eminamente experimentalã, a pus bazele scientizãrii psihologiei. 14

Psihologia experimentalã nu reprezintã o ramurã diferitã a psihologiei, în înþelesul obiºnuit al acestei departajãri (aºa cum sunt psihologia generalã, psihologia socialã etc.). Domeniul sãu îl constituie teoria ºi practica experimentului ca metodã de cercetare activã ºi eficientã. Din aceastã perspectivã, psihologia experimentalã serveºte metodologic orice cercetare psihologicã de tip experimental. P. Fraisse considerã psihologia experimentalã ca „suma de cunoºtinþe achiziþionate în psihologie prin utilizarea metodei experimentale” (Fraisse, P., 1963). Dupã cum se vede, aceastã definiþie pune accentul pe produsul final al investigaþiei experimentale. Ea poate fi întregitã prin adãugarea principiilor ºi particularitãþilor specifice care fundamenteazã ºi legitimeazã utilizarea metodei experimentale în psihologie. Prin urmare, psihologia experimentalã reprezintã ansamblul principiilor, normelor ºi regulilor care stau la baza organizãrii ºi desfãºurãrii experimentului în psihologie, cu scopul obþinerii de date verificate asupra realitãþii psihice. Aplicarea metodei experimentale la studiul activitãþii psihice s-a impus în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, odatã cu înfiinþarea primului laborator de psihologie de cãtre W. Wundt (1879). La constituirea unei psihologii experimentale ºi-au adus contribuþia realizãrile obþinute în domeniul anatomiei ºi fiziologiei sistemului nervos ºi progresele tehnice ale fizicii, care au dotat laboratorul de psihologie cu aparatura necesarã (inventarea galvanometrului, bobinei de inducþie, a kimografului etc. dateazã din prima jumãtate a secolului al XIX-lea). Experimentul se bazeazã pe observaþii cuantificabile. Posibilitatea mãsurãrii ºi-a fãcut loc cu dificultate în psihologie. A. Comte nu acorda nicio ºansã scientizãrii ºi, respectiv, cuantificãrii psihologiei. Relevând paradoxurile metodologice ale introspecþiei, A. Comte socotea autoobservaþia similarã cu încercarea cuiva de a se uita pe fereastrã, în speranþa cã se va vedea trecând pe stradã (V. Pavelcu, 1965). Conceptul de psihometrie (metron - gr.; metrum - lat. = mãsurã, a mãsura) apare pentru prima datã la filosoful german Cr.Wolf (în lucrãrile sale Psichologia empirica, 1732 ºi Psichologia rationalis, 1734), în legãturã cu posibilitãþile de mãsurare a atenþiei ºi plãcerii. ªi alþi cercetãtori din epocã, filosofi, naturaliºti ºi matematicieni relevau posibilitãþile psihometriei (Bonet, Bernoulli, Hagen, Kruger etc.), fãrã însã sã fi adus contribuþii deosebite la progresele ei. Considerând cã singura dimensiune care caracterizeazã fenomenele psihice este durata lor, Im. Kant se îndoia de perspectivele experimentalizãrii psihologiei. Introducând, alãturi de timp, alte douã variabile – calitatea ºi intensitatea ideilor ºi trãirilor –, Herbart construieºte o dinamicã sufleteascã, abstractã, ce e drept, dar care are meritul de a fi 15

fertilizat terenul raþionamentului matematic ºi al observaþiei riguroase din psihologie. Contribuþii însemnate la conturarea psihologiei experimentale au adus ºi o serie de cercetãtori de alte specialitãþi (fizicieni, astronomi) care au scos la ivealã date experimentale, uneori cu totul întâmplãtor sau în orice caz fãrã intenþia de a face psihologie. Astfel, fizicianul francez Joseph Sauveur de la Fleche (1653-1716) determinã frecvenþa sunetelor din registrul audibil; fizicianul Philippe de la Hire (1640-1718) face observaþii asupra imaginilor consecutive, iar chimistul J. Darcet (1777) mãsoarã durata acestora; astronomul englez W. Herschell (1738-1822), din necesitãþile practice ale observaþiilor astronomice, stabileºte legi de adaptare a ochiului la întuneric ºi determinã zona maximei sensibilitãþi din retinã (fovea centralis); fizicianul italian Venturi (1791) determinã întinderea câmpului vizual; fizicianul-optician francez Pierre Bouguer (1698-1758) a formalizat matematic, pentru prima datã, raportul dintre excitaþie ºi senzaþie, deci cu mult timp înaintea lui Weber ºi Fechner. De asemenea, este notabilã contribuþia astronomilor (Bessel, Exner etc.) la cunoaºterea unor date asupra timpului de reacþie, ca ºi a tehnicilor de mãsurare a lui. Un moment important în constituirea psihologiei experimentale îl reprezintã cercetãrile de fiziologie a organelor de simþ din secolul XIX. Începuturile psihologiei experimentale îºi au rãdãcinile în încercãrile fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de simþ la structura fizico-energeticã a stimulenþilor. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excitaþie ºi senzaþie trebuia sã þinã seama ºi de trãirea subiectivã, componentã esenþialã a senzaþiei, care nu putea fi prinsã în focarul cercetãrii fiziologice. Cum s-a vãzut mai sus, primele încercãri de formalizare a raporturilor stimul-senzaþie le-a fãcut Pierre Bouguer în lucrarea sa Essai d’optique (1729). Dar meritul de a fi generalizat aceastã relaþie revine lui E.H. Weber (1795-1858), anatomist ºi profesor de fiziologie la Leipzig, care a determinat pragul diferenþial ºi absolut al senzaþiei. Cu opera lui Weber ne aflãm în faza apariþiei psihofizicii, ce va fi fondatã de Fechner. În lucrarea sa fundamentalã, Elemente der Psychophysik (Elemente de psihofizicã), apãrutã în 1860, Gustav Theodor Fechner (1801-1887) pune bazele psihofizicii, o nouã disciplinã fundamentalã, care încerca sã stabileascã relaþia funcþionalã dintre „suflet ºi corp”, dintre „lumea fizicã ºi lumea psihicã”. Dincolo de elementele metafizice din concepþia lui Fechner, cercetãrile sale experimentale – îndeosebi cele legate de valorizarea senzaþiei în unitãþi obiectivexprimabile ale intensitãþii fizicale a excitaþiei –, prezintã o importanþã deosebitã pentru fundarea psihologiei experimentale. De fapt, lucrarea lui G.Th. Fechner, Elemente de psihofizicã, este consideratã, pe drept 16

cuvânt, ca fiind actul de naºtere a psihologiei experimentale. Psihologia experimentalã începe odatã cu lucrarea lui Fechner ºi nu cu înfiinþarea primului laborator de cãtre Wundt (P. Fraisse, 1963). Trebuie, de asemenea, relevate contribuþiile lui Helmholtz (18211894) ca majore pentru destinele psihologiei experimentale. Cercetãrile lui asupra fiziologiei auzului (teoria rezonanþei) ºi asupra mecanismelor vederii colorate (teoria tricromaticã a vederii) sunt valabile ºi astãzi. Helmholtz a fãcut, printre primii, mãsurãtori asupra vitezei de propagare a influxului nervos, inventând ºi aparate în acest scop. Cercetãrile sale experimentale asupra atenþiei, memoriei, asociaþiei noþiunilor au deschis calea cuantificãrii unor procese psihice complexe. Dezvoltând tehnicile de cuantificare în psihologie, deºi nu era psiholog (ci fiziolog, chirurg ºi fizician), Helmholtz a contribuit la întemeierea psihometriei. Hering (1834-1918) este un alt fiziolog care are merite în dezvoltãrile psihologiei experimentale. El a adus contribuþii experimentale la percepþia spaþiului, a culorilor, simþului termic etc. A inventat multe aparate de psihofiziologie a senzaþiilor, unele dintre ele devenite clasice. Pe bunã dreptate, V. Pavelcu observã c㠄psihologia experimentalã începe prin a fi psihofizicã sau fiziologicã ºi prea puþin psihologic㔠(Pavelcu, V., 1965, p. 69). Odatã cu înfiinþarea primului laborator de cãtre Wundt, la Leipzig, în anul 1879, cercetarea experimentalã intrã într-o fazã nouã, instituþionalizatã, ca sã spunem aºa. De altfel, W. Wundt (1832-1920), de formaþie fiziolog (lucrase o vreme ºi în laboratorul lui Helmholtz), devine primul psiholog ºi primul profesor de psihologie, odatã cu înfiinþarea Institutului de Psihologie (laboratorului) din 1879. În laboratorul lui Wundt s-au format pionierii psihologiei experimentale din întreaga lume. La scurtã vreme iau fiinþã laboratoare similare în marile centre universitare (Roma, Torino, Paris, Berlin, Bonn, Göttingen etc.). Cattell organizeazã un laborator de psihologie în Statele Unite. Laboratorul de psihologie al Univesitãþii din Bucureºti a fost înfiinþat în anul 1906, odatã cu numirea lui RãdulescuMotru ca profesor. Rãdulescu-Motru lucrase în laboratorul lui Wundt de la Leipzig ºi în cel de la Paris, organizat de Beaunis ºi Binet la Sorbona. Dar primul laborator din þara noastrã a fost înfiinþat la Universitatea din Iaºi în anul 1893, de Eduard Gruber, elev al lui Wundt la Leipzig. A deschis ºi primul curs de Psihologie experimentalã din România la 21 octombrie 1893, eveniment remarcat ºi de presa vremii. Cu un destin nefast, Gruber a trãit doar 35 de ani (1861-1896), murind într-un ospiciu din Bucureºti la data de 28 martie 1896. Nu a putut astfel sã împlineascã speranþele puse în el de contemporani (Nicola Gr., 2001). În laboratoarele de-abia înfiinþate se utilizau tehnici psihometrice ºi determinãri psihofiziologice dintre cele mai variate, în care mãsurarea 17

pragurilor senzoriale ºi a timpului de reacþie ocupa un loc însemnat. Mulþi dintre oamenii de ºtiinþã care au lucrat în aceste laboratoare de debut al psihologiei experimentale au conceput tehnici ºi aparate de cercetare originale, unele dintre ele fiind în serviciu ºi astãzi. Materialul vast, acumulat de-a lungul timpului în laboratoarele de specialitate, a condus la dezvoltãri ºi perfecþionãri ale metodei ºi tehnicilor experimentale, astfel încât arsenalul procedural ºi instrumental actual, potenþat ºi de progresele tehnicii electronice, este extrem de bogat ºi de variat. Laboratoarele de psihologie contemporane, alãturi de instrumentarul clasic, sunt dotate cu aparaturã electronicã de stimulare, modelare, mãsurã, înregistrare etc. dintre cele mai complexe. Trebuie relevat însã cã nu aparatul „în sine” este cel care dã consistenþã ºi valoare cercetãrii experimentale din psihologie, oricât de electronic ºi de computerizat ar fi el. Eficienþa unei astfel de cercetãri rezultã din competenþa ºi mãiestria cu care experimentatorul este capabil sã problematizeze metodic faptele, mai întâi raþional – sub formã de ipoteze, apoi instrumental ºi statistic probatoriu, pentru ca în final sã le dezvãluie conexiunile ºi sã facã generalizãrile ce se impun.

3. Modelarea experimentalã Experimentul reprezintã o organizare metodicã (raþionalã ºi practicã) de tip special în care cercetãtorul provoacã faptele, pentru a le dezvãlui conexiunile. Aceastã caracteristicã de provocabilitate a fenomenelor de cercetat este, în general, esenþialã pentru definirea experimentului ca metodã de cercetare. Ea implicã participarea activã a subiectului cunoscãtor, care nu se rezumã la un rol constatativ, consemnativ, ci „forþeaz㔠natura sã se dezvãluie pentru a o supune. Provocarea faptelor nu se face la întâmplare, ci în circumstanþele impuse de cercetãtor. Prin urmare, experimentul este o situaþie provocatã în condiþii determinate. O altã caracteristicã a experimentului, care rezultã din prima, este repetabilitatea sa. Respectând condiþiile în care un fenomen a fost provocat, acesta poate fi reprodus ori de câte ori este nevoie pentru control, verificãri sau noi experimentãri. Experimentul vizeazã provocarea unui comportament (rãspuns), determinându-l sã se manifeste specific faþã de o situaþie datã, riguros controlatã pe direcþiile sale esenþiale de elaborare ºi exprimare. Comportamentul astfel obþinut, împreunã cu factorii care l-au determinat, constituie un model experimental, iar acþiunea de obþinere a lui reprezintã modelarea experimentalã. Existã situaþii de experimentare în care cercetãtorul nu poate interveni în provocarea fenomenelor pe care le studiazã. Ele sunt provocate de naturã 18

sub formã de dereglãri patologice (boalã, infirmitate, insuficienþã psihicã) ºi se numesc fenomene invocate. Termenul de fenomen invocat a fost introdus de Cl. Bernard pentru a-l deosebi de cel provocat de cercetãtor. În astfel de situaþii, experimentatorul studiazã doar efectul acestor dereglãri asupra comportamentului, iar acest tip de cercetare poartã denumirea de experiment invocat (ex post facto). Th. Ribot, fondatorul psihologiei moderne franceze, a definit magistral caracteristicile experimentului invocat ºi limitele în care cercetãtorul poate provoca fenomenele pe care le studiazã: „Boala este, în adevãr, o experimentare de ordinul cel mai subtil, instituitã de natura însãºi, în împrejurãri bine determinate ºi cu procedee de care arta omeneascã nu dispune. Ea atinge ceea ce e inaccesibil. De altfel, dacã boala nu ar dezorganiza mecanismul spiritului, fãcându-ne sã înþelegem astfel funcþiunea sa normalã, cine ar îndrãzni sã riºte experienþa pe care orice moralã le respinge” (apud M.Ralea, C.I. Botez, 1958). De aici se desprinde un principiu deontologic esenþial: în toate cazurile în care se provoacã un fenomen în scop de cercetare, experimentatorul nu are voie sã foloseascã stimuli care pot aduce prejudicii sãnãtãþii fizice ºi psihice a subiectului (excitanþi senzoriali peste limita de toleranþã psihofiziologicã, agenþi stresanþi care produc traume psihice etc.). Experimentul de tip invocat este mai la îndemâna psihologilor din clinici sau a defectologilor. Experimente invocate sunt considerate ºi acelea în care fenomenul nu este provocat ca atare de cercetãtor, cum sunt diferenþele de sex ºi de vârstã, nivelul de pregãtire, de sãnãtate, experienþa de viaþã etc. Astfel de fenomene, neprovocate intenþionat, sunt studiate prin confruntarea lor cu anumite situaþii experimentale, pentru a se stabili efectul specific pe care îl au asupra comportamentului subiecþilor. Datoritã caracterului eterogen ºi marii diversitãþi de probleme abordate de psihologie, experimentul poate fi, dupã caz, de facturã provocatã sau invocatã.

3.1. Variabile implicate în experiment

În desfãºurarea experimentului sunt implicate o serie de variabile care, alãturi de caracteristicile menþionate (caracter provocat sau invocat, repetabil), de asemenea, îl definesc. Din multitudinea de factori interni ºi externi, care determinã comportamentul real, cercetãtorul selecteazã ºi modeleazã experimental numai pe unii dintre ei. Factorii manipulaþi de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentã sau stimul (condiþia de stimulare). Factorii controlaþi de experimentator în calitate de variabilã independentã pot avea grade diverse de complexitate ºi un registru infinit de variaþii cantitative ºi calitative. Astfel, pot fi utilizaþi în condiþia de stimulare diferiþi excitanþi senzoriali ºi modificãrile parametrilor fizici 19

ai acestora (oscilaþii acustice, energie electromagneticã, termicã etc.), stimuli simbolici sau cu semnificaþie socialã (obiecte, cuvinte, persoane, relaþii etc.). Prin determinarea riguroasã, dupã un plan prealabil adecvat scopului experimentului, cercetãtorul controleazã condiþia de stimulare. Impunând modificãri cantitative (valorice) sau calitative (de clasificare, înseriere, ordonare, apreciere etc.) variabilei independente, experimentatorul poate urmãri efectul acestora asupra comportamentului stimulat. Factorul determinat de condiþia de stimulare ºi vizat de experiment poartã denumirea de variabilã dependentã. Relaþia dintre variabila independentã ºi cea dependentã este de cauzã-efect. Variabila dependentã este efectul obþinut de condiþia de stimulare asupra unor caracteristici comportamentale determinate experimental. Variind un singur factor experimental ºi menþinând constante toate celelalte condiþii se poate urmãri efectul acestei modificãri asupra variabilei dependente. De exemplu, în cazul unui experiment care îºi propune sã studieze efectele zgomotului asupra muncii (fizice sau intelectuale), zgomotul este variabila independentã, iar variabila dependentã poate fi precizia sau rapiditatea execuþiei acelei activitãþi (în general, o anumitã componentã performanþialã). Utilizând modificãrile unei singure variabile independente putem obþine o varietate de efecte asupra variabilei dependente. Când un experiment este pregãtit minuþios se pot folosi, uneori, douã sau chiar trei variabile independente, dezvãluindu-se, astfel, interacþiunea dintre mai mulþi factori. ªi în aceste situaþii este necesar ca celelalte condiþii sã rãmânã constante. Variabila dependentã este alcãtuitã din rãspunsurile subiectului la variaþiile (modificãrile) condiþiei de stimulare ºi are, la rândul ei, grade diferite de complexitate, de la reacþiile simple, uniforme ºi repetitive (ca, de exemplu, reflexul oculopalpebral, rotulian, miºcãri simple etc.) ºi pânã la strategiile de decizie (alegerea unei soluþii din mai multe posibile). Rãspunsul poate fi considerat din perspectiva atât a componentelor motoriu-efectorii ºi receptorii propriu-zise, cât ºi a celor verbale-expresive ºi logico-semantice, de înþelegere a semnificaþiilor simbolice ºi a relaþiilor. Experimentatorul trebuie sã înregistreze, cu rigurozitate ºi cu mijloace adecvate (material, aparaturã), toate modificãrile survenite în rãspunsurile subiectului ca urmare a manipulãrii variabilei independente. De menþionat cã în configuraþia condiþiei de stimulare intrã ºi factorii legaþi de instrucþia ºi sarcina subiectului, inclusiv aparatura ºi materialele utilizate în experiment. La acestea se adaugã conduita experimentatorului cu întreaga suitã de manifestãri expresive, verbale ºi mimico-gesticulare, intenþionate (aºteptãri legate de ipotezã) sau neintenþionate. Efectul sumativ la variabila independentã a acestor 20

factori poate sã modifice condiþia de stimulare într-o direcþie necontrolatã ºi astfel sã denatureze rezultatele. În consecinþã, cunoaºterea ºi luarea sub control a acestor factori se impun cu necesitate, pentru a nu introduce variabile strãine de scopul cercetãrii. Factorii cunoscuþi cã pot influenþa comportamentul subiectului se numesc relevanþi. Cei despre care se ºtie cã, în experimentul dat, nu influenþeazã rãspunsurile se numesc factori irelevanþi. Aceºtia pot fi relevanþi însã pentru alte componente ale conduitei subiectului sau în alte structurãri ale condiþiei de stimulare. Factorii de stimulare al cãror efect asupra comportamentului nu este bine cunoscut, dar este posibil, se numesc potenþiali. Pentru a se stabili indicele de relevanþã ºi semnificaþie a lor, trebuie instituit un experiment anume în care ei sã fie utilizaþi ca variabilã independentã (Al. Roºca, 1971). Modificãrile variabilei independente se reflectã în variaþiile rãspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb), reprezentatã de personalitatea subiectului (motivaþie, atitudini, emoþii, sentimente etc.). Într-adevãr, condiþia de stimulare, în totalitatea ei (inclusiv experimen-tatorul, alte persoane implicate în experiment, aparatura, materiale etc.), reprezintã pentru subiect o situaþie de viaþã, astfel încât rãspunsurile sale exprimã reflectarea în conºtiinþa sa a unor astfel de situaþii. Subiectul nu reacþioneazã la stimuli consideraþi izolat, în sine, ci la situaþii, în funcþie de experienþa sa faþã de ele, care determinã o anumitã atitudine personalã în raport de condiþia de stimulare. Este sigur experimentatorul cã rãspunsul dat de subiect este consecinþa variabilei independente sau se datoreazã factorilor de personalitate? Cât din comportamentul modelat experimental se datoreazã variabilei independente ºi cât factorilor de personalitate ai subiectului? Sunt întrebãri ce aratã dificultãþile cu care este confruntat cercetãtorul în selectarea variabilei dependente (ºi a celei independente, cum s-a vãzut). Remediile de evitare a parazitãrii modelelor experimentale cu variabile necontrolabile sau strãine se gãsesc, în bunã mãsurã, în posibilitatea de control a variabilelor, ce va fi analizatã într-un paragraf aparte. Interacþiunea dintre stimul ºi rãspuns a fost simbolizatã de Paul Fraisse prin relaþia R = f (S), adicã rãspunsul este în funcþie de modificãrile stimulului (variaþiile variabilei independente se reflectã în variaþiile variabilei dependente). Pentru relevarea funcþiei mediatoare dintre S ºi R a personalitãþii (variabila intermediarã), acelaºi autor propune relaþia R = F(S → ←P), aici dubla sãgeatã indicând permanenta interacþiune dintre S ºi P în elaborarea comportamentului (R). Analiza acestei relaþii S-P este fãcutã de P. Fraisse la diferite nivele de integrare S.P.R., în baza a trei modele (P. Fraisse, 1963, p. 75-79). 21

a) Reacþiile personalitãþii la variaþiile sistematice (cantitative ºi calitative) ale condiþiei de stimulare: S1 S2

R1 P

R2

S3

R3

unde: S1, S2, S3 reprezintã diferitele situaþii care determinã rãspunsurile R1, R2, R3. Exemplu: evoluþia adaptãrii la întuneric (a ochiului) R1 în funcþie de timp (S1); gradul de învãþare (R2) în funcþie de numãrul repetiþiilor (S2); reacþiile de apãrare (R3) în funcþie de diferitele grade de frustraþie (S3). R1 S

P

R2 R3

b) Studiul structural al relaþiei dintre rãspunsurile diferite obþinute la aceeaºi situaþie: Situaþiei S îi corespund rãspunsurile R1, R2, R3. Relaþiile dintre rãspunsurile R1, R2, R3 . . . . . . . . . . . . . . Rn sunt revelatoare pentru structura personalitãþii. Exemple: raporturile dintre mai multe rãspunsuri la aceeaºi stare emotivã; raporturile dintre nivelurile de eficienþã a unei sarcini etc. b) Rãspunsurile unor personalitãþi diferite la aceeaºi situaþie S:

S

22

P1

R1

P2

R2

P3

R3

Aici diferenþele dintre R1, R2, R3…. Rn sunt revelatoare pentru diferenþele care existã între P1, P2, P3…. Pn. În acest mod pot fi puse în evidenþã diferenþele comportamentale dintre subiecþi sau ale unor grupuri de indivizi în funcþie de una sau mai multe caracteristici: vârstã, sex, nivel de culturã etc. Exemple: variaþiile eficienþei unei sarcini (performanþa) în funcþie de individ; evoluþia percepþiei în funcþie de sex ºi de vârstã; expresiile emoþionale la diverse popoare etc.

3.2. Controlul variabilelor

Cum s-a vãzut, variabilele strãine pot falsifica rezultatele experimentului. Pentru a le neutraliza efectele, cercetãtorul are la îndemânã unele procedee de eliminare ºi control al lor, dupã cum urmeazã: a) Izolarea subiectului în încãperi speciale, cu iluminare controlabilã, protejate acustic sau/ºi electrostatic (în unele cercetãri de psihofiziologie, ca, de exemplu, în determinãrile electroencefalografice). Uneori, subiectul este izolat ºi de prezenþa nemijlocitã a experimentatorului, fiind plasat în cabine cu vedere unilateralã (francezã, „chambres a vision unilatérale”; în englezã, „one way screen”), în care este observat, fãrã ca el sã observe. Comunicarea verbalã se face aici prin interfon. În astfel de încãperi subiectul primeºte numai stimulii administraþi ºi controlaþi de experimentator cu ajutorul unor dispozitive ºi aparate speciale (fotoaudiostimulatoare, ecrane de afiºare a semnalelor optice, a cuvintelor ºi figurilor etc.). Procedeul menþionat poate fi utilizat numai în experimentul de laborator. Observarea comportamentului subiectului în condiþiile experimentului natural se poate face cu ajutorul televiziunii cu circuit închis. Tehnicile de observare mascatã a subiectului, cum ar fi cele menþionate (cabine izolate sau T.V. cu circuit închis), presupun o aparaturã specialã ºi costisitoare. b) Menþinerea constantã a variabilelor strãine identificate (dacã nu au putut fi eliminate). Pentru aceasta, atitudinea experimentatorului, instrucþiile sale ºi sarcina datã subiectului, succesiunea stimulilor, locul, ziua ºi chiar ora desfãºurãrii experimentului etc. trebuie sã fie egale pentru toþi subiecþii examinaþi. Pentru standardizarea instrucþiei verbale, experimentatorul se poate folosi de magnetofon sau de învãþarea ei pe de rost cu o gesticã ºi expresivitate identicã la redare. c) Balansarea efectelor variabilelor strãine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental, cât ºi la cel de control (dacã existã astfel de grupe). Aceastã procedurã presupune introducerea factorului potenþial (bãnuit cã ar influenþa variabila independenþã ca, de exemplu: 23

vârsta, sexul, pregãtirea subiecþilor) la ambele grupuri. De exemplu, bãnuind cã nivelul de pregãtire ar influenþa condiþia de stimulare, introducem în ambele grupuri de subiecþi un numãr egal de indivizi cu o pregãtire mai scãzutã decât a celorlalþi. În cazul când existã mai mulþi experimentatori (ºi mai multe grupuri de subiecþi) atunci se balanseazã ºi efectul posibil al atitudinii acestora, dându-se fiecãruia sã lucreze cu un numãr egal de subiecþi din fiecare grup. d) Contrabalansarea sau rotaþia. Sã presupunem cã cercetãm efectele zgomotului asupra eficienþei unei activitãþi date. Condiþiile de liniºte ºi zgomot (A ºi B) constituie aici variabila independentã. Dând sarcina în ordinea AB (în cele douã condiþii), constatãm cu surprindere cã performanþele sunt mai bune în condiþia B (zgomot). Pentru a neutraliza efectele învãþãrii, pe care o bãnuim cã ar fi intervenit, contrabalansãm ordinea condiþiilor AB, BA. Dacã avem douã grupuri de subiecþi, de asemenea, contrabalansãm AB, BA în sens invers la o grupã faþã de alta ºi comparãm rezultatele obþinute. Procedeul contrabalansãrii se foloseºte mult ºi în determinãrile pragurilor ºi acuitãþilor senzoriale, unde ordinea de prezentare a valorilor excitanþilor trebuie sã alterneze, de asemenea, dupã modelul AB, BA (intens-slab, slab-intens etc.). e) Controlul variabilei rãspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente (comportamentul modelat experimental) din ansamblul determinãrilor reale ºi reþinerea numai a acelor componente despre care suntem siguri cã sunt rãspunsuri la condiþia de stimulare reprezintã o problemã deosebitã pentru cercetarea experimentalã. Aici factorii variabilei intermediare (care þin de subiect ºi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a rãspunsurilor (prin mascare, sublimare, deturnare ºi falsificare), dacã nu se iau mãsuri speciale de precauþie. Una din aceste mãsuri se referã la însuºi controlul variabilei independente prin procedeele menþionate mai sus. Acurateþea condiþiei de stimulare se va regãsi ºi în variabila rãspuns. O altã soluþie constã în menþinerea constantã a factorului identificat (de exemplu, sexul, nivelul de culturã, încãrcãtura afectogenã a sarcinii experimentale etc.) ºi variaþia celorlalte condiþii. O modalitate eficientã ºi curent utilizatã o reprezintã crearea unei atitudini active, participative a subiectului la desfãºurarea cercetãrii experimentale. Menþionãm câteva procedee simple, care sunt de naturã sã contribuie la realizarea acestei cerinþe: instrucþia ºi sarcina date subiectului sã fie clare ºi accesibile; folosirea magnetofonului ºi a notãrilor sã se facã fãrã a fi vãzute (au efect tensionant asupra subiecþilor), experimentul sã fie prezentat ca neavând consecinþe defavorabile (ci dimpotrivã), mai ales la elevi ºi studenþi; comunicarea 24

unor rezultate ºi performanþe obþinute sã motiveze pozitiv participarea subiecþilor (indiferent de valoarea lor realã) etc. Desigur cã oricâte încercãri s-ar face pentru neutralizarea efectului adiþional al variabilelor strãine la proiectul experimental, controlul total al acestor variabile este greu de realizat. Experimentatorul trebuie sã fie conºtient de marea complexitate ºi multideterminare a fenomenelor pe care încearcã sã le surprindã cauzal, forþându-le sã-ºi dezvãluie identitatea, uneori cu artificii care amintesc de patul lui Procust. Important este ca, dincolo de faptele pe care le manevreazã cu aparatul experimental ºi statistic, cercetãtorul sã poatã vedea în „dosul scenei” interacþiunile posibile care determinã ºi edificã rãspunsul subiectului. Pentru aceasta, apelul permanent la demersul raþional ca factor diriguitor este esenþial în aprecierea valorii fiecãrui moment din desfãºurarea experimentului: formularea ipotezei, controlul variabilelor implicate ºi considerarea rezultatelor obþinute.

4.Componentele cercetãrii experimentale (proiectul experimental) 4.1. Stabilirea ipotezei

Ipoteza constituie unul din momentele esenþiale ale demersului raþional. Izvorâtã din observarea faptelor, ipoteza reprezintã proiecþia raþionalã anticipativã (predictivã) asupra probabilitãþii existenþei unei relaþii între aceste fapte. Dacã observaþia se adreseazã, constatativ ºi consemnativ, faptelor date, ipoteza îºi asumã riscul calculat de a presupune existenþa unora noi, urmând ca aparatul probatoriuexperimental ºi statistic sã o sancþioneze prin validare sau invalidare. Ipoteza exprimã momentul creator al raþionamentului experimental (P. Fraisse, 1963). Ea poate fi generatã inductiv, ca rezultat al observãrii faptelor, sau deductiv, din cunoaºterea unor relaþii, legi ºi principii generale. Dupã elaborare, ipoteza este verificatã experimental, prin modelarea variabilelor pe care le implicã ºi probatã (controlatã) statistic în baza prelucrãrii rezultatelor obþinute. În mod obiºnuit, ipoteza porneºte de la afirmarea existenþei unei diferenþe între variabilele dependente ale unor grupuri de subiecþi, ca urmare a modificãrii condiþiei de stimulare. Spre deosebire de ea, ipoteza nulã (statisticã) neagã existenþa vreunei diferenþe semnificative între aceste grupuri, considerând cã rezultatele obþinute se datoreazã întâmplãrii. Pentru verificare, se recurge la prelucrarea statisticã a datelor cu ajutorul testelor de semnificaþie (z, t, χ2). 25

O bunã ipotezã trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: sã fie verificabilã (adicã sã poatã fi verificatã direct sau indirect prin experiment ºi controlatã statistic); sã fie economicã (din douã ipoteze de valoare egalã se alege cea mai simplã); sã fie verosimilã (adicã sã þinã seama de datele realitãþii ºi ale cunoaºterii ºtiinþifice, pentru a nu-ºi propune experimente inutile sau cu neputinþã de efectuat). La acestea, Al. Roºca adaugã recomandarea ca, dacã este posibil, ipoteza „sã fie exprimatã într-o formã cantitativã sau sã fie susceptibilã de o cuantificare convenabilã”.

4.2. Organizarea experimentului: selecþia subiecþilor ºi tipurile de experiment

Experimentarea se realizeazã, în principiu, cu scopul verificãrii ipotezei de cercetare ºi cuprinde totalitatea factorilor care participã la organizarea ºi desfãºurarea sa (ipotezã, variabilele implicate, subiecþii, material ºi aparaturã, rezultate etc.). Un moment important în organizarea experimentului îl reprezintã constituirea grupurilor de subiecþi. Pentru ca datele obþinute sã poatã fi comparate, într-un experiment se utilizeazã, de regulã, douã grupuri de subiecþi: unul dintre acestea, la care se aplicã condiþia de stimulare, se va numi grupul experimental, iar celãlalt, la care nu se aplicã aceastã condiþie, se numeºte grup de control. În consecinþã, la grupul de control variabila independentã are valoarea zero. Grupurile de subiecþi trebuie sã fie echivalente între ele din anumite puncte de vedere. Ideal ar fi ca echivalenþa sã fie absolutã: sã-i grupeze pe toþi cei care au trãsãturi psihice identice (afectivitate, temperament, caracter etc.). Cum acest lucru este cu neputinþã de realizat în practicã, ne putem mulþumi ºi cu o echivalenþã suficientã pentru a putea controla variabila dependentã în limite rezonabile. În vederea alcãtuirii grupurilor de cercetare, subiecþii sunt aleºi dintr-o populaþie mai largã. Aici termenul de populaþie are diverse grade de generalitate: poate defini elevii unei ºcoli, clase, an de studiu sau pe toþi tinerii de aceeaºi vârstã, sex etc., în general, întreaga colectivitate umanã din care au fost recrutaþi subiecþii pentru experimentare. Subiecþii, selectaþi dintr-o populaþie datã, trebuie sã fie împãrþiþi în eºantioane reprezentative pentru acea populaþie. Aceastã precizare este importantã pentru a se stabili limitele între care se pot înscrie generalizãrile datelor obþinute prin experiment. Criteriile dupã care se face selecþia subiecþilor din populaþia consideratã, pentru a fi eºantioane reprezentative, sunt diferite. Astfel, se poate face o selecþie întâmplãtoare, situaþie în care fiecare individ al populaþiei are ºanse egale de a fi ales. Selecþia la întâmplare se poate efectua 26

dupã sistemul loteriei. Fiecare membru din populaþia datã primeºte un numãr de ordine de la 1 la N înscris pe un cartonaº. Acestea se introduc într-o urnã, dupã care sunt extrase pânã la limita numãrului de subiecþi cerut de cercetare. O procedurã mai eficientã o reprezintã stabilirea pasului statistic. Pe un tabel unde este înscrisã toatã populaþia (alfabetic sau la întâmplare) se alege, potrivit cu intervalul de selecþie stabilit, fiecare al 5-lea, al 10-lea, al 20-lea etc. individ. Legile hazardului se aplicã, în special, în cazul unei populaþii considerate ca o mulþime nediferenþiatã. La mulþimile structurate selecþia se poate face în baza unor criterii calitative. Dupã selecþia eºantionului reprezentativ se trece la constituirea grupurilor de cercetare (experimental ºi de control). Distribuþia subiecþilor într-un grup sau altul se va face fie în baza legilor hazardului, fie potrivit unor criterii de echivalenþã (în funcþie de natura ºi scopul cercetãrii). Grupurile constituite la întâmplare se numesc independente, iar cele structurate dupã un anumit factor comun (memorie, inteligenþã), bãnuit cã ar influenþa variabila dependentã, se numesc grupuri perechi. Practic, experimentatorul vrea sã evite contaminarea variabilei dependente cu factori strãini care ar vicia rezultatele. Pe aceºtia trebuie sã-i menþinã constanþi, la acelaºi indice de influenþã asupra variabilei dependente, în ambele grupuri. La alcãtuirea celor douã grupuri, experimentatorul trebuie sã fie sigur cã subiecþii sunt echivalenþi în ce priveºte factorul ce trebuie þinut sub control. La constituirea grupurilor perechi se face egalizarea subiecþilor dupã echivalenþa lor la factorul cunoscut cã ar influenþa variabila dependentã. În acest fel, grupul experimental ºi cel de control vor fi de puteri egale faþã de factorul care coreleazã strâns cu variabila dependentã. Înainte ca subiecþii sã fie repartizaþi în grupuri se efectueazã un experiment preliminar cu scopul determinãrii capacitãþii lor în raport de acest factor. De exemplu, dacã experimentãm asupra unor activitãþi psihice complexe (rezolvare de probleme, învãþare etc.), este necesar sã ne asigurãm cã subiecþii din cele douã grupuri sunt echivalenþi în ce priveºte inteligenþa sau memoria (despre care ºtim cã au influenþã asupra acelor activitãþi). În aceastã situaþie, folosim factorul respectiv ca variabilã independentã într-un experiment prealabil, cu toþi subiecþii. Prelucrãm datele obþinute la aceastã preselecþie, dupã care subiecþii ce se situeazã la acelaºi indice de eficienþã vor fi repartizaþi în cele douã grupuri, dupã sistemul loteriei. Astfel, fiecare subiect dintr-un grup va fi echivalat potenþial de un altul din celãlalt grup. Dacã factorul pretestat este inteligenþa, de exemplu, atunci selecþia subiecþilor în vederea distribuirii lor în cele douã grupuri se face din rândul celor care au acelaºi coeficient de inteligenþã. 27

Factorul rãmas constant în grupurile perechi, prin procedurile de echivalare menþionate, poartã denumirea de variabilã de echivalare. Ca variabile de echivalare sunt folosiþi, evident, numai factori care coreleazã cu variabila dependentã. Grupurile perechi se mai numesc ºi grupuri corelate. În anumite cercetãri, grupurile pot fi interschimbate funcþional (experimental-control) ºi corelate rezultatele. Alteori, dacã necesitãþile de cercetare o cer, se poate folosi numai un grup de subiecþi cãrora li se mãsoarã performanþele în diferite circumstanþe experimentale (ca în cazul mãsurãrii pragurilor ºi acuitãþilor senzoriale).

4.3. Tipuri de experiment În funcþie de natura obiectivelor ºi de modalitãþile de control al variabilelor, au fost identificate mai multe tipuri de experiment (variante). Experimentul de confirmare este, în fapt, experimentul „clasic” care provoacã fenomenele în condiþii controlate pentru a verifica supoziþia ipotezei. Experimentul de laborator indicã locul unde se desfãºoarã cercetarea. Este considerat mai riguros datoritã posibilitãþilor crescute de control al variabilelor (dispune de aparaturã precisã de stimulare ºi înregistrare). Experimentului de laborator i se aduce critica îndreptãþitã cã izoleazã subiectul faþã de determinãrile reale de viaþã ºi activitate, impunându-i condiþii artificiale de manifestare. Experimentul natural evitã acest inconvenient, cercetând subiectul la locul unde îºi desfãºoarã activitatea (activitatea productivã, de exemplu). O variantã a experimentului natural o constituie experimentul psihopedagogic, care cerceteazã componentele psihologice ale procesului instructiv-educativ. Experimentul invocat (ex post facto) este acela la care variabila independentã nu este provocatã de cercetãtor (este non-experimentalã), ci datã natural, de unde ºi valoarea ei de criteriu de selecþie a subiecþilor (vârstã, sex, stare de sãnãtate etc.). Experimentul funcþional urmãreºte covariaþia sistematicã dintre variabila independentã ºi variabila dependentã, stabilind, astfel, relaþia funcþionalã dintre ele. Dupã ce ºi-a precizat limitele între care va modifica variabila independentã, experimentatorul alege câteva valori ale acesteia cu care stimuleazã subiectul ºi înregistreazã modificãrile apãrute în comportamentul sãu (de exemplu, se pot administra mai multe valori ale intensitãþii zgomotului pentru a urmãri efectul lor asupra concentrãrii atenþiei etc.). În experimentul factorial, experimentatorul alege numai douã valori ale variabilei independente (în exemplul luat, absenþa sau prezenþa zgomotului) ºi urmãreºte efectul acestora asupra variabilei dependente (concentrarea atenþiei). Aici relaþia este factorialã, 28

pentru cã identificã factorul care influenþeazã comportamentul subiectului. Experimentul explorator („ce se întâmplã dacã”) ºi experimentul pilot se folosesc ca cercetãri preliminare ºi îºi propun, primul, sã identifice prin pretestare efectele posibile ale unei variabile, iar cel de-al doilea, sã verifice, pe un numãr mic de subiecþi, o procedurã mai eficace pentru experimentul propriu-zis.

4.4. Prelucrarea ºi interpretarea datelor

Rezultatele obþinute sunt supuse prelucrãrii statistice pentru a vedea dacã ipoteza se confirmã sau se infirmã. Pentru validarea ipotezei se folosesc anumite teste statistice de semnificaþie ca, de exemplu, testul „t” (Student) care aratã gradul de semnificaþie dintre rezultatele medii ale celor douã grupuri de subiecþi (experimental ºi de control). De regulã, ipoteza de cercetare afirmã cã existã o anumitã diferenþã între datele obþinute de grupul experimental ºi cel de control. Dimpotrivã, ipoteza nulã (statisticã) susþine cã între cele douã grupuri nu existã nicio diferenþã, iar relaþiile dintre ele sunt întâmplãtoare. Pentru a decide care este realitatea, este necesar sã se calculeze valoarea „t” (t pentru medii ºi χ2 pentru frecvenþã). Dacã valoarea lui „t” sau χ2 (hi pãtrat), dupã caz, are o probabilitate (P) de 0,05 sau mai micã (p < 0,05) atunci, cu un risc de eroare de 5%, ipoteza nulã va fi respinsã ºi se va confirma ipoteza de cercetare. Pentru confirmarea deplinã a ipotezei de cercetare este necesar, desigur, ca direcþia rezultatelor obþinute – prezumatã de ipotezã ºi calculatã statistic – sã fie coincidentã. Dacã ipoteza afirmã o modificare în favoarea grupului experimental ºi, din calculul statistic, rezultã cã este o diferenþã semnificativã între grupuri, dar în direcþia grupului de control, atunci, deºi ipoteza nulã se infirmã, nu se confirmã însã ipoteza de cercetare. Prin urmare, pentru ca ipoteza de cercetare sã se confirme, este necesar ca diferenþele dintre grupele de subiecþi sã fie semnificative, respectiv legice ºi nu întâmplãtoare, iar direcþia prevãzutã a acestor diferenþe sã fie validatã statistic. Dupã ce s-au stabilit gradele de libertate (limitele între care poate varia o valoare în funcþie de numãrul subiecþilor), se cautã pragurile de semnificaþie în tabelul valorilor semnificative ale lui „t” (la pragurile 0,05 ºi 0,01) ºi se gãseºte gradul de semnificaþie în raport de care se infirm㠖 dupã caz – ipoteza nulã. De menþionat cã existã formule diferite pentru calcularea lui „t”, dupã cum mediile sunt independente sau corelate (potrivit cu distribuirea subiecþilor în grupuri independente sau corelate). Datele experimentale sistematizate ºi grupate pot fi trecute în tabele ºi grafice. Datele din tabele se grupeazã fie în valori brute, fie în procente 29

sau frecvenþe. În orice caz, înscrierea ºi prezentarea lor în astfel de tabele trebuie sã fie clarã, uºor de urmãrit. Spre deosebire de tabele, graficele permit o prezentare mai intuitivã a datelor. Graficele au avantajul cã pot sã punã în evidenþã relaþiile dintre douã sau mai multe variabile, exprimându-le prin simboluri adecvate (linii, puncte, figuri etc.) ºi dând astfel posibilitatea urmãririi ºi înþelegerii lor fãrã dificultate. Generalizarea datelor obþinute se face în funcþie de indicele de reprezentativitate, faþã de populaþia datã, al eºantionului de subiecþi. Dacã eºantionul este înalt reprezentativ, atunci generalizãrile se pot extinde la întreaga populaþie din care el a fost extras. Altminteri, datele ºi generalizarea lor se vor limita la eºantionul cercetat. În general, cercetãtorul trebuie sã fie atent la buna desfãºurare a experimentului în toate articulaþiile sale, spre a evita strecurarea de erori accidentale sau metodologice. Renunþarea la un subiect nu se poate face pe considerentul cã rezultatele lui sunt potrivnice aºteptãrilor experimentatorului (nu-i confirmã ipoteza). Cu cât numãrul de subiecþi este mai mare, cu atât efectul unor factori accidentali este mai mic. Trebuie sã se evite, de asemenea, introducerea unor erori metodologice generate de folosirea inadecvatã a unor indicatori statistici, a unor aparate de stimulare ºi înregistrare sau de nerespectarea aceloraºi condiþii de examinare pentru ambele grupe de experimentare (subiecþi odihniþi la un grup ºi obosiþi la altul; unora li se prezintã instrucþia verbal ºi celorlalþi în scris sau imprimatã pe bandã magneticã etc.).

5. Test ºi experiment

Testele au suscitat ºi continuã sã suscite numeroase discuþii ºi controverse. Este testul o procedurã experimentalã sau, invers, o procedurã experimentalã poate fi consideratã ca test? Rãspunsul la aceastã întrebare ne-ar putea, eventual, edifica asupra raporturilor dintre test ºi experiment ºi, respectiv, asupra reversibilitãþii dintre ele. Unii autori (P. Pichot, H. Wallon) considerã testul ca experiment. Alþii (A. Anastasi, Al. Roºca) gãsesc cã testul ºi experimentul sunt metode „distincte prin scopul ºi tehnicile lor” (Al. Roºca, 1971; H. Piéron, 1951). Termenul de „test” a fost introdus de psihologul J.McK.Cattell (mental test), care a ºi fãcut mãsurãtori cu teste în primul laborator de psihologie experimentalã din S.U.A., înfiinþat de el (1890). J.McK.Cattell a utilizat testele pentru mãsurarea diferenþelor psihoindividuale dintre studenþi. Amploare mare însã dobândesc testele odatã cu întocmirea de cãtre Alfred Binet, împreunã cu Dr. Th. Simon, a scãrii metrice de evaluare a nivelului mintal (1905). Potrivit cu definiþia adoptatã de Asociaþia 30

Internaþionalã de Psihotehnicã, testul este „o probã definitã, ce implicã o sarcinã de îndeplinit, identicã pentru toþi subiecþii examinaþi, cu o tehnicã precisã pentru aprecierea succesului ºi eºecului sau pentru notarea numericã a reuºitei. Sarcina poate comporta o activitate, fie de achiziþia cunoºtinþelor (test pedagogic), fie de funcþii senzorio-motorii sau mentale (test psihologic)”. Prin urmare, testul reprezintã o probã standardizatã. Performanþele subiecþilor trebuie sã fie comparate cu un etalon (barem) ºi apreciate astfel statistic. Participarea activã a cercetãtorului în provocarea fenomenului, specificã pentru experiment, o întâlnim ºi în cazul testului (cu excepþia variabilelor nonexperimentale, desigur). Dar, în vreme ce experimentul urmãreºte efectul modificãrilor variabilei independente asupra variabilei rãspuns pentru a explica raporturile de cauzalitate dintre ele, testul se intereseazã doar de mãsurarea rãspunsului ca atare ºi compararea lui cu baremul (media statisticã). Testul provoacã rãspunsul nu pentru a studia variaþiile lui sistematice raportat la condiþia de stimulare, ci doar pentru a-l evalua cantitativ (mãsura) ºi aprecia statistic (compara cu baremul). Prin urmare, deºi testul se aseamãnã psihometric-metodologic cu experimentul în faza de provocare a fenomenului, totuºi se deosebeºte taxonomic fundamental de acesta. În vreme ce experimentul îºi propune sã dezvãluie cauzalitatea fenomenului, testul mãsoarã ºi apreciazã statistic fenomenul în scopuri psihodiagnostice precise: selecþia ºi orientarea ºcolarã ºi profesionalã, psihodiagnozã clinicã etc. Deci, testul nu este un experiment propriu-zis, ci doar o metodã de cuantificare psihometricã ºi de apreciere statisticã a diferenþelor psihoindividuale. Testul nu se intereseazã de geneza unui anumit fenomen psihic, ci doar de evaluarea lui în momentul dat. Date fiind aceste raporturi dintre test ºi experiment se poate înþelege caracterul lor reversibil. Unele teste pot fi folosite ca variabile independente în experimentare, iar modelele experimentale pot fi transformate în teste, prin baremarea lor. Reversibilitatea dintre test ºi experiment are o importanþã deosebitã pentru îmbogãþirea procedurilor experimentale ºi psihodiagnostice. Din cele relatate se desprinde relaþia de complementaritate metodologicã dintre test ºi experiment. Adeseori, printr-o restricþie abuzivã, numai testele sunt considerate ca instrumente psihometrice.

5.1. Validarea testului

Pentru ca o probã sã dobândeascã valoare psihometricã ºi, respectiv, sã poatã fi consideratã test trebuie sã rãspundã unor criterii ca: fidelitatea, validitatea ºi sensibilitatea. 31

1. Fidelitatea unui test se apreciazã prin încrederea pe care acesta o prezintã cã atributele mãsurate nu se datoreazã unor factori întâmplãtori ºi exteriori, ci sunt date de diferenþele reale dintre subiecþi. Prin urmare, un test trebuie sã producã rezultate consistente, fiabile pentru a fi siguri cã mãsurãm atributele psihice pe care le-am vizat (N.Hayes, S.Orrell, 1997): a) Stabilitate în timp, adicã datele obþinute la intervale diferite de timp sã fie identice sau apropiate. Cu alte cuvinte, între testarea iniþialã ºi retestare datele sã fie la un grad de corelaþie ridicat (fidelitate test-retest). Dificultatea rezidã în aceea cã, dacã se folosesc aceiaºi subiecþi, aceºtia îºi reamintesc rãspunsurile date prima datã. În aceastã situaþie, elaborãm versiuni diferite ale testului ºi îl administrãm aceluiaºi grup de subiecþi. b) Stabilitatea rezultatelor în cazul în care subiecþii sunt testaþi de persoane diferite ºi la perioade diferite de timp. c) Consistenþa internã în sensul de omogenitate a tuturor probelor care compun testul. Pentru aceasta, testul este împãrþit aleator în douã pãrþi ºi se stabileºte corelaþia dintre datele obþinute la cele douã secvenþe (metoda înjumãtãþirii). Testele de aptitudini trebuie sã aibã o corelaþie mai mare sau egalã cu +0,8, iar cele de personalitate mai mare sau egalã cu +0,6. Dacã corelaþiile calculate sunt mai mici faþã de valorile menþionate, rezultatele testului nu sunt demne de încredere. Cu cât indicele de corelaþie este mai apropiat de 1, cu atât testul are o fiabilitate mai bunã. 2. Validitatea testului aratã cã acesta mãsoarã ceea ce ºi-a propus sã mãsoare ºi nu altceva. De exemplu, dacã un test a fost construit pentru a evalua cunoºtinþele de istorie ºi sancþioneazã ºi greºelile de ortografie, el nu poate fi considerat valid, fiindcã a derapat de la scopul propus (Malim, T., º.a., 1999). Sunt mai multe procedee de stabilire a valorii psihodiagnostice a unui test (validitãþii sale), dintre care menþionãm: a) Validitatea predictivã aratã gradul în care performanþele obþinute la test sunt asemãnãtoare cu cele din activitatea realã, pe care testul o vizeazã. De exemplu, se pot face predicþii asupra performanþelor în activitatea cu calculatorul pe baza datelor obþinute la un test specific de abilitate tehnicã ºi cunoºtinþe de informaticã. M. Roºca (1972) semnaleazã dificultãþile de gãsire a criteriului în raport de care sã se facã validitatea predictivã. Un exemplu de validitate predictivã abuzivã îl reprezintã considerarea reuºitei ºcolare ca fiind asiguratã exclusiv de inteligenþã. Or, se ºtie cã reuºita ºcolarã este determinatã multifactorial: nivelul de cunoºtinþe, gradul de înþelegere ºi originalitatea gândirii, factori motivaþionali etc. b) Validitatea concurentã (de concurenþã) aratã cã rezultatele obþinute de un grup de subiecþi la un test au un indice de corelaþie înalt (+0,8/+0,9) cu datele obþinute de acelaºi grup la un test similar (care 32

evalueazã acelaºi atribut). De exemplu, scala de inteligenþã Binet-Simon a fost utilizatã în calitate de criteriu la construirea altor teste ulterioare de inteligenþã. c) Validitatea de conþinut cere testului sã evalueze acele calitãþi care au cea mai mare relevanþã în obþinerea de performanþe în activitatea realã. Un test de ortografie va fi valid din perspectiva conþinutului pentru activitatea de secretarã, dar nu ºi în cazul aptitudinilor pentru matematicã. Prin urmare, un test nu trebuie sã evalueze aspecte nesemnificative din activitatea realã. Validitatea de conþinut este mai pregnantã în testele de cunoºtinþe, unde performanþele elevilor trebuie sã fie egale cu cele evaluate prin examinarea clasicã. d) Validitatea construcþiei aratã cã testul respectã teoria în baza cãreia a fost elaborat. De exemplu, un test de inteligenþã construit pe baza modelului cu 150 de factori al lui Guilford (1982) ar trebui sã conþinã un numãr corespunzãtor de itemi pentru a evalua aproape toþi aceºti factori. 3. Sensibilitatea indicã fineþea discriminativã a unui test, respectiv numãrul de clase de diferenþiere din interiorul grupului de subiecþi pe care îl stabileºte testul considerat. La testele de aptitudini sunt mai mari diferenþele psihoindividuale dintre membrii grupului de subiecþi de aceeaºi vârstã, iar la testele de dezvoltare apar diferenþe mai mari între douã grupuri consecutive de vârstã. 4. Standardizarea. Pentru ca un test sã devinã un instrument efectiv de mãsurã, trebuie sã i se stabileascã un set de reguli de cuantificare. Aceasta se face pe baza prelucrãrii statistice corespunzãtoare a performanþelor (în valori medii sau procente) unor grupuri reprezentative de subiecþi, în raport cu anumite criterii. În acest mod au fost stabilite bareme specifice ca sisteme de referinþã psihometricã a performanþelor individuale, obþinute cu teste diverse (existã peste 10.000 tipuri de teste, P.Pichot, 1967). Standardizarea presupune obþinerea de rezultate de la un numãr mare de subiecþi (ca eºantioane reprezentative pentru o populaþie datã). De asemenea, trebuie standardizate ºi condiþiile exacte de administrare a testului (instrucþiuni de aplicare identice pentru toþi subiecþii examinaþi).

33

II. TEHNICI PSIHOFIZIOLOGICE ÎN PSIHOLOGIE

1. Componentele neurofiziologice ale activitãþii psihice Înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradiþia psihologiei experimentale încã de la începuturile sale. Aceasta se face cu scopul explicãrii mai cuprinzãtoare ºi precise a raporturilor dintre componentele organice ºi psihice ale fenomenului studiat. În structura unui comportament modelat experimental (considerat ca variabilã dependentã) intrã un registru foarte întins de modificãri organice, biochimice ºi neurofiziologice. Tehnicile de înregistrare a acestor variabile sunt diverse ºi au grade diferite de dificultate. Unele dintre aceste tehnici nu sunt accesibile psihologului, ele presupunând o pregãtire fiziologicã ºi medicalã specialã (ca, de exemplu, recoltarea componentelor sanguine ºi analiza lor, determinarea biocurenþilor cerebrali direct de pe creier etc.). Psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologice a cãror tehnicã de captare este netraumatizantã pentru subiect. În fig.1 sunt arãtate aceste tehnici. Punerea în evidenþã a modificãrilor neurovegetative se face cu ajutorul unei aparaturi speciale de captare ºi de transformare a lor în unitãþi de mãsurã accesibile cercetãtorului. Complexitatea tehnicã a acestei aparaturi diferã în funcþie de natura semnalelor culese (biocurenþi EEG, EMG, EOG; variaþii de presiune în pneumografie; efecte mecanice în dinamografie etc.), de necesitatea amplificãrii lor, de felul înregistrãrii ºi prelucrãrii, construcþie etc. Psihologul trebuie sã cunoascã modul de montare ºi utilizare a aparatelor în vederea culegerii semnalelor, dar mai ales sã ºtie ce semnificaþie au aceste semnale. Cum s-a vãzut, experimentul urmãreºte variaþiile sistematice ale comportamentului ca efect al modificãrii variabilei independente. Înseamnã cã se produc simultan ºi variaþii ale factorilor organici care susþin comportamentul subiectului. Variaþia acestor factori se exprimã prin modificãri respiratorii, circulatorii, bioelectrice etc. ºi poate fi înregistratã cu aparatura menþionatã. De aici se desprinde necesitatea 34

cunoaºterii acestor variaþii concomitente (comportamentale ºi neurovegetative) ca efect al modificãrii condiþiei de stimulare. Punerea în corelaþie a modificãrilor unor parametri neurovegetativi cu variaþiile comportamentale dã consistenþã ºi precizie mai mare cercetãrii experimentale. De exemplu, pot fi corelate unele modificãri respiratorii, circulatorii sau sudorale (intensitate, duratã, volum etc.) cu nivelul performanþelor în timpul efectuãrii unei sarcini cu încãrcãturã afectivã înalt tensionatã (de exemplu, examen, concurs, respectiv o condiþie experimentalã afectogenã). Pot fi, de asemenea, comparate rezultatele la o astfel de sarcinã cu cele obþinute în condiþii obiºnuite, cum tot aºa pot fi folosiþi alþi factori neurovegetativi, ca variabile de cercetare. POTENÞIALE EVOCATE

1.EEG

2. EMG SUPERFICIALÃ

7.EOG

8.PLETISMOGRAMÃ

9. EDG 3. PNEUMOGRAF 4.EMG INTRAMUSCULAR 5. DINAMOGRAF Kg.

6. CRONAXIE

10. TEMPERATURÃ 11. TENSIUNE sistolicã ARTERIALÃ diastolicã

37o

12. ECG

Pãmânt

Fig.1. Principalii parametri psihofiziologici studiaþi ºi tehnici utilizate în laboratorul de psihologie experimentalã (Dupã Jacques Paillard, cu modificãri) 1. Electroencefalografie; 2, 4. Electromiografie superficialã ºi profundã; 3. Variaþiile respiraþiei; 5. Forþa muscularã; 6. Curentul ºi timpul de excitaþie; 7. Electroculograma; 8. Variaþiile de volum ale vaselor de sânge; 9. Electrodermograma; 10. Variaþiile de temperaturã; 11. Presiunea arterialã; 12. Electrocardiograma.

Componentele neurofiziologice sunt mai direct observabile în desfãºurarea proceselor afective. Acest lucru a fãcut ca, în multe tratate de psihologie experimentalã, tehnicile psihofiziologice sã fie analizate 35

în capitolul despre afectivitate. Plecând de la argumentul cã apar modificãri neurovegetative înregistrabile la nivelul tuturor proceselor ºi activitãþilor psihice, deci ºi al celor provocate experimental, am structurat tehnicile psihofiziologice într-un capitol aparte, independent de afectivitate. Prezentarea acestor tehnici la începutul cursului oferã o deschidere procedural-metodicã mai largã, cercetãtorul putând sã le utilizeze, dupã caz, ori de câte ori este necesar, indiferent de natura ºi complexitatea variabilei dependente pe care o vizeazã (la nivelul senzaþiilor, percepþiilor, gândirii etc.).

1.1. Electroencefalografia (EEG)

Electrogeneza cerebralã (producerea de potenþiale electrice de cãtre creier) era cunoscutã încã înainte de 1900. Dar meritul de a fi demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp (cutia cranianã) a biocurenþilor cerebrali îi revine psihiatrului german Hans Berger (în lucrarea sa Asupra electroencefalogramei la om, din 1929). Tehnica EEG a fost utilizatã ºi de ilustrul neurolog român Gh. Marinescu, în cercetãrile sale. Electroencefalograma are la om, în mod obiºnuit, patru tipuri de unde (V. Voiculescu, M. Steriade, 1963): a) Undele alfa (α) cu frecvenþã de 8-12 cps (cicli pe secundã) ºi o amplitudine între 5-100 microvolþi. b) Undele beta (β) au o frecvenþã de 14-30 cps ºi o amplitudine de 15-25 microvolþi. c) Undele teta (θ) au o frecvenþã de 4-7 cps ºi o amplitudine de 10-20 microvolþi. d) Undele delta (Δ) au o frecvenþã de 1-7 cps ºi o amplitudine pânã la 200 de microvolþi. Cum se observã, ritmurile teta (θ) ºi delta (Δ) au un ritm mai lent decât alfa ºi beta. Ritmurile teta ºi delta caracterizeazã activitatea electricã a creierului din anumite regiuni, dar uneori pot reprezenta ºi anumite stãri patologice. Cel mai interesant traseu EEG la om îl are ritmul alfa care caracterizeazã starea de relaxare mintalã ºi senzorialã. Deci, ritmul alfa este caracteristic pentru creierul în stare de veghe, dar în repaus total. Întrucât modul de repartiþie a ritmului alfa are o caracteristicã individualã, unii au considerat cã oamenii ar putea fi recunoscuþi ºi dupã acest atribut electrofiziologic. Este, desigur, o exagerare, mai ales cã s-a observat existenþa unor ritmuri alfa identice, la indivizi diferiþi. S-a mai constatat cã subiecþii cu frecvenþã mai scãzutã a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme, faþã de cei cu frecvenþe mai înalte. Domeniul este dificil, iar stabilirea unor corelaþii riguroase nu se poate supune unor legitãþi absolute. 36

Aºa cum s-a menþionat, ritmul alfa caracterizeazã starea de repaus cerebral, în absenþa aferentelor senzoriale. Pentru înregistrarea traseului alfa, subiectul trebuie sã stea liniºtit ºi cu ochii închiºi. Deoarece traseul alfa se înregistreazã în mod deosebit în regiunea occipitalã, el a fost considerat ca un potenþial legat cu predominanþã de activitatea vizualã (proiecþia corticalã a analizatorului vizual este realizatã occipital). Ritmul alfa poate fi observat ºi atunci când subiectul priveºte o suprafaþã uniform luminatã. În cazul administrãrii unui stimul se produce o desincronizare bioelectricã a populaþiilor neuronale din creier, care se exprimã prin înlocuirea ritmului alfa cu ritmul beta, ceva mai rapid. Aºadar, ritmul beta apare în momentul întreruperii situaþiei de repaus, astfel încât caracterizeazã intrarea creierului în stare de activitate intensã. Depresia ritmului alfa ºi înlocuirea lui cu beta în primele momente ale apariþiei stimulului extern marcheazã apariþia reacþiei de orientare, indicatorul obiectiv al prezenþei sensibilitãþii. Dacã stimulul administrat nu are nicio valoare de semnalizare pentru subiect, depresia ritmului alfa se stinge treptat. Dacã însã stimulul are sau i se conferã, prin condiþionare, o anumitã valoare de semnalizare, ritmul alfa este convertit în ritm beta, care, cum s-a arãtat, reprezintã starea de activitate a creierului. Depresia traseului alfa apare la aproximativ 0,4 secunde dupã stimulare ºi se stinge la circa 1-2 secunde dupã încetarea stimulãrii. Dacã condiþia de stimulare administratã subiectului este de naturã sã determine la acesta trecerea din starea de veghe în starea de somn, variaþia potenþialelor bioelectrice cerebrale va avea urmãtoarea dinamicã: a) ritm alfa; b) depresia ritmului alfa (apare reacþia de orientare); c) revenirea la ritmul alfa (stingerea reacþiei de orientare); d) înlocuirea ritmului alfa cu ritmul delta. Ritmul delta (Δ) caracterizeazã o activitate mai redusã a creierului, aºa cum se întâlneºte în somn sau în anumite stãri patologice. Apariþia ritmului Δ este însoþitã de scãderea sensibilitãþii generale, în toate sistemele aferente. Ritmul teta (θ) este ceva mai rapid decât ritmul delta ºi caracterizeazã activitatea bioelectricã a creierului în timpul modificãrilor ciclului respirator determinate de stãri emoþionale. În tehnica EEG se opereazã curent cu douã noþiuni convenþionale, care numai aparent ar exprima un anumit indice de dependenþã a biocurenþilor cerebrali. Este vorba despre aºa-numita activitate bioelectricã spontanã ºi evocatã. Prin noþiunea de activitate spontanã (autogenã sau endogenã) definim biopotenþialele EEG care sunt lipsite de un stimul extern administrat de experimentator. Aici rãspunsurile bioelectrice ale creierului nu trebuie sã fie înþelese ca fiind lipsite de o cauzã externã. Definim ca „spontan㔠activitatea bioelectricã cerebralã 37

care apare ca „de la sine”, ca efect al aferenþelor pe care nu le comandã ºi controleazã cercetãtorul, dar care acþioneazã la nivelul structurilor cerebrale datoritã mecanismelor de stimulare interneuronalã. Potenþialele „evocate” apar ca rãspunsuri la acþiunea stimulãrii sistemelor aferente de cãtre excitanþii externi manipulaþi de experimentator. Stimulii folosiþi pentru a evoca potenþiale electrice cerebrale au caracteristici fizice speciale, între care durata lor foarte scurtã. Astfel, stimulii luminoºi (flash) au o duratã de 0,2/ms (milisecunde) ºi o intensitate foarte mare, iar stimulii auditivi au o duratã foarte scurtã (clic). Pentru dozarea unor astfel de parametri fizici ai excitanþilor se folosesc dispozitive speciale care se numesc fotoaudiostimulatoare. În afarã de diagnosticul neurologic, EEG este folositã ca un instrument eficace pentru cercetarea funcþiilor sistemului nervos. Berger dovedise cã EEG se modificã în somn, în anestezie ºi în stãrile de hipoxie a celulelor nervoase (aport redus de oxigen), precum ºi în diverse boli, cum ar fi epilepsia. Ulterior, au fost stabilite ºi alte trasee EEG caracteristice patologiei creierului, cum ar fi cele provocate de tumorile cerebrale. Tehnica EEG a adus contribuþii importante la delimitarea anatomofiziologicã a analizatorilor senzoriali, atât în verigile subcorticale, cât ºi a celor de la nivelul scoarþei cerebrale. Prin folosirea tehnicilor EEG se pot culege date foarte concludente în privinþa integralitãþii senzoriale. În acest scop se utilizeazã rãspunsurile „evocate” în urma administrãrii stimulilor. Dacã subiectului i se administreazã o luminã intermitentã (flicker), se observã cã ritmul cortical tinde sã reproducã ritmul stimulului (habitudine). În acelaºi timp, subiectul încearcã senzaþii dezagreabile de vertij. În acest mod poate fi cercetatã dinamica adaptãrii ºi sensibilizãrii mecanismelor intracerebrale pentru prelucrarea ºi organizarea impulsurilor aferente în serii spaþio-temporale adecvate stimulului extern. Cum s-a mai arãtat, existã deosebiri individuale importante în ce priveºte „amprenta” ritmurilor EEG. Asemãnãri mai mari au fost constatate doar la gemeni. Din perspectiva deosebirilor, au fost identificate trei grupe mari de subiecþi, potrivit cu forma bioritmurilor cerebrale: a) tipul P (persistenþi) cuprinde indivizi în general lenþi la care nu se produce reacþia de depresie a ritmului alfa; b) tipul R cuprinde subiecþii care reacþioneazã normal); c) tipul M include subiecþii la care undele bioelectrice au mereu un traseu de tip beta (sunt preponderent vizuali). De asemenea, caracteristicile EEG depind de vârstã. În general, se considerã cã între 18-60 de ani nu existã diferenþe notabile în ce priveºte activitatea bioelectricã în funcþie de vârstã. Dupã 60 de ani, ritmurile cerebrale „spontane” suferã o oarecare încetinire. 38

1.1.2. Model experimental de utilizare a EEG în psihologie Tehnica EEG este utilã pentru psihologie în cercetarea dinamicii reacþiei de orientare ºi a funcþiilor senzoriale. Variaþiile ritmurilor bioelectrice cerebrale, în special ale traseului alfa, pot furniza cercetãtorului o serie de indicaþii: absenþa sau prezenþa funcþiei senzoriale la nivelul unui analizator, gradul de difuziune centralã a aferenþelor senzoriale specifice unui analizator, interacþiunea dintre analizatori etc. Cum s-a vãzut, ritmul alfa reflectã starea de relaxare senzorialã ºi mintalã a subiectului. Conºtientizarea acestuia cu apariþia ritmului alfa este de naturã sã-i inducã o stare de relaxare ºi confort psihic. Mecanismul de condiþionare între perceperea instalãrii ritmului alfa, semnalatã sonor sau vizual, ºi starea de relaxare se face printr-un reglaj de tip biofeedback. În consecinþã, au fost construite aparate speciale de captare a ritmului alfa ºi marcarea auditivã sau vizualã a apariþiei lui. Ca urmare, subiectul este încunoºtiinþat de instalarea ritmului alfa ºi încearcã o stare de confort neuropsihic, beneficiind de mecanisme de biofeedback artificial (elaborate în laborator). Biofeedbackul natural stã la baza tehnicilor clasice de relaxare (antrenamentul autogen al lui Schultz, relaxarea progresivã a lui Iacobson, procedeele Yoga, meditaþia Zen etc.). Aici condiþionarea se face prin asocierea unor procese neurovegetative (cardiovasculare, respiratorii) cu BF-ul natural, întãritã de un cuvânt de mobilizare a energiei subiectului spre interior ºi blocarea aferenþelor externe perturbatoare (numãrãtoarea, un cuvânt repetat mintal, o „mantra” în procedeele orientale de relaxare). Pornind de la observaþia cã un aparat BF alfa este dificil de procurat, I. Ciofu ºi M. Toma (1993) au elaborat un procedeu de relaxare pe baza reprezentãrii mintale a semnalului de apariþie a ritmului alfa. Dupã faza iniþialã de asociere a momentului de apariþie a ritmului alfa cu expiraþia (cu ajutorul unui aparat de alfagenie), antrenamentele de întãrire au fost continuate la domiciliul subiectului numai pe baza reprezentãrii mintale a semnalului sonor. Controlul gradului de elaborare a condiþionãrii s-a efectuat periodic în laborator. Datele obþinute atestã, dupã prelucrarea lor, cã nu existã diferenþe semnificative în ce priveºte gradul de relaxare neuropsihicã a subiecþilor care s-au antrenat direct cu aparatul BF alfa ºi cei care doar ºi-au reprezentat instalarea ritmului alfa. În acest mod s-a deschis calea desfãºurãrii antrenamentelor de relaxare, pe bazã de reprezentare alfa la domiciliul pacientului. Înregistrarea biocurenþilor cerebrali se face cu electroencefalografe care pot avea 4, 8, 16, 32 canale ºi chiar mai multe (electroencefalografe stereotaxice). Acestea sunt aparate electronice deosebit de complexe, 39

formate, în general, din urmãtoarele dispozitive tehnice: a) sondele de captare a biocurenþilor cerebrali (electrozi care se aplicã pe scalp, în diverse regiuni); b) sistemul de amplificare; c) dispozitivul de prezentare (afiºarea pe un ecran, înregistrare foto sau cu cernealã etc.).

1.2. Pneumografia

Înregistrarea modificãrilor respiratorii se face cu ajutorul diferitelor tipuri de pneumografe. Cel mai simplu dintre acestea este pneumograful Marey. Este format dintr-un manºon de cauciuc lung de aproximativ 30 cm ºi lat de aproximativ 4 cm care se leagã la toracele subiectului cu ajutorul unor ºireturi de prindere. În partea centralã manºonul este prevãzut cu un ºtuþ (þeavã de legãturã) prin care sunt preluate variaþiile de aer generate de respiraþie. Aceste variaþii sunt transmise, printr-un tub de cauciuc, la o capsulã pneumaticã de înregistrare (capsulã Marey). Miºcãrile membranei capsulei Marey, datorate acestor variaþii de presiune, se transmit acului inscriptor care le imprimã pe cilindrul în miºcare al kimografului (dispozitiv de înregistrare), sub forma unei linii continue. Traseul descris de inscriptor pe kimograf exprimã forma modificãrilor respiratorii ale subiectului ºi se numeºte pneumogramã. Într-o pneumogramã pot fi „citite” orice modificãri de ritm, frecvenþã ºi amplitudine, în hiper sau hipopnee, durata expiraþiei ºi inspiraþiei etc. Dupã ce hârtia afumatã a fost înregistratã, se scoate cu grijã de pe cilindrul kimografului ºi se trece printr-o baie de fixare (soluþie Schellack specialã sau o soluþie preparatã de experimentator dintr-un amestec de alcool, benzen ºi colofoniu), apoi se usucã. Existã ºi alte tipuri de pneumografe, cum este cel al lui Summer cu arc spiralat sau pneumograful în pliuri, care însã nu se deosebesc decât constructiv faþã de cel descris aici. Tehnicile de realizare a pneumogramei sunt identice. În lipsa unui pneumograf special se poate improviza unul folosind o camerã de cauciuc de la bicicletã (scoþând ventilul) sau de minge de fotbal. Pneumografele moderne preiau variaþiile ciclului respirator din mai multe zone (abdominal, toracic, din faþa nasului în calea fluxului respirator) ºi le înregistreazã la calculator în vederea prelucrãrii. Sistemul permite, prin modificarea sensibilitãþii, sã se regleze completitudinea undei respiratorii ºi caracteristicile ei (afiºare pe display ºi înscriere graficã). De reþinut cã aparatele de genul capsulelor (tamburilor) Marey ºi al kimografelor, de orice tip ar fi ele, au o utilizare mai largã decât au fost descrise aici. Ele servesc la înscrierea graficã ºi a altor parametri psihofiziologici ºi comportamentali, dupã caz. Dupã ce a fost înregistratã ºi fixatã, hârtia înnegritã cu fum poartã, în general, denumirea de 40

kimogramã. Deoarece înegrirea hârtiei kimografice comportã o serie de neplãceri (murdãrire cu fum, necesitatea fixãrii în soluþii etc.), s-au realizat dispozitive speciale de înscriere direct cu cernealã pe hârtia albã a kimografului (inscriptor cu peniþã capilarã).

1.3. Modificãrile circulatorii

Mai direct legate de procesele afective, pe care le însoþesc ºi le exprimã, modificãrile circulatorii pot fi puse în evidenþã cu ajutorul unor tehnici variate, în funcþie de domeniul lor de referinþã. Astfel, se practicã determinãri ale variaþiilor de presiune ºi de volum ale sângelui, cu ajutorul sfigmomanometrelor ºi pletismografelor. Aparatul cardiovascular reprezintã sistemul morfofuncþional cel mai afectosensibil. Un indicator preþios pentru psiholog îl reprezintã ritmicitatea ºi presiunea pulsului care, cum se ºtie, suferã anumite variaþii în timpul desfãºurãrii proceselor afective, al apariþiei reacþiei de orientare ºi, în general, în realizarea oricãrei sarcini experimentale. Modificãrile pulsului se pot înregistra cu ajutorul sfigmografului sau cardiografului, care au diferite forme în funcþie, în primul rând, de locul de prelevare (radial, carotidian etc.) ºi, în al doilea rând, de complexitatea lor constructivã. Se folosesc, de exemplu, sfigmografe pentru prelevarea (captarea) pulsului radial, capsula carotidã Lehman pentru pulsul carotidian, sfigmograful cu brasardã, cardiograful Jaquet pentru regiunea sternocardiacã etc. Funcþional, toate aceste dispozitive se bazeazã pe principiul preluãrii variaþiilor de presiune din zona vascularã sau cardiacã deasupra cãrora sunt montate ºi transmiterea acestor variaþii la un dispozitiv de afiºare ºi/sau înregistrare: tambur Marey, care le înregistreazã kimografic (sau alt dispozitiv de înregistrare electric sau electronic ca, de exemplu, calculatorul). Descrierea unui astfel de aparat faciliteazã înþelegerea funcþionãrii ºi utilizãrii ºi a celorlalte. Sfigmograful cu brasardã este format dintr-un aparat de tensiune cu manºon ºi manometru ºi cu un tub de cauciuc care conduce presiunea captatã la un tambur Marey. Procedura este simplã: se monteazã manºonul la braþul subiectului, se pompeazã aer în el pânã la blocarea trecerii sângelui prin artera humeralã (presiunea depãºeºte maxima sistolicã), dupã care se desface uºor ventilul de scos aerul pânã ce pulsul începe sã fie înregistrat pe kimogramã. Existã ºi sisteme speciale în care dispozitivul capsulã Marey-kimograf, ca ºi cel de mãsurare a duratei (cronograful) sunt încorporate în acelaºi ansamblu. Aºa este, de exemplu, sfigmopneumograful construit de firma Zimmermann, care înregistreazã simultan, pe aceeaºi hârtie înegritã cu fum, atât pulsul, cât ºi pneumograma. 41

Aparatele care permit înregistrarea simultanã a douã sau mai multe variabile se numesc poligrafe. Înregistrarea biopotenþialelor electrice generate de pulsaþiile inimii se face cu ajutorul electrocardiografului (EKG). Banda de hârtie pe care se înregistreazã ritmurile bioelectrice ale activitãþii cardiace se numeºte electrocardiogramã. Analiza unei electrocardiograme nu are o relevanþã prea mare pentru afectivitate ºi, în general, pentru variaþiile comportamentului. Modificãrile de volum ale vaselor de sânge se pun în evidenþã cu ajutorul pletismografelor. Dupã modul cum preiau variaþiile de volum ale vaselor sangvine (vasoconstricþia ºi vasodilataþia) ºi cum le înregistreazã, pletismografele sunt de mai multe tipuri: pletismografe cu apã (clasice), rheopletismografe (electrice), fotopletismografe sau combinaþii dintre acestea. Pletismograful Lehman cu apã este format dintr-un cilindru de mãrime convenabilã pentru a putea cuprinde antebraþul subiectului, la care sunt ataºate urmãtoarele piese: robinet pentru introducerea ºi evacuarea apei, termometru de baie, sticlã de nivel care se continuã în partea superioarã cu tub de cauciuc ºi o capsulã Marey. Împotriva pierderilor de apã pletismograful este prevãzut cu un manºon de cauciuc care se muleazã pe braþul subiectului. Înregistrarea curbei pletismografice se face la un kimograf. Dupã ce subiectul ºi-a introdus antebraþul, se toarnã apã în pletismograf pânã la nivelul marcat pe sticla de nivel, astfel încât variaþiile aerului rãmas liber, determinate de modificãrile de volum ale vaselor de sânge, sunt transmise capsulei Marey al cãrui ac inscriptor le înregistreazã pe kimograf (pletismogramã). Rheopletismograful (pletismograful electric), ca ºi fotopletismograful (cu celulã fotoelectricã) preiau variaþiile de volum ale vaselor sangvine cu ajutorul unor cuve din plastic care se monteazã la unul din degetele subiectului. Aici, sistemul de captare a modificãrilor vasculare este diferit: prin conversia depresiunilor din cuvã în curent electric, în cazul rheopletismografului ºi prin transducerea fotoelectricã a variaþiilor, în cazul fotopletismografului. La amândouã tipurile de aparate este necesar un sistem de amplificare a impulsurilor electrice ºi de prezentare a lor sub formã de curbe, în citire directã la un osciloscop sau/ºi cu înregistrare graficã (fotografic sau kimografic). Actualmente, existã dispozitive electronice de captare a variaþiilor de volum ale vaselor de sânge ºi înregistrare a lor la calculator în vederea procesãrii (captatorul se monteazã printr-o clemã pe lobul urechii). Variaþiile de volum ale vaselor de sânge, sub formã de vasoconstricþie ºi vasodilataþie, sunt studiate, în special, în legãturã cu reacþia 42

de orientare, ca indicatori de obiectivare a ei. În general, în prima fazã a apariþiei reacþiei de orientare, ca efect al administrãrii unui stimul, se observã o vasodilataþie în regiunea pielii capului ºi o vasoconstricþie în zonele distale ale corpului (membrelor inferioare). În raport de prelungirea acþiunii stimulului, în faza a doua a reacþiei de orientare, reacþiile vasculare urmeazã o dinamicã corespunzãtoare naturii ºi semnificaþiei excitantului. Dacã stimulul administrat este neadecvat pentru reacþiile vasculare ºi fãrã valoare de semnalizare pentru subiect, modificãrile de volum ale vaselor sangvine dispar treptat, în curbele pletismografice revin la poziþia iniþialã. Dacã stimulul administrat este specific pentru reactivitatea vascularã (ca, de exemplu, stimuli reci sau calzi), reacþia de orientare va fi înlocuitã cu reacþia vascularã specificã: vasoconstricþie generalã la stimularea cu rece ºi, respectiv, vasodilataþie generalã la stimularea cu cald.

1.4. Cronaximetria

Termenul de cronaxie a fost introdus de Louis Lapique pentru a defini dependenþa reacþiei formaþiunilor nervoase ºi musculare de timpul ºi intensitatea unui stimul electric care acþioneazã asupra lor. Reobaza (pragul galvanic) reprezintã intensitatea cea mai micã a unui curent electric care este capabil sã provoace o reacþie motorie (secusã muscularã). În mãsurarea cronaxiei, L. Lapique a introdus funcþia de timp necesar unui curent, cu o valoare dublã reobazei, sã determine un rãspuns motor. În afarã de valoarea sa de electrodiagnostic clinic în leziunile nervilor periferici, cronaximetria constituie o modalitate eficientã de explorare a sensibilitãþii neuromusculare. Datele cronaxice pot da indicaþii asupra raporturilor funcþionale (de excitabilitate ºi de conductibilitate) între diferiþii neuroni intermediari de pe traseele aferente ºi neuronii din zonele de proiecþie, în timpul acþiunii unui excitant. Cronaxiile fibrelor senzitive variazã în funcþie de starea funcþionalã a centrilor, care pot fi în raporturi de heterocronism ºi izocronism (acordul sau dezacordul de excitabilitate între douã elemente nervoase). Modificãrile cronaxiei la periferie antreneazã o modificare corticalã ºi invers. De aici rezultã cã cronaxia perifericã reprezintã un indicator semnificativ pentru aprecierea stãrii funcþionale a scoarþei. Determinarea reobazei ºi cronaxiei se face cu ajutorul cronaximetrului, aparat cu care se pot doza timpul ºi intensitatea unui stimul electric (impuls singular sau tren de impulsuri) care, trecând printr-un nerv periferic, determinã reacþia. Crescând durata de acþiune a stimulului, scade intensitatea minimã a curentului necesarã producerii excitaþiei, pânã în momentul în 43

care, oricât am creºte durata, intensitatea nu mai scade (curentul de saturaþie). Pe baza determinãrilor cronaxiei se stabileºte curba de excitabilitate (raportul intensitate/duratã). Impulsurile electrice sunt administrate cu electrodul activ care se leagã la polul minus al aparatului (electrodul explorator) cu un fir, iar vârful sãu se aplicã pe nervul sau punctul motor al muºchiului explorat (cãutarea punctelor de aplicare a electrodului se face pe o hartã specialã). Electrodul pasiv (indifent) se leagã la mâna subiectului cu o parte ºi la semnul plus al aparatului cu cealaltã parte. Curba cronaximetricã (de sensibilitate) are forma unei hiperbole echilaterale.

1.5. Electromiografia (EMG)

Electrogeneza muscularã poate fi pusã în evidenþã cu ajutorul electromiografului (EMG). Acesta este un aparat de captare a biopotenþialelor electrice din muºchi cu ajutorul electrozilor de amplificare ºi de redare a lor (graficã sau vizualã pe ecranul unui osciloscop). Electrozii EMG se monteazã în funcþie de natura cercetãrii, fie în masa muºchiularã cu ajutorul unor sonde speciale (ace de captare), fie deasupra unui muºchi sau grup de muºchi. În primul caz se culeg biopotenþialele de acþiune din straturile de profunzime ale unui muºchi, iar în al doilea caz se recolteazã potenþiale dintr-un grup mai mare de fibre musculare. În laboratorul de psihologie se fac înregistrãri ale biopotenþialelor musculare superficiale, cu electrozi montaþi pe piele (pe frunte în cazul cercetãrilor asupra proceselor emotive). Indicatorii EMG sunt relevanþi pentru studierea structurilor acþionale ale comportamentului. Ei dau informaþii asupra sensibilitãþii muºchiulare în reflexele postulare, asupra mecanismelor miºcãrilor voluntare ºi involuntare (reflexe), a stãrii de încordare din faza de pregãtire pentru acþiune ºi din timpul desfãºurãrii ei etc. Date interesante pentru psihologie se pot obþine din corelarea electromiogramei cu înregistrarea actelor ideomotorii (microcontracþiile muºchilor laringelui, buzelor, membrelor, în timpul reprezentãrii unor acþiuni motorii) în procesul de formare a deprinderilor.

1.6. Reacþia electrodermalã (RED)

Unul din indicatorii psihofiziologici cel mai des uzitat în laboratorul de psihologie îl reprezintã RED (reacþia electrodermalã sau galvanocutanatã) sau, cu o denumire mai veche, reflexul psihogalvanic (O. Veraguth, 1909). Este de fapt vorba despre variaþiile rezistenþei pielii faþã de un curent electric care trece prin ea. Aceste variaþii ale rezistivitãþii electrice a pielii sunt consecutive sau simultane administrãrii unor stimuli oarecare. Ca mecanism fiziologic, ele sunt rezultatul unor reglaje neurovegetative ale componentei umorale, care genereazã o activitate crescutã a glandelor sudoripare. 44

Printre primii care au cercetat RED se numãrã francezul Féré (1888). El a fãcut sã treacã un curent electric exterior prin organismul subiectului în timpul administrãrii unor excitanþi (mirosuri, culori, vibraþii) ºi a înregistrat, cu un galvanometru, modificãrile rezistenþei electrice a pielii. Deoarece s-a folosit de un curent electric din afara organismului subiectului, tehnica sa este exosomaticã. Dimpotrivã, Tarhanov (1890) nu a utilizat un curent electric exterior, ci l-a mãsurat la galvanometru pe cel generat de diferenþa de potenþial dintre cei doi electrozi montaþi la subiect. Tehnica sa este endogenã pentru cã foloseºte electricitatea pielii. În ambele proceduri este nevoie de un galvanometru foarte sensibil (cu oglindã sau cu spot luminos pentru a evita forþele de frecare ale unui act indicator). Deºi tehnicile de evidenþiere folosite de Féré ºi Tarhanov sunt diferite, variaþiile rezistenþei electrice a pielii beneficiazã de acelaºi mecanism neurovegetativ: creºterea activitãþii glandelor sudoripare ºi, ca urmare, apariþia unei cantitãþi mai mari de transpiraþie sub electrozii galvanometrului. Aceasta determinã o conductibilitate electricã variabilã între piele ºi electrozi ºi, de aici, variaþii ale curentului mãsurat de galvanometru. Dacã nu folosim o sursã exterioarã de curent, trebuie sã dispunem de o amplificare convenabilã a curenþilor endogeni sau de un galvanometru foarte sensibil pentru a mãsura diferenþele de potenþial (care au valori foarte mici, de ordinul 5-10 mV). Procedeul Féré, mai comod ºi mai precis, se utilizeazã într-o mãsurã mai mare în determinarea RED. Modificãrile rezistenþei electrice a pielii, la trecerea unui curent electric exogen slab, sunt exprimate valoric sub formã de variaþii ale acestui curent pe scala unui galvanometru de mare sensibilitate (clasa 10–9, de exemplu). În dotarea laboratoarelor de psihologie existã mai multe tipuri constructive de galvanometre, care au grade diverse de sensibilitate. Electrozii nepolarizaþi ai galvanometrului se învelesc în pânzã înmuiatã în ser fiziologic ºi apoi se leagã obiºnuit, unul în podul palmei ºi celãlalt la antebraþul subiectului. Montarea electrozilor la subiect trebuie sã fie astfel realizatã încât sã evite pendulãrile spotului (respectiv curentului) dintr-o parte în alta a diviziunii 0 de pe scala aparatului. Numai în acest fel putem aprecia deplasãrile spotului, din punctul de referinþã (gradaþia 0), ca variaþii ale rezistenþei electrice a pielii subiectului, consecutive administrãrii stimulilor. Este de preferat ca galvanometrul sã fie echipat cu o punte Wheatstone (un sistem de rezistenþe de echilibrare) pentru a stabiliza oscilaþiile dutevino ale curentului. Dispozitivele moderne pentru determinarea RED sunt încorporate în poligrafe complexe care înregistreazã simultan mai multe componente psihofiziologice. 45

Diverse situaþii ºi trãiri senzoriale, cognitive ºi emoþionale cu semnificaþie adaptativã pentru subiect determinã reacþii de încordare, atenþie concentratã ºi mãritã, stres. Acestea beneficiazã de mecanisme cortico/ subcorticale de activare difuzã ascendent/descendentã a scoarþei, formaþiunilor talamo-hipotalamice ºi aparatelor senzoriale care determinã modificãri eletrofiziologice ºi biochimice. Între acestea, în RED secreþia sudoriparã (transpiraþia) suferã variaþii cantitative care se exprimã prin variaþii de conductivitate ºi rezistenþã electricã a pielii (scãderea rezistenþei determinã creºterea rezistenþei ºi viceversa; conductanþa se exprimã în miliamperi ºi rezistenþa în ohmi). Amplitudinea RED este în funcþie de intensitatea ºi semnificaþia afectogenã a situaþiei declanºatoare. RED nu exprimã însã ºi natura pozitivã sau negativ㠖 pentru subiect – a situaþiei, ci doar gradul de încãrcare afectivã a acestuia. Mai greu pot fi explicate cazurile de subiecþi „neutri” electrodermal la confruntarea cu situaþii afectogene. Uneori, astfel de situaþii se pot datora unor erori în fixarea electrozilor pe pielea subiectului. P. Golu ºi N. Bogatu (1993) au gãsit patru parametri de identificare a RED: 1) amplitudinea (în miliamperi), respectiv deplasarea maximã a indicatorului dupã administrarea stimulului; 2) nivelul de revenire dupã încetarea acþiunii stimulului; 3) suprafaþa (în cm2) a spaþiului de deplasare a indicatorului (parametri cu mare valoare psihodiagnosticã); 4) durata în minute ºi secunde a revenirii indicatorului la poziþia iniþialã (stabilizarea curbei, fãrã timpi reziduali). Deoarece autorii menþionaþi au determinat RED cu ajutorul calculatorului, ei au analizat doi parametri afiºaþi pe display, care, în fapt, îi includ ºi pe ceilalþi: suprafaþa ºi numãrul sau frecvenþa deflexiunilor. Analiza acestora a condus la stabilirea unei scãri de dispersie cu 3 valori: valori scãzute (mici); valori medii; valori crescute (mari). RED a fost utilizatã în cercetãri dintre cele mai variate ºi are un registru întins în acest sens. Enumerarea câtorva utilizãri trecute poate sugera direcþii noi de cercetare: RED în somn ºi hipnozã; la stimuli senzoriali de diverse modalitãþi, în elaborarea de reacþii pozitive ºi negative; RED la cuvinte, situaþii, sarcini etc. cu încãrcãturã emoþionalã; în rezolvarea de probleme; în activitatea de orientare etc. Cercetarea corelatã a RED cu ceilalþi indicatori neurovegetativi este singura soluþie profitorie în stabilirea relevanþei acestora asupra comportamentului.

1.7. Tehnici poligraf

Procedeele de investigare a variabilelor psihofiziologice analizate au beneficiat, odatã cu progresele electronicii, de perfecþionãri permanente. Astfel, pe lângã tehnicile clasice pneumatice ºi electrice, astãzi dispunem de asistenþa calculatoarelor, care, prin programe ºi interfeþe specializate, capteazã ºi prelucreazã automat datele. În acest mod au sporit 46

considerabil precizia ºi acurateþea investigaþiilor experimentale, paralel cu uºurarea muncii cercetãtorului. Cum s-a mai arãtat, înregistrarea simultanã a mai multor componente neurovegetative poartã denumirea de poligrafie, iar dispozitivele specifice se numesc poligrafe. Poligrafele moderne pot fi cu schemã electronicã clasicã ºi înscriere pe hârtie (cu cernealã sau prin efect termic) sau cu interfaþã specialã pentru înregistrare la calculator (fig.2). De regulã, un poligraf capteazã ºi înregistreazã variaþiile de respiraþie din douã zone (abdominalã ºi toracicã), variaþiile de puls, tensiune arterialã ºi RED (unele au, în plus, canale pentru înregistrarea pletismogramei ºi variaþiilor de temperaturã a corpului).

Fig.2. Poligraf electronic (Lafayette, SUA)

1.7.1. Tehnicile poligraf în cercetarea judiciarã

Tehnicile poligraf ºi-au dovedit utilitatea în special în domeniul psihologiei judiciare. Departamentele de criminalisticã ale poliþiei dispun de astfel de echipamente ºi de psihologi specializaþi. Trebuie menþionat cã utilizarea acestor tehnici este laborioasã ºi necesitã experienþã ºi competenþã interpretativã în valorificarea datelor. Rezultatele notabile obþinute de psihologii criminaliºti români în identificarea unor infractori periculoºi, cu ajutorul poligrafului, atestã competenþa lor profesionalã ºi evidenþiazã valoarea practicã a metodei în domeniul de referinþã. Deºi datele obþinute prin tehnica poligraf nu sunt admise de instanþele de judecatã ca probe, aceste date orienteazã, adesea hotãrâtor, cursul anchetei judiciare, în direcþia identificãrii autorului real al infracþiunii cercetate. Situaþia infracþionalã ca atare, în care a fost implicat suspectul (autorul) ºi care îi este evocatã de stimulii administraþi, determinã la acesta o considerabilã încordare psihicã. Suspectul adoptã o atitudine duplicitarã ºi o conduitã simulatã de inocenþã, 47

în încercarea sa disperatã de a se sustrage rãspunderii penale (probabil ºi o conºtiinþã încãrcatã!). În aceste circumstanþe, suspectul este supus unei presiuni emoþionale considerabile cu reactivitate neurovegetativã specificã consecutivã (modificãri sudorale, cardiovasculare ºi de respiraþie). Acestea iniþiazã cãutarea de noi elemente probatorii necesare inculpãrii. De aici se degajã ºi responsabilitatea psihologului criminalist, cu toate consecinþele ei în ceea ce priveºte vinovãþia inculpatului, stabilitã de instanþele de judecatã, a destinului subiectului cercetat, în ansamblul sãu. În acest context, detecþia comportamentului simulat al suspecþilor trebuie sã fie subordonatã principiului de drept al prezumþiei de nevinovãþie (aliniatele 8 ºi 9 din art. 23 din Constituþia României). De asemenea, pentru înfãptuirea corectã a actului de justiþie, trebuie respectatã libertatea individualã. În acest scop, suspectului i se cere sã-ºi dea acordul în scris cã acceptã examinarea sa cu poligraful ºi este informat, în ansamblu, asupra scopului ºi modului de desfãºurare a acesteia. T. Butoi ºi colab. (1997, 1999) realizeazã o monografie teoreticã ºi practicã asupra utilizãrii tehnicii poligraf în psihologia judiciarã. Autorul denumeºte procedeul identificãrii infractorilor ca biodetecþie sau psihobiodetecþie a comportamentului simulat ºi ilustreazã lucrarea cu biodiagrame ale unor criminali depistaþi în acest mod. Prezentãm în figurile 3, 4 ºi 5 biodiagrama unui criminal care ºi-a ucis soþia, a transportat victima la distanþã de locul faptei ºi a aruncat-o într-o fântânã.

1 2 3 Te numeºti Eºti Cãlin Dumitru? macaragiu? 3 1

2

NORMAL

NORMAL

2R 2R

ªtii unde este acum Milica? 3 NU

2R F 4 NU NU

NORMAL Fig.3

48

5

6

Biodiagrama infractorului C.D. (dupã T. Butoi). Traseele, înregistrate în ordine de sus în jos, reprezintã: primele douã, respiraþia toracicã ºi abdominalã; reflexul electrodermal; tensiunea arterialã; pulsul. Cifrele 1, 2, 3, 5 reprezintã numãrul întrebãrii puse suspectului. Se observã reacþii pozitive (deflecþiuni semnificative ale curbei) la întrebãrile incriminatorii: 3 (ºtii unde este acum Milica?) ºi 5 (dta ai omorât-o pe Milica?). Rãspunsurile de „Nu” ale suspectului la aceste întrebãri sunt demascate ca false ºi exprimã gradul de încãrcare afectivã a sa (stres marcat). STOP

STOP RESPIRATOR ELONGAT

3 ªtii unde este acum Milica?

STOP

5

Dumneata ai omorât-o pe Milica?

STOP

8 ªtii dacã Milica a fost omorâtã?

Simetrie neurologicã! Fig.4. Aceeaºi încordare psihicã (stres) apare la întrebãrile conexe 3 ºi 8, ca ºi la cea incriminatorie 5.

Excitanþii utilizaþi pentru a evoca reacþii semnificative pot fi stimuli verbali (cuvinte, expresii, întrebãri legate de caz), fotografii, diapozitive sau corpuri delicte. De asemenea, în timpul examinãrii cu poligraful, examinatorul trebuie sã facã observaþii sistematice asupra comportamentului subiectului supus probei. Autorul menþionat a construit un ghid de observaþie ale cãrui date, coroborate cu rezultatele de la poligraf, ajutã considerabil psihologul în stabilirea elementelor incriminatorii ale suspectului. 49

STOP

STOP

ASCUNSÃ ÎN CASÃ TÃIATÃ ÎN BUCÃÞI NORMAL

ARUNCATÃ ÎN APÃ NORMAL

Fig.5. Segment din aceeaºi biodiagramã cu locul unde a fost aruncat cadavrul

1.7.2. Tehnicile poligraf în studiul personalitãþii

Dând o semnificaþie mai largã unor indicatori psihofiziologici, P. Golu ºi N. Bogatu (op.cit., 1993) considerã cã aceºtia pot fi relevanþi pentru unele componente dinamo-energetice ºi atitudinale ale personalitãþii. Dintre aceºtia, RED pare sã fie mai sensibil la stimulii psihosociali decât la cei senzoriali (auditiv stresanþi ºi dureroºi). La stimulii cu semnificaþie psihosocialã, modificãrile neurofiziologice sunt mai însemnate, îndeosebi reacþia electrodermalã, ºi reflectã mai bine variabilele atitudinal-comportamentale. RED se stinge mai repede dupã administrarea unor stimuli senzoriali ºi este remanent, cu revenire mai lentã la confruntarea cu situaþii conflictuale de viaþã. Într-un studiu anterior, N. Bogatu (1980) a demonstrat experimental corelaþia strânsã dintre amplitudinea RED ºi intensitatea emoþiei, ca ºi valoarea acestui indicator pentru echilibrul dintre excitaþie ºi inhibiþie. Pe baza prelucrãrii automate a datelor privind relaþia dintre suprafaþa 50

reacþiei (aria curbei) ºi numãrul de deflexiuni (trecerea prin punctul 0 a amplitudinilor maxime), P. Golu ºi N. Bogatu au stabilit o serie de tipuri de RED cu caracteristici psihofiziologice ºi psihologice corespunzãtoare: 1. Suprafaþã micã ºi numãr mic de deflexiuni Inert neuropsihic, liniºtit ºi echilibrat, predominã inhibiþia faþã de excitaþie. Hiporeactivitate, energie scãzutã, lentoare, indiferenþã ºi pasivitate. Lentoare intelectualã, afectiv-emoþionalã ºi psihomotorie. Bradipsihie. Activitãþile se desfãºoarã lent, dar cu exactitate. Gândirea se elaboreazã ºi desfãºoarã lent, dar se mobilizeazã în sarcinã. Sunt persoane perseverente, echilibrate, calme ºi rezistente la situaþiile frustrante ºi cu încãrcare afectivã. 2. Suprafaþã micã ºi un numãr mediu de deflexiuni Predominarea proceselor de inhibiþie asupra celor de excitaþie. Activism psihofiziologic diminuat, pasivitate ºi lentoare. Stabilitate, calm ºi echilibru emoþional. Persoanele respective au un bun autocontrol al stãrilor ºi trãirilor psihice ºi se pot adapta la situaþii sociale diferite. 3. Suprafaþã micã cu un numãr mare de deflexiuni Inert ºi fragil neuropsihic ºi emoþional, neechilibrat, cu tendinþã de subordonare a excitaþiei faþã de inhibiþie. Comportament imprevizibil, capricios ºi dizarmonic. Reacþii ºi atitudini neadecvate faþã de situaþiile cu care se confruntã. Sunt persoane cu deficite de mobilizare ºi de adaptare la situaþii conflictuale. 4. Suprafaþã medie cu numãr mic de deflexiuni Sunt persoane echilibrate emoþional, cu bune capacitãþi de adaptare ºi autoreglare neuropsihicã; procesele de excitaþie ºi inhibiþie sunt în raport optim, fapt ce se exprimã comportamental prin calm, echilibru, autocenzurã, discreþie, rãbdare, toleranþã ºi moderaþie. Acestea permit persoanei respective o bunã adaptare socialã, rezistenþã la situaþii frustrante, conflictuale ºi afectogene. 5. Suprafaþã medie cu numãr mediu de deflexiuni Structurã normoreactivã cu echilibru neuropsihic ºi nivel mediu de motivaþie ºi activism. Persoana are un bun autocontrol emoþional ºi social, fapt ce-i oferã disponibilitãþi adaptative sporite faþã de situaþii sociale dificile ºi cu mare încãrcãturã afectogenã. 6. Suprafaþã medie cu numãr mare de deflexiuni Tendinþã spre labilitate emoþionalã, autocontrol deficitar, dificultãþi de adaptare la situaþii imprevizibile. Rezolvarea acestora solicitã capacitãþile de adaptare ale persoanelor ºi de conºtientizare a lor. Experienþa socialsituaþionalã, ca ºi nivelul de dotare intelectualã amelioreazã dificultãþile de adaptare la situaþii conflictuale ºi de rezolvare a lor. 51

7. Suprafaþã mare cu numãr mediu de deflexiuni Disfuncþie a raportului dintre excitaþie ºi inhibiþie cu predominanþa procesului de excitaþie. Persoana are o structurã hipereactivã, este impulsivã, agitatã, vioaie, labilã în dispoziþii, conduitã ºi psihomotor. Poate prezenta reacþii de dezadaptare cu manifestãri exagerate în raport de situaþia datã, mai ales dacã este imprevizibilã. 8. Suprafaþã mare cu numãr mare de deflexiuni Activare corticalã crescutã exprimatã prin hiperactivitate, hiperexcitabilitate, supramotivare ºi labilitate emotivã. Disfuncþie a capacitãþilor de adaptare ºi de autoreglare. Persoana este impulsivã afectiv ºi necooperantã, fapt ce o contraindicã pentru responsabilitãþi sociale, unde sunt necesare decizii corecte în condiþii dificile. Pot apãrea descãrcãri instinctive, primare, ce pot fi atenuate de nivelul de instrucþie ºi educaþie. 9. Suprafaþã foarte mare Reactivitate neurofiziologicã crescutã cu disfuncþie marcatã a proceselor nervoase fundamentale de excitaþie ºi inhibiþie. Hiperreactivitate ºi hipersensibilitate cu rãspunsuri comportamentale neadecvate în raport de situaþie; încordare ºi tensiune cu manifestãri imprevizibile, dificultãþi de soluþionare a problemelor existenþei. Persoana respectivã poate prezenta tulburãri neurofiziologice sau sechele psihotraumatizante. Acestea impun explorãri suplimentare de cunoaºtere a datelor existenþiale – familiale ºi de mediu –, ca ºi a unor împrejurãri nefavorabile din biografia sa. Pentru variaþiile frecvenþei cardiace (pulsului) autorii gãsesc urmãtoarele semnificaþii (tabelul 1): Tabelul 1 Semnificaþia psihofiziologicã ºi psihologicã a pulsului (dupã P. Golu ºi N. Bogatu)

cardiovascular.

52

În ce priveºte ritmul respirator ºi variaþiile acestuia, situaþia se prezintã în tabelul 2. Tabelul 2 Semnificaþia psihofiziologicã ºi psihologicã a indicatorului respiraþie (dupã P. Golu ºi N. Bogatu)

În concluzie, captarea semnalelor bioelectrice, decodificarea ºi convertirea lor în semnale specifice sistemului automat de prelucrare necesitã calculatoare performante cu programe ºi interfeþe corespunzãtoare, mânuite de personal abilitat. S-a insistat mai mult asupra identificãrii comportamentului simulat, ca ºi asupra semnificaþiei 53

psihologice a unor indicatori neurofiziologici, aºa cum au apãrut în lucrãrile citate, deoarece ele constituie modele de investigaþie experimentalã asistatã de calculator ºi, respectiv, de activitate efectivã a psihologului practician.

2. Timpul de reacþie (TR) 2.1. Valoarea teoreticã ºi practicã a timpului de reacþie

Unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largã utilizare în laboratoarele de psihologie este timpul de reacþie. Acest fapt se datoreazã relevanþei deosebite pe care timpul de reacþie o are în aprecierea unor parametri de eficienþã a activitãþilor umane (viteza ºi adecvenþa angajãrii într-o sarcinã). În mod obiºnuit, T.R. defineºte intervalul de timp dintre stimul ºi rãspuns sau rãgazul necesar subiectului pentru a rãspunde voluntar la un stimul. Prin urmare, timpul de reacþie mãsoarã viteza cu care subiectul rãspunde la o sarcinã experimentalã datã. Timpul de reacþie are o structurã complexã. În alcãtuirea lui intrã timpul necesar conducerii aferenþelor senzoriale de la periferie la centru, timpul necesar zonelor de proiecþie corticalã pentru analiza impulsurilor aferente ºi identificarea stimulului semnificativ ºi, în sfârºit, timpul necesar conducerii eferenþelor (impulsuri de comandã) de la centru la organul efector, pentru punerea lui în acþiune (timpul de execuþie). Astronomii au fost primii care s-au interesat de problema timpului de reacþie, din necesitatea practicã de notare unitarã a momentului de trecere a stelelor prin centrul telescopului (meridian). Astfel, se relateazã cã, în anul 1795, Maskelyne, directorul observatorului din Greenwich, l-a concediat pe Kinebrook, asistentul sãu, pentru cã acesta nota momentul trecerii unei stele prin dreptul meridianului mereu cu întârziere de o zecime de secundã. Desigur cã Maskelyne nu avea de unde sã ºtie, pe vremea aceea, cã diferenþa de notare dintre el ºi asistentul sãu se datoreazã unei variabile psihoindividuale, care urma sã fie identificatã. Aceasta o va face, în 1820, astronomul german Bessel, care, în urma comparãrii timpilor de notare a mai multor observatori, a stabilit o „ecuaþie personal㔠a vitezei de reacþie. Ulterior, s-a constatat cã ecuaþia personalã nu poate fi consideratã ca o constantã, deoarece diferenþele individuale în viteza de reacþie depind ºi de condiþiile stimulului (mãrimea stelei, viteza deplasãrii ei în câmpul lentilei telescopului etc.). Pentru a creºte precizia notãrilor astronomice s-a adoptat o procedurã cronograficã: pe un cilindru kimografic se marcheazã timpul cu un cronograf, iar observatorul înscrie trecerea stelei prin apãsarea pe un manipulator telegrafic (cheie Morse). 54

Deºi termenul de timp de reacþie a fost utilizat ca atare abia în 1873 de fiziologul vienez S. Exner, primele cercetãri experimentale au fost realizate ceva mai devreme. Astfel, în anul 1850, Helmholtz s-a folosit de T.R. ca modalitate de mãsurare a vitezei de propagare a influxului nervos (pe nervul motor de broascã). La om a aplicat un ºoc electric pe pielea subiectului, cerându-i ca, îndatã ce îl resimte, sã reacþioneze cât poate de repede, printr-o miºcare a mâinii. Astronomul elveþian Hirsch împreunã cu inginerul Hipp au adus contribuþii însemnate la tehnica de mãsurare a T.R. Ei au inventat cronoscopul (1861), instrument de mãsurare precisã a T.R. care a primit numele lui Hipp. Cronoscoapele Hipp, cu mecanism de ceasornic ºi contacte electrice pentru marcarea momentelor de prezentare a stimulului ºi de reacþie a subiectului, se mai aflã încã în serviciu în unele laboratoare. Hirsch a fãcut cercetãri cu un astfel de cronoscop, gãsind un T.R. de 200 ms pentru stimuli vizuali, de 150 ms pentru stimuli auditivi ºi de 140 ms pentru un ºoc electric aplicat pe mâna subiectului. Donders, fiziolog olandez, are meritul de a fi extins determinãrile T.R. la procesele mintale (1868). În acest scop, el a introdus în experiment condiþia alegerii rãspunsului pe baza discriminãrii ºi identificãrii stimulilor, în funcþie de valoarea de semnalizare care le-a fost conferitã de experimentator (azi T.R. disjunctiv). Cercetãrile asupra T.R. ºi tehnicile de determinare a lui menþionate au adus contribuþii de cea mai mare însemnãtate, alãturi de psihometria fechnerianã, la constituirea psihologiei experimentale. Ele au fost preluate ºi dezvoltate în laboratorul lui W. Wundt. Programul de cercetare al laboratorului, în primii ani de dupã înfiinþarea sa (1879), era centrat pe mãsurarea duratei proceselor mentale. Aceasta se efectua pe baza complicãrii treptate a rãspunsurilor subiectului, pornindu-se de la reacþia simplã, pânã la timpul de asociaþie a ideilor. Însuºi Wundt a realizat un tip de cronoscop (pendulul lui Wundt), care nu mai este folosit astãzi din cauza uzurii morale. Este demn de amintit cã Kraepelin a studiat, în laboratorul lui Wundt, pentru prima datã, efectul drogurilor asupra T.R. (1883). În cei peste 120 de ani ce s-au scurs de la primele cercetãri asupra T.R. s-a acumulat un vast material experimental. Astãzi, dispunem de o bunã informaþie teoreticã ºi practic-aplicativã în ce priveºte T.R. ºi tehnicile de mãsurare a lui. În toate laboratoarele de psihologie experimentalã ºi aplicatã (din industrie, transporturi, clinicã etc.) se fac determinãri ale T.R. în diverse circumstanþe de cercetare ºi de psihodiagnozã. Producþia modernã impune ritmuri sporite de activitate. În diverse sectoare ale ei, promptitudinea reacþiei operatorilor este o condiþie indispensabilã a îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 55

Un timp de reacþie prea lung, lipsit de promptitudine ºi de adecvenþã faþã de natura sarcinii, constituie o contraindicaþie pentru exercitarea anumitor profesiuni. Putem lua ca exemplu pilotarea unui turboreactor supersonic, la care întârzierea cu fracþiuni de secundã în manevrarea profundorului înseamnã sute de metri strãbãtuþi de aeronavã. Este lesne de închipuit ce se întâmplã dacã aceastã reacþie întârziatã survine la apariþia unui obstacol ce trebuie evitat. Probleme similare se pun în pilotarea autovehiculelor, locomotivelor etc., ca ºi în alte activitãþi care solicitã soluþii rapide ºi adecvate (exemplu, dispecerii de la panourile de comandã, operatorii radar etc.). Trebuie relevat însã cã acurateþea reacþiei este asiguratã de un T.R. mediu, nu de unul foarte scurt, care, cel mai adesea, este neadecvat semnificaþiei sarcinii (rãspuns pripit, cu multe erori). Ca urmare, în selecþia personalului se stabilesc bareme cu medii ale T.R. specifice profesiunii date, la care se raporteazã performanþele individuale ale candidaþilor.

2.2. Tehnici de mãsurare a timpului de reacþie

În general, aparatura de mãsurare a T.R. trebuie sã fie prevãzutã cu dispozitive de prezentare controlatã a stimulilor ºi cu instrumente de mãsurã a timpului. Astfel de tehnici au suferit îmbunãtãþiri permanente de-a lungul vremii. Astãzi putem dispune de reacþiometre perfecþionate care înglobeazã laolaltã atât dispozitivul de stimulare, cât ºi instrumentul propriu-zis de mãsurare a reacþiei (cronoscopul). În dotarea laboratoarelor de psihologie se aflã dispozitive tehnice dintre cele mai variate pentru determinarea T.R., de la cronoscoapele clasice cu mecanism de ceasornic, electrice sau electronice cu afiºare digitalã (numericã) pânã la programe speciale pe calculator. Dispozitivele de stimulare utilizeazã, de obicei, excitanþi vizuali ºi auditivi (lumini diverse, sonerii, generatoare de sunete etc.), deoarece aceºtia pot fi comandaþi mai uºor ºi dozaþi mai riguros cu ajutorul curentului electric (intensitate, duratã, frecvenþã etc.). Controlul unor stimuli specifici altor modalitãþi senzoriale (gust, miros, tact etc.) este mai dificil. Cu toate acestea, s-au efectuat numeroase cercetãri experimentale asupra T.R. pe baza utilizãrii unor excitanþi gustativi, olfactivi, termici, dureroºi etc. Ca instrumente de mãsurare a T.R. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). În cazul unor reacþii cu durate mai mari de timp (aºa cum sunt performanþele sportive ºi, în general, activitãþile mai complexe) se pot utiliza cronometrele obiºnuite (1/10 sau 1/5 secunde). Cronoscoapele sunt instrumente care mãsoarã durate mici ºi foarte mici de timp, aºa cum este ºi T.R. Ele sunt diferite ca schemã constructivã ºi ca grad de precizie. Avem astfel cronoscoape cu mecanism electromagnetic sau de ceasornic, 56

cu electromotor ºi cronoscoape electronice. Sunt cronoscoape cu o precizie de 1/100 sec., iar altele cu 1/1000 sec. Indiferent de complicaþia constructivã ºi de gradul sãu de precizie, un cronoscop trebuie sã marcheze momentul prezentãrii stimulului, de unde începe numãrarea timpului ºi momentul reacþiei subiectului, unde se opreºte mãsurarea. Distanþa dintre aceste douã momente exprimã timpul de reacþie a subiectului pentru determinarea datã. Dupã modul de acþionare a dispozitivului de mãsurã a timpului se cunosc mai multe tipuri constructive de cronoscoape: A) Cu dispozitiv electromagnetic, ca la cronoscoapele Rupp ºi pendular. La aceste aparate, dispozitivul de mãsurare a timpului este reprezentat de o tijã mobilã (sau un braþ articulat la eronoscopul pendular) suspendatã cu ajutorul unui electromagnet. Când se prezintã stimulul, se întrerupe curentul în electromagnet ºi tija (sau braþul mobil) cade în jos pânã ce subiectul, potrivit instructajului, o prinde cu mâna (la cronoscopul Rupp; la cel pendular braþul este oprit electromagnetic când subiectul apasã pe un contactor electric). Sursa de alimentare la cronoscoapele electromagnetice este o baterie de 6 V. Deºi uºor de manipulat, aceste aparate nu sunt suficient de precise. B) Cu mecanism de ceasornic, ca la cronoscoapele D’Arsonval ºi Hipp. Cronoscopul D’Arsonval, cu o precizie de 1/100 s, este acþionat de un mecanism de ceasornic cu resort, care se poate comprima cu ajutorul unei chei speciale. Este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 V. Electromagnetul þine arãtãtorul în poziþie de repaus. La prezentarea stimulului, dat cu un ciocãnel auditiv – care este în acelaºi timp ºi întrerupãtor electric –, se deconecteazã bobina (electromagnetul) ºi arãtãtorul pleacã din poziþia „0” (diviziunea 100) ºi începe sã se roteascã pe cadran. Subiectul rãspunde prin apãsarea pe un contactor ce restabileºte circuitul bobinei ºi astfel arãtãtorul se opreºte la o diviziune oarecare. Distanþa parcursã de arãtãtor pe cadran, în una sau mai multe rotaþii (cadranul are numai 100 de diviziuni), indicã T.R. al subiectului. Cronoscopul Hipp are o precizie de 1/1000 s ºi este acþionat de un mecanism de orologiu cu greutate. Din aceastã cauzã, corpul cronoscopului este suspendat pe un cadru la o anumitã înãlþime pentru ca greutatea sã aibã spaþiu de derulare. Timpul de coborâre a greutãþii, respectiv de funcþionare a cronoscopului, variazã cu înãlþimea la care este situatã. Astfel, existã un tip de cronoscop Hipp la care greutatea trebuie ridicatã la fiecare un minut ºi un altul, mai înalt, care dureazã aproximativ 6 minute. Dupã derulare greutatea se ridicã cu ajutorul unei manivele. Stimulii sunt comandaþi de la un panou separat de cronoscop. C) Cu electromotor (cronoscoape electrice). La aceste aparate instrumentul de mãsurã este acþionat de un motoraº electric alimentat de la reþeaua urbanã (220 V ~). Existã foarte multe tipuri de cronoscoape 57

electrice, cu precizie de 1/100 s sau 1/1000 s. În general, la toate este necesarã o dublã alimentare: una de 220 V curent alternativ pentru electromotor ºi alta de 6 sau 12 V curent continuu, pentru acþionarea bobinei arãtãtorului. Montajul electric este astfel realizat încât prezentarea stimulului sã coincidã cu închiderea circuitului bobinei arãtãtorului, iar reacþia motorie a subiectului (apãsarea pe un întrerupãtor) sã întrerupã acest circuit. În acest mod, arãtãtorul va face o cursã pe cadranul cronoscopului, între punctul zero ºi o anumitã diviziune, marcând astfel, prin distanþa parcursã, T.R. al subiectului. D) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe, precise ºi comode pentru mãsurarea T.R. În principiu, un cronoscop electronic dispune de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali ºi auditivi), dispozitive de reacþie (manete contactoare ºi pedale) ºi de control al reacþiei (contori) ºi cronometru cu afiºare digitalã. Menþionãm câteva date din programul de prezentare a stimulilor ºi de control al rãspunsului al unui cronoscop electronic (polireactiograful E.A.P., fig.6): a) sistemul de stimulare este format din 6 lumini colorate (roºu, portocaliu, galben, verde, albastru ºi violet), 6 figuri geometrice ºi 3 stimuli auditivi (de 600, 800 ºi 1200 cps). Ordinea de alternare sau de combinare a stimulilor se determinã de experimentator cu ajutorul unor fiºe ce sunt introduse într-un panou de programare. Intervalele dintre stimuli pot fi stabilite cu dispozitivele pentru timpi; b) dispozitivul de reacþie este format din presele pentru mâini ºi pedale pentru picioare, iar corectitudinea rãspunsurilor este controlatã de 3 contori cu aducere la zero (rãspunsuri corecte, rãspunsuri eronate ºi total rãspunsuri). Cu polireactiograful E.A.P. se pot face determinãri precise în studiul reacþiilor simple vizuale ºi auditive, reacþiilor la alegere ºi reacþiilor complexe. În funcþie de scopul experimentului, determinarea T.R. se poate face prin citire directã sau prin înregistrare graficã. Citirea Fig.6. Polireactiograful E.A.P. directã a valorilor T.R. 58

se realizeazã cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. Înscrierea graficã la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexã (imprimante). Se pot calcula ºi valorile medii ale mãsurãtorilor (ca, de exemplu, la polireactograful E.A.P. sau calculatorul cu interfaþa corespunzãtoare). Intervalul la care experimentatorul prezintã stimulii nu trebuie sã fie egal, deoarece subiectul îºi va elabora un reflex de timp, iar rãspunsurile sale vor fi generate de cadenþa ritmicã a excitanþilor. Înainte de prezentarea fiecãrei stimul este bine sã se dea un semnal de preavizare ca, de exemplu, „atenþie”. Valorile T.R. cu ºi fãrã acest presemnal sunt destul de diferite, aºa cum rezultã din literatura de specialitate. În orice caz, într-un experiment de mãsurare a T.R. este necesar sã se foloseascã numai acelaºi procedeu pentru toate determinãrile (ori fãrã, ori cu preavizare). De asemenea, pentru a evita erorile datorate variaþiilor reacþiei subiectului, este nevoie sã se facã un numãr mai mare de mãsurãtori, potrivit regulei cã, cu cât numãrul de probe este mai mare, cu atât mai micã este eroarea. Uneori se întâmplã ca subiectul sã oboseascã sau sã se plictiseascã (sarcina este monotonã) ºi sã dea rãspunsuri anticipate sau la întâmplare. Pentru a verifica gradul de angajare a subiectului în rezolvarea sarcinii (sau pentru a verifica înþelegerea instructajului) ne putem servi, din când în când, de stimulãri false: prezentãm un alt stimul decât cel din instructaj sau folosim presemnalul ºi nu dãm stimulul. În cazul utilizãrii unui cronoscop electric se noteazã fiecare mãsurãtoare în parte, se face suma valorilor obþinute ºi se împarte la numãrul probelor efectuate. În acest fel se aflã media T.R. Cum s-a mai menþionat, pentru a anula efectul întâmplãrii în reacþiile subiectului, trebuie sã facem un numãr suficient de mare de mãsurãtori (aproximativ 30-50). Înainte de începerea mãsurãtorilor propriu-zise, este recomandabil sã se facã un numãr de probe de adaptare a subiectului la sarcina experimentalã. În ultima vreme au început sã se impunã, tot mai mult, tehnicile de modelare pe calculator a valorilor T.R. Deºi tehnicile computerizate sunt mai costisitoare, aparatura ºi programele acestora permit combinaþii complexe ale parametrilor T.R. (timpul de reacþie ca atare ºi adecvarea sa la situaþia datã). De asemenea, ele asigurã o precizie sporitã a determinãrilor, ca ºi o prelucrare statisticã-matematicã automatã a datelor obþinute.

2.3. Clasificarea timpului de reacþie

În funcþie de complexitatea sarcinii experimentale ºi de natura stimulilor, avem T.R. la stimuli senzoriali ºi T.R. de asociaþie verbalã (rãspuns verbal). De asemenea, T.R. poate fi simplu, când existã o singurã modalitate de reacþie la un stimul, ºi complex, când subiectul trebuie sã 59

selecteze rãspunsul din mai multe posibile sau sã dea mai multe rãspunsuri, potrivit cu sarcina datã. Procedeele de administrare a stimulilor pentru a obþine o reacþie simplã sunt: prezentarea unui singur stimul (vizual, auditiv etc.); modificarea valorii acþiunii stimulului; prezentarea de stimuli simultani specifici aceleiaºi modalitãþi senzoriale sau unora diferite (exemplu, stimuli vizuali ºi auditivi sau vizuali ºi termici etc.); administrarea unei combinaþii de stimuli de aceeaºi naturã, dar variaþi ca intensitate, duratã, frecvenþã, culoare etc.; administrarea unei combinaþii de stimuli de naturi diferite (care se adreseazã unor modalitãþi senzoriale diferite); prezentarea de stimuli în miºcare etc. Posibilitãþile de selectare a stimulilor, de combinare ºi variere a lor sunt, desigur, mult mai întinse ºi depind de natura ºi scopul cercetãrii. Timpul de reacþie complex se referã la posibilitatea subiectului de a reacþiona pe baza alegerii rãspunsului sau rãspunsurilor (dacã se cer mai multe). Subiectul poate reacþiona cu mâna dreaptã sau stângã, cu piciorul drept sau stâng sau într-o combinaþie datã a acestor rãspunsuri. Aceastã formã de timp de reacþie se mai numeºte ºi timp de reacþie la alegere, deoarece angajeazã capacitatea de decizie a subiectului, în alegerea unui rãspuns sau altuia, potrivit cu sarcina datã de experimentator. Procedeele de prezentare ºi de combinare a stimulilor sunt asemãnãtoare, în general, cu cele relevate la timpul de reacþie simplu, cu menþiunea cã este necesar sã existe cel puþin doi stimuli (în cazul cel mai simplu, de determinare a timpului de reacþie disjunctiv). La unul din stimuli se cere un rãspuns (i se conferã stimulului o valoare de semnalizare pozitivã), iar la celãlalt nu se cere niciun rãspuns (are valoare de semnalizare negativã). De regulã, în laboratoarele de psihologie aplicatã se solicitã un repertoriu mai complex de rãspunsuri motorii din partea subiectului. Aceasta se face cu scopul de a diagnostica, simultan, mai mulþi parametri de eficienþã ai acþiunii, cum ar fi gradul de înþelegere a sarcinii, viteza ºi adecvarea deciziei, acurateþa execuþiei etc. De asemenea, valorile T.R. complex permit aprecieri psihodiagnostice mai largi asupra subiectului investigat. Astfel, se pot interpreta rapiditatea formãrii legãturilor nervoase temporare, durata legãturilor elaborate, rapiditatea restructurãrii sistemului de reacþii, fineþea ºi gradul de complexitate a diferenþierilor etc. Rapiditatea formãrii legãturilor nervoase temporare se determinã în funcþie de numãrul de asocieri necesare elaborãrii reacþiei condiþionate. Durata ºi gradul de consolidare a legãturilor temporare se calculeazã în funcþie de numãrul asocierilor (repetãrilor) necesare pentru ca rãspunsurile subiectului sã se situeze la un nivel relativ constant, erorile comise nedepãºind 25% din numãrul total de stimuli administraþi. Rapiditatea restructurãrii sistemului de 60

reacþii, corespunzãtor modificãrii sau inversãrii valorii de semnalizare a stimulilor, se apreciazã dupã numãrul asocierilor necesare (stimulrãspuns) pentru ca subiectul sã treacã de la vechiul sistem de reacþii la cel nou, fãrã a prezenta fenomene de perseveraþie. Fineþea ºi gradul de complexitate al diferenþierilor se interpreteazã pe baza corectitudinii reacþiilor subiectului faþã de stimuli cu valori apropiate în ce priveºte parametrii lor fizici (intensitate, frecvenþã, nuanþã cromaticã, duratã etc.). De menþionat cã, pentru determinarea gradului de fineþe a diferenþierilor (pragul senzorial diferenþial), este necesar ca stimulii sã fie cât mai riguros dozaþi cantitativ. Pentru determinarea timpului de reacþie în experimentul asociativverbal se mãsoarã intervalul dintre stimulul verbal (inductorul) ºi rãspunsul verbal al subiectului (cuvântul-rãspuns). Timpul scurs dintre prezentarea stimulului verbal ºi începutul rãspunsului subiectului se poate mãsura cu un cronometru simplu, cu un cronoscop sau cu calculatorul manipulate de experimentator. Existã ºi dispozitive speciale pentru determinarea T.R. în experimentul asociativ-verbal, între care, dintre cele vechi, menþionãm cheia vocalã ºi labialã Cattel ºi cheia labialã Müller-Pilzecker. Cu ajutorul acestor chei vocale pot fi marcate kimografic sau citite direct la cronoscop momentele prezentãrii cuvântului stimul ºi a reacþiei verbale a subiectului. În general, aceste aparate se utilizeazã tot mai rar, fiind imprecise ºi, mai ales, incomode (cheile labiale trebuie prinse între buze atât de experimentator, cât ºi de subiect). Mult mai precise sunt laringofoanele (cum sunt cele folosite de piloþii de avioane) ºi microfoanele conectate la instrumente de mãsurã a timpului (cronoscop clasic sau calculator). Existã ºi aparate speciale pentru determinarea T.R. verbal, ca, de exemplu, cronoscopul fonic E.A.P., sau alte aparate aflate în dotarea unor laboratoare bine echipate. Desigur cã apelul la acest instrumentar este de naturã sã aducã un plus de precizie în cercetare. În absenþa lui însã, se poate folosi un cronometru sau un cronoscop obiºnuit cu rezultate satisfãcãtoare.

2.4. Factori care influenþeazã timpul de reacþie

Numeroasele cercetãri efectuate asupra timpului de reacþie au relevat condiþiile ºi factorii care îl influenþeazã. Astfel, s-a stabilit cã T.R. complex este mai lung cu 20 pânã la 200 ms (milisecunde) decât T.R. simplu, la administrarea de stimuli obiºnuiþi. În general, modalitãþile în care se prezintã stimulii pot sã scadã sau sã creascã timpul de reacþie (numãrul de stimuli daþi ºi de rãspunsuri cerute; intervalul dintre stimuli ºi ordinea prezentãrii lor; numãrul de 61

determinãri; antrenamentul; intensitatea, durata ºi frecvenþa stimulilor, modalitatea senzorialã etc.). Au fost efectuate cercetãri psihofiziologice comparate între valorile T.R. ºi viteza elaborãrii legãturilor nervoase temporare; între valorile T.R. ºi latenþa reacþiei de oprire ºi înlocuire a ritmului EEG alfa etc. În ce priveºte factorii psihologici implicaþi în structura T.R., au fost studiate efectul atenþiei ºi vigilenþei subiectului, influenþa instructajului verbal, a învãþãrii, emotivitãþii, anxietãþii, memoriei, inteligenþei etc. De asemenea, au fost relevate diferenþele individuale care existã între subiecþi în ce priveºte T.R., în funcþie de profesie (de exemplu, sportivii au un T.R. mai scurt), structurã emotivã, trãsãturi de personalitate, vârstã, sex etc. S-a observat cã oboseala subiectului influenþeazã semnificativ valorile T.R., aºa cum, de asemenea, existã variaþii în cursul zilei ale T.R.: este mai scãzut dimineaþa ºi mai lung dupã amiazã. Dupã unele cercetãri, temperatura mediului ambiant nu pare sã aibã efect asupra T.R. În schimb, presiunea atmosfericã creºte durata reacþiei. La fel ºi procentul de oxid de carbon din aer. Dupã McFarland, în baza unor cercetãri efectuate asupra populaþiilor din Anzi, T.R. este sensibil mai mare ºi mai variabil la altitudini înalte (îndeosebi la peste 6000 m). Alþi cercetãtori nu au gãsit vreo dependenþã a T.R. faþã de altitudine (Bonnardel ºi Liberson, în 1933). Acþiunea diverselor substanþe psihotrope ºi psihoinhibitorii este incertã. Dupã unii cercetãtori, cafeaua lungeºte T.R., iar dupã alþii, îl scade. Morfina, fenobarbitalul, amfetamina, haºiºul, L.S.D. 25 etc. pot creºte, scãdea sau sã nu aibã niciun efect asupra valorilor T.R. Este neîndoios cã aici intervin o serie de factori legaþi de sensibilitatea ºi toleranþa individualã, pe de o parte, ºi cantitatea de drog ingeratã, pe de altã parte. Aceasta explicã în bunã mãsurã ºi rezultatele diferite, chiar contradictorii, obþinute de diverºi cercetãtori. Efectele alcoolului asupra T.R. prezintã o importanþã practicã deosebitã pentru psiholog, cãruia i se cere, adeseori, sã aprecieze responsabilitatea unui conducãtor auto care, sub influenþa alcoolului, a produs un accident de circulaþie. Conducerea auto cu o alcoolemie peste limita legalã este interzisã ºi pedepsitã de lege. Alcoolul acþioneazã diferenþiat, în funcþie de cantitatea ingeratã ºi de sensibilitatea individualã, în douã sensuri: prima fazã (faza de euforie) scurteazã timpul, dar inadecveazã reacþia ca atare (acþiuni pripite ºi neconforme cu situaþia datã), iar în faza a doua (de intoxicaþie) se lungeºte timpul, pe fondul unei adânciri a dezorganizãrii reacþiei (discoordonare senzoriomotorie marcatã). Alcoolemia reprezintã concentraþia de alcool din sânge exprimatã în grame alcool pur la 1 l. Erorile de manevrare a autovehiculului cresc 62

progresiv începând cu 0,2 ‰, astfel încât la 0,8 ‰ corectitudinea deciziilor scade de 16 ori. Alcoolemia de peste 1,5 g/l degradeazã deciziile corecte de 124 ori faþã de 0,3 g/l. Din punctul de vedere al temperamentului, extrovertiþii reacþioneazã prin creºterea excesivã a vitezei ºi agresivitate, iar introvertiþii, deºi devin mai prudenþi, nu mai pot aprecia corect situaþiile. Într-un experiment interesant s-a cerut unui grup de 100 de subiecþi care ingeraserã alcool, în faza de euforie, sã treacã printr-un gang mai mic decât gabaritul maºinii: 90% au acceptat ºi doar 10% din ei au renunþat dupã prima încercare. În acelaºi experiment ºi în aceleaºi condiþii, dintr-un lot de 100 subiecþi nebãuþi 99% au refuzat, apreciind diferenþa de gabarit dintre maºinã ºi gang. Deci, spiritul critic este grav afectat la ingestia alcoolicã. Faza de inhibiþie apare dupã 0,8 g/l, fiind exprimatã prin miºcãri lente, T.R. mult alungit, somnolenþã, ideaþie ºi raþionament alterate cu scãdere marcatã a spiritului critic ºi responsabilitãþii. Peste 2,5 ‰ se instaleazã inhibiþia profundã, pânã la comã alcoolicã. Dacã la gradul de alcoolemie se adaugã ºi fumatul, se reduce oxigenul din hemoglobinã, paralel cu inhalarea de oxid de carbon. Acestea determinã scãderea prosexigeniei, a reflexelor ºi mobilitãþii muºchilor, a capacitãþii de conducere în ansamblu (nicotina reduce câmpul vizual). Deteriorarea T.R. creºte semnificativ la ingestia unor medicamente, ca stupefiante (morfinã, cocainã ºi hipnotice de tip luminal, veronal); tranchilizante (napoton, meprobamat, largactil, clordelazin, diazepam etc.); sedative (codenal, cofedol, lizadon, scobutil etc.); antihipertensive ºi antihistaminice (romergan, nilfan); vagolitice (bergonal, foladon); analgetice ºi antipiretice. Amfetamina, stimulent puternic al S.N., creºte pe moment vigilenþa, eficacitatea deciziilor ºi corectitudinea execuþiilor. Supradozarea dã, însã, agitaþie urmatã de depresie. Cafeaua produce pe moment o revigorare aparentã; pe ansamblu, nu îmbunãtãþeºte capacitatea de conducere, în special la subiectul obosit (depinde de rezervele organismului subiectului). Totuºi, mãreºte viteza de adaptare a ochiului la întuneric, dupã orbirea cu o luminã puternicã (ex., faruri de maºinã). Creºteri semnificative ale timpului de reacþie au fost semnalate la bolnavii cu leziuni cerebrale, la cei cu paralizie agitantã, la parkinsonieni, la epileptici, la nevrotici, la schizofrenici, în unele forme de sciaticã, în polinevrite, tabes, sclerozã în plãci, la deficienþii mintal ºi la copiii coreici. De asemenea, timp de reacþie alungit a fost gãsit în diferite deficienþe senzoriale de origine centralã, ca ºi în unele intoxicaþii ale sistemului nervos. Datele menþionate, susþinute de cercetãri analoge, sugereazã principalele direcþii de utilizare a determinãrilor T.R. în diagnosticul clinic. 63

III. ELEMENTE DE PSIHOFIZICÃ

1. Psihofizica obiectivã G.T. Fechner a conceput psihofizica, iniþial, ca o modalitate de exprimare obiectivã a raporturilor dintre psihic ºi fizic. Dar meritul sãu esenþial constã în aceea cã a reuºit sã stabileascã, experimental ºi statisticmatematic, procedee de cuantificare a senzaþiei. Fechner a pornit de la observaþia cã nu dispunem de o unitate de mãsurã a senzaþiei prin sine, dar o putem raporta la parametrii fizici ai stimulilor ºi exprima astfel prin mãrimile acestora. În baza cercetãrilor sale asupra senzaþiilor tactile, de greutate, auditive ºi vizuale (de luminozitate), Fechner a formalizat matematic raportul excitaþie-senzaþie. ªi Weber gãsise un raport de proporþionalitate între excitaþie ºi senzaþie,

[

creºterea excitaþiei intensitatea iniþialã a senzaþiei

]

= raport constant ,

fãrã sã stabileascã însã o lege mai largã în acest sens. Fechner dã o semnificaþie mai generalã datelor obþinute de Weber ºi rezultate din cercetãrile proprii, le cuprinde într-o formulã matematicã ºi stabileºte, astfel, legea cantitãþii sau a intensitãþii (Massengesetz). Pe baza acestei legi, intensitatea senzaþiei este egalã cu logaritmul excitaþiei. Cu alte cuvinte, pentru ca senzaþia sã creascã în progresie aritmeticã, excitaþia trebuie sã creascã în progresie geometricã (S = KlogE, unde S este senzaþia, E excitaþia, iar K este o constantã de proporþionalitate). În acest mod se poate preciza constanþa relativã a pragurilor diferenþiale. Cercetãri ulterioare au dovedit cã legea lui Fechner se aplicã numai pentru registrul mijlociu al intensitãþii excitanþilor, astfel încât au fost aduse corecþii care sã ia în consideraþie valorile foarte mici (infraliminale) ºi foarte mari ale acestora. La aceste valori extreme, intensitatea senzaþiei 64

creºte cu raþii mai mici decât logaritmul excitaþiei, pentru ca, la un moment dat, sã nu mai creascã deloc. Una din cele mai importante corecþii a legii fechneriene a fost adusã de psihologul român Gh. Zapan, în 1956. Zapan a luat în calcul o serie de coeficienþi care exprimã condiþiile chimice ºi electrolitice ale propagãrii excitaþiei pe traiectele nervoase (teoria ionicã a excitaþiei). Formula Zapan se verificã pentru întreg registrul intensitãþii sistemului excitator, respectiv, ºi pentru extremele acestuia (stimulii infra ºi supraliminari). Multe din criticile formulate la adresa psihofizicii fechneriene au fost exagerate ºi neconstructive. Psihofizica lui Fechner are meritul de a fi introdus în psihologia speculativã din vremea sa principiul raþionamentului experimental ºi al cuantificãrii.

2. Psihofizica subiectivã S-a reproºat psihofizicii obiective a lui Fechner, printre altele, cã încearcã sã mãsoare „senzaþia interioarã cu un metru exterior” (Delboef), când ea ar trebui sã fie exprimatã în unitãþi de mãsurã asemãnãtoare fenomenului studiat. Dupã Leontiev, studiul sensibilitãþii trebuie sã se bazeze pe un criteriu subiectiv (mai tare, mai slab, etc.). Astfel de critici formulate la adresa psihofizicii fechneriene, ca ºi datele acumulate în psihologia de dupã Fechner, au condus, în deceniul al treilea, la apariþia unei psihofizici subiective. În consecinþã, a apãrut o psihofizicã a aprecierilor afective, a judecãþilor de valoare, a opiniilor etc., cu utilitate metodologicã în psihologia diferenþialã ºi socialã (de exemplu, scãrile de apreciere ale lui Thurstone, iniþiatorul de fapt al acestei noi psihofizici). În general, diferenþa metodologicã dintre psihofizica lui Fechner ºi psihofizica subiectivã constã în aceea cã cea de a doua foloseºte scãri de apreciere subiectivã în determinãrile experimentale ºi nu raporturi logaritmice de tipul senzaþie - excitaþie, ca în primul caz. S. S. Stevens a adoptat metodologia psihofizicii subiective, stabilind unitãþi convenþionale de evaluare a raportului senzaþie-excitaþie cu ajutorul interpolãrii unor funcþii de putere, pe baza unui exponent definit. El a introdus în psihofizicã o serie de unitãþi subiective de mãsurã ºi exponenþi de expresie ai acestora, ca, de exemplu, „sonia” pentru sensibilitate auditivã, „leucia” pentru aprecierea treptelor de gri, „vibul” pentru simþul vibratil, „pak”-ul pentru tact ºi kinestezie, etc. Prin stabilirea acestor exponenþi ºi utilizarea ecuaþiilor de interpolare, Stevens realizeazã legãtura cu psihofizica fechnerianã. În orice caz, metrica subiectivã este mai puþin riguroasã decât psihofizica clasicã a lui Fechner. Aceasta explicã, în parte, tendinþa actualã de relansare a vechii psihofizici 65

fechneriene, pe baza reevaluãrii metodologiei ºi datelor ei, din perspectiva teoriei informaþiei (problema detecþiei semnalelor cu utilitate practicã evidentã).

3. Praguri senzoriale În practica experimentalã operãm cu trei tipuri de praguri senzoriale: absolut, diferenþial ºi maximal. Acestea sunt ºi principalele mãrimi ce trebuie sã fie determinate cu ajutorul unor procedee specifice. Valorile pragurilor se exprimã, de regulã, prin coeficienþi energetici ai excitanþilor.

3.1. Pragul absolut Este punctul de tranziþie dintre stimulii prea slabi pentru a putea sã provoace un rãspuns (efect senzorial) ºi cei suficient de puternici pentru a determina un astfel de efect. Cu alte cuvinte, pragul absolut (sau liminal, de la latinescul limes, itis = limitã, margine) este exprimat de valoarea cea mai micã a unui excitant capabil sã genereze o senzaþie specificã. Pragul se stabileºte pe baza unui numãr mare de determinãri (mãsurãtori), iar valoarea sa reprezintã expresia statisticã a acestor determinãri (valoarea medie). Efectul senzorial al excitantului este semnalat de subiecþii adulþi ºi de copii care vorbesc printr-un rãspuns verbal sau motor (stabilit în prealabil în instructajul dat). La copiii mici, care încã nu vorbesc, acest efect este stabilit de experimentator pe baza observãrii reacþiilor subiectului (de exemplu, întoarce capul când este strigat).

3.2. Pragul diferenþial Reprezintã valoarea cea mai micã de excitaþie, care, adãugatã excitaþiei iniþiale, determinã o nouã calitate a senzaþiei. Cu alte cuvinte, pragul diferenþial exprimã cea mai micã diferenþã dintre doi excitanþi pe care subiectul o poate sesiza. Ca ºi în cazul pragului absolut, valoarea pragului diferenþial constituie media unui numãr mare de determinãri (cel puþin 50 de prezentãri ale excitanþilor). Ceea ce prezintã interes experimental sunt variaþiile pragurilor absolut ºi diferenþial. Acestea prezintã variaþii individuale importante în funcþie de o serie de condiþii determinante, între care menþionãm: particularitãþile morfofuncþionale ale analizatorilor; starea de obosealã; natura ºi condiþiile prezentãrii stimulilor; fluctuaþiile atenþiei subiectului, etc. Pragul reprezintã o mãsurã inversã a sensibilitãþii, deoarece între valoarea energeticã a excitantului ºi sensibilitate existã un raport invers proporþional. Cu cât pragul senzorial este mai scãzut, cu atât sensibilitatea este mai mare ºi invers: cu cât pragul este mai ridicat, cu atât sensibilitatea este mai scãzutã. 66

Pragul diferenþial ne dã o mãsurã semnificativã a sensibilitãþii diferenþiale. Ca ºi în cazul determinãrii pragului absolut, abaterea etalon (câtimea ce trebuie adãugatã excitaþiei iniþiale pentru a avea o nouã calitate a senzaþiei) este o mãsurã invers proporþionalã a sensibilitãþii diferenþiale.

3.3. Pragul superior Este dat de valoarea maximã a excitantului care mai genereazã o senzaþie specificã. Depãºirea acestei valori a excitantului schimbã specificitatea senzaþiei propriu-zise, transformând-o, de regulã, în senzaþie de durere. Valoarea pragului superior, exprimatã, ca ºi în cazurile precedente, în unitãþi fizice ale excitantului constituie limita de toleranþã psihofiziologicã a unui analizator. Orice excitant care depãºeºte aceastã limitã, indiferent de calitatea sa senzorialã, genereazã senzaþii de durere. De aceea, pragul superior al oricãrei alte senzaþii este aproximativ egal cu pragul absolut al senzaþiei de durere. Un sunet cu o intensitate de 130 dB (pragul superior) nu mai determinã senzaþii auditive, ci începe sã genereze senzaþii de durere. Creºterea în continuare a nivelului de tãrie a sunetului poate conduce la deteriorãri morfologice ºi funcþionale în segmentele de recepþie ale analizatorului auditiv, uneori ireversibile (spargerea membranei timpanice, surditate de conducere etc.). Aceleaºi observaþii sunt valabile ºi în cazul celorlalþi analizatori. Este evident cã peste pragul superior nu se mai pot percepe diferenþe de excitaþie.

4. Principalele metode ale psihofizicii obiective 4.1. Metoda reproducerii sau erorii medii

Este unul dintre cele mai simple procedee de determinare a capacitãþii subiectului de a aprecia (evalua) o anumitã calitate a unui excitant. În acest scop se prezintã subiectului un stimul oarecare ºi i se cere sã îl reproducã. De exemplu, se poate da subiectului un sunet cu o frecvenþã anumitã (în registrul audibil), emis de un generator, ºi i se cere ca, folosindu-se de alt generator, sã-l reproducã. Sau, se prezintã subiectului o linie de o anumitã lungime, trasatã pe o hârtie (sau cartonaº) ºi i se cere sã o reproducã pe o altã bucatã de hârtie. Pe un numãr mare de probe (încercãri) se poate stabili capacitatea subiectului de a aprecia înãlþimea sunetelor sau a lungimilor. În ce priveºte exactitatea rãspunsurilor date de subiect se pot constata douã feluri de erori: una este eroarea constantã (numitã ºi eroarea sistematicã) ºi cealaltã eroarea variabilã. În exemplul cu proba gãsirii unui sunet asemãnãtor cu cel etalon (dat pentru a fi reprodus), se calculeazã valoarea medie a tuturor frecvenþelor luate de subiect ºi se comparã cu etalonul. În mod obiºnuit, în încercãrile subiectului vom 67

gãsi erori de subestimare ºi de supraestimare a etalonului. Diferenþa dintre valoarea medie a rãspunsurilor subiectului ºi valoarea etalonului constituie eroarea constantã brut㠖 C. Notând cu Rm valoarea medie a rãspunsurilor subiectului, cu RE valoarea etalonului, cu Cs eroarea de supraestimare ºi cu Ci eroarea de subestimare, putem stabili mãrimea abaterii medii a rãspunsurilor, respectiv mãrimea erorii constante brute (C=Rm-RE), precum ºi valorile medii ale erorilor de supraestimare (Cs=Rm-RE) ºi de subestimare (Ci=Rm-RE). Rezultã cã reproducerea (R) de cãtre subiect a stimulului prezentat se constituie din douã componente: mãrimea medie a supraestimãrii sau subestimãrii C (eroarea constantã) ºi mãrimea abaterii fiecãrei încercãri în parte (eroarea variabilã). Metoda reproducerii are unele limite de utilizare. În rãspunsurile subiectului intervine ºi factorul coordonãrii motorii, care poate constitui un element perturbator al determinãrilor pe care le facem. Întrucât componenta motorie poate modifica într-un sens sau altul rãspunsurile subiectului, se impune cunoaºterea de cãtre experimentator a acestor componente motorii supraadãugate.

4.2. Metoda limitelor sau variaþiilor minime

Este o procedurã relativ simplã pentru determinarea pragurilor absolute ºi diferenþiale. Pentru ambele situaþii, cu ajutorul metodei limitelor, determinãrile se fac pe douã coordonate: ascendentã ºi descendentã. În cazul determinãrilor din seria ascendentã se prezintã subiectului un stimul de intensitate foarte slab (infraliminal), pe care, desigur, acesta nu-l poate sesiza. Experimentatorul mãreºte apoi treptat intensitatea excitantului pânã când subiectul declarã cã-l detecteazã. Valoarea gãsitã corespunde pragului absolut inferior (de apariþie). Cum se ºtie, valoarea pragului se exprimã, de obicei, prin mãrimea fizicalã a parametrilor excitantului (luxi sau waþi pentru stimulii luminoºi; decibeli pentru cei auditivi; milimetri, pentru cei tactili etc.). Dupã ce a atins pragul liminal, intensitatea excitantului poate fi mãritã în continuare pânã când subiectul declarã cã nu o mai suportã, întrucât are o senzaþie neplãcutã sau de durere. În aceastã situaþie, intensitatea excitantului a atins pragul absolut superior. În cazul seriei descendente, experimentatorul prezintã subiectului un stimul supraliminal cãruia îi scade treptat intensitatea pânã când nu mai este perceput. Valoarea gãsitã în aceastã situaþie reprezintã pragul absolut descendent. Vom constata cã cele douã valori de prag astfel obþinute (ascendent ºi descendent) nu sunt identice (figura 7). 68

Prin aplicarea celor douã procedee ale metodei limitelor vom obþine seria aprecierii valorilor ascendente (crescãtoare) ale stimulilor ºi seria aprecierii valorilor descendente (descrescãtoare) ale stimulilor.

d

d = descendent; a = ascendent; Pa = prag absolut ascendent; Pd = prag absolut descendent; DP = diferenþa dintre cele douã praguri

a

Pd

DP

Pa

Fig.7. Aprecierile subiectului asupra seriei ascendente ºi descendente

De asemenea, vor rezulta douã tipuri de praguri: pragul absolut ascendent ºi pragul absolut descendent, neidentice ca valoare, cum s-a menþionat ºi cum rezultã din figura 7. Pentru a afla pragul absolut real ne vom folosi de relaþia Pr =

Pa + Pd 2

Aici pragul absolut real eprezintã valoarea medie a pragurilor particulare ascendent ºi descendent. La rândul lor, pragurile particulare vor fi tot valori medii, rezultate din suma valorilor încercãrilor individuale ascendente ºi descendente împãrþite la numãrul determinãrilor efectuate (N). x1d + x2d + 3xd x1a + 2xa + 3xa Pd = Pa = ; N N unde x reprezintã încercãri individuale. Pragul diferenþial va fi determinat într-o manierã analogã. Se prezintã subiectului doi stimuli dintre care unul etalon (constant) ºi celãlalt variabil 69

(de comparaþie). Experimentatorul va modifica stimulul variabil prin creºteri ºi scãderi ale valorii sale, urmând ca subiectul sã aprecieze dacã este inferior, egal sau superior etalonului. În seria ascendentã de încercãri se porneºte de la o valoare inferioarã etalonului, dupã care se mãreºte treptat intensitatea trecând prin etalon pânã în momentul când subiectul declarã cã stimulul este mai mare decât etalonul. Pentru seria descendentã se procedeazã invers. În acest mod se stabilesc pragul diferenþial ascendent ºi pragul diferenþial descendent. Media lor reprezintã pragul diferenþial cãutat.

4.3. Metoda constanþei (stimulilor constanþi sau cazurilor adevãrate ºi false)

Se prezintã subiectului doi sau mai mulþi stimuli de valori diferite ºi i se cere sã aprecieze care din ei este mai puternic sau mai slab. ªi în acest caz, unul din stimuli poate fi considerat etalon ºi altul variabil, fãrã însã ca subiectul sã fie informat despre aceasta. În funcþie de scopul cercetãrii, subiectul poate fi autorizat sã facã douã sau trei feluri de aprecieri, ca de exemplu: inferior, superior sau inferior, egal, superior. Denumirea stimulului de apreciat se face în funcþie de modul de prezentare (primul sau al doilea, dacã folosim sunete, lumini etc., cel din dreapta sau cel din stânga, dacã folosim greutãþi, lungimi etc.). Stimulul variabil se prezintã aleatoriu ºi nu în serii ascendente ºi descendente, ca în metoda limitelor. Dacã stimulul variabil (Sv) este net superior stimulului etalon, subiectul va da un numãr mare de rãspunsuri de tipul Sv > Se. La fel, în cazul valorilor inferioare ale stimulului variabil vom obþine multe aprecieri Sv < Se. Rezultã cã numãrul de aprecieri (frecvenþa lor) „superior” sau „inferior” este proporþional cu valorile ridicate sau scãzute ale stimulului variabil faþã de etalon. Deci, din punct de vedere statistic, valoarea pragului are o probabilitate de 50% de a fi atinsã ºi de 50% de a fi depãºitã. Cum însã valorile stimulului sunt discontinui, în practicã aceastã proporþie este excepþionalã.

4.4. Funcþia psihometricã

Datele estimãrilor asupra pragului, exprimate statistic în procente ºi frecvenþe, pot fi interpolate grafic într-o curbã de formã cvasisigmoidalã. Spre ilustrare prezentãm rezultatele obþinute de Y.Galifret (citat dupã M. Reuchlin,1999). Folosindu-se de un esteziometru pentru determinarea pragului spaþial tactil (pragul absolut) de pe dosul mâinii, cu 6 stimuli (1, 2, 3, 4, 5, 6 milimetri deschidere între cele 2 vârfuri), prezentaþi de câte 20 de ori, s-au obþinut datele urmãtoare (tabel 3): 70

Tabelul 3

Dacã reprezentãm grafic datele prezentate în tabelul 3 cu valorile stimulilor înscrise pe abscisã ºi frecvenþele pe ordonatã, obþinem funcþia psihometricã (fig. 8).

Fig. 8

Cãutând pe abscisã punctul corespunzãtor unei frecvenþe de 0,5 de pe ordonatã, gãsim valoarea de 3,5mm, care exprimã pragul absolut tactil. Aceastã valoare are o probabilitate de 50% de a fi perceputã; la valori mai mari, ºansele de percepere cresc corespunzãtor (de exemplu, 95% probabilitate de a sesiza douã vârfuri ale esteziometrului la valoarea de 5mm). Pentru determinarea pragului diferenþial cu ajutorul metodei constantei (cazurilor adevãrate ºi false), subiectul trebuie sã aprecieze mãrimea stimulilor faþã de un etalon. 71

IV. INTEROCEPÞIA

1. Senzaþii interne Scoarþa cerebralã primeºte în permanenþã informaþii atât din lumea din afarã, cât ºi din interiorul organismului. Informaþiile asupra modificãrilor din interiorul organismului sunt receptate ºi transmise scoarþei cerebrale de numeroºi analizatori interni, ai cãror receptori se gãsesc în pereþii vaselor de sânge ºi ai diferitelor organe ºi þesuturi interne. Diferite cercetãri mai vechi, utilizând în special metoda reflexelor condiþionate, au arãtat cã analizatorii interni rãspund la diferite stimulãri mecanice, chimice, termice etc. Prin elaborarea de reflexe condiþionate la astfel de stimulãri ale organelor interne, s-a dovedit cã scoarþa cerebralã are o participare indubitabilã în coordonarea sensibilitãþii interne. Astfel s-a reuºit condiþionarea, irigând mucoasa stomacalã a unui câine cu apã la 38oC însoþitã de întãrire alimentarã ºi cu apã la 26oC, fãrã întãrire. Dupã un numãr de repetãri (16), apa la 26oC nu mai obþinea nici o reacþie salivarã, în vreme ce apa de 38oC (stimulul întãrit) producea o salivaþie abundentã. În felul acesta s-a obþinut diferenþierea celor doi stimuli – unul cãpãtând o valoare pozitivã, altul, inhibitorie. Asociindu-se la apa de 26oC, sunetul unui fluier s-a observat salivaþie aproape la fel de intensã ca ºi în cazul stimulentului pozitiv. Rezultã cã stimulul nou adãugat a produs desinhibarea diferenþierii. În cazul când sunetul era asociat stimulului pozitiv (apa de 38oC), reacþia condiþionatã era aproape nulã, ceea ce conduce la concluzia cã reflexul condiþionat pozitiv s-a inhibat. Diferenþieri asemãnãtoare au fost obþinute ºi de alþi cercetãtori, folosind metoda condiþionãrii. K.M. Bâcov (citat de A. Roºca, 1971) a obþinut modificãri ale metabolismului bazal pe cale reflex-condiþionatã. De exemplu, a observat cã omul, în alte ambianþe decât acasã, prezintã metabolisme diferite (subiectul are alt metabolism la locul de muncã decât acasã ºi chiar acolo 72

în timpul pauzei de lucru, când nu se mai aude zgomotul obiºnuit). Ceva similar s-a constatat la ºefii unor trenuri de marfã care rãmâneau pe platforma vagonului când plecau în turã. La aceºtia, metabolismul creºtea continuu la plecarea de acas㠖 urmare a faptului cã aveau de strãbãtut o cale lungã în frig –, dar, la întoarcere, în aceleaºi condiþii, metabolismul scãdea treptat pe mãsura apropierii de casã, semnal al trecerii într-o încãpere încãlzitã. Din cele menþionate se degajã ideea cã receptorii interni primesc informaþii ºi transmit mesaje la creier ce conþin date asupra stãrii funcþionale a diferitelor aparate anatomice. Rezultã, de asemenea, cã se pot elabora reflexe condiþionate pe baza excitaþiilor primite de la receptorii interni. În acest mod se poate exercita o acþiune stimulatoare sau inhibitoare, în anumite limite, asupra unor procese fiziologice din interiorul organismului. Din rândul senzaþiilor organice fac parte senzaþiile de foame, sete, preaplin vezical etc.

1.1. Senzaþiile de foame

O definiþie scurtã a acestor senzaþii nu e posibil de dat. O definiþie descriptivã ar fi aceasta: un complex de procese care duc la ingerarea hranei (apud E.Goetze, 1963). În senzaþiile de foame distingem trei componente: apetitul, senzaþia de foame propriu-zisã ºi, în sfârºit, o componentã care duce la ingerarea hranei. Apetitul are în vedere preferinþa pentru mâncare, „este o dorinþã, o aºteptare sau o poftã pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon). Apetitul se formeazã prin condiþionarea vizualã, auditivã sau gustativãolfactivã a calitãþilor unei anumite mâncãri ºi reacþia de secretare a sucului gastric. Aºadar, apetitul este generat de niºte variabile reflexe condiþionate gastrointestinale. Vederea sau numai reprezentarea unei mâncãri „neplãcute” se transformã într-un stimulent inhibitor pentru apetit. Dacã avem în vedere faptul cã obezitatea este în cea mai mare parte a cazurilor datoratã unui apetit nestãvilit, problema reducerii acesteia reprezintã o problemã psihologicã. Dar apetitul este influenþat ºi de deficienþe dietetice sau metabolice. Apetitul este factorul care ne determinã sã mâncãm în mod preferenþial un anumit fel de mâncare ºi cât, dar el nu determinã când sã mâncãm. Aceastã determinare o dau senzaþiile de foame, care au o caracteristicã istoricã ºi socialã datã prin apetit, precum ºi un mecanism fiziologic declanºator. Senzaþia de foame a fost descrisã ca fiind „reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplãcute, sau a unei impresii de roadere sau de presiune”. 73

Senzaþiile de foame se produc periodic ºi cu o anumitã regularitate. Înainte de 1911, senzaþia de foame era consideratã ca fiind o senzaþie de golire a rezervelor de hranã din corp în sânge sau þesuturi. Cannon a arãtat cã durerea de foame reprezintã o senzaþie declanºatã prin contracþiile stomacului gol. Conform lui Cannon, aceste miºcãri peristaltice sunt mai frecvente ºi mai ample atunci când stomacul este gol. Ele dispar îndatã dupã ingerarea hranei ºi sunt temporar oprite prin mestecare sau înghiþire fictivã, prin fumat, ingerare de alcool. Emoþiile puternice inhibã pentru un timp senzaþiile de foame. În timpul somnului, foamea dã naºtere la vise agitate – de unde rezultã cã somnul nu suprimã senzaþia de foame. Copiii nou-nãscuþi dovedesc o agitaþie deosebitã înaintea orelor de masã. S-a observat cã ingestia de hranã pânã la umplerea stomacului, deºi conferã pe moment o senzaþie de saþietate – dacã hrana ingeratã este sãracã în elemente nutritive, nu asigurã balanþa caloricã a organismului. În acest caz, animalul continuã sã mãnânce pânã ce numãrul de calorii ingerate este suficient pentru a putea face faþã solicitãrilor. ªobolanii maturi þinuþi la un regim alimentar amestecat cu celulozã sau caolin ingerã o cantitate mai mare de hranã ºi reuºesc sã-ºi menþinã constant aportul caloric ºi greutatea. Aceste observaþii au condus pe unii fiziologi la concluzia cã trebuie sã se opereze o delimitare între foamea „ca stare fiziologicã, care conduce la ingerarea de alimente în cantitãþi adaptate consumului de energie” ºi senzaþia de foame, care este un rezultat al miºcãrilor peristaltice ale stomacului gol. Cercetãri în aceastã direcþie au fost fãcute de B.W. Cannon ºi A.L. Washburn, precum ºi de Carlson. Cannon, de exemplu, a introdus în stomacul subiectului un balon, terminat la capãtul opus cu o capsulã Marey care înregistra pe kimograf contracþiile musculaturii stomacului. Subiectul semnala apariþia senzaþiei de foame prin apãsarea pe o cheie, care se înregistra pe acelaºi kimograf, paralel cu miºcãrile peristaltice ale stomacului. Alþi cercetãtori, bazaþi pe faptul cã balanþa caloricã nu este reglatã prin aportul energetic adus de o singurã masã, ci se realizeazã într-un termen relativ lung, au ajuns la concluzia cã senzaþia de foame este declanºatã de creier, sub influenþa modificãrilor din chimismul sângelui. ªi o astfel de explicaþie este unilateralã, întrucât senzaþia de saþietate apare imediat dupã ingerarea hranei ºi deci înainte ca substanþele nutritive sã fi fost înglobate în circuitul sangvin. Rezultã cã senzaþiile de foame nu pot fi explicate numai prin factori locali sau centrali, ci ºi prin interacþiunea acestora, aºa cum au dovedit cercetãrile ºcolii pavloviene. 74

1.2. Senzaþia de sete

Reflectã starea de uscãciune a gâtului ce însoþeºte deshidratarea. Informaþiile sunt culese de terminaþiile nervului glosofaringian ºi vag. Ca urmare a deshidratãrii scade progresiv ºi secreþia salivarã, care ajunge pânã la zero în cazul unui deficit de apã de 8% din greutatea corporalã. Senzaþia de sete poate fi abolitã prin anestezierea mucoasei gâtului sau prin administrarea unor produse care sã stimuleze fluxul salivar (de exemplu, pilocarpina). Mecanismul fiziologic al setei nu este pe deplin lãmurit. Se ºtie însã cã intensitatea senzaþiei de sete este datã de gradul de uscãciune a mucoaselor (bucalã ºi faringianã). S-a observat cã senzaþia de sete nu regleazã cantitatea de lichid ce trebuie ingerat ºi nici frecvenþa ingerãrii. Ingestia de apã nu este influenþatã nici de extirparea glandelor salivare, sau de administrarea unor chemostimulatori salivari (care previn uscãciunea gurii). Aceste observaþii au condus la concluzia cã (la fel ca în cazul senzaþiei de foame) ar exista o componentã senzorialã a setei, ºi anume senzaþia de sete propriu-zisã ºi un mecanism autoreglator (un impuls autoreglator) al setei care genereazã nevoia de ingestie hidricã, pânã la completarea lichidului pierdut prin deshidratare. Un câine deshidratat, când i se dã apã, bea imediat suficient pentru a înlocui deficitul sãu de apã ºi pentru a duce conþinutul în lichid al corpului la pragul de diurezã. ªi în înþelegerea senzaþiilor de sete, cunoaºterea interacþiunii periferie-centru ºi centru-periferie este hotãrâtoare.

1.3. Senzaþia de greaþã

Greaþa este o senzaþie neplãcutã, vag localizatã în epigastru sau abdomen, uneori fiind însoþitã de vãrsãturi. Senzaþia de greaþã are cauze multiple: fie patologice (diferite boli, îndeosebi gastrointestinale), fie stimulãri inadecvate sub raport afectiv (declanºate de stimuli vizuali, mirosuri urâte etc.). La unele persoane este cunoscutã greaþa ce survine ca urmare a rãului de miºcare. În fapt, miºcarea continuã cu vitezã uniformã, într-o singurã direcþie, nu produce niciun fel de greaþã. Senzaþia de greaþã apare, de regulã, atunci când variazã brusc viteza sau direcþia de miºcare. Din aceastã cauzã e mai corect spus „rãu de accelerare”.

1.4. Senzaþia de durere visceralã

Este senzaþia dureroasã ce provine de la unul din organele interne. 75

1.4.1. Clasificarea durerii interne În raport cu dispoziþia topograficã a receptorilor algici, pragurile de sensibilitate dureroasã diferã de la un þesut la altul. În raport cu localizarea receptorilor algici, putem deosebi: 1) durerea superficialã (va fi studiatã la sensibilitatea cutanatã); 2) durerea somaticã profundã (periostul, muºchiul, þesutul conjunctiv) ºi 3) durerea visceralã.

1.4.2. Factori care pot provoca durerea (E.Goetze, op. cit.):

- Noxe mecanice – strivirea sau rãnirea tegumentelor, durerea periostalã dupã lovituri, frecãtura pleuralã, introducerea unui balon în intestin ºi umflarea lui. - Noxe chimice – acidul clorhidric în cazul durerilor de ulcer (gastric), pH în cazul unui ulcer acut. - Noxe prin ischemie – activitatea redusã a proceselor metabolice din cauza alimentãrii reduse cu oxigen sau din cauza neeliminãrii produºilor de metabolism (irigaþie sangvinã redusã). - Noxe inflamatoare – durerea în inflamaþii de orice naturã. Durerea este însoþitã de urmãtoarele fenomene: a) Creºterea sensibilitãþii în teritoriul cutanat corespunzãtor (hiperestezie, respectiv hiperalgezie). b) Reflexe vegetative modificate: sudoraþie, reflex pilomotor, modificãri vasomotorii. c) Reflexe somatice: creºterea tonusului muscular. Impulsurile care apar în anumite structuri viscerale mai profunde pot localiza durerea în alte structuri mai superficiale ale corpului, uneori situate la distanþe mari faþã de organul lezat. Este vorba de aºa-numita durere „reflectatã”, denumitã impropriu ºi „reflexã”. Mecanismul senzaþiei durerii „referite” este complex ºi are în vedere, printre altele, localizarea la dermatoamele inervate de rãdãcinile posterioare prin care impulsurile aferente viscerale ajung la mãduva spinãrii. O importanþã deosebitã în localizarea durerii referite o are ºi un factor de naturã psihologicã: referirea prin obiºnuinþã. Clinicienii au observat cã mulþi bolnavi localizeazã o durere nu la locul de genezã, nu la locul obiºnuit de referire, ci în zona unei operaþii chirurgicale, a unor traume sau procese patologice localizate, ce au avut loc anterior. În medicina clinicã se descriu diferite forme de durere a cãror denumire este foarte diversã ºi se raporteazã fie la organul în suferinþã, fie la natura ºi intensitatea agentului declanºator. 76

Câteva exemple de durere: Pirozis este denumirea unei dureri gastrointestinale descrise ca fiind o senzaþie fierbinte, arzãtoare, aproape chinuitoare, profundã pânã în regiunea sternului, popular denumit㠄jeguial㔠sau „jegãrealã”. Cauzalgia este o formã de durere foarte puternicã ce apare la câteva zile sau chiar mai mult dupã lezare. Dã senzaþia de atingere a unei bucãþi de tablã încinsã sau de apucare a unui obiect incandescent. Durerile cauzalgice sunt considerate ca fiind cele mai cumplite. Orice stimul exterior (atingere, zgomot, trepidaþii, emoþii etc.) poate duce la o exacerbare a durerii. Rãceala ºi umezeala au efect liniºtitor. Parestezia dã senzaþii de amorþeli, gâdilãturi, furnicãturi, înþepãturi etc. Factorii etiologici pot fi ischemia (amorþeala ce survine într-un membru dupã þinerea lui într-o poziþie incomodã de compresiune), diferitele forme de inflamaþie a nervului (nevrite, reumatism etc.). Nevralgia este iritaþia nervilor periferici în care predominã senzaþia dureroasã (se observã în mod deosebit la nervii trigemen, sciatic ºi uneori la intercostali). Durerile apar sub formã de crize. Etiologia este insuficient cunoscutã. Durerea fantomã apare dupã amputaþii. Durerile ºi paresteziile (pseudosenzaþiile) sunt proiectate la nivelul extremitãþii absente.

1.4.3. Psihologia durerii interne

Pentru descrierea senzaþiilor dureroase se foloseºte o terminologie extrem de diversã, care de regulã se referã la caracterul ºi intensitatea durerii aºa cum este descrisã de bolnav (durere înfundatã, seacã, arzãtoare, înþepãtoare, ciupitoare, sfâºietoare, cumplitã etc.). O problemã care intereseazã atât pe psihologul cercetãtor, cât ºi pe cel practician este aºa-numita „reacþie la durere” (oamenii au un comportament foarte diferit ºi uneori paradoxal în faþa durerii somatice). Se ºtie c㠄reacþia la durere” reprezintã o caracteristicã comportamentalã evident foarte personalã. Sunt indivizi care exacerbeazã senzaþia de durere la cea mai micã zgârieturã ºi alþii care rãmân impasibili în faþa unei plãgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri în care bolnavi de ulcer cu o ranã minusculã acuzã dureri cumplite ºi bolnavi cu ulceraþii întinse care au comportament liniºtit). Desigur cã între aceste douã extreme existã gradaþii individuale importante. În geneza ºi evoluþia multor boli somatice ºi psihice intrã, pe lângã alþi factori, trãsãturile de personalitate ale subiectului. De exemplu, bolnavul coronarian este picnic, labil psihic, cu alurã distinsã, interesat de studiu ºi filosofie, cu nivel cultural ridicat, analitic, 77

meticulos ºi scrupulos, disciplinat, autoexigent ºi intolerant la abateri, cu principii rigide; particularitãþile sale psihice sunt de tip obsesiv – compulsiv (G. Ionescu, 1975). Acestea nu influenþeazã doar caracterul durerii cardiace, ci, mai ales, coloratura sa afectivã (teama de moarte), fapt ce poate influenþa semnificativ evoluþia bolii ºi, prin consecinþã, întunecã ºi mai mult prognosticul. În domeniul patologiei cardiace s-a putut demonstra cã psihoemotivitatea crescutã poate constitui un factor redutabil în declanºarea unui angor intens sau chiar a unui accident coronarian major (infarct miocardic) prin mobilizarea intempestivã a celorlalte elemente patogene, metabolice ºi biochimice (plãci de aterom pe coronare, hipercolesterolemie ºi hiperlipidemie, coagularea sângelui, tensiunea arterialã).

2. Senzaþiile kinestezice (de miºcare) Receptorii senzaþiilor kinestezice (terminaþii nervoase libere, corpusculi încapsulaþi Pacini, etc.) se aflã în muºchi, tendoane ºi articulaþii. Nucleul analizatorului kinestezic (proiecþia corticalã) se gãseºte în circumvoluþia centralã ascendentã. Senzaþiile kinestezice reflectã miºcarea (direcþia, viteza, localizarea ºi amplitudinea) pe care o efectueazã un anumit segment corporal, sau corpul în întregime. Toate miºcãrile efectuate sunt controlate de creier pe baza informaþiilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). În cazul când analizatorii kinestezici funcþioneazã normal, omul poate face o analizã finã ºi o coordonare bunã a miºcãrilor. În baza controlului kinestezic un om poate aºeza mâna ºi degetele mâinii libere în poziþia în care i-a fost aºezatã cealaltã mânã (bineînþeles, subiectul va þine ochii închiºi). Analizatorul kinestezic particip㠖 împreunã cu analizatorii vizual, tactil (mecanocutanat) – la perceperea însuºirilor spaþiale ale obiectelor.

3. Senzaþiile statice (sau de echilibru) Reflectã modificãrile poziþiei corpului în raport cu centrul de greutate, poziþia ºi direcþia miºcãrilor capului, precum ºi accelerarea pozitivã sau negativã a miºcãrii pe verticalã (de exemplu, în cazul deplasãrii cu liftul). Receptorii care capteazã impulsurile aferente pentru senzaþiile statice ºi de acceleraþie se gãsesc în: a) muºchii care asigurã reacþiile statice locale ºi segmentare (ortostatismul, reflexul de extensie etc.); b) labirint, care genereazã reflexe ce orienteazã corpul în spaþiu (sunt, deci, legate de reflexele posturale). 78

Labirintul (numit obiºnuit ºi aparatul vestibular) este constituit din canalele semicirculare ºi organele otolitice (sacula ºi utricula). Canalele semicirculare sunt sediul recepþiei miºcãrii corpului în spaþiu; aparatul vestibular rãspunde la orice modificare a ritmului miºcãrii, adicã la accelerare sau încetinire. Obiºnuit, miºcarea uniform㠖 fãrã bruscãri ºi trepidaþii – nu este sesizatã de subiectul aºezat pe scaun ºi legat la ochi. Nici ortostatismul nu apare ca o senzaþie distinctã, atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. Aceasta, în pofida faptului cã ortostatismul nu este un repaus propriuzis, deoarece muºchii sunt extinºi pentru a susþine corpul de la cãdere. De aceea, ortostatismul este mai obositor decât mersul. Aºadar, numai modificãrile de echilibru ºi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la miºcare ºi invers, accelerarea sau reducerea vitezei etc.) sunt sesizate ca senzaþii statice-dinamice. Scoarþa cerebralã regleazã funcþia aparatului vestibular pe cale reflex-condiþionatã. Aparatul vestibular se aflã în strânsã legãturã cu organele interne ºi cu analizatorul vizual. Legãturile organului vestibular sunt realizate ºi controlate de diferite formaþiuni din sistemul nervos central. Aºa se explicã modificãrile ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de susþinere), în miºcãrile globilor oculari (în timpul rotaþiei rapide în jurul axei verticale) – nistagmus sau în reacþiile organelor interne (de exemplu, greaþa ºi vomitarea în rãul de accelerare), ca efect al stimulãrii sau suprasolicitãrii aparatului vestibular. Dat fiind faptul cã, în anumite profesiuni (aviator, constructor la mare înãlþime, cosmonaut etc.), integritatea funcþionalã a analizatorului vestibular este o condiþie esenþialã, cunoaºterea caracteristicilor sensibilitãþii kinestezice ºi statice pentru un subiect anumit (prin teste adecvate ca, de exemplu, scaunul de vertij sau rotator etc.) reprezintã premise serioase de selecþie. În aviaþia rapidã, de exemplu, se pot produce forþe acceleratoare foarte intense, mai ales la coborârea în picaj. În aceastã situaþie suprasolicitarea canalelor semicirculare este atât de mare, încât pilotul devine complet dezorientat în spaþiu (mai ales dacã e noapte, cerul întunecat, pilotul, neavând niciun punct de referinþã, nu mai ºtie care este poziþia normalã de zbor: poate zbura cu capul în jos). În aceste condiþii, singurele repere la dispoziþia pilotului vor rãmâne aparatele de bord. În ce priveºte orientarea spaþialã a cosmonautului, problema e, desigur, ºi mai complexã. Starea de imponderabilitate influenþeazã în mod deosebit otolitele din urechea internã. Desensibilizarea analizatorului vestibular poate fi sporitã printr-un antrenament adecvat (tot prin antrenament se poate reduce, într-o oarecare mãsurã, rãul de accelerare, de mare ºi de avion). 79

V. RECEPÞIA GUSTATIVÃ ªI OLFACTIVÃ

1. Gustul Sensibilitatea gustativã are o valoare biologicã importantã prin aceea cã participã cu rol de mediator între apetit (ca preferinþã alimentarã) ºi nutriþie (ca fenomen al restabilirii balanþei calorice a organismului). Întrucât atât gustul, cât ºi mirosul au, ca prim rol biologic, participarea la actul alimentaþiei, obiºnuit sunt tratate împreunã. Tratarea acestor douã modalitãþi senzoriale de reflectare în acelaºi capitol este determinatã, pe de altã parte, ºi de faptul cã ambele sunt datorate acþiunii excitanþilor chimici asupra chemoreceptorilor (receptorii din cavitatea bucalã ºi nazalã care transformã acþiunea excitanþilor chimici în senzaþii de gust, respectiv de miros).

1.1. Structura analizatorului gustativ

Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide, fiind distribuiþi pe limbã, palat, stâlpii amigdalieni anteriori, faringe ºi laringe. Astfel de corpusculi gustativi se gãsesc în numãr mai mare în papilele circumvalate ºi fungiforme ale limbii; în regiunea mediodorsalã a limbii nu se gãsesc corpusculi gustativi. E interesant de arãtat cã ºi în anumite regiuni ale laringelui existã corpusculi gustativi: stimularea acestora cu soluþii aplicate printr-un laringoscop genereazã senzaþii gustative. De regulã, stimulii chimici, pentru a putea excita corpusculii gustativi, trebuie sã fie dizolvaþi în salivã sau apã. Rezultã cã substanþele chimice insolubile în apã nu pot genera senzaþii gustative. În afarã de solubilitatea substanþei, un rol important în senzaþia gustativã îl au ºi miºcãrile limbii, care asigurã un contact mai strâns între substanþa stimulatoare ºi receptori. Un rol de asemenea important în conturarea senzaþiei gustative îl joacã ºi senzaþiile „însoþitoare” ale gustului, îndeosebi cele tactile ºi termice. Multe din aceste senzaþii însoþitoare sunt „falºi prieteni” ai senzaþiilor gustative (în special cele termice), deoarece nu reflectã temperatura 80

propriu-zisã a stimulentului, ci calitatea acestuia de a „rãci” locul unde se dizolvã (prin absorbþia cãldurii), de exemplu: eterul, menta, alcoolul etc.).

1.2. Tipurile de senzaþii gustative

Se cunosc patru submodalitãþi gustative de bazã: dulce, sãrat, amar ºi acru sau acid. Se acceptã cã aceste patru submodalitãþi senzoriale gustative primare apar ca rezultat al stimulãrii unor receptori gustativi diferiþi. De exemplu, diferitele regiuni ale limbii prezintã grade diferite de sensibilitate pentru cele patru gusturi primare: vârful limbii este sensibil la toate cele patru modalitãþi, dar în special la dulce ºi sãrat. Marginile laterale ale limbii sunt mai sensibile la stimuli acri sau acizi, dar rãspund ºi la cei sãraþi. Porþiunea bazalã a limbii (rãdãcina) este sensibilã la stimulii amari. Existenþa acestor diferenþe regionale de sensibilitate de pe limbã poate fi uºor pusã în evidenþã prin aplicarea – cu ajutorul unei pipete – a unor soluþii pure, pe regiunile testate (NaCl, zaharinã, chininã, acid oxalic). În favoarea existenþei a patru submodalitãþi gustative primare argumenteazã ºi experienþele efectuate în laboratoarele lui P.P. Lazarov care au urmãrit efectul amestecului unor substanþe gustative diferite. Prin amestecul unor substanþe, s-au obþinut cele mai diverse gusturi: gust de ceai, cafea, cacao, struguri etc. (prin amestecarea în proporþii diferite a patru substanþe diferite – sare de bucãtãrie, acid oxalic, zahãr ºi chininã). Toate acestea, ca ºi faptul cã anumite preparate medicamentoase produc abolirea selectivã a uneia din cele patru modalitãþi, sugereazã existenþa a patru receptori specific sensibili. Cercetãrile efectuate prin înregistrarea potenþialelor de acþiune de la diferitele aferenþe gustative din coarda timpanului nu confirmã aceastã ipotezã. N.C. Pfaffmann constatã cã majoritatea receptorilor gustativi rãspund la mai multe submodalitãþi: de exemplu, un receptor a rãspuns nu numai la stimulul sãrat (atât NaCl, cât ºi KCl), dar ºi la cel acid (HCl). La receptorii care au rãspuns atât la soluþii saline, cât ºi la soluþii zaharate, aplicaþiile de acid gimnenic (care produce o abolire diferenþialã a gustului pentru dulce) au provocat o descreºtere pronunþatã a rãspunsului la stimulul dulce, dar nu au modificat sensibilitatea faþã de stimulul sãrat. Rezultã deci cã diferitele porþiuni sau zone ale membranei receptoare sunt selectiv sensibile la diversele substanþe (H.D. Patton, 1963). Aceste observaþii au condus la cercetãri asupra modalitãþii de codificare a informaþiei chimice la nivelul receptorilor gustativi. Se presupune cã mecanismul acestei codificãri ar da rãspunsul asupra cauzalitãþii diferenþierii gustative. 81

Pfaffman crede cã frecvenþa descãrcãrii unei grupãri de receptori constituie baza diferenþierii. N.M. Suvorov – în laboratoarele lui K.M. Bîcov – argumenteazã dependenþa receptorilor gustativi de starea funcþionalã a scoarþei cerebrale. El a înregistrat reflexele condiþionate vasculare, la stimuli gustativi. A observat cã, pentru orice substanþã gustativã, la prima aplicare, se produce o vasoconstricþie. Dupã mai multe aplicãri, vasele încep sã reacþioneze diferenþiat. De exemplu, substanþele dulci produc vasodilataþie, iar cele amare, o uºoarã vasoconstricþie, dupã care revin în starea iniþialã. Substanþele sãrate produc iniþial vasoconstricþie ºi foarte rapid dupã aceea o puternicã vasodilataþie. Substanþele acre au un efect vasoconstrictor, care se menþine tot timpul cât substanþa respectivã se gãseºte în cavitatea bucalã. Senzaþiile gustative reflectã într-o oarecare mãsurã ºi starea generalã a mediului intern al organismului. N.K. Gusev, în laboratorul lui B.G. Ananiev, a dovedit cã senzaþiile gustative reflectã procesele biochimice din mediul intern (metabolismul mineral ºi al hidrocarburilor). Gusev gãseºte cã sensibilitatea pentru dulce este crescutã în timpul senzaþiei de foame. A fãcut mãsurãtori asupra senzaþiilor gustative, la 1 1/2 ore dupã mas㠖 deci, în condiþii de saþietate – ºi la 4 ºi 8 ore dupã mas㠖 deci, când începea sã se manifeste senzaþia de foame. A rezultat cã ºi sensibilitatea pentru sãrat creºte, de asemenea, odatã cu creºterea senzaþiei de foame (ca ºi în cazul sensibilitãþii pentru dulce). Celelalte douã submodalitãþi – amar ºi acru – în general nu se modificã sau au tendinþã de scãdere. Sensibilitatea diferenþialã se modificã, de asemenea, dar în alt mod. Adãugarea unei mici cantitãþi de zahãr în lapte a fost perceputã de 85% dintre subiecþi în condiþii de saþietate, iar adaosul de sare de 55% dintre subiecþi. În stare de foame, zahãrul a fost perceput de 58% dintre subiecþi, iar adaosul de sare, de 60%. Rezultã cã, în starea de foame, sensibilitatea diferenþialã pentru dulce scade. S-au propus ºi unele teorii pentru geneza senzaþiilor gustative (J. Renquist, P.P. Lazarov), dar care nu au reuºit sã rãmânã în picioare. De exemplu, Lazarov, prin analogie cu teoria vederii, susþine cã fiecare din receptorii celor patru submodalitãþi gustative ar conþine o substanþã ce se descompune sub efectul stimulentului.

1.3. Procedee pentru determinarea sensibilitãþii gustative

Ca modalitãþi de cercetare a sensibilitãþii gustative se folosesc diferite procedee: 1. Aplicarea unor soluþii apoase – cu ajutorul unor pipete gradate – de diferite concentraþii, cu substanþe chimice pure. 82

2. Excitarea cu curent electric a unor diferite puncte de pe limbã ºi varierea frecvenþei ºi intensitãþii impulsurilor care pot da senzaþii gustative diferite. 3. Elaborarea de reflexe condiþionate la stimuli gustativi. În ce priveºte stabilirea pragurilor senzoriale gustative, lucrurile sunt destul de complicate. Distribuþia zonalã a sensibilitãþii nu permite o determinare riguroasã a pragului, deoarece acesta variazã pentru fiecare submodalitate în funcþie de regiunea limbii. Kiesow a gãsit urmãtoarele praguri pentru sulfatul de chininã (în grame %). Baza limbii 0,00005% Vârful limbii 0,00029% Marginea dreaptã a limbii 0,00020% Marginea stângã a limbii 0,00021% Astfel de variaþii regionale pot fi gãsite ºi pentru alþi stimuli puri. Adesea, în literaturã apar praguri diferite pentru aceeaºi substanþã purã ºi pentru aceeaºi regiune de aplicare. Astfel, pot fi întâlnite valori între 0,016 ºi 0,150% pentru pragul liminar pentru sare. Aceste variaþii destul de însemnate sunt date, printre altele, ºi de tehnica de înregistrare. Pe mãsurã ce se prelungeºte acþiunea stimulãrii, corpusculii gustativi se adapteazã. Un cercetãtor (Beidler, L.M., 1953) a arãtat cã frecvenþa descãrcãrii ca rãspuns la o anumitã cantitate de sare scade dupã o secundã la mai mult de jumãtate din valoarea sa iniþialã.

2. Mirosul

Senzaþiile olfactive reflectã însuºirile chimice ale substanþelor volatile care stimuleazã receptorii. Mucoasa olfactivã ocupã o suprafaþã de 2,5 cm2 în fiecare narinã, inclusiv treimea superioarã a septului ºi cornetul superior.

2.1. Structura receptorilor olfactivi

Receptorii olfactivi se prezintã sub formã de bastonaºe, inclavate într-o masã de epiteliu pigmentar, care dã mucoasei o culoare gãlbuie. Capetele distale ale bastonaºelor sunt mai subþiri ºi se terminã cu un fel de cupã, de la care pleacã 5-6 fibrile asemãnãtoare firelor de pãr. Aceºti „peri” existenþi în mucoasa superioarã sunt consideraþi ca fiind o adevãratã arie olfactivã. Capãtul proximal al receptorilor se subþiazã într-o fibrã nervoasã amielinicã, care ajunge la bulbul olfactiv prin lama ciuruitã. Receptorii au dubla funcþie de recepþie ºi conducere, adicã ei sunt în acelaºi timp celule receptoare ºi celule ganglionare (Harry D. Patton, op.cit., p. 497). 83

2.2. Stimularea olfactivã Încã înainte de 1900, o serie de cercetãtori (Bidder, Paulsen) au observat cã senzaþia olfactivã nu ia naºtere decât în timpul inspiraþiei aerului. Nu este îndeajuns de a aºeza o bucatã de camfor sub fosele nazale, nu e suficient de a aduce excitantul în vecinãtatea pituitarei, ci este necesar a-l face sã urmeze un drum bine determinat. Aerul încãrcat cu substanþa excitatoare (aerul mirositor) insuflat în jumãtatea anterioarã a epiteliului olfactiv produce senzaþii specifice, în vreme ce insuflat în regiunea posterioarã a narinelor nu este perceput ca senzaþie olfactivã (A. Fick, 1894). Cercetãtorul german Paulsen (1882) a studiat cu foarte multã atenþie, pe cadavre, drumul parcurs de aer în fosele nazale (a introdus un tub în laringe ºi astfel aerul avea un circuit închis). Aºadar, în absenþa inspiraþiei aerului, nu percepem însuºirile chimice ale substanþelor volatile. Tot de o datã destul de veche þin ºi încercãrile care vroiau sã dovedeascã existenþa senzaþiei olfactive generatã de o substanþã odorantã în soluþie apoasã (Tortual, Weber, Valentin, Fröhlich etc.). De exemplu, Weber, aspirând pe nas un amestec de colonie cu apã, nu a obþinut senzaþia olfactivã. Alþii (Aronsohn), înlocuind apa (care dezorganizeazã celulele olfactive) cu o soluþie fiziologicã de clorurã de sodiu de 0,6% – adusã în prealabil la temperatura corpului –, obþin senzaþii olfactive pentru diverse substanþe olfactogene. (Pentru introducerea acestora în nas, s-a folosit un duº nazal). În baza cercetãrilor sale, Aronsohn (în 1886) obþine mirosurile cele mai diverse (vanilinã, cumarinã, esenþã de micºunea, brom etc.) cu substanþe apoase ºi ajunge la urmãtoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilã olfacþiei este puþin superioarã celei a corpului – 38-40o. b) Concentraþia optimã a apei sãrate este de 0,73%. c) Soluþia de clorurã de sodiu ca solvent, purtãtor al substanþei odorante, poate fi înlocuitã cu un numãr mare de alte sãruri ca: sulfat de sodiu, fosfat de sodiu, sulfat de magneziu etc., cu condiþia ca proporþiile sã fie astfel dozate, încât sã constituie soluþii echivalente din punct de vedere osmotic. d) Variind cantitatea de substanþã odorantã din soluþie, se poate determina pragul olfactiv liminar. Este interesant de remarcat cã Aronsohn a identificat numeroase sãruri care trec în general ca inodore, dar care în soluþie apoasã sunt mirositoare. Geneza senzaþiei olfactive pentru substanþele în fazã apoasã, care la animalele acvatice existã fãrã îndoialã, prezintã la om numai un interes teoretic. Un american, D. Tucker (1961), a demonstrat cã activitatea 84

electricã a bulbului olfactiv în timpul acþionãrii cu o substanþã olfactogenã în soluþie apoasã asupra receptorilor olfactivi este asemãnãtoare cu cea obþinutã pentru stimularea cu aer parfumat. S-a demonstrat, de asemenea, cã oxigenul din aer nu joacã un rol specific în olfacþie: el poate fi înlocuit cu un gaz inodor ºi inert, ca, de exemplu, azot, hidrogen sau heliu. Stone (1963) dovedeºte experimental cã temperatura joacã un rol important ºi în cazul inspirãrii aerului parfumat, nu numai în cazul soluþiei apoase (a variat temperatura între 12,5o ºi 35oC pentru acidul acetic la pragul absolut). Încãlzirea vaporilor la temperatura corpului, când ajung la mucoasa nazalã, faciliteazã recepþia lor. În naturã existã o varietate nesfârºitã de corpuri mirositoare a cãror cunoaºtere este deosebit de complicatã. Cum am vãzut, în mod obiºnuit aceste corpuri odorifice, pentru a ajunge la epiteliul olfactiv, folosesc diferiþi factori de transport: aerul, un gaz inodor ºi inert, apa. Când ne referim la om, apa nu este în fapt un mijloc specific de transport pentru substanþele mirositoare, acestea se vaporizeazã din apã ºi în continuare sunt aduse la epiteliul olfactiv, tot de aer. Dar particulele corpurilor mirositoare pot atinge mucoasa olfactivã ºi în formã solidã (particule de fum sau praf fin).

2.3. Structura chimicã a substanþelor olfactogene

Chimiºtii organiceni ºi parfumeri au avut un rol foarte mare în izolarea principalilor compuºi ai substanþelor mirositoare ºi determinarea compoziþiei ºi structurii lor chimice. Se cunoaºte astãzi formula chimicã pentru constituenþii numeroaselor substanþe, responsabili direcþi de producerea senzaþiei olfactive. De exemplu, vanilina C8H8O3 e responsabilã de mirosul cunoscut de vanilie. De asemenea, ionona (C 13H20O) pentru mirosul de violete, geraniolul (C10H18O) pentru mirosul de trandafir; constituentul chimic care dã mirosul de ceapã are formula C6H12S2. Aceste substanþe pot fi extrase fie din flori, fructe etc., dar pot fi sintetizate ºi în laborator. Cercetãtorul german von Skramlik (1925) a dat formula chimicã pentru aproximativ 200 de substanþe odorante. Din totalul elementelor chimice existente se pare cã numai aproximativ 16 joacã un rol în producerea mirosurilor (Haycraft). Potrivit cu familia lor chimicã, aceste elemente sunt: 1. Hidrogen 2. Carbon, siliciu 3. Azot, fosfor, arsen, antimoniu, bismut 85

4. Oxigen, sulf, seleniu, telur 5. Halogeni: flor, clor, brom, iod Practic, numai halogenii (ºi ozonul O3) sunt mirosuri elementare. Marea majoritate a substanþelor odorante sunt compuºi ai carbonului, conþinând de asemenea hidrogen, oxigen, azot, în cantitãþi mai mari sau mai mici. În interiorul fiecãrei familii chimice, compuºii asemãnãtori au mirosuri asemãnãtoare. De exemplu, în familia halogenilor, elementele au mirosuri oarecum similare. ªi omologii compuºi, cloroform (CHCl3), bromoform (CHBr3) ºi iodoform (CHI3), au, de asemenea, mirosuri oarecum asemãnãtoare. Întrucât de la clor, trecând prin brom, la iod, greutatea atomicã se schimbã progresiv – deºi mirosurile sunt similare, ele au ºi un anumit specific. Astfel, mirosul de brom este mai „greu” decât cel de clor, iar mirosul de iod ºi mai „greu” decât primele douã. Rezultã cã greutatea atomicã a substanþei are un rol important în producerea senzaþiei olfactive. Existã multe serii de compuºi organici omologi care au o gradare în calitatea odorantã ºi de asemenea în puterea odorantã, ultima fiind mãsuratã prin inversarea valorii pragului. (În fapt, puterea odorantã a stimulentului este invers proporþionalã cu minimul perceptibil). De exemplu, dacã trebuie de o mie de ori mai puþinã vanilinã decât camfor pentru a provoca cea mai micã senzaþie olfactivã, vom spune cã vanilina are o putere odorantã de o mie de ori mai mare în raport cu camforul. Membrii inferiori ai seriei, cu molecule mici sau cu greutate atomicã micã, au un miros slab, membrii intermediari au un miros ceva mai puternic, în timp ce membrii superiori sunt nevolatili ºi nu au miros. Exemplul unei astfel de serii formate din acizi graºi (valorile prag sunt dupã Passy, 1893, iar calitãþile odorante, dupã Zwaardermaker) (dupã Woodworth, p. 319), în tabelul 4. Tabelul 4 Seria acizilor graºi cu valori de prag ºi calitãþi odorante

86

Pragul liminar coboarã în mod constant, odatã cu creºterea mãrimii moleculare, incluzând ºi acidul butiric, dupã care rãmâne relativ constant pânã la numãrul 14 al seriei (acidul miristic). Dupã acidul miristic (C14H28O2) – inclusiv el – toþi membrii seriei sunt inodori.

2.4. Teorii asupra mecanismului olfacþiei

Deºi, de-a lungul timpului, o mulþime de cercetãtori s-au ocupat de procesul olfacþiei, încã suntem în situaþia de a nu avea o explicaþie satisfãcãtoare din punct de vedere experimental asupra mecanismului acestuia. Încã Passy, în 1885, subliniase – aºa cum am vãzut – dependenþa senzaþiei olfactive de structura molecularã a substanþei generatoare. Henning, în 1924 (apud Woodworth, op.cit.), aratã cã mirosul unei substanþe depinde de trei factori: 1) nucleul moleculei; 2) grupãrile atomice ataºate la acest nucleu; 3) modul sau locul de aºezare. Henning a propus o nouã teorie a mecanismului olfacþiei, bazatã pe relaþia dintre structura molecularã ºi tipul mirosului (teoria chimicã). Alþi cercetãtori au socotit cã vibraþiile valenþei electronilor sau atomilor în molecule sunt responsabile de geneza senzaþiei olfactive. Bazaþi pe cercetarea spectrograficã a liniilor de absorbþie a unor substanþe odorifice, ei au afirmat cã existã vibraþii electronice specifice. În aceastã teorie vibratorie a stimulilor olfactivi, vibraþiile în discuþie sunt în regiunea ultravioletã cu lungimea de undã de la 350 mµ în jos spre 200. În interiorul acestei regiuni s-a întocmit un plan complet al spectrului mirositor, cu bromul aproape de sfârºit (lungimea de undã 330 mµ): Putrid (ex. CS2 la 320 mµ). Rânced (ex. acidul butiric la 280 mµ). Ars (ex. fenol la 270 mµ, xilol la 265 mµ, naftalinã la 260 mµ). Aromat (ex. chimen la 255 mµ, scorþiºoarã la 240 mµ). Parfumat (fragante, eterice ºi rãºinoase, greu de diferenþiat); ex. geraniol la 220 mµ, acetonã la 210 mµ, camfor la 210 mµ. Conform acestei teorii, vibraþiile electrice caracteristice substanþei excitã receptorii în mod diferenþiat, potrivit cu numãrul lor. Este doar o ipotezã. Americanii L.H. Beck ºi W.H. Miles au propus teoria infraroºului. Aceºti autori au observat cã albinele prezintã o preferinþã netã pentru un recipient cu miere, închis cu un capac de bromoiodurã de taliu, transparent pentru radiaþiile infraroºii, faþã de un recipient similar închis cu un capac de sticlã, care întrerupe radiaþiile infraroºii. 87

Potrivit acestor autori, moleculele odorante care pãtrund la epiteliul olfactiv ºi care posedã un maximum de absorbþie în regiunea infraroºului (unde emise ºi de corpul omenesc) cauzeazã o pierdere de energie caloricã receptorilor olfactivi, ceea ce ar genera un impuls nervos specific ºi în cele din urmã o senzaþie olfactivã specificã (specificã în raport cu lungimea de undã absorbitã de molecula odorantã). Alþii au înregistrat electro-olfactograma (E.O.G.), respectiv, curenþii de acþiune din bulbul olfactiv în timpul stimulãrii cu diverse substanþe (D. Ottoson, 1963), iar S. Euki ºi E.F. Domino (1961) considerã cã diferenþierea mirosurilor se datoreazã, probabil, descãrcãrilor spaþio-temporale ale receptorilor în funcþie de parametrii fizico-chimici ai vaporilor olfactivi. Toate aceste teorii sunt, deocamdatã, simple ipoteze, care lasã multe lucruri neexplicate.

2.5. Clasificarea mirosurilor

Primul care a încercat sã facã ordine în clasificarea mirosurilor a fost botanistul Linné, în 1756. El a propus categorisirea mirosurilor în ºapte clase: 1.Aromatice. 2. Fragante (ca acelea de crin). 3. Ambrosiace (ca acelea de mosc). 4. Aliacee (ca acelea de usturoi). 5. Hircine (ca acelea de valerianã). 6. Repulsive (ca acelea de ploºniþe). 7. Greþoase (ca acelea de cadavru în descompunere). Zwaardermaker (1895, 1899) perfecþioneazã aceastã clasificare prin adãugarea a douã noi clase, astfel încât la el vom gãsi nouã clase: 1. Mirosuri eterate (eteruri din esenþe de fructe, cloroform, vin, cearã de albine). 2. Mirosuri aromatice (camfor, eucaliptol, mentol, mãrar, acid ciauhidric). 3. Mirosuri balsamice (lãcrãmioare, violete, vanilie). 4. Mirosuri ambrosiace (mosc, ambrã). 5. Mirosuri aliacee (usturoi, acid sulfhidric, clor, brom, iod). 6. Mirosuri empireumatice (de ars): benzol, fenol, gudrom, pâine prãjitã, cafea. 7. Mirosuri fetide (transpiraþia, acid caprilic, miros de þap). 8. Mirosuri respingãtoare (piridinã, opiu, ploºniþe). 9. Mirosuri greþoase (scatol, indol, assa foetida, cadavru în descompunere). 88

Henning considerã cã ºase clase sunt suficiente pentru a cuprinde un sistem fundamental al mirosurilor. El construieºte cunoscuta „prismã a mirosurilor” (fig.9.) în care cele ºase clase de mirosuri sunt: 1. Fragante 2. Putride 3. Eterice (fructe) 4. Rãºinoase 5. Aromatice 6. Empireumatice (arse) Varietatea nesfârºitã a Fig. 9. Prisma lui Henning mirosurilor impune restricþii foarte mari în ce priveºte încadrarea tuturor acestora în clasele de mirosuri „fundamentale” propuse de diverºi autori. Pentru multe mirosuri nici nu existã denumiri specifice, din cauza sãrãciei vocabularului în acest domeniu (Woodworth º.a., op.cit.).(fig. 9.a) La dificultãþile de clasificare contribuie ºi nota extrem de subiectivã pe care o îmbracã un anumit miros în aprecierea diverºilor indivizi. frunze de portocal

flori de portocal

esenþã de trandafir

iasomie

absint tuia calapãr r

fo

m ca

lemn de cedru eucalipt mirt ienupãr mãrar sasafras maghiran nucºoarã anason piper inibahar scorþiºoarã

IC AT M O AR

esenþã de muºcatã

F (p LO ar R fu A m L at ) floarea soarelui vanilinã vanilie levãnþicã arnicã cimbru hamei laur chimen cuiºoare afine

IC ER T E esenþã de portocale esenþã de lãmâie esenþã de fragi esenþã de ananas eter acetic eter etilic acetonã terebentinã pin balsaminã de Canada brad mastic tãmâie RÃ ªI N O S

Fig. 9.a. Pãtratul mirosurilor (dupã Woodworth) 89

2.6. Senzaþii care însoþesc mirosul

Mucoasa nazalã ºi a gâtului are ºi sensibilitate cutanalã implicitã: tact, durere, cald ºi rece. Nu e de mirare, deci, cã putem inhala substanþe despre care putem spune cã au un miros „dulce” , „sãrat”, „cald” sau „rece”. Mirosul ascuþit, pãtrunzãtor ºi aspru al amoniacului ia naºtere, fãrã îndoialã, prin stimularea receptorilor dureroºi din nas. Mirosul de „rece” sau „proaspãt” al mentolului este datorat stimulãrii receptorilor pentru rece. Mirosul „dulce” al cloroformului este generat de stimularea receptorilor gustativi din gât, întocmai ca ºi mirosul „acru” al oþetului. Henning a observat cã subiecþii fãrã un antrenament special nu disting senzaþiile ce întovãrãºesc mirosul propriu-zis. El menþioneazã, în acest sens, senzaþiile de: înþepãturã a uleiului de muºtar, dulce al iasomiei, rece al usturoiului, cald de heliotrop ºi molatec, greu sau ascuþit al diverselor parfumuri. Von Skramlik (1925) a cercetat cu deosebitã grijã senzaþiile ce întovãrãºesc mirosul. Exemple de mirosuri combinate (impure): Mirosuri dulci: cloroform, bromoform, iodoform, nitrobenzen. Mirosuri acre: acizii acetic, propionic, butiric ºi valerianic. Mirosuri reci: camfor, mentol, fenol, eucaliptol, safrol. Mirosuri calde: alcool etilic, propilic ºi amilic. Mirosuri dureroase (înþepãtoare): clor, brom, iod, amoniac, xilol, bioxid de sodiu, toluen, acid formic ºi acetic, acetonã, piridinã, nicotinã, tiofen.

2.7. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive

De-a lungul anilor s-au propus diverse metode pentru determinarea pragurilor olfactive, de identificare a mirosurilor sau de mixare a lor. Printre acestea pot fi enumerate: odorizarea unei camere; „cutia inodorã (în care subiectul îºi vârã capul); diferite construcþii de olfactometre etc. O serie de cercetãtori (Buccola, 1882, Beaunis, 1883, Moldenhauer 1883) au încercat sã mãsoare ºi un timp de reacþie olfactivã. În acest sens (Buccola) se folosea un burete îmbibat cu substanþa odorantã plasat pe fundul unei cutii mecanice. La apãsarea pe un resort capacul cutiei se deschidea brusc ºi stabilea contactul unui cronoscop. Concomitent, aerul parfumat era sesizat de subiect. Acesta avea sarcina sã apese pe un întrerupãtor care oprea cronoscopul. Se citeau, pe cadranul cronoscopului, timpul scurs de la deschiderea cutiei (considerat ca moment al stimulãrii olfactive) ºi momentul reacþiei subiectului. 90

Desigur cã astãzi astfel de cercetãri sunt pãrãsite: e de la sine înþeles cã momentul stimulãrii olfactive nu coincide cu prezentarea substanþei olfactogene, ci depinde de gradul sãu de volatilitate. Olfactometria capãtã coordonate mai precise, odatã cu inventarea olfactometrului de cãtre Zwaardemaker (1859) (fig.10).

Fig.10. Olfactometrul Zwaardemaker

Olfactometrul se compune din douã tuburi – unul din porþelan poros care se îmbibã cu substanþa olfactogenã ºi altul din metal. Tubul metalic, care conþine mirosul emanat de substanþa din porþelan, poate fi introdus în narina subiectului (dacã sunt douã tuburi, în ambele narine). Zwaardemaker nota gradele de introducere a tubului interior în cel din porþelan poros, în olfacþii (olfacþia fiind lungimea cilindrului interior cuprins de cel exterior, care corespunde la o valoare normalã de minimum perceptibil sau la valoarea pragului diferenþial); ulterior s-a renunþat la notarea în „olfacþii” ºi s-a trecut la marcarea tubului în centimetri. Un olfactometru mai perfecþionat T1 este cel propus de americanii Elsberg T2 C ºi Levy (1935-1936). Este vorba de S aºa-numitul olfactometru prin injecþie (fig.11). Unei sticle cu un volum cunoscut i se ataºazã un dop etanº. În sticlã, pãtrund prin dop douã tuburi (unul de intrare ºi altul de ieºire). Cu ambele tuburi închise, aerul se satureazã cu vaporii de la o substanþã mirositoare, care se aflã pe fundul sticlei. O cantitate Fig. 11. Olfactometrul de aer este injectatã în sticlã pentru a debitmetru Elsberg-Levy ridica presiunea, dupã care se deschide clema C, care permite ca un jet de aer încãrcat cu particule mirositoare sã scape spre narine. Pragul este exprimat în M.I.O. (minimum identifiable odor) = minimum de miros identificabil (pragul minimal). Acest M.I.O. este dat de cantitatea de vapori mirositori ce pãtrund în narine, cunoscuþi dupã volumul de aer insuflat prin seringa S. 91

Folosind olfactometre debitmetre (de injecþie), diverºi autori au reuºit sã stabileascã minimum perceptibile pentru majoritatea substanþelor olfactogene. Prezentãm pragurile absolute pentru unele substanþe (dupã Pfaffmann, 1951).

gaze.

Mercaptanul se foloseºte ca semnal de alarmã pentru scãpãrile de

Anosmia parþialã (pierderea sensibilitãþii olfactive) poate da de asemenea informaþii asupra recepþiei olfactive. Metoda parfumerilor – un procedeu simplu îl constituie cel utilizat de chimiºtii care lucreazã în industria parfumurilor: un pãtrãþel de hârtie de filtru cu latura de aprox. 3 cm este marcat cu substanþa mirositoare la un titru (concentraþie) cunoscut. Marcând mai multe astfel de probe cu titruri diverse, de la cel mai slab pânã la cel mai puternic (aprox. 10 trepte), se pot stabili pragurile absolute ºi diferenþiale. Manevrarea pãtratelor de hârtie, marcate odorant, se face cu ajutorul unei pensete pentru a evita mixajul mirosurilor. Între probe, subiectul va face pauze mari pentru a se evita fenomenele de idiosincrazie (perseverarea unui miros). Se evitã, de asemenea, concentraþiile mari de substanþe olfactogene, deoarece ele schimbã calitatea mirosului. În afarã de variaþiile individuale ºi de sex (creºterea sensibilitãþii olfactive înainte ºi în timpul menstrelor etc.), diferitele grade de pierdere selectivã a mirosurilor pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor tumori cerebrale (Elsberg, 1937). 92

2.8. Adaptarea olfactivã

Zwaardemaker (1895) a dovedit cã principalii factori care duc la adaptare olfactivã ar fi timpul de expunere (a stimulului olfactogen) ºi tãria (puterea) stimulentului. Expunerea unui miros de cauciuc moderat ca tãrie dubleazã pragul liminar pentru acest miros în 15 secunde ºi îl împãtreºte în 45 de secunde. Felul (natura) mirosului este, de asemenea, un factor important în procesul adaptãrii olfactive. De exemplu, în procesul adaptãrii, pragurile olfactive urmãresc o aritmeticã specificã în raport cu substanþa generatoare: pragul absolut creºte mult pentru encaliptol ºi pentru engenol, dar foarte puþin pentru benzaldehidã. Dupã 10 minute de adaptare la benzonitril se ridicã pragul la benzaldehidã ºi mirosul începe sã semene cu safrolul (atât benzaldehida, cât ºi benzonitridul au mirosuri asemãnãtoare, de migdale amare).

2.9. Antrenamentul gusto-olfactiv

Existã diferenþe individuale importante în privinþa sensibilitãþii gustative ºi olfactive. Acestea sunt datorate, în mare mãsurã, particularitãþilor anatomofiziologice ale analizatorilor, care determinã, genetic, gradele lor de sensibilitate. Dar, complementar acestor structuri, antrenamentul poate influenþa semnificativ nivelul de sensibilitate, prin scãderea pragurilor absolut ºi diferenþial. Pe aceastã bazã au apãrut profesii noi, cum sunt cele ale degustãtorilor de vinuri în special, dar nu numai (ale „mirositorilor” de parfumuri ºi fumului de tutun etc.). Aceºti experþi, denumiþi „degustãtori”, pot aprecia particularitãþile organoleptice ale vinurilor spre exemplu (ale altor bãuturi sau mâncãruri), putând preciza, adeseori, ºi anul de producþie. Experþii în parfumuri pot aprecia nivelul de atractivitate a unor substanþe mirositoare noi, sporind astfel vânzarea acestor produse (la fel ºi la tutun). Întrucât nu existã instituþii de învãþãmânt pentru degustãtori, aceºtia se calificã prin „ucenicie la locul de muncã”, antrenându-se pe lângã specialiºti deja consacraþi. Oricum, experienþa profesionalã se dobândeºte, în timp, prin antrenament personal. Astfel de specialiºti se selecteazã, de regulã, din rândul celor care lucreazã în domeniul dat (tehnicieni oenologi, parfumeri etc.).

93

VI. RECEPÞIA CUTANATÃ

1. Consideraþii generale Sensibilitatea cutanatã este una dintre cele mai vechi forme de sensibilitate. Încã de la începutul existenþei fiinþelor vii, pielea (ectodermul) a cãpãtat – în afarã de rolul protector de înveliº exterior al corpului animal – ºi o funcþie senzorial㠖 de recepþie a informaþiilor lumii exterioare. Sensibilitatea primarã, nespecializatã ºi nedivizatã pe organe de simþ, reprezintã o funcþie a ectodermului. Iniþial, ectodermul este sensibil la o varietate mare de stimulãri: luminoase, sonore, mecanice etc. Pe mãsurã ce se complicã organismul animal, apare ºi specializarea sensibilitãþii prin diferenþierea aparatelor senzoriale specializate (organele de simþ). În aceeaºi mãsurã ectodermul îºi pierde proprietatea sa senzitivã universalã ºi se transformã într-un aparat senzorial specializat pentru recepþia unui anumit mod de energie. Pânã cãtre finele secolului trecut, tactul era considerat ca un simþ unitar, care recepþiona mai multe proprietãþi ale excitantului (E.G.Boring, 1942). De exemplu, senzaþiile de cald, rece, presiune etc. erau considerate ca subcalitãþi ale simþului unic al „pipãitului” (tactului). În jurul anului 1890 (Blix) s-a observat cã pielea prezintã diferenþe de sensibilitate, în funcþie de regiunea excitatã. S-a constatat cã, dacã pielea este marcatã în mm2 (cu un grãtar special) ºi exploratã sistematic cu diferite obiecte mici (tocite pentru presiune, ascuþite pentru durere, calde sau reci), unele puncte excitate genereazã senzaþii de cald, altele de rece, de durere, în sfârºit altele rãspund numai la stimulãri de presiune. Rezultã cã sensibilitatea cutanatã este punctiformã ºi astãzi este acceptatã existenþa a patru submodalitãþi senzoriale cutanate: 1) senzaþii de tact (atingere), presiune (apãsare) ºi vibratile; 2) senzaþii de cald; 3) senzaþii de rece; 4) senzaþii de durere cutanatã (superficialã). În ce priveºte clasificarea durerii ca submodalitate senzorialã tactilã, mai sunt încã discuþii, întrucât senzaþii de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat, dacã stimulentul depãºeºte un anumit grad de intensitate. Pentru existenþa celor patru subcalitãþi senzoriale cutanate pledeazã o serie 94

de cercetãri cronaximetrice, termoesteziometrice, algezimetrice etc., precum ºi anumite procese patologice în care diferitele acuitãþi senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu, în siringomielie – boalã a mãduvei spinale – dispare mai întâi sensibilitatea algic㠖 ºi pe mãsura evoluþiei procesului patologic este afectatã sensibilitatea termicã, apoi cea tactilã).

2. Mecanismul fiziologic al recepþiei cutanate

Acest mecanism nu este încã pe deplin lãmurit. Se crede cã diferitele formaþiuni nervoase periferice care sunt distribuite la suprafaþa pielii (corpusculii Meissner, Pacini, bastonaºele lui Krauser etc.) sunt specializate pentru recepþia unui anumit fel de energie. De exemplu, corpusculii lui Pacinni se impresioneazã la atingere, bastonaºele lui Krauser la modificãrile de temperaturã, terminaþiile nervoase libere la durere etc. Zona corticalã ocupatã de terminaþiile centrale ale sensibilitãþii cutanate este destul de mare: cuprinde toatã zona postcentralã (în spatele scizurii lui Rolando). Fiecare regiune somaticã este reprezentatã proporþional cu importanþa funcþionalã pe care o are. Pragul sensibilitãþii cutanate diferã, aºa cum s-a arãtat, în funcþie de regiunea exploratã. Pentru explicarea acestei sensibilitãþi diferite, de la o regiune cutanatã la alta, se are în vedere, în primul rând, inegala distribuire a diferiþilor receptori specializaþi (tact, temperaturã etc.). În al doilea rând, se ia în consideraþie locul pe care îl ocupã regiunea cutanatã respectivã în activitatea practicã a omului. Regiunile cutanate care sunt mai des utilizate în activitatea practicã au cãpãtat ºi o acuitate senzorialã mai mare. Astfel, sensibilitatea cutanatã cea mai mare se gãseºte în vârful degetelor, îndeosebi la index ºi degetul mare, care au ºi ponderea cea mai mare în manevrarea ºi palparea obiectelor. Sensibilitatea cea mai micã o gãsim în zona medianã a pielii de pe spate ºi frunte, regiuni care au fost solicitate foarte puþin în activitatea practicã. În genere, membrele ºi în special porþiunile distale ale acestora posedã o sensibilitate mai mare, în raport cu restul corpului. Sensibilitate cutanatã mai mare au buzele ºi vârful limbii.

3. Tipuri de senzaþii cutanate Vom examina pe rând cele patru submodalitãþi senzoriale cutanate, precum ºi posibilitãþile de exploatare ºi mãsurare a acestora.

3.1. Senzaþiile tactile (atingere, presiune ºi vibratile)

Tactul este una din cele patru modalitãþi senzoriale cutanate fundamentale. 95

Tot ce se ºtie în privinþa mecanismului senzaþiei tactile este cã acesta posedã mai multe tipuri de mecanoreceptori (cercetãrile lui Adrian ºi Zotterman). Se presupune cã senzaþia de tact sau presiune este determinatã nu de presiune ca atare, ci de un gradient de presiune care produce deformarea pielii. Acest lucru poate fi demonstrat prin introducerea degetului într-un vas cu mercur – unde senzaþia de presiune nu este localizatã în porþiunile degetului care se gãsesc în mercur, ci numai în partea care se gãseºte la limita dintre aer ºi mercur. De asemenea, intensitatea senzaþiei de presiune este datã ºi de viteza cu care se face deformaþia pielii. În ce priveºte diferenþierea ce poate fi operatã între senzaþia de atingere (contact) ºi presiune (apãsare) nu se are în vedere existenþa unor corpusculi senzitivi separaþi pentru atingere ºi pentru presiune. Presiunea sau apãsarea se obiectiveazã ca o atingere puternicã ºi este însoþit㠖 aºa cum s-a arãtat mai sus – de o deformare mai mare sau mai micã a pielii. Pentru geneza senzaþiilor tactile sunt responsabile mai multe tipuri de terminaþii. În regiunile pãroase, „punctele” sensibile la tact se gãsesc de regulã juxtapuse perilor. Mase de terminaþii nervoase înconjoarã foliculii pãroºi, iar aceºtia acþioneazã ca niºte pârghii, orice excitaþie (contact) fiind mult amplificatã. Alte puncte sensibile sunt formate din conglomerate de terminaþii nervoase libere. În zonele glabre, diferiþii corpusculi situaþi în derm sunt consideraþi ca fiind „corpusculi tactili”. Se mai cunoaºte ºi corpusculul uriaº Pacini, ce se gãseºte în þesuturile subcutanate ºi în structurile mai profunde.

3.1.2. Posibilitãþi de determinare a sensibilitãþii senzoriale tactile a) Pentru determinarea sensibilitãþii de contact Se foloseºte aºa-numitul test al „vatei” sau testul lui Head. Se loveºte pielea uºor cu câteva ºuviþe detaºate de vatã fabricatã din bumbac absorbant. b) Pentru determinarea pragului spaþial tactil Von Frey a explorat pielea cu ajutorul unor fire de pãr de cal (sau cãmilã) montate pe un mâner de lemn. A utilizat fire de pãr de lungimi ºi diametre diferite, care au fost etalonate pentru forþa de îndoire cu ajutorul unei balanþe. Pãrul, prin îndoire, determinã presiunea exercitatã, indiferent de viteza ºi forþa cu care este aplicat. ªi astãzi se mai utilizeazã aºanumitul esteziometru Frey (esteziometru cu fir de pãr). 96

În cazul folosirii acestui esteziometru, lungimea firului de pãr determinã ºi intensitatea atingerii. Cu cât firul de pãr e mai lung, cu atât intensitatea atingerii e mai slabã ºi invers. Esteziometrul von Frey este folosit mai ales la determinarea pragului tactil absolut. (Pragul senzorial determinat se exprimã în grame – milimetri; cifrele mai multor determinãri se adunã ºi se împart la numãrul probelor). Un alt esteziometru, care se aflã în dotarea curentã a laboratoarelor de psihologie, este esteziometrul lui Weber sau compas (fig.12). 0

10

20

30

40

50

60

70

80

Fig.12. Esteziometrul Weber (compas)

Acesta se bazeazã pe principiul ºublerului, iar sensibilitatea tactilã liminalã (pragul spaþial tactil) este exprimatã în milimetri ºi zecimi de milimetru). Esteziometrul compas este format dintr-un vernier marcat în mm ºi un cursor pentru zecimile de mm. Atât vernierul, cât ºi cursorul au douã vârfuri ascuþite, ce pot fi apropiate sau depãrtate, dupã cum este cazul, ºi care exprimã cantitativ (în mm ºi 1/10 mm) pragul spaþial tactil (distanþa minimã dintre cele douã vârfuri, la care subiectul sesizeazã douã puncte de excitare). Pentru controlul veridicitãþii declaraþiilor subiectului, esteziometrul compas este prevãzut ºi cu un alt vârf ascuþit (c). Tehnica citirii gradaþiilor la esteziometrul compas este aceeaºi cu citirea la ºubler. Exemple de determinãri ale sensibilitãþii tactile în diverse regiuni sensibile: Vârful indexului 1 m/m Vârful limbii 1,1 m/m Vârful nasului 6,8 m/m Mijlocul podului palmei 8,9 m/m Linia medianã a gâtului ºi spatelui 67,7 m/m 97

c) Sensibilitatea la presiune sau barestezia poate fi determinatã cu ajutorul instrumentului numit baresteziometru. Cel mai cunoscut, baresteziometrul Eulemburg, este format dintr-un picior (pârghie) metalic, care la apãsare, cu ajutorul unui mecanism simplu (cremalierã), acþioneazã un ac indicator pe un cadran etalonat în grame. Citirea intensitãþii apãsãrii se face pe cadranul instrumentului, în grame (0-500 g.). Cu ajutorul baresteziometrului se pot face ºi determinãri ale sensibilitãþii diferenþiale de presiune. Pentru determinarea acuitãþii tactile ºi, în special, a pragului diferenþial tactil, se folosesc ºi alte instrumente, ca: Tactilometrul (tactilometrul Schultze) (fig.13): un dispozitiv de angrenaje mecanice, acþionate comod printr-un buton metalic, face ca douã suprafeþe metalice lucioase sã se deniveleze, astfel încât între ele sã aparã un ºanþ mai mare sau mai mic, în funcþie de gradul denivelãrii. Subiectul, plimbând indexul (sau alt deget) peste ºanþul respectiv, are sarcina sã acþioneze nivelarea acestuia cu ajutorul butonului de manevrã. Când considerã cã degetul nu mai sesizeazã senzaþia de asperitate datã de denivelarea celor douã plãcuþe, el anunþã cã aparatul este egalizat (adus la 0). Pe o fantã de observaþie – mascatã de un oblon – se pot citi erorile.

Fig.13. Tactilometrul Schultze B = buton manevrã ª = ºanþul de denivelare peste care se plimbã indexul F = fanta pentru citirea erorilor 98

Alt procedeu pentru cercetarea acuitãþii tactile îl constituie folosirea plãcilor Moede. Zece plãci din tablã de grosimi diferite ºi de aceeaºi mãrime sunt aºezate în faþa subiectului. Acesta are sarcina ca, prin palpare, sã le aºeze în ordinea grosimii. Existã ºi plãci Moede care au aceeaºi grosime, însã care diferã dupã mãrimea striaþiunilor imprimate pe fiecare din ele. În acest caz subiectul are sarcina sã le ordoneze dupã aceste striaþiuni. d) Sensibilitatea vibratoare sau palestezia este determinatã rudimentar prin aºezarea pe piele a mânerului unui diapazon în vibraþie. Obiºnuit, subiectul sesizeazã vibraþiile diapazonului, dar în anumite stãri patologice (leziuni neurologice) sesizeazã numai un contact, nu ºi vibraþiile. Existã ºi aparate speciale de vibraþie – vibratoare – care comandã cu precizie numãrul ºi intensitatea vibraþiilor. În fapt, sensibilitatea vibratoare este consideratã în mod greºit ca o modalitate senzorialã tactilã separatã. Ea este datã de un mod special de excitare a corpusculilor senzoriali pentru presiune ºi probabil a proprioceptorilor. Întrucât aplicarea diapazonului în vibraþie pe un þesut de deasupra osului amplificã în mod mecanic vibraþiile, s-a tras concluzia greºitã cã senzaþia vibratoare ar fi o „senzaþie osoasã”. Aºadar, sensibilitatea vibratoare nu este o modalitate senzorialã tactilã separatã ºi nici sensibilitate osoasã; nu pare, de asemenea, sã fie asociatã în mod exclusiv cu fibrele ce deservesc presiunea superficialã sau profundã. Sensibilitatea vibratoare este o modalitate de recepþie tactilã a unui tip temporal de presiune (intermitentã) asemãnãtor oarecum cu fenomenul de licãrire (flicker) în simþul vãzului (T. Ruch, J. Fulton, op.cit., pag. 427). Sensibilitatea tactilã este condiþionatã de o serie de factori, printre care o importanþã de prim ordin îl are tonusul de excitabilitate a scoarþei cerebrale. Cu cât acest tonus este mai ridicat, cu atât ºi sensibilitatea (acuitatea) tactilã este mai crescutã ºi invers. De asemenea, variaþiile în temperatura corpului pot duce la creºterea sau scãderea sensibilitãþii tactile. Se cunosc urmãtoarele abateri de la normoestezie, datorate unor caracteristici individuale date sau impuse sau unor cauze patologice (în special neuro ºi psihopatologice): 1) hiperestezie; 2) hipoestezie; 3) anestezie.

3.2. Senzaþiile de temperaturã

Este unanim acceptat cã existã douã sisteme senzitive (simþuri termice) pentru recepþia variaþiilor de temperaturã: unul pentru cald ºi altul pentru rece. 99

În favoarea existenþei celor douã simþuri termice pledeazã urmãtoarele: 1) pielea conþine receptori care se descarcã mai rapid, atunci când temperatura scade; 2) diferenþa subiectivã dintre cald ºi rece este foarte clarã; 3) sensibilitatea termicã e distribuitã punctiform; 4) existã puncte din piele care rãspund numai la cald ºi altele care rãspund numai la rece, indiferent de felul temperaturii acului de explorare (fireºte, sã nu fie nici „încãlzit” ºi nici „rãcit” în mod special). Existã ºi puncte din piele care nu rãspund nici la cald, nici la rece. Pe antebraþ, punctele pentru rece ating în medie un numãr de 1315/cm2, iar cele pentru cald ating doar un numãr de 2/cm2. Cercetãtori mai vechi credeau cã sub fiecare punct termic specific (pentru cald sau rece) ar exista un anumit tip de terminaþie nervoasã specializatã în recepþie fie a caldului, fie a recelui. Ulterior, aceastã teorie nu a putut fi susþinutã prin cercetãri histologice: nu s-au putut gãsi terminaþii nervoase specializate pentru cald sau rece. Totuºi, Jenkins a gãsit o distribuþie zonalã a sensibilitãþii termice specializate: un anumit tip de fibrã ramificabilã este responsabil pentru recepþia stimulilor „reci”. S-a demonstrat cã, în majoritatea zonelor cutanate (acoperite de pãr), sunt prezente numai fibre ramificabile. Conform lui W.L. Jenkins, pe o suprafaþã cutanatã de 1 cm2 nu ar exista numai câteva puncte de cald ºi rece, ci mai multe sute de receptori cu praguri diferite de sensibilitate. Alt cercetãtor, J.P. Nafe, considerã cã senzaþiile de cald ºi rece sunt în fond senzaþii kinestezice, produse de vasoconstricþie sau vasodilataþie. Organul de recepþie pentru stimulii termici ar fi terminaþiile nervoase din pereþii vaselor. Ipoteza lui Nafe nu are însã un fundament ºtiinþific solid. A.T. Pºonik a gãsit cã ºi un excitant cald produce iniþial vasoconstricþie, deºi senzaþia resimþitã este de cald. (Se produce iniþial vasoconstricþie ca efect al apariþiei reflexului de orientare ºi de apãrare, dupã care reacþiile vasculare se acordeazã la semnificaþia stimulentului). Cantitatea minimã de energie termicã necesarã pentru a produce senzaþia de cãldurã este de 0,00015/cal./cm2/sec. (acþionând timp de 3 secunde); pentru durere, cantitatea necesarã este de 0,218 cal/cm2/sec. (senzaþia dureroasã apare tot dupã 3 secunde de la aplicarea stimulului termic). Rezultã cã pragul pentru cãldurã este 1/1000 din pragul pentru durere. Excitantul adecvat, atât pentru rece, cât ºi pentru cald este temperatura. O importanþã deosebitã în geneza senzaþiei de temperaturã are proprietatea pielii de a se adapta repede la temperaturi diferite (diferitele porþiuni ale pielii au o vitezã diferitã de adaptare). De fapt, aparatele senzoriale pentru temperaturã nu înregistreazã temperatura 100

obiectelor, ci temperatura pielei. Obiectele care au temperatura apropiatã de zero fiziologic (32-330C) nu provoacã senzaþii termice. Rezultã cã excitanþii termici trebuie sã aibã o temperaturã mai scãzutã sau mai crescutã faþã de acest „zero fiziologic” spre a putea genera senzaþii termice. Chiar aerul mai rece care vine în contact cu pielea încãlzitã de febrã (în timpul bolii) produce o senzaþie de rece. Deci, senzaþiile de temperaturã sunt generate de diferenþa termicã sau de schimbul de cãldurã ce se stabileºte între receptor ºi stimulul respectiv. Cu cât schimbul termic este mai activ ºi se face mai repede, cu atât senzaþia rezultatã este mai intensã. Aºa se face cã obiecte de naturi diferite (lemn, metal), la temperaturi egale, pot genera senzaþii diferite. De exemplu, metalul ni se pare mai rece decât lemnul la aceeaºi temperaturã ºi mai cald în condiþii similare. Aºadar, conductibilitatea caloricã a stimulenþilor are importanþã în geneza senzaþiilor termice ºi, în general, în cunoaºtere. Dar rolul biologic cel mai de seamã al aparatului senzorial termic este cã participã prin mecanisme nervoase speciale la reglarea temperaturii corpului.

3.2.1. Mãsurarea sensibilitãþii termice

Pentru cercetarea sensibilitãþii termice se folosesc termoesteziometrele. Acestea pot sã fie simple (de exemplu, termoesteziometrul Righini) ºi complexe ca, de exemplu, termocuple sau transductori pentru înregistrarea la calculator. Termoesteziometrul Righini este cel mai simplu, fiind format din patru conteinere mici, etanºe, umplute cu apã încãlzitã la diferite temperaturi. Subiectul are sarcina ca, palpându-le, sã le aºeze în ordinea temperaturii (crescent sau descrescent). Termocuplele se bazeazã pe fenomenul fizic al termoelementelor. În funcþie de temperaturã, curentul electric generat de îmbinarea a douã metale (ex., Cu ºi Ct) creºte sau descreºte ºi acest fapt poate fi citit pe scala milivoltmetrului. Termocuplul este extrem de sensibil, putând sã mãsoare variaþii foarte mici de temperaturã la suprafaþa pielii. S-a constatat cã intensitatea senzaþiei termice depinde nu numai de intensitatea absolutã a stimulentului (temperatura acestuia), ci ºi de mãrimea suprafeþei excitate. Excitarea unei suprafeþe tegumentare mai mari produce o senzaþie termicã mai mare ºi invers. În arsenalul mijloacelor de testare a sensibilitãþii termice poate fi folositã cu maximã eficientã ºi metoda reflexelor condiþionate. Cu alte cuvinte, pot fi elaborate reflexe condiþionate la stimuli termici. 101

În aceastã direcþie, elaborarea reflexelor condiþionate vasculare (de vasoconstrucþie ºi vasodilataþie), prin folosirea stimulilor termici, poate da indicaþii importante asupra sensibilitãþii la temperaturã. (În acest scop, pentru punerea în evidenþã a reacþiilor vasculare, se foloseºte pletismograful).

3.3. Senzaþiile de durere superficialã (cutanatã)

Senzaþiile de durere, practic, nu sunt determinate de stimuli specifici, ci de o gamã variatã de excitanþi, cu condiþia aceºtia ca sã depãºeascã un anumit grad de intensitate. Astfel, în cadrul fiecãrei modalitãþi senzoriale de reflectare (tactilã, vizualã, auditivã etc.), orice stimul care depãºeºte un anumit grad de „toleranþ㔠(pragul maximal) se transformã în stimul nociv. În aceastã situaþie, stimulii respectivi înceteazã de a mai produce senzaþii specifice ºi provoacã senzaþii dureroase. Din acest punct de vedere, stimulii care ajung în intensitate pânã la pragul de durere constituie veritabile „semnale de alarm㔠pentru organism; creºterea lor în intensitate poate conduce la lezarea sau distrugerea aparatului senzorial cãruia se adreseazã. Rezultã, aºadar, cã senzaþiile dureroase au un important rol biologic pentru conservarea integritãþii morfofuncþionale a aparatelor senzoriale. Pe de altã parte, senzaþiile dureroase, având un colorit emoþional – afectiv negativ, participã cu mare pondere la crearea unui fond emoþional psihologic, la ceea ce, în mod obiºnuit, se numeºte „dispoziþia afectivã”. Aceastã dispoziþie afectivã a persoanei, în cazul când e însoþitã de durere, are – de regul㠖 caracteristici astenizante sau colerizante asupra acþiunilor indivizilor. Teoretic, terminaþiile periferice pentru durere sunt rãspândite în toate þesuturile organismului. Din acest punct de vedere, se pot distinge trei tipuri de durere: 1) durerea superficialã (cutanatã); 2) durerea profundã din muºchi, tendoane, articulaþii ºi fascii; 3) durerea visceralã. Primele douã formeazã durerea somaticã; cea de-a treia, durerea visceralã, a fost tratatã în cadrul sensibilitãþii interne. Cum s-a arãtat, durerea este provocatã de mai multe feluri de energie: electricã, mecanicã, chimicã, caloricã. Rezultã cã terminaþiile nervoase pentru durere nu sunt specializate pentru recepþia unei singure forme de energie, ci reacþioneazã la gradele extreme ale diferitelor moduri de excitare. De exemplu, stimulii calorici, dacã depãºesc 44,9 oC, înceteazã sã mai producã senzaþii de cald ºi încep sã provoace senzaþii de durere, mergând – în cazul creºterii intensitãþii calorice a excitantului – pânã la provocarea de leziuni cutanate ireversibile. 102

Pentru explicarea mecanismului durerii, existã ipoteza potrivit cãreia diferiþi excitanþi nocivi provoacã în piele eliberarea unei substanþe chimice, care excitã în mod specific organele terminale.

3.3.1. Posibilitãþi de mãsurare a sensibilitãþii dureroase Se pot folosi diferite tipuri de algezimetre. Cel mai simplu este format dintr-un cadru metalic, pe care sunt montate niºte ace, care pot fi percutate pe suprafaþa pielii cu forþe diferite. Explorarea sensibilitãþii dureroase prin înþeparea subiectului cu un ac este un test rãspândit în clinicã. În acest caz, bolnavul are sarcina de a diferenþia senzaþiile produse de înþepare în diferite pãrþi ale corpului sau de a face distincþia între vârful sau capul unui ac cu gãmãlie. Pentru determinãri cantitative se foloseºte ºi esteziometrul von Frey, cãruia i s-a adaptat un ac. În toate aceste procedee, în timpul explorãrii sunt excitaþi atât receptorii tactili, cât ºi cei presori ºi dureroºi. Spre a evita aceastã triplã stimulare, Hardy ºi colaboratorii au propus un aparat ce foloseºte energia caloricã radiantã a unui bec cu putere reglabilã (C.T. Ruch, J. Fulton, 1963, p. 422). Prin gradarea intensitãþii radiaþiei calorice (prin manevrarea reostatului) s-a putut obþine un prag pentru durere. Hardy ºi colaboratorii, utilizând aparatul lor, au gãsit 21 de praguri diferenþiale, între pragul absolut (minim) ºi cel maximal. O altã modalitate de cercetare a sensibilitãþii algice este datã de aplicarea curentului electric pe piele. Acest procedeu a fost folosit de Z.M. Berkemblit (apud Roºca). El s-a folosit de curentul faradic obþinut de la o bobinã de inducþie, iar notarea s-a fãcut în tensiunea administratã (Volþi) sau centimetri (mãrimea închiderii sau deschiderii bobinei). Berkemblit a constatat cã subiectul poate învãþa sã determine destul de bine intensitatea stimulãrii algice cu electricitate, dacã i se comunicã în prealabil intensitatea excitanþilor iniþiali. Erorile de apreciere au fost mici pentru valorile medii ale intensitãþii stimulilor ºi chiar foarte mici pentru intensitãþi mai mari, dar destul de însemnate în cazul când excitantul se apropie de pragul de toleranþã (chiar imposibil de efectuat din cauza reflexului de apãrare ce survine la intensitãþi foarte mari ale stimulului). În senzaþia de durere se reflectã atât intensitatea, cât ºi calitatea stimulãrii. Cu toate acestea, în anumite tipuri de durere (în special în durerea de duratã), senzaþiile algice tind sã iradieze ºi sã fie foarte puþin localizate. Sensibilitatea dureroasã poate fi cercetatã ºi cu ajutorul reflexului condiþionat (reacþiile la stimulãrile algice pot fi provocate ºi pe cale condiþionatã). 103

4. Localizarea (topognozia) senzaþiilor cutanate În general, toate submodalitãþile senzoriale cutanate reflectã cu suficientã fidelitate calitatea ºi intensitatea stimulenþilor. De asemenea, se poate vorbi ºi de o localizare destul de precisã a locului de excitare (cu excepþia unor anumite tipuri de durere). Weber (1852) se aflã printre primii cercetãtori care s-au ocupat de precizia localizãrii senzaþiilor cutanate. De atunci ºi pânã astãzi s-au fãcut numeroase cercetãri în ce priveºte precizia localizãrii senzaþiilor cutanate, atât la subiecþi normali, cât ºi la bolnavii cu tulburãri neurologice. În testarea topognoziei se atinge uºor pielea subiectului cu un însemnãtor special (un creion muiat în praf de cãrbune) ºi i se cere sã indice locul excitat cu un alt indicator (fireºte, subiectul este legat la ochi). Mãsurarea diferenþei dintre cele douã semne (semnul de excitare ºi semnul de apreciere) obiectiveazã eroarea de localizare. S-a constatat cã eroarea de localizare cutanatã este diferitã pentru diversele regiuni ale corpului. De asemenea, erori mari de localizare cutanate se întâlnesc în anumite leziuni neurologice, în aceastã situaþie pãstrându-se numai simpla conºtiinþã a excitãrii. În clinicile neurologice se efectueazã examenul localizãrii cutanate mai ales în regiunea palmarã (harta Fox) atât pentru partea lezatã, cât ºi pentru partea opusã leziunii.

104

VII. RECEPÞIA VIZUALÃ

1. Sensibilitatea vizualã Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina, undele electromagnetice cu lungimea între 396-760 mµ (milimicroni).

1.1. Elementele constitutive ale ochiului

Segmentul periferic al analizatorului vizual la om, ochiul, este format din trei elemente principale: 1. Globul ocular, în care se aflã aparatele de refracþie ºi organul terminal. 2. Aparatul de protecþie alcãtuit din membrane ºi sistemul glandular. 3. Aparatul motor, alcãtuit din ºase muºchi. 1. Globul ocular are formã sfericã ºi e format din trei membrane – dispuse concentric. Sclerotica este membrana externã a globului ocular cu rol de protecþie. Este formatã dintr-un þesut fibros dens ºi are culoare alburie. În partea anterioarã, sclerotica e transparentã pentru razele de luminã ºi se numeºte cornee. Coroida este membrana ce se aflã imediat sub scleroticã ºi e bogat vascularizatã. Coroida se împarte la rândul ei în trei porþiuni: coroida propriu-zisã, care ocupã cea mai mare parte; partea anterioarã, unde coroida este formatã din corpul ciliar, care, la rândul sãu, se continuã cu irisul; irisul este format din fibre musculare netede, unele circulare ºi altele radiare, având rolul de a mãri sau micºora pupila. Irisul are ºi un pigment care dã culoarea ochilor (negru, albastru, cãprui etc.). În spatele irisului se aflã un corp în forma unei lentile biconvexe, ce se numeºte cristalin. Cristalinul alãturi de cornee constituie suprafeþe de refracþie a luminii de care se serveºte ochiul. Spaþiul dintre cornee ºi iris se numeºte camera anterioarã, iar spaþiul din spatele cristalinului se numeºte camera posterioarã a ochiului. Amândou㠄camerele” au rol în refracþia luminii ºi sunt umplute cu 105

lichide transparente: camera anterioarã este umplutã cu umoare apoas㠖 un lichid transparent, incolor –, iar camera posterioarã este umplutã de corpul vitros, cu aspect gelatinos ºi transparent. Rezultã cã raza de lumin㠖 înainte de a ajunge la retin㠖 trebuie sã strãbatã urmãtoarele medii transparente ale ochiului: corneea, umoarea camerei anterioare, cristalinul ºi corpul vitros. A treia membranã a ochiului, aflatã sub coroidã, este retina. Retina este aparatul nervos receptor al ochiului ºi ea este sensibilã numai în partea posterioarã, unde are o structurã deosebit de complexã. Retina este alcãtuitã din ºase straturi de celule de diferite forme ºi cu diferite funcþii. Dintre toate, mai importante din punct de vedere funcþional sunt patru, ºi anume: stratul celulelor granulate, cel mai profund, care reflectã lumina, îndreptând-o spre celulele senzitive; stratul celulelor fotosensibile (conurile ºi bastonaºele); stratul neuronilor bipolari; stratul neuronilor multipolari, ai cãror axoni formeazã nervul optic. Elementele care recepþioneazã undele electromagnetice ºi le transformã în influx nervos sunt conurile ºi bastonaºele. În retinã existã cca 6 milioane de conuri ºi peste 115 milioane de bastonaºe. Aceste elemente au o rãspândire inegalã. Pe pãrþile laterale ale retinei predominã bastonaºele, iar în cele centrale predominã conurile. Celulele fotosensibile – conurile ºi bastonaºele – conþin niºte substanþe chimice sensibile la luminã: bastonaºele conþin un pigment roºu care se decoloreazã la luminã, numit purpur vizual sau rodopsinã, iar conurile conþin o substanþã fotosensibilã intermediarã, indopsina. Porþiunea posterioarã a retinei are câteva particularitãþi structurale. Aproximativ la 4 mm median de polul posterior al globului ocular se aflã macula palida cu un diametru de 1,8 mm. Din porþiunea maculei palida porneºte nervul optic, din care cauzã ea se mai numeºte ºi papila nervului optic. În aceastã regiune lipsesc celulele fotosensibile, ea constituind pata oarbã. Mai jos de pata oarbã, la 4 mm spre exterior, se aflã locul celei mai clare vederi, pata galbenã (macula lutea). Macula lutea conþine în structura sa aproape exclusiv conuri. În interiorul petei galbene existã o depresiune cu un diametru de 1500 microni – fovea central㠖 zona maximei sensibilitãþi vizuale. Fovea centralã conþine cele mai fine conuri.

1.2. Elemente de psihofiziologie a vederii 1.2.1. Formarea imaginii pe retinã

Mediile de refracþie ale ochiului (cornee, umoare apoasã, cristalin ºi corp vitros) acþioneazã în principiu ca o lentilã convexã. Lucrurile 106

sunt însã mai complicate, întrucât suprafeþele de refracþie ale ochiului sunt diferite: lumina este iniþial refractatã la suprafaþa anterioarã a corneei, unde razele luminoase trec din aer în mediul mai dens al corneei; la suprafaþa anterioarã a cristalinului, ele pãtrund din nou într-un mediu mai dens, iar la suprafaþa posterioarã a cristalinului ele intrã în mediul mai puþin dens al corpului vitros. Efectele relative de refracþie pe aceste suprafeþe diferite depind de curburile ºi indicii de refracþie ai diferitelor medii ale ochiului ºi în consecinþã ele sunt diferite. (Indicele de refracþie este dat de raportul dintre viteza luminii în aer – mai exact în vid – ºi viteza luminii în substanþa respectivã; acest indice este mãsurat prin raportul dintre sinusul unghiului de incidenþã ºi sinusul unghiului de refracþie). viteza în aer

Indicele de refracþie = viteza în x

sin i

= sin r

Indicele de refracþie al câtorva medii: aer = 1,000 apã = 1,333 umoare apoasã ºi corpul vitros = 1,336 cristalinul (indicele unei lentile subþiri echivalente) = 1,413. Din cauza diferenþei mai mari dintre indicele de refracþie al aerului ºi cel al corneei, în raport cu aceeaºi diferenþã dintre indicii pentru cristalin ºi mediile sale înconjurãtoare, lumina este refractatã mai puternic la intrarea în ochi decât la trecerea prin cristalin. Într-un sistem de lentile cum este ochiul, compus din medii cu diferiþi indici de refracþie, separate prin suprafeþe cu diferite curburi, este destul de dificil de determinat precis parcursul luminii. În acest scop se utilizeazã aºa-numitul „ochi redus” (fig.14).

Fig. 14. Diagrama ochiului redus (dupã Frank W. Weymouth) AB = obiect; ab = imagine pe retinã; n = punctul nodal; c = suprafaþa corneii 107

În acest model se presupune cã refracþia se produce pe o singurã suprafaþã de separaþie a aerului ºi a conþinutului ochiului, considerat omogen ºi având acelaºi indice de refracþie ca ºi apa (1,333). Suprafaþa de separaþie (c), corespunzând suprafeþei corneii, are o razã de 5 mm, iar centrul ei de curburã este centrul optic sau punctul nodal (n) al sistemului. Retina se aflã cu 15 mm în spatele punctului nodal ºi la 20 mm distanþã de cornee; aceasta este, de asemenea, distanþa focalã principalã a sistemului. Focarul principal anterior, adicã punctul în care razele paralele din ochi ar converge atunci când ar ieºi, se aflã la 15 mm în faþa corneei. Distanþele focale – anterioarã ºi posterioar㠖 sunt diferite, deoarece lumina se deplaseazã diferit în afara ochiului ºi în interiorul sãu într-un mediu mai dens. Dacã distanþa focalã interioarã (20 mm) se împarte la indicele de refracþie al „ochiului redus” (1,333), rezultatul este egal cu distanþa focalã anterioarã (20:1,333 = 15). Razele de luminã provenite de la obiectul AB vor fi proiectate pe retinã, „punct la punct” – A în a ºi B în b. În felul acesta, imaginea de pe retinã va fi inversatã ºi mai micã decât obiectul real. Unghiul format în punctul nodal de liniile An ºi Bn (unghiul AnB sau anb) se numeºte unghiul vizual. Acesta variazã invers proporþional cu distanþa de la obiect pânã la ochi. Mãrimea imaginii de pe retinã poate fi calculatã uºor cunoscând dimensiunile obiectului real ºi distanþa sa pânã la ochi. Cum se vede din figura 14, triunghiurile AnB ºi anb sunt asemenea ºi, în consecinþã, vom avea urmãtoarea egalitate de raporturi: AB ab

=

An an

sau mãrimea imaginii distanþa dintre obiect ºi punctul nodal = mãrimea obiectului distanþa dintre imagine ºi punctul nodal

1.2.2. Conducerea influxului nervos

Imaginea clarã de pe retinã pentru obiectele situate la o distanþã de 10 m se obþine normal la un ochi obiºnuit. Pentru obiectele situate aproape de ochi, imaginea clarã se obþine prin creºterea forþei de refracþie a sistemului optic al ochiului. Procesul de acomodare a ochiului la vederea clarã a obiectelor situate la diferite distanþe se numeºte acomodare. Acomodarea se obþine prin modificarea capacitãþii de refracþie a cristalinului datoritã modificãrii curburii lui. Capacitatea de acomodare 108

scade odatã cu vârsta prin diminuarea elasticitãþii cristalinului (apare presbiþia în jurul vârstei de 40 ani). Imaginea de pe retinã este transformatã în impuls nervos ºi acesta este vehiculat în scoarþa cerebralã, unde are loc analiza finã a excitaþiilor vizuale. În fapt, ochiul dispune de douã organe terminale, conurile ºi bastonaºele, care, deºi legate anatomic între ele, au funcþii diferite. Celulele fotosensibile, denumite conuri, sunt specializate în funcþionare la lumina zilei – în condiþii, deci, de iluminare puternicã. Bastonaºele sunt specializate pentru vederea crepuscularã ºi nocturnã. Celulele fotosensibile au legãturi complexe cu celulele nervoase retiniene (bipolare ºi multipolare). Conul este legat direct de o celulã bipolarã ºi, prin aceasta, se leagã de celula multipolarã (ganglionarã). Mai multe bastonaºe se leagã de o celulã bipolarã care le leagã mai departe de celulele multipolare. O celulã multipolarã culege influxul nervos de la mai multe celule bipolare. Axonii celulelor multipolare se unesc într-un mãnunchi masiv formând nervul optic.

1.2.3. Proiecþia corticalã

Pe suprafaþa ventralã a encefalului, fibrele nervilor optici se încruciºeazã, aproximativ jumãtate din ele trecând în partea opusã. Astfel, dupã încruciºare (chiasma opticã), în fiecare tract optic existã fibre nervoase, care merg de la jumãtatea internã a retinei ochiului, de partea opusã ºi de la jumãtatea externã (temporalã) a retinei merg de aceeaºi parte. Lezarea nervului optic (deci, a fibrelor senzitive înainte de chiasma opticã) duce la cecitate perifericã. Lezarea dupã chiasma opticã produce hemianopsie, adicã pierderea sensibilitãþii unei jumãtãþi din retinã la ambii ochi. Fibrele tractului optic merg în talamus unde, în regiunea corpului geniculat extern, formeazã sinapse cu neuronii de ordinul II ai cãilor optice. O parte din fibrele tractului optic se terminã în tuberculii cvadrigemeni superiori. Aici se aflã centrii care regleazã reflexele somatice vizuale (de exemplu, miºcãrile corpului ºi globilor oculari la excitanþii uzuali). Din corpii geniculaþi externi influxurile vizuale se transmit mai departe la scoarþa cerebralã, în aria striatã a lobului occipital. Nucleul central al analizatorului vizual este situat în Câmpul 17 Brodmann din aria striatã. Aici se proiecteazã porþiunea centralã a retinei, porþiunile 109

periferice fiind proiectate într-o regiune anterioarã a circumvoluþiunii optice (scizura calcarinã). În nucleul analizatorului se fac analiza ºi sinteza finã a excitaþiilor vizuale, asigurându-se astfel baza formãrii imaginii adecvate a obiectului, diferenþierea lui etc. Lezarea acestui nucleu la om duce la cecitate centralã (pierderea vederii, a capacitãþii de percepere vizualã a obiectelor).

1.2.4. Baza fotochimicã a vederii

Cum s-a arãtat, celulele fotosenoibile – bastonaºele ºi conurile – suferã sub influenþa luminii anumite modificãri, care determinã geneza impulsurilor nervoase. Substanþa fotosensibilã ce se gãseºte în extremitãþile externe ale bastonaºelor (Boll, 1877), numitã purpura vizualã sau rodopsina, se decoloreazã sub influenþa luminii. Rezultã cã rodopsina e o substanþã nestabilã care se modificã rapid sub influenþa luminii. Rodopsina se decoloreazã numai în regiunile retiniene asupra cãrora acþioneazã lumina. Acest lucru poate fi demonstrat printr-o experienþã: ochiul unui iepure este expus la luminã în faþa unei ferestre, dupã ce în prealabil a fost menþinut un timp la întuneric. Dupã o vreme, sub protecþia luminii, ochiul este luxat din orbitã ºi supus la acþiunea alaunului. Pe retina ochiului se va imprima aºa-numita optogramã: apare imaginea ferestrei, cu cadrul respectiv (traversele). Kühne (1878) a arãtat cã rodopsina se decoloreazã cu viteze diferite în funcþie de lungimea de undã a razelor luminoase. Curba de vizibilitate pentru funcþia bastonaºelor va apãrea ca fiind determinatã de proprietãþile fotochimice ale rodopsinei. Decolorarea rodopsinei este mai puternicã la acþiunea razelor luminoase cele mai clare în condiþiile vederii crepusculare (razele verzialbastre). Deºi natura chimicã a purpurului vizual nu a fost pe deplin lãmuritã încã, rolul sãu în procesul vederii este indispensabil. Rodopsina pare sã fie intermediarul fotochimic dintre stimulul luminos ºi impulsurile nervoase specifice. Prin decolorare sub acþiunea luminii, rodopsina se descompune într-o moleculã de retinen ºi o moleculã incolorã de proteinã. La întuneric, procesul de refacere urmeazã calea inversã: recompunerea rodopsinei dintr-o moleculã de retinen ºi o moleculã de proteinã. În cazul când rodopsina a suferit o descompunere totalã, restabilirea ei se face numai cu participarea vitaminei A (care se gãseºte în retina ochiului adaptat la întuneric). Dacã survine avitaminoza A, apare o tulburare a vederii, numitã hemeralopie sau cecitatea nocturnã, popular denumitã ºi „orbul gãinilor”. 110

Hemeralopia duce la scãderea sensibilitãþii vizuale crepusculare ºi nocturne. Alãturi de aceste modificãri fotochimice ce au loc în retinã, sub influenþa luminii, se mai produc ºi unele modificãri ale formei ºi poziþiei unor elemente retiniene (conuri, bastonaºe ºi pigment). Aceste fenomene se numesc retino-motoare ºi dacã ele sunt foarte accentuate la unele animale (peºti ºi amfibii), la om nu au putut fi demonstrate.

1.2.5. Fenomenele bioelectrice din ochi

Electrogeneza poate fi observatã în toate segmentele analizatorului optic: în porþiunea perifericã receptoare (retinã); în segmentul de conducere (nervul optic); în zona centralã (scoarþa cerebralã). Înregistrarea biocurenþilor din analizatorul optic se face cu ajutorul oscilografului catodic. Poate fi înregistratã astfel activitatea bioelectricã din retinã, adicã electroretinograma, prin aplicarea unui electrod pe cornee ºi a altuia pe mucoasa bucalã sau pe tâmplã. Electroretinograma pune în evidenþã modificãrile potenþialelor electrice, apãrute în retinã sub acþiunea luminii. Pentru înregistrarea potenþialelor de acþiune de pe tractul optic, se aplicã electrozii pe douã puncte ale nervului ºi se înregistreazã astfel niºte oscilaþii rapide, a cãror frecvenþã creºte în raport direct cu intensitatea excitaþiei luminoase. Acþiunea undelor luminoase asupra receptorului vizual produce modificãri electrice ºi în porþiunea centralã a analizatorului optic, respectiv în regiunea vizualã a scoarþei cerebrale. Electrozii de derivaþie, aplicaþi pe pielea regiunii occipitale a craniului, culeg ºi înregistreazã pe electroencefalogramã, modificãrile survenite în creier ca efect al stimulaþiei luminoase din receptorul vizual.

1.3. Posibilitãþi de determinare a sensibilitãþii vizuale 1.3.1. Suportul teoretic al mãsurãtorilor

Pentru a putea obþine o senzaþie vizualã, e necesar ca raza luminoasã ce pãtrunde la retinã sã posede suficientã energie ºi sã acþioneze timp suficient pentru a putea sã excite fotoreceptorii. Rezultã, deci, cã pragul absolut al senzaþiei vizuale este dat de cantitatea minimã de energie luminoasã, care, acþionând un anumit timp asupra receptorilor, este capabilã sã provoace senzaþia vizualã. Ca ºi la celelalte modalitãþi senzoriale – cum ºtim –, cu cât pragul absolut (liminar) este mai scãzut, cu atât sensibilitatea este mai crescutã ºi invers. Aºadar, un raport invers proporþional între prag ºi sensibilitate. 111

Ochiul este unul dintre cele mai sensibile aparate senzoriale; sub raportul sensibilitãþii luminoase, el depãºeºte orice aparat fizic. Valoarea liminarã de energie radiantã pe care trebuie s-o aibã stimulul pentru a putea sã provoace o senzaþie vizualã este deosebit de scãzutã. Diferiþi cercetãtori (Granit, Stevens, Piéron etc.) au stabilit cã, în condiþii de întuneric, sunt suficiente 1-2 cuante pentru a genera o senzaþie luminoasã (cuanta reprezintã a milioana parte dintr-un lux, care este unitatea obiºnuitã de mãsurare a intensitãþii luminii). Aceastã cantitate de energie poate lua însã ºi valori mai mari în funcþie de nivelul anterior al sensibilitãþii ºi de timp. Pentru a arãta cât de mare este sensibilitatea vizualã, se afirmã cã pragul liminar al sensibilitãþii optice este atins de energia electromagneticã, care cade pe 1 cm2 într-o secundã, provenind de la o lumânare situatã la o distanþã de 200 km de subiect (presupunând, fireºte, cã atmosfera este absolut transparentã ºi nu absoarbe lumina). Pentru a putea stabili sensibilitatea ochiului e nevoie sã se respecte anumite condiþii. Se ºtie cã o importanþã mare are locul de pe retinã în care se centreazã razele de luminã. Pentru vederea diurnã ºi coloratã, locul maximei sensibilitãþi se gãseºte în macula lutea (pata galbenã) ºi mai exact în fovea centralis. Pe mãsurã ce ne depãrtãm de foveea centralã spre periferia retinei, scade ºi sensibilitatea ochiului. În ce priveºte vederea acromaticã ºi crepuscularã, care se face cu ajutorul bastonaºelor, locul sensibilitãþii maxime se gãseºte periferic faþã de foveea centralã (aproximativ între 100 ºi 200 pe meridianul orizontal al retinei). Sensibilitatea diferenþialã a ochiului creºte odatã cu creºterea sensibilitãþii în cursul adaptãrii la întuneric, precum ºi cu creºterea câmpului vizual. Sensibilitatea în general, absolutã ºi diferenþialã, este mai micã la periferia retinei în raport cu zona centralã.

1.3.2. Elemente de fizicã a luminii

Vãzul constituie simþul fundamental pentru comportamentul receptiv-informativ (adaptativ) ºi acþional al omului. Alãturi de particularitãþile sale morfofuncþionale (genetice ºi/sau accidentale) ºi ale semnalelor ce trebuie identificate, ochiul este dependent, în mare mãsurã, de luminã. O bunã iluminare asigurã, implicit, ºi o mai bunã detecþie a semnalelor semnificative pentru acþiunea datã. Analizatorul vizual al omului are sensibilitatea pentru iluminat de la câþiva luxi ºi pânã la aproape 100.000 de luxi. Ziua, în amiazã, cu soare puternic, avem o iluminare de aproximativ 100.000 de luxi, care poate varia, în condiþii de cer întunecat, pânã la 2000 de luxi. Registrul de iluminare al nopþii cu lunã, ca ºi iluminarea artificialã, poate varia între 50-500 de luxi. 112

Iluminatul reprezintã densitatea fluxului luminos pe suprafaþa obiectului dat. El se exprimã în luxi. 1 lumen (lm) 1 lux (lx) = m2 Lumen (lat. luminã) reprezintã unitatea de mãsurã a fluxului luminos, egalã cu fluxul de luminã emis de o sursã punctualã cu intensitatea de o candelã în unitatea de unghi solid (un steradian). Candela (cd), unitate de mãsurã a intensitãþii luminoase egalã cu intensitatea de luminã emisã în direcþie normalã, la temperatura de solidificare a platinei (1773,50C) ºi la presiune atmosfericã normalã, de un corp negru (radiator integral) cu aria de 1/600.000 m2 (Dicþionar Enciclopedic).

Impresia de luminozitate (strãlucire) a obiectelor este datã de suprafaþa lor iluminatã ºi de intensitatea fluxului luminos care cade pe ea. Aºadar, luminanþa reprezintã unitatea de mãsurã a strãlucirii unei suprafeþe date. Ea se exprimã în stilbi (sb) pentru obiectele luminoase ºi în apostilbi (asb) pentru cele mai puþin luminoase (întunecate): 1 sb = 10.000

cd = 31.416 (asb) m2 ºi

1 asb =

0,32 cd (candela) m2

Raportul dintre luminanþã ºi iluminat este dat de produsul dintre indicele de reflexie a obiectului ºi coeficientul de iluminare (lx). Spre exemplu, un perete alb cu indice de reflexie de 80% ºi cu un coeficient de iluminare de 100 lx are luminanþa de 80 asb, deoarece 0,8 x 100 = 80. Dacã reflexia peretelui ar fi de 100% ºi iluminarea de 100 lx., luminanþa lui ar fi de 100 asb (pentru cã 1 x 100 = 100). Nivelul de iluminare a obiectelor ºi a posturilor de muncã trebuie sã þinã seamã de cerinþele sarcinii ºi ale locului de muncã, ca ºi de cerinþele economice. Pentru obiecte mici ºi cerinþe de precizie se cer niveluri crescute de iluminare (de exemplu, 20.000 lx pentru operaþii chirurgicale ºi 10 lx pentru sãlile de teatru în timpul spectacolului). Exemple de iluminanþã a unor obiecte (dupã E. Popescu ºi al., 1972): – luna: 025 sb. – cer senin: 0,4 sb. – lumânare: 0,7–0,8 sb. – lampã cu petrol: 0,6–05 sb. – tub fluorescent: 0,45 – 0,65 sb. 113

În raport de contrastul de iluminare, sensibilitatea ochiului creºte în urmãtoarele condiþii: a) dacã suprafaþa iluminatã a obiectului este mai mare; b) ochiul este mai sensibil pentru obiectele clare faþã de cele estompate sau care au tranziþii treptate; c) sensibilitatea creºte, de asemenea, dacã sporeºte luminanþa fondului, în special în registrul de luminanþe 200-10.000 asb (apostilbi); d) sensibilitatea ochiului pentru contraste creºte dacã zonele periferice ale câmpului vizual sunt mai întunecoase decât cele centrale. Aceasta este maximã dacã luminanþa obiectului din câmpul vizual periferic este de 100-300 asb atunci când luminanþa centralã este de 12001500 asb.

1.3.3. Determinarea pragurilor vizuale Pentru determinarea pragurilor vizuale se folosesc diferite tipuri de fotometre, ca, de exemplu, fotometrul Pulfrich. Pragul diferenþial vizual a cãrui valoare a fost stabilitã potrivit legii lui Weber – Fechner la 1/ 100 se poate determina cu ajutorul fotometrului ºi al platiscopului. Fotometrul este dotat cu vizor care permite observarea unui disc – la lumina albã sau coloratã (cu ajutorul unor filtre speciale). Discul poate fi iluminat diferenþiat pentru câte o jumãtate, astfel încât, în timp ce una din emisferele discului poate fi întunecatã, cealaltã poate fi iluminatã puternic. Procedura experimentalã poate avea douã variante: 1. Subiectul are sarcina sã aducã una din emisferele discului fotometrului la aceeaºi intensitate luminoasã cu cealaltã (manevra de egalizare se executã comod, printr-un tambur special cu care e prevãzut aparatul). 2. Subiectul are sarcina de a privi discul (sau numai una din emisferele sale) timp de 1 minut ºi 30 secunde – la o intensitate de iluminare cunoscutã. Dupã aceastã perioadã, se mãreºte treptat gradul de iluminare al discului, cu fracþiuni mici, pânã ce subiectul declarã cã sesizeazã o nouã calitate a senzaþiei luminoase (mai intensã decât prima). În cazul utilizãrii numai a unei emisfere, cealaltã va rãmâne la valoarea iniþialã de iluminare, constituindu-se în acest fel în reper pentru subiect. Prin comparaþie permanentã cu nivelul „0” de iluminare (emisfera 114

„reper”). Subiectul are posibilitatea sã opereze o judecatã de comparaþie ºi, fireºte, în aceste condiþii, sarcina sa va fi mult mai uºoarã. Platiscopul este un instrument clasic utilizat pentru determinarea pragurilor vizuale (fig.15). Pe un suport se aflã un dreptunghi metalic, prevãzut cu douã fante a cãror deschidere poate fi reglatã (F1 ºi F2). De regulã, una din fante rãmâne la o deschidere cunoscutã, iar cealaltã urmeazã sã fie corectatã: Manevrele se executã comod cu ajutorul butonului B. Procedura: Se fixeazã una din fante la o anumitã diviziune a riglei gradate, cunoscutã numai de experimentator, ºi se cere subiectului ca, prin apreciere vizualã, sã aducã cealaltã fantã la aceeaºi deschidere sau la o deschidere un pic mai mare sau mai micã faþã de reper. Precizia aprecierii dimensiunilor celor douã fante exprimã pragul sensibilitãþii diferenþiale. Sensibilitatea diferenþialã este adesea studiatã ca sensibilitate de contrast, dupã gradul de apreciere a unui câmp, având o luminozitate diferitã (mai mare sau mai micã) de fondul pe care este expus. La mãsurare se þine seamã de condiþiile de iluminare Fig. 15. Platiscopul a fondului, de întinderea câmpului ºi F1 F2 = fante de iluminare durata de expunere. La sensibilitatea de contrast poate fi raportatã ºi aºa-numita sensibilitate leucicã (fineþe a discriminãrii griului mai mult sau mai puþin clar ºi intens, între albul ºi negrul extrem). Aceasta se poate mãsura cu ajutorul unui disc sau cilindru rotativ (cromatoforametrul lui Piéron). Pe disc se expun sectoare albe sau negre cu deschidere unghiularã diferitã (sau de lungime proporþionalã variabilã, în cazul cilindrului) fuzionând în griuri de intensitãþi diferite. Cea mai micã diferenþã perceptibilã în proporþia acestor sectoare indicã pragul sensibilitãþii „leucice”.

1.4. Acuitatea vizualã

O particularitate deosebitã a sensibilitãþii luminoase o constituie aºa-numita acuitate vizualã. 115

Prin acuitate vizualã se înþelege capacitatea ochiului omenesc de a diferenþia distanþele mici dintre obiecte sau distanþa minimã la care subiectul distinge dou㠄pete” de luminã, în loc de una singurã sau douã puncte negre în loc de unul sau douã linii orizontale în loc de una singurã. Acuitatea vizualã este datã, aºadar, de precizia cu care sunt percepute detaliile ºi contururile ºi, din acest punct de vedere, constituie baza percepþiei vizuale a obiectelor. Acuitatea vizualã reprezintã puterea rezolutivã a ochiului, capacitatea sa de a diferenþia doi excitanþi, prin stabilirea a acelui minimum separabile dintre ei (distanþa minimã de separaþie a doi stimuli). Liniile sau contururile stimulilor vizuali situate mai aproape unele de altele decât minimul separabil se contopesc unele într-altele, încât, dacã sunt foarte apropiate, par omogene. Dacã acuitatea vizualã e scãzutã, detaliile fine ale obiectelor realitãþii apar estompate, difuze – o masã fãrã contur ºi fãrã structurã. Testele de determinare a acuitãþii vizuale vizeazã tocmai vederea de detaliu ºi se exprimã de regulã în minimum vizibile (distanþa cea mai micã la care apar douã puncte luminoase distincte, sau posibilitatea de distingere a unei linii uºoare sau a firului cel mai fin de pe un fond omogen). Minimum separabile este dependent de mai multe condiþii ce pot fi grupate în factori dioptrici ºi factori privind stimulii. Factorii dioptrici au în vedere claritatea imaginii pe retinã datã de: tulburãrile mecanismelor dioptrice (aberaþia sfericã ºi cromaticã, difracþia rezultatã din imperfecþiunile mediilor oculare ºi dispersia luminii prin reflectare de la retinã); erorile de refracþie (miopie hipermetropie ºi astigmatism); mãrirea pupilei; compoziþia luminii (lumina monocromaticã mãreºte acuitatea vizualã prin diminuarea aberaþiei cromatice); miºcãri ale ochilor care dau variaþii în fixarea obiectelor. În ce priveºte factorii ce þin de stimuli ºi care au importanþã în acuitatea vizualã, avem în vedere mãrimea detaliului, contrastul de luminozitate, iluminatul ºi timpul de expunere. Sunt, în fapt, elementele esenþiale ce trebuie luate în consideraþie la crearea condiþiilor optime de eficacitate vizualã în ºcoli sau în halele industriale. O altã serie de factori care participã la fineþea acuitãþii vizuale se referã la structura anatomicã a retinei (granulaþia anatomicã a retinei). S-a arãtat mai sus cã acuitatea vizualã nu este aceeaºi pe toatã suprafaþa retinei: fovea centralã este regiunea maximei sensibilitãþi, unde se realizeazã o acuitate vizualã finã. De la fovee impresionabilitatea retinianã faþã de luminã scade spre periferie – în funcþie de distribuþia elementelor fotosensibile. Se ºtie cã în regiunea fovealã existã cele mai fine conuri, ca în regiunile extrafoveale acestea sã fie mai mari ºi mai puþin numeroase, fiind „diluate” de bastonaºe. 116

1.4.1. Procedee experimentale pentru determinarea acuitãþii vizuale

Ca teste pentru acuitatea vizualã se folosesc diferite plase, figuri geometrice, puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferenþiate, orificii iluminate, aºa-numitele inele ale lui Landolt etc. Se folosesc diferite aparate de proiecþie pentru puncte, linii etc., sau acestea sunt desenate pe douã suprafeþe diferite care le pot suprapune sau depãrta – mãsurând în acelaºi timp minimul separabil. Un astfel de aparat, denumit „aparat pentru acuitate vizual㔠sau Radoslawow (dupã numele inventatorului) (fig.16), are urmãtoarea construcþie: Un ecran mobil are desenat la centru un punct negru (cu tuº), iar pe geamul de deasupra lui se aflã un alt punct negru. Prin manevrarea dispozitivului micrometric (M), ecranul mobil poate fi glisat sub cel de sticlã, astfel încât cele douã puncte „negre” pot fi suprapuse sau distanþate. Când sunt suprapuse, cele douã puncte negre apar ca unul singur, iar când sunt distanþate (în funcþie de acuitatea vizualã, respectiv de minimul separabil) apar ca douã puncte distincte. Tocmai aceasta este ºi sarcina subiectului: prin manevrarea dispozitivului de glisare, sã indice distanþa Fig. 16. Aparatul pentru minimã la care apreciazã vizual existenþa a acuitate vizualã Radoslawow douã puncte distincte. Aceastã distanþã exprimã, în milimetri ºi sutimi de milimetri, acuitatea vizualã pentru subiectul examinat ºi poate fi cititã pe scala aparatului (desigur cã valorile gãsite sunt relative ºi ajutã la formularea unor judecãþi de comparaþie). Testul folosit în practica oftalmologicã îl reprezintã cunoscuþii „optotipi” - litere mai mari sau mai mici. Literele fiecãrui rând sunt mai mici decât cele din rândul precedent. Scara vizualã, sau optotipii, a fost propusã de Snellen (1876) ºi trebuie sã fie cititã de la distanþã de 6 m pentru fiecare ochi separat; nu este, deci, necesarã acomodarea. Acuitatea vizualã este condiþionatã nu numai de mecanisme periferice, ci ºi de cele centrale. Experimentele efectuate în laboratoarele lui Kravkov au demonstrat posibilitatea creºterii considerabile a acuitãþii vizuale, pe cale reflex – condiþionatã, imprimând obiectelor – test o valoare de semnalizare determinatã (pozitivã sau negativã). Este o dovadã a participãrii mecanismelor centrale la realizarea acuitãþii. 117

Întrucât acuitatea vizualã stã la baza perceperii proprietãþilor spaþiale ale obiectelor – conturul, distanþa etc. –, cercetarea ei în condiþii cât mai variate prezintã o mare importanþã teoreticã ºi practicã. Acuitatea vizualã creºte în urmãtoarele împrejurãri: a) când luminanþa obiectelor din câmpul vizual creºte, atingând valoarea maximã la 5000 abs; b) când se mãreºte diferenþa de luminanþã între simboluri ºi fondul pe care sunt plasate; c) când existã un contrast cromatic mare între simboluri ºi fondul pe care sunt plasate.

1.5. Adaptarea vizualã

Sensibilitatea ochiului poate varia în limite largi în funcþie de intensitatea luminii. Se ºtie cã, dupã ieºirea dintr-o încãpere întunecoasã, lumina de afarã, chiar dacã are o intensitate moderatã, pare iniþial ca fiind orbitoare. De asemenea, intrarea de la luminã într-o camerã întunecoasã produce iniþial imposibilitatea de a vedea ceva. Rezultã, aºadar, cã modificarea sensibilitãþii sub acþiunea luminii se face în baza procesului de adaptare. Existã adaptare la luminã (scãderea sensibilitãþii ca urmare a descompunerii rodopsinei) ºi adaptare la întuneric (creºterea sensibilitãþii ca urmare a recompunerii rodopsinei ºi a activizãrii unui numãr mai mare de elemente fotosensibile). Dar procesul adaptãrii este controlat nu numai prin mecanisme periferice, ci ºi centrale. Rezultã cã procesul adaptãrii poate fi condiþionat. Experienþele au arãtat cã, prin condiþionare, lumina de o intensitate moderatã poate fi transformatã în stimul activator al ochiului adaptat la întuneric. Pentru participarea mecanismelor centrale în procesul adaptãrii pledeazã ºi faptul cã, adaptând un ochi la întuneric sau la luminã, se produc ºi în celãlalt modificãri similare. Se poate astfel obþine sensibilizare sau depresie doar a unui ochi sau a unui segment de retinã prin excitarea corespunzãtoare a altor porþiuni din acelaºi analizator. De exemplu, iluminarea de 1-10 minute a segmentului periferic al retinei unui ochi determinã sensibilizarea porþiunii centrale a ochiului celãlalt. Adaptarea unui ochi la luminã de intensitate medie duce la sensibilizarea zonelor periferice din retina ochiului pereche. Mai mult, se pot obþine modificãri ale sensibilitãþii vizuale prin stimularea altor analizatori. Stimularea auzului cu sunete de anumite frecvenþe în registrul 10003000 Hz sensibilizeazã bastonaºele din retinã. Stimularea cu sunete de alte frecvenþe provoacã depresia sensibilitãþii. Excitarea ºi a altor analizatori are efecte de sensibilizare vizualã (ºi viceversa): stimularea tactil-kinestezicã în anumite limite, de asemenea, sensibilizeazã ochiul. 118

Dulcele sensibilizeazã periferia retinei, iar amarul scade sensibilitatea vizualã nocturnã ºi crepuscularã. Adaptarea la întuneric se face treptat ºi are drept consecinþã creºterea sensibilitãþii luminoase. Porþiunile periferice ale retinei se adapteazã la întuneric mai încet decât foveea centralã, care realizeazã acest proces în 8-10 minute. Curbele adaptãrii la întuneric variazã dupã formã ºi depind de suprafaþa obiectului testat, de locul în care se proiecteazã acesta pe retinã, de nivelul iluminatului în perioada precedentã experimentului, de durata acestei perioade ºi de registrul spectral care a acþionat. Problema adaptãrii la întuneric prezintã o deosebitã importanþã teoreticã ºi îndeosebi practicã (industrialã, militarã etc.). Rezultã cã timpii de adaptare a ochiului la luminã ºi întuneric sunt diferiþi. Pentru adaptarea ochiului la întuneric (sensibilizare) sunt necesare 25-30 de minute pentru a se atinge 80% din sensibilitatea vizualã normalã. În schimb, pentru adaptarea la luminã sunt necesare 30-60 minute ca sã se ajungã la nivelul iniþial de sensibilitate. Expunerea îndelungatã la luminã duce la mãrirea timpului necesar adaptãrii la întuneric. Spre a se evita acest inconvenient, diferiþi autori recomandã celor care au de efectuat lucrãri la întuneric sã poarte anterior acestei activitãþi ochelari cu lentile roºii (aviatori, radiologi, fotografi etc.). Purtarea ochelarilor roºii permite continuarea vederii prin conuri, în timp ce bastonaºele se adapteazã pentru vederea crepuscularã sau la întuneric. În cazurile de nictalopie (absenþa sau tulburarea funcþiei bastonaºelor), adaptarea la întuneric este mult redusã (cazurile de nictalopie sunt rare ºi îndeosebi ereditare). De asemenea, lipsa de vitaminã A produce tulburãri în procesul de adaptare, întrucât vitamina A participã la resinteza purpurului vizual. Scãderea capacitãþii de adaptare se gãseºte, dupã inaniþie îndelungatã, în anoxie, vârstã înaintatã etc. Curba sensibilitãþii luminoase scade rapid (în câteva secunde) în cazul expunerii iniþiale la luminã, dupã care aceastã scãdere devine mai lentã, ca în cele din urmã sã rãmânã constantã la un nivel oarecare. Procesul este explicat prin descompunerea rodopsinei: adaptarea la luminã este dependentã de intensitatea excitaþiei luminoase ºi durata sa de acþiune. Efectul excitaþiei luminoase asupra ochiului persistã un timp oarecare ºi dupã încetarea acþiunii acestuia. Aceastã persistenþã a imaginii luminoase dupã încetarea acþiunii excitantului specific poartã denumirea de urme optice sau imagini consecutive. Acestea reprezintã o manifestare a proceselor vestigiale din analizatori. Pentru cercetarea procesului de adaptare, s-au folosit diferite proceduri experimentale. 119

Unele din aceste proceduri au în vedere ºi aparate speciale, construite dupã urmãtoarele principii: 1. Sã asigure izolarea absolutã a ambilor ochi sau numai a unuia (Wright, 1934) faþã de influenþa luminii naturale sau artificiale (camere obscure). 2. Sã ofere posibilitatea prezentãrii diferiþilor excitanþi vizuali (lumini, obiecte, figuri geometrice etc.) ºi mãsurãrii intensitãþii de iluminaþie a acestora. 3. Sã existe posibilitatea varierii intensitãþii excitanþilor. Aparatele folosite la studiul adaptãrii ºi care îndeplinesc condiþiile de mai sus se numesc în general adaptometre. Un astfel de adaptometru este format dintr-o cutie în interiorul cãreia existã obscuritate perfectã. Subiectul se uitã în interiorul cutiei prin douã vizoare speciale, care sunt astfel construite încât nu permit pãtrunderea luminii din afarã (sunt cãptuºite cu catifea neagrã). Pe peretele posterior al adaptometrului se aflã un dispozitiv special pentru prezentarea stimulilor (ecran etc.). Intensitatea de iluminare a stimulilor poate fi mãsuratã cu fotocelule electrice.

2. Sensibilitatea cromaticã 2.1. Spectrul cromatic: caracteristici

Culoarea, ca atribut general al lucrurilor, dobândeºte în planul reflectãrii psihice o semnificaþie deosebit de importantã. Coloritul viu ºi multinuanþat constituie pentru om nu numai un simplu obiect de recepþie sau un criteriu de orientare, ci ºi un nesecat izvor de trãiri emoþionale. Din aceastã cauzã, sensibilitatea cromaticã constituie obiect de studiu pentru specialiºti din variate domenii atât ale ºtiinþei, cât ºi ale artei. Modalitãþile de recepþie cromaticã intereseazã deopotrivã pe fiziologi, medici, fizicieni, filosofi, psihologi, pictori ºi esteticieni. Toate culorile pe care le poate percepe ochiul omenesc se împart în douã mari clase sau serii: a) seria acromaticã (alb, negru ºi toate nuanþele de gri cuprinse între alb ºi negru); b) seria cromatic㠖 ce cuprinde toate celelalte culori. Culorile seriei acromatice se deosebesc între ele numai prin luminozitate, adicã prin cantitatea de raze luminoase reflectate. Cu cât un corp reflectã o cantitate mai mare de raze luminoase, cu atât este mai luminos (de exemplu, obiectele care reflectã toate razele luminoase dau senzaþia de alb). 120

Corpurile ce ar absorbi complet toate razele luminoase dau culoarea neagrã (de exemplu, catifeaua neagrã absoarbe 0,98% din cantitatea razelor de luminã ºi reflectã numai 0,02%). Culorile acromatice pot fi aranjate sub forma unei scãri cenuºii, în funcþie de luminozitate, plecând de la albul curat ºi pânã la negru. Cu cât coeficientul de absorbþie al razelor luminoase este mai mare, cu atât culoarea corpului respectiv este mai apropiatã de negru ºi invers, cu cât este mai mic coeficientul de absorbþie ºi mai mare cel de reflecþie, cu atât culoarea se apropie de alb. Caracteristicile esenþiale ale culorilor cromatice sunt tonul cromatic, luminozitatea ºi saturaþia. Tonul cromatic este dat de lungimea de undã luminoasã care determinã o anumitã culoare ce se deosebeºte de celelalte, care au aceeaºi luminozitate ºi saturaþie (de exemplu, roºu se deosebeºte de verde, albastru etc.). Luminozitatea depinde de coeficientul de reflecþie ºi reprezintã gradul de deosebire al culorii date de culoarea neagrã. Luminozitatea trebuie deosebitã de claritatea sau expresivitatea culorilor. Claritatea depinde de energia undelor luminoase sau de amplitudinea oscilaþiilor ei ºi este datã de produsul dintre iluminaþie ºi coeficientul de reflecþie. Iluminaþia obiectelor este datã de cantitatea de energie radiarã reflectatã. Cantitatea de energie depinde de coeficientul de reflecþie al suprafeþei date ºi de cantitatea energiei radiare, care cade pe aceastã suprafaþã. Saturaþia este datã de gradul de deosebire a unei anumite culori, de culoarea cenuºie. Saturaþia caracterizeazã, deci, cantitatea de culoare care poate avea o nuanþã mai închisã sau mai deschisã dupã cum se adaugã negru sau alb. Cu cât o culoare cromaticã se va deosebi mai puþin de culoarea cenuºie de luminozitate egalã, cu atât gradul ei de saturaþie va fi mai mic. Aºadar, gradul de deosebire dintre culoarea cromaticã ºi cea acromatic㠖 la o luminozitate egal㠖 determinã gradul de saturaþie al celei dintâi. Saturaþia culorii depinde de raportul în care se aflã cantitatea razelor luminoase, care caracterizeazã culoarea suprafeþei date, faþã de razele reflectate de ea. Saturaþia depinde de forma undei luminoase. Ochiul omenesc percepe undele electromagnetice cu lungimea de undã între 780-380 mµ (milimicroni). Între aceste limite extreme ale registrului cromatic se cuprind culorile de bazã care dau senzaþii specifice distincte: 121

roºu oranj (portocaliu) galben verde verde-bleu bleu-verde bleu albastru indigo violet

= = = = = = = = = =

780 – 610 mµ (milimicroni) 650 – 590 mµ 590 – 575 mµ 560 – 510 mµ 510 – 490 mµ 490 – 480 mµ 480 – 470 mµ 470 – 450 mµ 450 – 424 mµ 424 – 380 mµ

Peste lungimea de undã de 780 mµ se gãsesc undele infraroºii, care nu sunt percepute de ochiul nostru, întrucât acestea dezvoltã o mare energie caloricã ce ar pune în pericol integritatea morfofuncþionalã a receptorului (unde calorice). De altfel, însuºi ochiul pune în libertate astfel de unde infraroºii în procesul activitãþii sale. Undele electromagnetice cu lungimea mai micã de 380 mµ fac parte din spectrul ultraviolet ºi, de asemenea, nu sunt percepute de ochiul nostru, întrucât ar fi vãtãmãtoare pentru aparatul optic. Cea mai mare parte din ultraviolete sunt absorbite de straturile dense ale atmosferei ºi de vegetaþie pentru procesul de fotosintezã.

2.2. Sensibilitatea cromaticã a ochiului Ochiul omenesc are o sensibilitate diferitã pentru diferitele culori. Maximul de sensibilitate cromaticã se gãseºte în zona foveei centrale, care – cum ºtim – dispune de cele mai fine conuri. Pe mãsurã ce ne depãrtãm de regiunea maculei lutea – spre periferia retinei, sensibilitatea cromaticã scade. Conurile au o sensibilitate mai mare pentru registrul spectral al galbenului (575 mµ), scãzând la extremele dinspre roºu ºi violet. Curba sensibilitãþii spectrale se modificã în funcþie de intensitatea luminii. În condiþii de intensitate luminoasã scãzutã (exemplu, în amurg), tonalitãþile culorilor nu se mai disting. În aceste condiþii de iluminat, curba sensibilitãþii cromatice se deplaseazã spre registrul undelor ceva mai scãzute, ca de exemplu al albastrului (470 mµ). Deplasarea maximului de sensibilitate cromaticã spre porþiunea albastrã a spectrului, în condiþiile trecerii de la vederea diurnã la cea crepuscularã, a fost observatã pentru prima datã de Purkinje (1823), al cãrui nume îl ºi poartã acest fenomen. Descreºterea intensitãþii de luminã duce la neputinþa de a percepe culoarea roºie ºi, dacã lumina scade ºi mai mult, nu mai sunt percepute nici culorile albastre. 122

Dacã lumina este deosebit de puternicã, culorile îºi pierd gradul de saturaþie ºi devin albicioase sau gãlbui. De aceast㠄paliditate” sunt atinse mai mult lungimile de undã din regiunea inferioarã a registrului spectral (culoarea violet) ºi mai puþin culoarea roºie. De asemenea, sensibilitatea ochiului este diferitã pentru diversele regiuni spectrale. Cea mai mare sensibilitate opticã este pentru regiunea galbenã ºi albastrã din spectru, unde pragul diferenþial are o valoare de 1 mµ. Spre extremitãþile spectrului cromatic sensibilitatea scade progresiv, ca, dupã o anumitã lungime de undã, sã disparã complet (sub 380 ºi peste 780 mµ). În seria cromaticã pot fi diferenþiate aproximativ 160 de nuanþe de culori, dar în plan subiectiv numãrul acestora trebuie sã fie infinit mai mare. Porþiunile periferice ale retinei care sunt bogat reprezentate în bastonaºe sunt sensibile în special la recepþia culorilor acromatice. Animalele care au o activitate exclusiv diurnã (gãini, porumbei etc.) au în retinã numai conuri, iar cele nocturne, numai bastonaºe (bufniþe, lilieci etc.). Rezultã, deci, cã bastonaºele constituie aparatul vederii crepusculare ºi nocturne, iar conurile formeazã aparatul vederii colorate ºi diurne. Sensibilitatea cromaticã diferitã a elementelor fotosensibile a fost doveditã de R. Granit (premiul Nobel), care a reuºit, cu ajutorul unor microelectrozi, sã înregistreze impulsuri din celulele ganglionare izolate din retina unor mamifere. El a determinat astfel cantitatea minimã de luminã cu lungimi de undã diferite, care este necesarã pentru a declanºa descãrcarea celulei ganglionare (rãspunsurile dominatoare scotopice ºi fotopice).

2.3. Teoriile privind natura ºi mecanismul sensibilitãþii cromatice Deºi numeroase cercetãri au fost dedicate lãmuririi naturii vederii colorate, încã nu putem considera cã dispunem de o teorie satisfãcãtoare în acest sens. Cea mai veche ºi plauzibilã teorie asupra vederii colorate, în circulaþie ºi astãzi, este cea enunþatã de Thomas Young în 1801 ºi dezvoltatã ulterior de H. Helmholtz în 1852. O teorie similarã formulase ºi savantul rus N.V. Lomonosov în 1755. Este vorba de teoria tricromaticã a vederii (fig.17). Teoria Young-Helmholtz presupune existenþa în retinã a trei clase de conuri diferite, care conþin trei substanþe fotochimice. Aceste substanþe fotochimice au o sensibilitate specializatã pentru recepþia unei anumite lungimi de undã, respectiv, se descompun ºi genereazã impulsuri specifice faþã de acþiunea unei lungimi de undã date. 123

Unele dintre aceste aparate fotosensibile sunt specializate pentru lungimea de undã a roºului, altele a verdelui ºi, în sfârºit, cea de-a treia pentru recepþia albastrului. Descompunerea fiecãreia din aceste substanþe stimuleazã diferite fibre nervoase ºi impulsurile sunt conduse la diferite sisteme de celule din cortexul vizual. Aºadar, teoria Young-Helmholtz presupune existenþa unor receptori cromatici specifici, a unor fibre nervoase ºi celule corticale specifice, corespunzând respectiv substanþelor fotochimice roºii, verzi ºi albastre. Dacã toate cele trei aparate fotosensibile sunt deopotrivã stimulate de undele luminoase, senzaþia rezultatã dã o culoare acromaticã (culoarea albã). Senzaþiile cromatice sunt generate de stimularea combinatã a celor trei receptori, dar în proporþii diferite ca pondere de acþiune a lungimilor de undã. Astfel, senzaþia de roºu apare prin excitarea receptorilor pentru roºu ºi a unei pãrþi din cei pentru verde. Senzaþia de galben apare prin excitarea receptorilor pentru roºu ºi a celor pentru verde. Senzaþia de verde apare prin excitarea substanþei pentru verde ºi parþial a substanþelor pentru roºu ºi violet. Senzaþia de albastru apare prin excitarea substanþei pentru violet ºi parþial a substanþelor pentru verde ºi roºu. Cu cât este mai puternicã excitarea unei substanþe în raport cu excitarea celorlalte, cu atât este mai mare saturaþia culorii respective (raportul este valabil ºi invers: cu cât este mai micã deosebirea în intensitatea excitãrii celor trei substanþe, cu atât culoarea rezultatã este mai puþin saturatã). Slãbind intensitatea excitãrii tuturor substanþelor fotosensibile, slãbeºte ºi luminozitatea culorii. Prin modificarea oricãrei corelaþii funcþionale dintre cele trei substanþe fotosensibile, apare o nouã calitate a senzaþiei. Ca rezultat al acestui fapt, deºi nu dispune decât de trei substanþe fotosensibile, ochiul poate deosebi zeci de mii de nuanþe coloristice diferite dupã tonul cromatic, luminozitate ºi saturaþie.

Fig. 17. Schema teoriei vederii tricromatice 124

Obosind ochiul cu o anumitã culoare, se modificã ºi raporturile dintre cele trei procese fotochimice care determinã senzaþia. Datoritã acestui fenomen se schimbã ºi sensibilitatea ochiului faþã de diferitele lungimi de undã. De exemplu, dacã se excitã intens receptorii pentru roºu (cu un obiect roºu), aceºtia vor „obosi” dupã un timp ºi ceilalþi receptori fotochimici (verde ºi violet) vor rãmâne în integritate funcþionalã. Dacã, în aceastã situaþie, se acþioneazã cu o culoare acromaticã (alb sau cenuºiu), prin activizarea mai mare a receptorilor pentru verde ºi violet, va rezulta o senzaþie cromaticã ce va fi un amestec de verde ºi albastru sau albastru-verde. Cercetãrile lui Granit (1947) confirmã experimental teoria tricromaticã a lui Young-Helmholtz. R. Granit a înregistrat, cu ajutorul unor microelectrozi, potenþialele din diferite puncte ale retinei de pisicã ºi de broascã, obþinând patru tipuri de curbe. Una din curbe cuprinde aproape întreg spectrul ºi are sensibilitatea maximã în registrul 550-560 mµ. Receptorii cu aceastã sensibilitate au fost denumiþi „dominatori”. Restul receptorilor cromatici a cuprins un registru cromatic mai îngust, având sensibilitatea maximã în regiunea lungimilor de undã de aproximativ 460 mµ (albastru), 530 mµ (verde) sau 600 mµ (roºu). Aceºti receptori au fost numiþi „modulatori”. Dominatorii ar rãspunde la stimularea cu luminã albã ºi ceilalþi la lungimile de undã arãtate mai sus. Au mai fost propuse ºi alte teorii ale vederii colorate, cum sunt cea a lui E. Hering (1872), Müller, teoria filogeneticã a lui Ledd-Franklin, teoria diviziunii terþiare (Rite, Schexby), teoria policromaticã (Hartridge, 1941) etc. Din nefericire, niciuna din teoriile menþionate nu a primit o confirmare experimentalã, rãmânând în faza de simple ipoteze. Cercetãrile histologice n-au putut stabili deosebiri importante în ce priveºte aparatele fotosensibile. Pe de altã parte, aceste teorii au în vedere numai procesele ce se consumã la nivelul receptorului, neluând în consideraþie pe cele din segmentele nervoase superioare, care au fãrã îndoialã o participare mare în geneza senzaþiei cromatice. Aºadar, cromosensibilitatea trebuie cercetatã ºi înþeleasã prin funcþionarea analizatorului vizual în integritatea sa morfofuncþionalã.

2.4. Amestecul culorilor Încã de foarte multã vreme se ºtie cã toate culorile spectrului pot fi obþinute prin amestecarea în doze diferite a celor trei culori de bazã (Helmholtz, Hering). 125

În fapt, ochiul nu distinge culori pure, care ar fi determinate de acþiunea unei singure lungimi de undã, ci culori rezultate dintr-un registru spectral mai larg. Pentru studierea amestecului culorilor ne servim de cunoscutul disc al lui Newton. Pe aceastã bazã au fost stabilite urmãtoarele legi (Grassman): I. Pentru fiecare culoare cromaticã se poate gãsi un complement care, combinându-se cu ea, dã culoarea albã. Astfel de perechi de culori se numesc complementare. Astfel de culori sunt: roºu ºi verde-albãstrui; portocaliu-galben ºi albastru deschis; galben ºi albastru închis (indigo); galben-verzui ºi violet; verde ºi purpuriu. II. Amestecând douã culori apropiate între ele în registrul spectral, se obþine o culoare intermediarã, situatã între culorile amestecate (de exemplu, roºul ºi galbenul dau prin fuziune culoarea portocalie). III. Douã perechi de culori percepute la fel în plan subiectiv dau prin amestec o culoare identicã, indiferent de deosebirile de structurã fizicã ce existã între ele. De exemplu, culoarea gri, rezultatã din amestecul unor culori, nu se va deosebi cu nimic în plan subiectiv de un gri identic, dar provenit din amestecul altor culori diferite. Amestecul culorilor este înþeles, de regulã, prin numitul amestec optic, care apare la excitarea aceleiaºi porþiuni din retinã de cãtre stimuli cromatici de diferite lungimi de undã, ce acþioneazã simultan sau în succesiune rapidã. Acest amestec poate fi denumit temporal. În afarã de acesta mai poate fi considerat ºi amestecul rezultat din perceperea culorilor aflate în raporturi spaþiale ºi nu temporale (raporturi de contiguitate spaþialã). De exemplu, dacã se privesc de la distanþã douã pete colorate care se ating unele de altele, ele vor fi percepute ca o singurã patã, a cãrei rezultantã cromaticã va fi datã de amestecul celor douã. Legile amestecului spaþial sunt identice cu cele ale amestecului temporal. Fenomenul amestecului spaþial este mult folosit în picturã (redarea globalã a culorilor prin intermediul punctelor sau petelor colorate). Interes prezintã, de asemenea, aºa-numitul amestec binocular al culorilor. Prin aceasta se înþelege obþinerea unei a treia culori prin excitarea fiecãrui ochi cu culori diferite. De exemplu, dacã privim obiectele prin niºte ochelari ale cãror lentile sunt colorate diferit, vom vedea obiectele ca fiind colorate cu o rezultantã a amestecului celor douã culori. Dacã însã culorile sunt foarte diferite între ele, atunci amestecul binocular nu apare, fiind percepute pe rând cele douã culori. Amestecul culorilor prezintã o importanþã practicã deosebitã pentru industria de coloranþi, textilã etc. 126

2.5. Procedee experimentale pentru investigarea sensibilitãþii cromatice 2.5.1. Studiul tonalitãþii cromatice

Cromosensibilitatea poate fi testatã din punct de vedere al tonalitãþii cromatice ºi al saturaþiei. Pentru cercetarea tonalitãþii cromatice se folosesc obiºnuit diferite fotometre (colorimetre) cum este cel descris anterior (fotometrul Pulfrich), cu observaþia cã de aceastã datã se folosesc filtrele colorate cu care sunt dotate aceste aparate. Aceste filtre lasã sã treacã numai razele spectrale cu o anumitã lungime de undã, astfel încât ele selecteazã numai anumite culori ºi care sunt, de regulã, culorile de bazã din spectru (roºu, orange, galben, verde, albastru, indigo ºi violet). Ca ºi în cazul determinãrii sensibilitãþii luminoase, în procedura experimentalã pentru determinarea cromosensibilitãþii, se ia o emisferã a filtrului ca etalon (la o tonalitate cunoscutã), iar cealaltã poate fi apropiatã de etalon cu ajutorul unui tambur special, pânã ce diferenþa dintre tonuri devine abia sesizabilã. Cu alte cuvinte, se stabileºte diferenþa minimã de lungime de undã dominantã, între douã radiaþii monocromatice, care permite recunoaºterea unei diferenþe în calitatea culorii.

2.5.2. Studiul saturaþiei

Pentru testarea capacitãþii de diferenþiere a culorilor dupã saturaþie, se foloseºte metoda discurilor rotative. Capacitatea de diferenþiere a saturaþiei, în diferite porþiuni ale spectrului, depinde de numãrul de trepte minime în saturaþie sesizate între culoarea spectralã purã ºi culoarea albã. (Discul rotativ are sectoare în care cele douã culori se aflã în proporþii diferite). S-a constatat cã între diferenþierea tonului cromatic ºi cea a saturaþiei existã, de obicei, un raport invers proporþional, în sensul cã în registrul spectral unde diferenþierea tonurilor e mai bunã, diferenþierea saturaþiei e mai slabã ºi invers.

2.5.3. Determinarea tulburãrilor sensibilitãþii cromatice Vederea culorilor prezintã o importanþã mare în exercitarea anumitor profesiuni (ºoferi, aviatori etc.). Cum statistic s-a demonstrat cã existã o rãspândire relativ mare a tulburãrilor cromosensibilitãþii, examenul medical rutinier al integritãþii sensibilitãþii cromatice trebuie trecut de toþi oamenii care cer încadrarea în funcþii unde acest simþ al culorilor trebuie sã fie integru. Cecitatea pentru culori a fost observatã pentru prima datã de chimistul englez John Dalton (1794), el însuºi deficitar din acest punct de vedere (de unde ºi denumirea de „daltonism” datã cecitãþii pentru anumite culori). 127

Cecitatea cromaticã se manifestã, fie prin scãderea sensibilitãþii cromatice, fie sub forma cecitãþii cromatice parþiale sau complete. Cecitatea cromaticã completã e întâlnitã rar, în schimb cecitatea cromaticã parþialã se întâlneºte mai frecvent, în special la bãrbaþi. Diferitele clasificãri fãcute pentru încadrarea tulburãrilor sensibilitãþii cromatice s-au bazat, iniþial, pe teoria Young-Helmholtz a vederii colorate, respectiv pe o anomalie a receptorilor cromatici (roºu, verde ºi albastru). Ulterior, clasificarea acestor tulburãri a fost îmbunãtãþitã, deoarece s-a constatat cã bolnavii care prezintã cecitate pentru culoarea roºie (conform Helmholtz), în fapt, au o cecitate ºi pentru culoarea verde. Astfel de persoane vãd spectrul ca fiind galben ºi albastru. O clasificare mai completã este cea a lui von Kries, care împarte convenþional, tulburãrile cromatice astfel: I. Tricromatici 1. Vedere cromaticã normalã 2. Protanomalie 3. Deuteroanomalie

II. Bicromatici III. Monocromatici 1. Protanopie 2. Deuteranopie 3. Tritanopie

Într-o formã simplã, aceastã schemã de clasificare poate fi prezentatã astfel: 1. Protanopia (daltonismul) este tulburarea sensibilitãþii pentru roºu ºi verde. Persoanele care suferã de aceastã boalã nu pot vedea nuanþele de roºu ºi verde. 2. Deuteranopia, de asemenea, e datã de cecitatea pentru roºu ºi verde, dar cu o scãdere foarte accentuatã în recepþia spectrului pentru verde. Cei care suferã de aceastã anomalie au sensibilitatea cromaticã deplasatã spre regiunea portocalie a spectrului (spre 600 mµ). 3. Tritanopia reprezintã cecitatea pentru culorile albastru ºi violet; este întâlnitã rar. Denumirile acestor anomalii evidenþiazã receptorul cromatic deficitar: „protos” primul; „deuteros” al doilea ºi „tritos” al treilea receptor. În clasificarea lui von Kries, sufixele „anomalie” ºi „anopie” marcheazã deosebirea dintre vederea cromaticã redusã ºi cecitatea cromaticã. Cei care suferã de protanomalie ºi deuteronomalie au dificultãþi de diferenþiere între culorile roºu ºi verde, iar cei cu tritanomalie diferenþiazã greu intervalul dintre albastru ºi galben. Bicromaticii au cecitate cromaticã pentru culorile descrise, protanopii ºi denteranopii pentru roºu-verde ºi tritanopii pentru albastru-galben. 128

Pentru persoanele cu protanopie ºi deuteranopie, spectrul culorilor este împãrþit în douã jumãtãþi, de o bandã de culoare cenuºie în registrul 493 pânã la 497 mµ (verzui-albastru). Deasupra acestei benzi toate culorile par galbene, iar dedesubt, toate par albastre. Pentru depistarea eventualilor deficitari cromatici se folosesc diferite procedee, dintre care cele mai importante sunt urmãtoarele: 1. Testul Holmgren, cartoanele lui Polak În testul lui Holmgren se folosesc fire de lânã colorate în trei culori standard: standard I – fir de lânã de culoare verde pur, care sã nu batã spre galben-verzui; standard II – fir de lânã de culoare roºu aprins. Subiectul are sarcina sã aleagã, dintr-o jurubiþã de fire de lânã de diferite culori, pe cele care se aseamãnã cel mai mult cu standard I (firul etalon I). Deoarece pentru bicromatici firul etalon I apare ca având o culoare cenuºie cu o uºoarã nuanþã de galben sau albastru, aceºtia vor alege pentru aceastã probã nu numai firele verzi, ci ºi pe cele cenuºii sau cenuºiialbastre. Spre a vedea dacã anomalia este protanopicã sau deuteranomicã, proba continuã prin încercarea cu etalonul II ºi III (fig.18). Persoanele cu protanopie vor alege pentru etalonul II (standard II), care este roºu-roz, pe lângã firele purpurii, ºi pe cele albastre sau violete. Cei cu deuteranopie vor alege numai firele verzi ºi cenuºii (prin confuzie). Pentru firul standard III (etalon III – roºu), protanopii vor alege firele verzi-cenuºii sau cafenii mai puþin luminoase decât culoarea standard, iar deuteranopii vor alege firele verzi cenuºii sau cafenii mai luminoase decât firul etalon. Protanopi

Deuteranopi

Fig. 18. Curbele de vizibilitate pentru câteva persoane cu protanopie ºi deuteranopie (dupã T. Ruch, J. Fulton) 129

2. Anomaloscopul lui Nagel, care poate combina culorile roºu ºi verde ºi care determinã gradul de diferenþiere a roºului (protanopia) sau a verdelui (deuteranopia). 3. Tabelele policrome în diferite variante Cele mai simple tabele policrome sunt construite din lemn sau carton, subiectul având sarcina de a identifica diferite nuanþe dintr-un registru spectral larg. Tabelele policrome mai vechi au niºte locaºuri în mai multe grade de saturaþie pentru principalele tonalitãþi cromatice, în care trebuie potrivite niºte rondele de acelaºi ton cromatic ºi aceeaºi saturaþie. În sfârºit, un test folosit în mod curent pentru depistarea tulburãrilor cromatice îl constituie aºa-numitele tabele pseudoizocromatice (Ishihara, Stilling, Rabkin etc.). Tabelele pseudoizocromatice sunt construite pe principiul unor pete colorate (cifre sau alte semne) mascate într-un câmp cromatic de confuzie. Subiectul are sarcina de a descifra semnificaþia petei, de a o diferenþia de câmpul cromatic mascator, operaþie dificilã sau imposibilã pentru deficitarii cromatici. Cu ajutorul acestor tabele, se pot diagnostica diferitele tulburãri ale cromosensibilitãþii (protanopia, deuteranopia ºi tritanopia). Pentru folosirea corectã a tabelelor pseudoizocromatice, se impune respectarea unor condiþii. În primul rând, sunt necesari coeficienþi optimi de iluminat. În condiþii de luminozitate slabã, nuanþele cromatice se schimbã. Iluminatul în timpul administrãrii tabelelor nu trebuie sã fie mai slab de 150-200 luxi. Intensitatea recomandabilã este de 1000-1500 luxi. Sursa luminoasã nu trebuie sã fie orientatã direct în câmpul vizual al subiectului, spre a evita acþiunea ei orbitoare. Þinând seama de marea instabilitate a luminii diurne, cea mai indicatã soluþie o constituie folosirea unor surse constante de luminã (becuri speciale cu neon etc.). Subiectul este aºezat cu spatele cãtre sursa de luminã ºi i se cere sã-ºi þinã capul drept ºi sã nu-l întoarcã într-o parte sau în alta. Tabela policromã este fixatã în poziþie verticalã, la nivelul axului orizontal al câmpului vizual al subiectului, la distanþã de 0,5-1 m. Planºa din tabela policromã este expusã pânã ce se primeºte rãspunsul din partea subiectului (aproximativ 5-6 secunde). Timp total necesar expunerii întregii serii de planºe – 5-6 minute. Nu se recomandã în niciun caz expunerea tabelelor în poziþie orizontalã sau oblicã, deoarece aceasta ar afecta concluziile testului. Toate rãspunsurile subiectului sunt protocolate. Notarea timpului în care subiectul diferenþiazã culorile are importanþã pentru psiholog, astfel încât acesta va fi, de asemenea, notat. 130

2.6. Câmpul vizual ºi vederea binocularã 2.6.1. Câmpul vizual ºi determinarea lui Prin câmpul vizual se înþelege întinderea (cuprinderea) lumii externe ce poate fi vãzutã cu un ochi, fãrã modificarea fixãrii privirii. Cu ajutorul unui aparat special, denumit „perimetru vizual”, se poate stabili cât de mare este câmpul vizual al unui ochi. În acest scop, subiectul îºi fixeazã bãrbia într-un locaº anume ºi priveºte cu ochiul supus probei (celãlalt este închis) punctul alb (sau lumina) care marcheazã centrul perimetrului. Pe semicercul perimetrului, aflat într-o anume poziþie – orizontalã sau vertical㠖 dupã cum vrem sã determinãm câmpul, experimentatorul plimbã o luminã de la periferie spre centru ºi invers. Subiectul trebuie sã declare momentul când lumina respectivã îi intrã în câmpul vizual (o sesizeazã) sau îi iese din câmpul vizual (înceteazã s-o mai vadã). Limitele câmpului vizual sunt date prin calcularea mediei celor douã valori (intrarea ºi ieºirea din câmpul vizual a obiectului – test) ºi se exprimã în grade. reglajul strãlucirii

creion pentru marcat limitele câmpului vizual

tijã cu sursele de luminã semicerc

harta câmpului vizual dispozitiv pentru deplasarea luminii voltmetru

suport pentru fixarea bãrbiei

reglarea capului

Fig.19. Perimetrul vizual Zeiss - tip Maggiore

De regulã, limitele câmpului vizual se determinã pe patru meridiane. 131

Dacã se priveºte cu amândoi ochii, câmpul vizual al celor doi ochi se suprapune în regiunea centralã ºi nazalã. Aºadar, câmpul vizual poate fi mãsurat simultan pentru amândoi ochii (câmpul vizual binocular) sau pentru fiecare ochi în parte (câmp vizual monocular). Rezultatele obþinute prin determinãrile câmpului vizual sunt consemnate pe o hartã specialã (fig.20), care apoi oferã o intuire perfectã a întinderii câmpului vizual (monocular sau binocular). În ce priveºte întinderea câmpului vizual cromatic, acesta este mai mare pentru alb, celelalte culori fiind ceva mai puþin reprezentate în extensia câmpului vizual. Galbenul ºi albastrul au câmpul cel mai mare, iar roºul ºi verdele au zona cea mai restrânsã. Deplasându-se culorile în câmpul vizual de la centru spre periferie, se modificã ºi poziþia acþiunii lor pe retinã ºi, în consecinþã, se modificã tonul cromatic ºi saturaþia lor. Cu perimetrul poate fi determinatã ºi existenþa petei oarbe (la aproximativ 10-15o de centru).

Fig.20. Harta câmpului vizual

Acurateþea senzaþiei vizuale în raport de câmpul vizual se diferenþiazã calitativ în funcþie de unghiul de deschidere, astfel: 132

a) registrul percepþiei clare .......... unghi deschidere 10; b) registrul percepþiei medii .........unghi deschidere 400; c) registrul percepþiei periferice ...unghi deschidere 40-700. În zona medie sunt mai bine percepute contrastele ºi miºcãrile ºi mai puþin clar obiectele statice. Schimbarea privirii de la un obiect la altul, în zona medie a câmpului vizual, îmbunãtãþeºte claritatea percepþiei. În zona perifericã, unghiul percepþiei este îngustat de protuberanþele feþei (nas, orbite, pomeþi) ºi, ca urmare, vederea este mai difuzã. Aceste constatãri experimentale, aplicate în practicã, au condus la îmbunãtãþirea claritãþii câmpului vizual din zona medie, prin creºterea luminanþei reperelor observate.

2.6.2. Vederea stereoscopicã (binocularã) ºi demonstrarea ei

Vederea cu doi ochi permite o orientare vizualã mai cuprinzãtoare, prin reflectarea reliefului obiectelor lumii reale, a poziþiei acestora faþã de spaþiu ºi faþã de alte obiecte, a apropierii sau depãrtãrii lor. Cu toate cã imaginea obiectului se realizeazã în fiecare ochi, în scoarþa cerebralã imaginea rezultatã este unitarã. Aceastã contopire a imaginilor se poate face numai când imaginile obiectelor impresioneazã aceleaºi puncte retiniene (horopter). Dacã însã imaginea obiectului cade pe puncte retiniene diferite, situate la distanþe diferite de foveea centralã, deci cade pe puncte necorespunzãtoare, atunci apar imagini duble (putem vedea imaginile dedublate ale obiectelor, dacã miºcãm cu un deget unul din globii oculari). Vederea reliefului sau, cum se mai numeºte, vederea stereoscopicã se bazeazã pe acest fenomen: o parte din imaginea proiectatã pe retinã se suprapune pe aceleaºi puncte, iar altã parte nu se suprapune. Subiectul priveºte prin niºte lentile speciale aºezate pe un suport (stereoscop) la douã fotografii (aºezate una lângã alta) care reprezintã imaginea aceluiaºi obiect, dar luatã din unghiuri un pic diferite. Vederea binocularã stã la baza reflectãrii reliefului ºi adâncimii spaþiale, precum ºi a mãrimii obiectelor.

2.7. Adaptarea sensibilitãþii cromatice

Aceasta se exprimã prin scãderea sensibilitãþii ochiului în vederea unei culori, ca efect al acþiunii prelungite a acesteia. Cu alte cuvinte, acþiunea prelungitã a unei anumite culori asupra ochiului duce la scãderea sensibilitãþii pentru respectiva culoare. 133

Conform cercetãrilor lui Kravkov, culoarea care determinã adaptarea cea mai accentuatã este albastru-violet, apoi urmeazã roºu ºi, în sfârºit, verdele, care produce adaptarea cea mai slabã. Iluminând ochiul cu un fascicul de raze colorate se va observa cã, pe mãsura lungirii duratei lui de acþiune, sensibilitatea faþã de culoarea respectivã scade. Dacã ºi intensitatea, ºi durata se prelungesc, va scãdea sensibilitatea ochiului ºi pentru lungimile de undã vecine. Sensibilitatea cromaticã este influenþatã de adaptarea anterioarã a ochiului la luminã sau la întuneric. Adaptarea prealabilã la galben scade ºi sensibilitatea pentru roºu ºi verde. Adaptarea la roºu creºte sensibilitatea pentru violet-indigo. Consecutiv adaptãrii la roºu, când se prezintã un obiect galben acesta va fi perceput ca albastruverzui, datoritã sensibilizãrii receptorilor pentru albastru-indigo. În procesul adaptãrii, culorile perechi tind sã devinã complementare, dupã tonul cromatic (P. Popescu-Neveanu, M. Golu, 1970).

2.8. Imagini consecutive Un fenomen interesant îl constituie efectul postacþional al luminii ºi culorilor asupra receptorului vizual. Senzaþia vizualã nu înceteazã brusc, odatã cu încetarea acþiunii excitantului. Dupã încetarea acþiunii excitantului, ca efect postacþional al sãu (cu mecanism fotochimic periferic ºi nervoscentral), pe retinã rãmâne o urmã care dã o imagine consecutivã. Cu alte cuvinte, imaginea consecutivã constituie o perseverare a senzaþiei, dupã ce acþiunea stimulentului a încetat. Imaginea consecutivã poate fi pozitivã când senzaþia perseverentã este identicã cu caracteristicile excitantului ºi negativã când aceasta are caracteristici inverse excitantului (contrast consecutiv).

2.8.1. Imaginea consecutiv-pozitivã

Imaginea consecutiv-pozitivã poate fi lesne demonstratã prin proiectarea unui fascicul luminos pe un ecran (hârtie) pentru câteva secunde ºi apoi stingerea lui: imaginea luminoasã va persista un timp pe retinã (acelaºi efect se obþine ºi prin privirea unui bec aprins ºi apoi închiderea ochilor). Imaginile consecutive pozitive au o largã aplicaþie în cinematografie (iluzia miºcãrii imaginilor de pe peliculã e datã de aceste imagini perseverente), întocmai ca în învârtirea în mânã a unui cãrbune aprins. Pentru a obþine imaginea consecutivã pozitivã, trebuie ca stimulentul sã fie puternic ºi sã acþioneze pentru scurt timp.

2.8.2. Imaginea consecutiv-negativã În cazul imaginilor consecutive negative, imaginea postacþionalã este diferitã de cea a excitantului. De exemplu, dacã se priveºte fix, timp 134

de 30 de secunde , o anumitã culoare sub formã de cerc sau pãtrat etc. ºi se mutã apoi privirea pe un punct alb, dupã câteva clipe apare imaginea consecutivã negativã sub forma culorii complementare celei a stimulentului. Dacã culoarea stimul a fost roºie, imaginea consecutivã negativã va fi verde, dacã a fost albastrã, va fi galbenã, pentru verde apare roºu, pentru galben apare albastru-violet. Dupã un timp, imaginea consecutivã negativã slãbeºte ºi apoi dispare. Pentru ilustrarea imaginilor consecutiv-negative se poate utiliza urmãtorul model experimental: se prezintã subiectului un pãtrãþel de hârtie coloratã (cu latura de aproximativ 3 cm) ºi i se cere sã-l priveascã timp de 30 de secunde; dupã aceasta, i se indicã sã-ºi mute privirea pe o foaie de hârtie albã. În prima fazã (aproximativ câteva secunde) nu va vedea nimic. În faza urmãtoare, subiectul va vedea un pãtrãþel de dimensiuni egale cu hârtia iniþialã, dar în culoare complementarã culorii test. Se protocoleazã: a) intervalul de timp de la percepþia culorii iniþiale ºi pânã la apariþia culorii complementare; 2) durata persistenþei imaginii negative (culorii complementare). Imaginile consecutiv-negative au fost folosite ºi ca probe de diagnozã a mobilitãþii psihice. Imaginile consecutive par sã susþinã teoria Young-Helmholtz: vederea unei anumite culori duce la descompunerea substanþei pentru acea culoare din receptorul cromatic specific. Substanþele asupra cãrora s-a exercitat anterior o acþiune mai redusã rãspund în proporþie mai mare la lumina albã. Desigur, o astfel de explicaþie este receptivistã; o explicaþie valabilã nu poate fi datã decât prin apariþia inhibiþiei de protecþie în segmentul cortical din aria vizualã, alãturi de „obosirea” receptorilor periferici.

2.9. Contrastul cromatic Contrastul poate fi însã nu numai consecutiv, ci ºi simultan. Aºa de exemplu, un pãtrat din hârtie cenuºie ni se pare mai alb pe un fond negru decât pe un fond alb (fig. 21). În cazul culorilor complementare, o hârtie cenuºie aºezatã pe un anumit fond cromatic tinde sã ia nuanþa culorii complementare a fondului. Cenuºiul pe un fond albastru devine gãlbui, pe un fond roºu devine verzui, pe verde devine rozaliu. (Efectul este vãzut mai bine dacã totul se lucreazã sub hârtie transparentã). Fig. 21. Contrast simultan Contrastul simultan se bazeazã pe acromatic legile inducþiei reciproce. 135

Dupã Bonenberger, în cazul contrastului consecutiv negativ, existã niºte deosebiri ale culorilor ce apar ca efect al contrastului succesiv ºi culorilor complementare, astfel:

O deosebire importantã dintre culorile de contrast ºi cele complementare este aceea cã cele complementare sunt reciproce ºi cele de contrast nu sunt. Adicã, dacã culoarea x este complementarã lui y, atunci ºi y este complementarã lui x. Spre deosebire de acestea, culorile de contrast nu sunt reciproce. De exemplu, culoarea de contrast a galbenului este violetul, iar culoarea de contrast a violetului nu este galbenul, ci galben-verzuiul. Culorile de contrast apar nu numai pe fond alb, ci ºi pe oricare altul. Expunând la tahistoscopul electronic semnul rutier „Curbe periculoase” în patru variante de contrast cromatic dintre simbolul corespunzãtor, fond ºi contur, s-au gãsit valori de detecþie ºi identificare semnificativ mai bune pentru combinaþia semn roºu pe fond alb cu contur albastru deschis (N. Lungu, 1972). Imaginile consecutive ºi contrastul simultan sunt folosite adeseori ca teste pentru determinarea oboselii vizuale sau generale.

2.10. Aplicaþiile cromosensibilitãþii în activitatea practicã 2.10.1. Efectele culorilor asupra personalitãþii Trãind într-un univers cromatic, omul s-a integrat acestuia, asimilându-i solicitãrile ºi rãspunsurile la ele în structura comportamentului sãu, în ordinea motivaþional-preferenþialã ºi utilitarã, manifestã sau doar ca impuls. Dincolo de acest program, marcat genetic în cea mai mare parte a lui, culoarea – omniprezentã în viaþa noastr㠖 este un puternic factor de enculturaþie, cu toate condiþionãrile multiple care decurg din aceasta. Nu se poate nega faptul cã omul modern este suprasaturat cromatic, datoritã producþiei de culori ºi a mijloacelor de 136

rãspândire a lor. Din necesitãþi de adaptare la condiþiile mediului natural, omul ºi-a format, de-a lungul timpului, sisteme de reacþii la patru culori de bazã ale naturii: galbenul diurn, albastrul întunecat, roºu ºi verde. Primele douã culori, denumite heteronome, deoarece acþioneazã fãrã voinþa noastrã, exprimã: galbenul – atmosfera zilei ºi, respectiv, albastrul întunecat – pe cea a nopþii. Roºul sângelui ºi focului ºi verdele vegetaþiei sunt numite autonome pentru cã se aflã sub controlul voinþei (I.A Scott, 1971; M. Golu, A. Dicu, 1974). Culorile primare (de bazã) descrise mai sus semnificã vectorii energiei psihofiziologice, în sensul cã: a) roºul, roºu-portocaliul ºi galbenul au efecte stimulatoare; b) albastrul-întunecat, violet ºi negru sunt depresoare-inhibitoare; c) verde ºi alb sunt deconectante; d) toate nuanþele de gri au efect neutru.

2.10.2. Caracteristicile culorilor primare ºi rezonanþa lor afectivã (dupã L.A. Scott, op.cit) 1. Albastrul-întunecat exprim㠄profunzime afectivã”; este concentric, pasiv, incorporativ, heteronom, senzitiv, perceptiv ºi unificativ. Ca rezonanþã afectivã exprimã: tranchilitatea; mulþumirea (satisfacþia); tandreþea; afecþiunea. 2. Albastrul-verzui exprim㠄elasticitatea voinþei” ºi este concentric, pasiv, defensiv, autonom, posesiv, statornic. 3. Roºul-oranj reprezint㠄forþa voinþei” ºi este: excentric, activ, ofensiv-agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Rezonanþa afectivã este: dorinþa, excitabilitatea, dominaþia, sexualitatea. 4. Galbenul strãlucitor reprezintã spontaneitatea ºi este: excentric, activ, proiectiv, heteronom, expansiv, investigator. Rezonanþa afectivã: variabilitatea, expectanþa, originalitatea, veselia. În atributele menþionate apar urmãtorii termeni care necesitã explicaþii: concentric înseamnã a fi interesat de sine însuºi ºi de aprecierea celorlalþi în raport cu el (expansiunea propriului „eu”); excentric înseamnã interesat de ambianþa fizicã ºi socialã ºi dependent de aceasta (este heteronom în vreme ce concentricul este autonom faþã de aceastã ambianþã); pasiv ºi activ au semnificaþie asemãnãtoare concentricului ºi excentricului.

2.10.3. Vârsta, sexul ºi efectul termic al culorilor Preferinþele cromatice ale tinerilor se orienteazã spre culorile pastelate, mai deschise, cu nuanþe vii ºi luminoase. La bãtrâni acestea 137

sunt centrate pe culorile mai ºterse, sobre ºi mai închise. Bãrbaþii preferã culorile în ordinea: albastru, roºu, purpuriu, galben, rubin; femeile, în ordinea: albastru, verde, violet, roºu, galben, rubin. Respingeri la bãrbaþi în ordinea: verde, roºu, rubin, galben, violet, albastru; respingeri la femei în ordinea: rubin, roºu, galben, albastru, verde, violet (M. Golu, A. Dicu, op.cit., p. 33). Ponderea preferinþelor cromatice în funcþie de sex se prezintã astfel: preferinþã pentru roºu – mai frecvent la bãrbaþi; pentru verde, frecvent la femei, foarte rar la bãrbaþi; pentru galben, mai frecvent la femei; pentru violet, foarte frecvent la femei, mai puþin la bãrbaþi; preferinþa pentru oranj este relativ egal distribuitã la ambele sexe. Albastrul este cel mai preferat de ambele sexe (ibid, p. 33). Culorile au ºi un efect termic, de cald ºi, respectiv, de rece dupã cum urmeazã: roºu - cald; galben - foarte cald; albastru - rece; verde foarte rece (sau neutru). Ca o rezultantã a culorii ºi experienþei de viaþã a oamenilor au fost atribuite convenþional o serie de semnificaþii culorilor de bazã, unanim acceptate ca simboluri ale unor calitãþi umane, utilizate ca atare în evenimente sociale corespunzãtoare. Astfel, roºul exprimã eroismul, spiritul de sacrificiu, lupta, vigoarea, provocarea; albastrul sugereazã statornicia, fidelitatea, aºteptarea, speranþa; galbenul simbolizeazã bogãþia, nobleþea, cutezanþa, dragostea de viaþã, expansivitatea; verdele indicã liniºtea, mulþumirea, acceptanþa, concilierea; albul sugereazã pacea, înþelegerea, prietenia, inocenþa, sinceritatea; negrul – gravitatea, sobrietatea, durerea, regretul, prosternarea, rãul, ostilitatea, moartea (ibid., p. 40). Tabelul 5 sintetizeazã diferitele influenþe ale culorilor asupra oamenilor, din perspectiva efectelor lor fiziologice, psihologice, termice ºi de distanþã. De menþionat cã efectele fiziologice ºi psihologice au fost validate statistic pe baza aplicãrii testului Lüsher color unui numãr mare de subiecþi. Testul dã informaþii asupra unor suferinþe psihice ºi chiar somatice, de utilitate pentru medic ºi pentru psihoterapeut. Datele au valoare psihodiagnosticã în vederea instituirii unei cromoterapii ºi psihoterapii adecvate. Asocierea meloterapiei sporeºte efectul psihoterapeutic în ce priveºte restabilirea echilibrului neuropsihic.

2.10.4. Culoare ºi muncã Culorile au un pronunþat efect sanogenetic ocupaþional ºi de loisir (timp liber, odihnã), pãstrând echilibrul neuropsihic la un indice crescut de activitate ºi de recuperare. Prin confortul estetic pe care îl asigurã, 138

Tabelul 5 Efectele conjugate psihofiziologice, termice ºi de distanþã ale culorilor

culoarea umanizeazã ambianþa fizicã a postului de muncã. Astfel, acesta se „încãlzeºte”, atenuând înstrãinarea omului care munceºte, cu efecte stimulative performanþial. Din aceastã perspectivã, culorile sunt împãrþite în decorative ºi funcþionale, astfel: a) Culori pastel (decorative) Roz bombon Bleu-ciel Flamingo (alb-rosé) Roz-luminos Sage luminos Roz-mediu Galben-pal Rubiniu Galben-verzui Liliachiu Turquoise Verde-clorofilã Albastru-fumuriu Gri saturat 139

Bej Crem Alb-fildeº (ivoriu) Galben-solar Piersiciu Maro-luminos Vernil-moderat Verde-uscat

Cardinal (violet) Auriu b) Culori funcþionale Albastru-verzui mediu Albastru-luminos Gri-deschis (spre alb) Gri-luminos (strãlucitor) Gri-mediu

2.10.5. Recomandãri pentru utilizarea culorilor în activitatea industrialã

a) Culori recomandate pentru maºini-unelte ºi agregate: gri-mediu; gri-fer (ciocãnit); gri-saturat; verde-deschis; albastru. b) Culori de securitate ºi identificare: galben, oranj, roºu, verde, albastru, alb. Pentru organe de comandã: negru, gri închis, roºu, albastru închis, galben. Pentru prevenire: galben sau intermitent. Pentru surse de semnalizare: poziþia oprit – roºu: poziþia în funcþiune – verde. Pentru panouri ºi pupitre de comandã: fondul panoului ºi al pupitrului: verde deschis, vernil, bej deschis (lemn natur), gri metalic (ciocãnit). c) Culori recomandate pentru spaþiile de lucru, pereþi, locuri ºi maºini periculoase: pentru pereþi mari, culori pastel mai puþin saturate: ivoar, bej deschis; crem, vernil, bleu-pal. Încãperile foarte mari sau foarte înalte par mai scunde sau mai mici dacã plafonul are o culoare caldã mai închisã (ocru, bej). Dimpotrivã, încãperile foarte mici sunt percepute ca mai mari dacã plafonul are culori reci cu nuanþe pale. Spaþiile de lucru, ca ºi elementele funcþionale trebuie sã aibã culori contrastante (de exemplu, spaþiile de circulaþie sã fie marcate cu linii albe). Pardoseala sã se armonizeze cu ansamblul, dar cu o tonalitate mai închisã ca a pereþilor ºi plafonului. Locurile cu risc de incendiu se vopsesc cu roºu pentru a semnala periculozitatea; cele protejate se vopsesc cu verde pentru a semnala zona de siguranþã. Zonele în reparaþie (maºini etc.) se semnaleazã cu albastru ºi cele cu pericol de radiaþii, cu purpuriu. Piesele calde ºi elementele electrice periculoase se vopsesc cu portocaliu pentru atenþionare. Pãrþile tãioase, în miºcare ºi periculoase se vopsesc cu galben; în locurile cu temperaturi mari (turnãtorii, furnale) sunt de preferat culorile reci, care atenueazã senzaþia de cãldurã (vernil, verde, bleu, albastru); cele cu temperaturi scãzute (spaþii frigorifice) necesitã, dimpotrivã, culori calde (cafeniu, ocru, roºcat, galben, roz). În locurile cu mult praf sunt recomandabile culorile tari ºi mai contrastante care permit sã se vadã praful, îndemnând la curãþenie. 140

VIII. RECEPÞIA AUDITIVÃ

1. Structura morfofuncþionalã a urechii Aparatul auditiv, cel care asigurã recepþionarea varietãþii infinite a sunetelor din ambianþã în scopul orientãrii în mediul sonor, face parte din categoria telereceptorilor. Elementele constitutive ale urechii (fig.22) Analizatorul auditiv este constituit din trei pãrþi: 1. Urechea externã 2. Urechea mijlocie 3. Urechea internã Ultimele douã segmente anatomice – urechea mijlocie ºi urechea intern㠖 sunt dispuse în interiorul a douã mici cavitãþi practicate în pereþii osului temporal. Urechea externã formeazã aparatul colector ºi conductor al sunetelor ºi este formatã din pavilion ºi conductul auditiv extern. Aºadar, pavilionul joacã rolul de colectare ºi dirijare a sunetelor spre conductul auditiv. De asemenea, pavilionul ajutã la diferenþierea sunetului pe plan ventro-dorsal ºi dorso-ventral. Camera timpanului. Urechea externã este despãrþitã de cea mijlocie prin membrana timpanului, aproape rotundã (cu diametrul de 8-9 m/m ºi grosimea 0,1-0,15 mm), care are rolul de a transmite vibraþiile sonore pãtrunse prin conductul auditiv la sistemul osicular existent în camera timpanicã. Sistemul osicular din camera timpanicã este format dintr-un lanþ de oscioare – ciocãnelul, nicovala ºi scãriþa – care au rolul de a prelua vibraþiile timpanului ºi de a le transmite ferestrei ovale din urechea internã. Urechea internã. În spatele ferestrei ovale se aflã urechea internã, unde se gãsesc în fapt receptorii auditivi ºi ai funcþiei echilibrului (utricula, sacula, canalele semicirculare ºi melcul). Utricula, sacula ºi canalele semicirculare formeazã aparatul vestibular, care, cum se ºtie, este organul echilibrului. 141

Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. Acesta este format dintr-un canal osos încurbat în spiralã în jurul unei tije osoase de formã conicã (modiolus). O porþiune din aceastã tijã este formatã dintr-o membranã finã din fibre elastice, care constituie membrana bazilarã. În partea superioarã a melcului, membrana bazilarã se lãrgeºte mult ºi în locul de inserþie cu tija osoasã este mai groasã. Acolo se aflã un tip special de celule nervoase, stâlpii lui Corti, care susþin întinderea membranei bazilare. Cu organul lui Corti vin în contact fibrele nervului auditiv care se terminã cu celulele ciliate (aproximativ 25.000). Deasupra membranei bazilare se aflã membrana tectorialã fixatã la un capãt de marginea lamei osoase spiralate, celãlalt capãt înotând liber în endolimfã. Celulele ciliate ating membrana tectorialã, care pluteºte deasupra lor, primind astfel excitaþia ce se transmite prin fibrele nervoase la creier. Divizându-se în regiunea creierului mijlociu, fibrele nervoase de la ambele urechi merg atât în emisfera stângã, cât ºi în emisfera dreaptã.

Fig.22. Principalele pãrþi constitutive ale urechii ºi cãilor auditive indicând funcþionarea pe cale aerianã ºi osoasã (dupã Portmann)

Zonele auditive centrale sunt simetrice în ambele emisfere în porþiunile temporale – în cea mai mare parte în prima circumvoluþiune temporalã. 142

Acþiunea sunetelor provoacã în zonele auditive din scoarþa cerebralã douã focare de excitaþie, unul întreþinut de excitarea urechii drepte, iar celãlalt de excitarea urechii stângi. Rezultã cã proiecþiile auditive apar dublate, iar în cazul lezãrii centrului auditiv dintr-o emisferã, perceperea sunetelor este realizatã de cealaltã emisferã.

2. Elemente de acusticã 2.1. Oscilaþii acustice

Se ºtie, sunetul este produs de corpuri materiale care vibreazã, ca, de exemplu, coardele unui instrument muzical. Unda sonorã care pleacã de la o sursã de sunet reprezintã oscilaþiile particulelor unui mediu elastic oarecare în care se propagã unda. Acest mediu îl poate constitui, de exemplu, aerul. Oscilaþiile mediului elastic se transmit de la o particulã la alta ºi astfel unda se propagã, cu o anumitã vitezã, în toate direcþiile, pornind de la sursã. În aer, la temperatura de +16o, viteza sunetului este de 340 m/s ºi creºte la temperaturi mai ridicate (343,2 m/s la + 20o; 386,5 m/s la +100o). În lichide, viteza sunetului este mai mare, iar în corpurile solide ºi mai mare. Cele mai importante mãrimi care caracterizeazã sunetul sunt frecvenþa ºi amplitudinea oscilaþiilor. Sunetele se deosebesc dupã înãlþime ºi intensitate. Fluieratul, piuitul ºi vocea de sopranã pot fi date ca exemplu de sunete înalte. În schimb, basul, trombonul ºi altele sunt sunete joase. Înãlþimea sunetului este determinatã de frecvenþa oscilaþiilor. Cu cât frecvenþa este mai mare, cu atât sunetul va fi mai înalt ºi invers. Intensitatea (sau tãria) sunetului depinde exclusiv de amplitudinea oscilaþiilor. Cu cât amplitudinea este mai mare, cu atât intensitatea sunetului va fi mai mare. Sunetele se împart în simple ºi compuse. Sunetul simplu sau pur (tonul) este caracterizat prin forma sinusoidalã a oscilaþiilor. Sunetele care reprezintã oscilaþii mai complexe ºi se caracterizeazã printr-o formã nesinusoidalã se numesc sunete complexe. Astfel, orice oscilaþie compusã este formatã dintr-un numãr de oscilaþii simple, de diferite frecvenþe ºi amplitudini. Oscilaþiile sinusoidale simple care formeazã o oscilaþie compusã se numesc armonici (uneori octave). Frecvenþele armonicilor sunt întotdeauna de un numãr întreg de ori mai mare decât frecvenþa oscilaþiei compuse, adicã sunt multipli ai acestei frecvenþe. De exemplu, dacã o oscilaþie compusã are frecvenþa de 200 Hz, prima armonicã sau fundamentala are, de asemenea, frecvenþa de 200 Hz, armonica a doua are o frecvenþã de douã ori mai mare, adicã 400 Hz, armonica a treia o frecvenþã de trei ori mai mare adicã 600 Hz º.a.m.d. Amplitudinile armonicilor sunt diferite ºi nu se supun unei legi 143

atât de riguroase ca frecvenþele lor. De obicei, armonicile de ordin mai înalt au amplitudini mai mici, dar sunt ºi excepþii. Unele armonici pot lipsi, adicã amplitudinile lor pot fi nule. Zgomotele sunt vibraþii acustice complexe neregulate. Dacã la aceasta adãugãm faptul cã sunt neplãcute, supãrãtoare, rezultã cã zgomotele nu pot fi folosite ca elemente constructive în muzicã. Desigur cã existã însã ºi zgomote plãcute, odihnitoare ca: susurul izvoarelor, foºnetul frunzelor, vuietul pãdurilor etc. O formã particularã de zgomot o constituie pocniturile sau detonaþiile, care sunt datorate unei comprimãri bruºte a aerului, urmatã de o dilatare de duratã mai mare. Detonaþiile foarte puternice pot sparge membrana timpanicã. Glasul omenesc ºi sunetele instrumentelor muzicale, diferitele zgomote, foºnete etc. sunt întotdeauna sunete compuse ºi au o serie întreagã de armonici. Aceste armonici dau fiecãrui sunet un timbru. Timbrul este, deci, acea caracteristicã ce stabileºte natura sursei sonore. Sunete de aceeaºi tãrie ºi înãlþime pot fi obþinute din diferite surse, de exemplu: dintr-o vioarã ºi dintr-un pian. Putem însã deosebi uºor sursa care declanºeazã aceste sunete, deoarece ele conþin diferite armonici ºi, deci, timbrul lor diferã.

2.2. Frecvenþa oscilaþiilor acustice

Banda de frecvenþe percepute de urechea omeneascã este cuprinsã aproximativ între 16-20.000 Hz. Existã, de asemenea, o limitã inferioarã ºi una superioarã a audibilitãþii (fig.23). Un sunet prea slab nu este perceput, pe când un sunet prea intens produce o senzaþie de durere.

Fig.23. Curba audibilitãþii la om. Energia care atinge pragul de durere este un un trilion de ori mai mare decât energia în dreptul pragului de auz la f = 1.000 Hz (dupã Stevens) 144

Urechea distinge sunetele nu numai dupã frecvenþã, ci ºi dupã intensitatea lor. Totuºi, perceperea variaþiei de intensitate nu este proporþionalã cu variaþia însãºi a intensitãþii sunetului. La variaþii mari ale intensitãþii, subiectului i se pare cã sunetul nu s-a schimbat decât prea puþin. Frecvenþele fundamentale ale vorbirii omeneºti sunt cuprinse în gama de la 80 la 1.200 Hz, iar frecvenþele armonicilor lor ajung pânã la 8.000 Hz. Gama frecvenþelor muzicale a sunetelor instrumentelor muzicale se întinde de la 30 la 5.000 Hz ºi, împreunã cu armonicile, aceastã gamã merge pânã 15.000 Hz. Astfel, pentru o reproducere fidelã a vorbirii ºi muzicii ar trebui sã transmitem o gamã foarte largã de frecvenþã (de la 30 la 15.000) cu ajutorul mijloacelor tehnice. Dar în practicã acest lucru e greu de obþinut ºi de aceea diferitele dispozitive tehnice transmit o gamã mult mai îngustã (de la 50 la 5.000 Hz).

2.3. Intensitatea oscilaþiilor acustice ºi nivelul de tãrie a sunetelor

Intensitatea sunetului I reprezintã energia pe care o transportã unda sonorã, într-o secundã, printr-o suprafaþã de 1 cm2, aºezatã perpendicular pe direcþia de propagare a undei. Cu alte cuvinte, intensitatea sunetului este puterea undei sonore ce revine unui centimetru pãtrat de secþiune transversalã a undei. De aceea, se poate utiliza uneori ºi noþiunea de putere sonorã. Unitãþile practice de intensitate sonorã sunt Wattul sau microwattul pe centimetru pãtrat (W/cm2 sau µW/cm2). Sunetul se caracterizeazã ºi prin presiunea sonorã p, adicã prin presiunea suplimentarã (peste cea atmosfericã) produsã de o undã sonorã într-un punct dat de spaþiu. Presiunea sonorã se mãsoarã în bari. Un bar este egal cu presiunea unei forþe de aproximativ 0,001 g pe 1 cm2. Între intensitatea sunetului ºi presiunea sonorã existã o relaþie pãtraticã. Aceasta înseamnã cã, la creºterea presiunii sonore de 2, 3, 4, …… ori, intensitatea sunetului creºte cu pãtratul acestor valori, adicã de 4, 9, 16 ….. ori. Tãria sunetului este mãrimea ce caracterizeazã perceperea sunetului de cãtre urechea omeneascã. Pentru o variaþie însemnatã a intensitãþii sunetului, avem senzaþia cã tãria s-a schimbat foarte puþin. De aceea, pentru a compara intensitatea diferitelor sunete care diferã ca tãrie s-au adoptat niºte unitãþi logaritmice – decibelii (dB), care reflectã mai bine particularitãþile auzului. Dupã cum se ºtie, urechea are sensibilitatea cea mai mare la frecvenþele medii. De aceea, s-a adoptat, ca frecvenþã audio fundamentalã, frecvenþa de 1.000 Hz. La aceastã frecvenþã, sunetul cel mai slab care poate fi auzit are o intensitate: Io = 10–16w/cm2 = 10–10µw/cm2, ceea ce 145

corespunde unei presiuni sonore p0 = 0,0002 bari. Aceastã valoare a fost adoptatã convenþional ca nivel nul al intensitãþii sunetului de orice frecvenþã. În unitãþi logaritmice, nivelul nul se noteazã cu „0” (zero) dB. Dacã intensitatea sunetului variazã de 10, 100, 1000 de ori etc., aceasta corespunde unei variaþii a nivelului intensitãþii sunetului, în unitãþi logaritmice de 10, 20, 30 dB etc. Unei variaþii de 1 dB îi corespunde o variaþie de aproximativ 1,25 a intensitãþii sunetului, adicã 25%. Tocmai aceastã variaþie a intensitãþii sunetului de 1 dB produce variaþia de tãrie minimã perceptibilã cu urechea. La frecvenþa de 1.000 Hz nivelul nul al intensitãþii sunetului coincide cu nivelul nul al tãriei, care se mai numeºte ºi prag de audibilitate. Pentru sunetele de alte frecvenþe, pragurile de audibilitate sunt diferite, deoarece urechea omeneascã are o altã sensibilitate pentru aceste sunete. De exemplu, pentru un sunet grav, cu frecvenþa de 40 Hz, nivelul zero al intensitãþii are aceeaºi valoare ca ºi pentru frecvenþa de 1.000 Hz, iar pragul de audibilitate corespunde unei intensitãþi de sunet de 10–10w/cm2, deci unui sunet de un milion de ori mai puternic, având nivelul de 60 dB în unitãþi logaritmice. Astfel, pragurile de audibilitate pentru sunetele de diferite frecvenþe diferã mult între ele. Acest lucru îngreuneazã calculele ºi mãsurãtorile legate de sunetele care au frecvenþe diferite. De aceea, s-a convenit sã se considere drept prag de audibilitate al sunetului oricare ar fi frecvenþa lui, nivelul intensitãþii sunetului cu frecvenþa de 1.000 Hz care are aceeaºi tãrie cu sunetul dat. Astfel, pragul de audibilitate al oricãrui sunet se exprimã prin nivelul de intensitate al unui sunet cu frecvenþa standard de 1.000 Hz, echivalent ca tãrie. Tabelul 6 exprimã corespondenþa între nivelul de tãrie, presiunea sonorã în bari ºi intensitatea sonorã în W/cm2 pentru diferite sunete: Tabelul 6 Valorile ºi caracteristicile sunetelor

146

Prezentãm în continuare un tabel simplificat, în dB, al unor sunete (tabelul 7). 147

Tabelul 7 Tãria diverselor sunete în unitãþi logaritmice (dB)

2.4. Reflexia oscilaþiilor

În studiul sensibilitãþii auditive, trebuie sã se þinã seama de aºanumita reflexie a sunetului, adicã, întocmai ca ºi razele luminoase, undele sonore prezintã fenomenul de reflexie, refracþie ºi difracþie, când întâlnesc un obstacol în calea lor de propagare. Suprafaþa reflectantã trebuie sã fie mai mare decât lungimea undei sonore spre a o putea reflecta. În funcþie de natura suprafeþei reflectante, sunetele sunt reflectate în cantitate mai mare sau mai micã. Se spune cã sunetul se reflectã numai parþial, întrucât intervine procesul de absorbþie sonorã al suprafeþei reflectante. Existã un coeficient propriu de absorbþie al materialului reflectant. În afara coeficientului de absorbþie al suprafeþei reflectante, absorbþia sonorã mai creºte ºi cu pãtratul frecvenþei undelor sonore. La aceste pierderi de energie sonorã trebuie sã mai adãugãm ºi pe cele datorate frecãrii cu aerul. Rezultã, aºadar, cã absorbþia se datoreazã frecvenþei sunetului ºi naturii materialului. Fenomenul refracþiei sonore prezintã importanþã practicã la izolarea acusticã a sãlilor. Tehnicienii s-au lovit de dificultatea evitãrii reflexiilor sonore multiple – în sãlile de spectacole (podea, pereþi, plafoane). Din amestecul unor unde sonore directe cu altele reflectate rezultã un sunet „difuz” neinteligibil pentru spectatori. Pentru ca recepþia sonorã în astfel de sãli sã fie optimã, trebuie sã se þinã seama de timpul de reverberaþie, de uniformitatea câmpului sonor ºi de claritatea sa. 148

Se ºtie cã prin timpul de reverberaþie (sau durata de reverberaþie) se înþelege timpul necesar pentru ca energia sonorã staþionarã dintr-o încãpere sã ajungã, dupã încetarea sursei sonore, la a milioana parte din valoarea ei iniþialã. (Stabilirea timpului de reverberaþie a fost fãcutã în mod empiric de W.A. Sabine). Când timpul de reverberaþie este mãrit, atunci cuvintele se contopesc ºi nu sunt înþelese (se formeazã ecoul). Timpul de reverberaþie poate fi redus prin materiale absorbante aºezate pe podea, pereþi, plafoane etc. ºi acest lucru este luat în seamã la construirea sãlilor de spectacole (se folosesc materiale cu coeficient de absorbþie cunoscut). Dar într-o salã omul absoarbe cea mai multã energie sonorã, de exemplu: (unitãþi de absorbþie pe m2). – fereastrã deschisã 1,0 – public de fiecare m2 0,96 – femeie singurã 0,54 – bãrbat singur 0,47 – covor greu 0,29 – linoleum pe podea 0,12 Rezultã cã una va fi acustica unei sãli goale (de exemplu, în timpul unor repetiþii) ºi alta în timpul spectacolului cu public. În funcþie de particularitãþile de absorbþie sonorã, fiecare salã are o calitate acusticã proprie, care o face preferatã sau ocolitã de spectatori ºi organizatori.

2.5. Defazajul, rezonanþa ºi bãtaia oscilaþiilor

Caracteristicile mai importante din punct de vedere practic ale oscilaþiilor sonore sunt date de fenomenele de defazaj, rezonanþã, precum ºi de fenomenul bãtãilor. Defazajul: oscilaþiile sonore pot fi în fazã atunci când sinusoidele lor coicind în timp ºi spaþiu (sunt sinfazice). Sinfazajul apare atunci când oscilaþiile pleacã de la douã surse sonore în acelaºi timp, cu aceeaºi intensitate ºi radiaþie de directivitate. Dacã însã oscilaþiile uneia din surse pornesc mai târziu decât celelalte, atunci apare o diferenþã de fazã sau un defazaj între ele. Faza ºi diferenþa de fazã pot fi demonstrate cu ajutorul a douã pendule de nisip, ca în figura 24. Pendulele vor fi în fazã, dacã sunt pornite simultan, cu aceeaºi forþã ºi în acelaºi sens faþã de poziþia de echilibru: se vor obþine douã curbe sinusoidale, care coincid între ele (fig. b). Dacã pendulele sunt pornite cu o forþã egalã, dar din poziþii extreme se vor obþine douã sinusoide care sunt deplasate una de cealaltã cu o 149

jumãtate de perioadã, adicã sunt în opoziþie de fazã (fig. a). Acelaºi defazaj se obþine ºi dacã pendulele sunt pornite pe rând, întâi primul, ºi apoi al doilea, în momentul când celãlalt a ajuns în poziþia extremã.

a

b Fig.24. Oscilaþii în fazã ºi defazaj În figura a oscilaþiile sunt în opoziþie de fazã, iar în figura b sunt în fazã

Fenomenul rezonanþei apare când se aplicã unui sistem oscilant o forþã armonicã a cãrei frecvenþã coincide cu frecvenþa proprie a sistemului oscilant ºi se manifestã printr-o creºtere a amplitudinii oscilaþiilor sistemului. Dacã, de exemplu, la oscilaþiile libere ale unui pendul se imprimã ºocuri egale cu perioada oscilaþiilor proprii ale acestuia, atunci amplitudinea oscilaþiilor va creºte. Dacã aceste ºocuri nu sunt concordante cu miºcarea proprie a pendulului, amplitudinea acestuia va scãdea. De exemplu, dacã se trece pe o scândurã pusã la capete pe reazime (de exemplu, peste un râu), în cazul când paºii vor coincide cu perioada oscilaþiilor acesteia, amplitudinea va creºte mergând pânã la rupere. Tot pe fenomenul rezonanþei se bazeazã ºi vibrarea unei coarde de pian prin „simpatie” faþã de oscilaþiile unui sunet care are aceeaºi frecvenþã. Fenomenul rezonanþei are mare importanþã în construcþia instrumentelor muzicale (întãrirea sunetelor slabe). Corpurile care întãresc sunetele se numesc rezonatori. Fenomenul bãtãilor. Douã surse de sunet cu o diferenþã micã de frecvenþã între ele dau un sunet rezultant, care se aude când tare, când slab, la intervale regulate de timp. Intensitatea maximã ºi intensitatea minimã produc fiecare câte o bãtaie sau o oscilaþie a intensitãþii. Frecvenþa sunetului perceput va fi egalã cu diferenþa frecvenþelor celor douã sunete care se interfereazã. Fenomenul bãtãilor este uºor pus în evidenþã prin 150

ascultarea zgomotului produs de un avion cu mai multe motoare, care zboarã la mare înãlþime. Zgomotul este auzit o datã tare ºi apoi mai slab (la acesta participã ºi oscilaþiile atenþiei ºi percepþiei). În figura 25 se poate observa bãtaia produsã de douã sunete, unul cu o frecvenþã de 70 c/s, iar celãlalt cu frecvenþã de 60 c/s, cu alte cuvinte, cu o diferenþã de frecvenþã de 10 c/s. La fiecare 0,5 s, sunetul rezultant va fi când întãrit, când slãbit.

Fig. 25. Fenomenul bãtãilor oscilaþiilor acustice

f1 = 70 f2 = 60

Dacã notãm cu V frecvenþa bãtãilor, cu f1 frecvenþa primului sunet, cu f2 frecvenþa celui de-al doilea ºi cu t intervalul de timp constant în care se succed maximele ºi minimele, avem:

1 V = = f 1 – f 2 = 70 – 60 = 10 bbãtãi t În studiul recepþiei auditive prezintã importanþã ºi alte fenomene acustice ca: anularea reciprocã ºi mascarea sunetelor. 151

Douã sunete de aceeaºi intensitate care vin din direcþii opuse dau un efect nul, anihilându-se reciproc (anularea reciprocã). Sunetele care acþioneazã simultan, dar care sunt diferite ca intensitate ºi înãlþime dau fenomenul mascãrii (sunetele mai slabe sunt asimilate de cele puternice ºi în aceste condiþii îºi schimbã caracteristicile).

3. Conducerea oscilaþiilor acustice Oscilaþiile sonore sunt colectate de pavilion ºi conductul auditiv extern ºi transferate membranei timpanice. Anfractuozitãþile pavilionare au rolul de a reflecta vibraþiile sonore care vin din diferite direcþii în conductul auditiv extern. Aºadar, pavilionul are o mare valoare funcþionalã în recepþia undelor sonore (urechile mobile mari, în formã de trompetã, cum se gãsesc la unele animale, au acelaºi rol). Acuitatea auditivã scade dacã anfractuozitãþile pavilionului sunt umplute cu cearã. Energia sonorã ajunge la pavilion ca undã sfericã ºi la nivelul acestuia intrã în conduct ca undã planã. De asemenea, pavilionul are un rol important în localizarea spaþialã a sursei sonore. Energia vibratorie sonorã se propagã prin conductul auditiv extern sub formã de undã planã, pânã la nivelul membranei timpanice. Uºoara curburã, ca ºi micile depozite ceruminoase din conduct, se prespune cã ar avea rolul ca prin absorbþie, reflecþie ºi difracþie sã atenueze intensitatea în special a sunetelor foarte acute, protejând astfel membrana timpanului. Timpanul rãspunde la toate frecvenþele sonore, prin miºcãri de aducþie spre interior ºi abducþie spre exterior, cu rol în acomodarea auditivã a casei timpanice. Întrucât timpanul rãspunde la toate frecvenþele din registrul audibil, el nu se comportã ca un rezonator (nu are o frecvenþã naturalã de vibraþie ºi, deci, nu vibreazã selectiv pentru frecvenþe). Vibraþiile membranei timpanului sunt preluate de sistemul osicular din urechea mijlocie (ciocãnel, nicovalã ºi scãriþã) ºi transmise ferestrei ovale. Sistemul osicular este menþinut suspendat în camera timpanicã cu ajutorul unor ligamente. Ciocanul ºi nicovala sunt atât de strâns legate printr-un ligament, încât oscileazã împreunã. În ce priveºte modalitatea de transmisie a vibraþiilor de cãtre sistemul osicular din casa timpanicã, s-a presupus o transmisiune pe cale aerianã (Békésy) ºi una pe cale osicularã (Dahmann). Oscilaþiile sistemului osicular se transmit lichidului vestibular prin piciorul scãriþei, în fereastra ovalã. Orice vibraþie a scãriþei este preluatã de fereastra ovalã ºi produce o deplasare a endolimfei din canalul superior al melcului (scara vestibului). 152

Cum se ºtie, melcul este format dintr-un tub principal lung de aproximativ 35 mm, rãsucit în spiralã. În canalul principal se aflã încã trei canale separate prin niºte membrane. Canalul mijlociu (ductus cohlearis) conþine terminaþiile nervului auditiv (aproximativ 25.000 de fibre). În urma creºterii presiunii endolimfei din canalul superior al melcului, membrana bazilarã e trasã în jos ºi exercitã o presiune asupra endolimfei din canalul cohlear inferior (vibraþiile ferestrei ovale care se transmit lichidului din canalul cohlear inferior provoacã miºcarea membranei tectoriale). Vibraþiile membranei tectoriale fac ca ea sã atingã terminaþiile nervului auditiv. Locul unde se produce acest contact nu este întâmplãtor, ci are în vedere o anumitã frecvenþã. Localizarea frecvenþelor se face de-a lungul canalului cohlear (membranei bazilare), începând cu cele mai înalte ºi terminând cu cele mai joase (fig.26).

Fig. 26. Schema reprezentãrii frecvenþelor în membrana bazilarã

Reprezentarea frecvenþelor în membrana bazilarã aratã cã lângã fereastra ovalã se gãsesc frecvenþele de peste 16.000 Hz, iar la capãtul opus sub 60 Hz. Aparatul auditiv constituie un instrument de o sensibilitate excepþionalã. Deplasãrile membranei timpanice sunt de ordinul Angströmului. În ceea ce priveºte funcþia lui de transformator de presiune, se constatã cã organul auditiv realizeazã, cu ajutorul pavilionului ºi al urechii mijlocii, adaptãri perfecte între impedanþa acusticã a aerului (415 Ohmi acustici M.K.S.) ºi impedanþa lichidului sãrat (endolimfa care umple urechea internã, 1.600.000 Ohmi acustici M.K.S.). Rezultã un raport total de transformare extrem de ridicat. Putem conchide, aºadar, cã vibraþiile membranei bazilare sunt datorate compresiunii ºi decompresiunii succesive a lichidului endolimfei. Pânã aici am urmãrit mecanismul transmiterii energiei fizice din mediul extern ºi pânã la membrana bazilarã. De-a lungul tuturor canalelor de transmisie a energiei acustice (începând din mediul extern) – urechea externã, medie ºi lichidele labirintice – procesele ce au loc sunt de naturã 153

fizicã. Aceastã energie de naturã fizicã pune în vibraþie membrana bazilarã, care la rândul ei excitã celulele senzoriale ale organului lui Corti. De la acest nivel, energia fizicã nu se poate propaga mai departe sub aceastã formã ºi trebuie transformatã în energie nervoasã. Pentru explicarea modalitãþii de transformare a energiei fizice în energie nervoasã, la nivelul organului lui Corti, au fost propuse mai multe ipoteze (fizicã, chimicã, electrogeneza cohlearã etc.).

3.1. Teoria rezonanþei auzului

Cea mai veche teorie ºi în acelaºi timp cea care a primit cele mai multe confirmãri clinice ºi experimentale este teoria rezonanþei auzului, elaboratã de Helmholtz în 1863. Conform cu aceastã teorie, fibrele melcului intrã în vibraþie în mod selectiv faþã de anumite frecvenþe dupã principiul rezonanþei. Cu alte cuvinte, fiecare din fibrele membranei bazilare este acordat pentru recepþia unei anumite frecvenþe. Sunetele cu frecvenþe scãzute pun în miºcare fibrele mai lungi ale membranei bazilare, iar cele cu frecvenþe înalte fac sã vibreze coardele mai subþiri ºi mai scurte. Rezultatele diferitelor cercetãri, observaþii ºi experimente au conchis cã nu vibreazã o singurã coardã din membrana bazilarã, ci mai multe, dupã cum sunetul este mai slab sau mai puternic. Dispoziþia topograficã a corzilor cohleare aratã cã sunetele cu frecvenþe înalte pun în vibraþie fibrele de la baza melcului (lângã fereastra ovalã), iar frecvenþele joase fac sã vibreze fibrele de la vârful melcului (fig.26). Cum s-a arãtat, nu intrã în „rezonanþ㔠numai o fibrã, ci mai multe, dar concentrarea vibraþiilor se face totuºi pe una, ºi anume pe cea care corespunde frecvenþei sunetului stimulant. Teoria rezonanþei a lui Helmholtz a primit o confirmare experimentalã prin lucrãrile efectuate de L.A. Andreev în laboratoarele lui Pavlov. Andreev a elaborat reflexe condiþionate alimentare la sunete pure, începând cu frecvenþa de 50 Hz ºi pânã la limita superioarã a auzului. Dupã distrugerea fibrelor din regiunea dinspre baza melcului au dispãrut reflexele condiþionate elaborate la sunetele înalte, iar dupã distrugerea vârfului melcului au dispãrut reflexele condiþionate elaborate la sunetele joase. Teoria rezonanþei a primit ºi confirmãri clinice: la bolnavii care au suferit leziuni cohleare, s-a observat abolirea funcþiei recepþiei frecvenþelor înalte sau joase, în funcþie de localizarea procesului patologic. 154

Cercetãrile lui E.G. Wever ºi G.W. Bray (1930) par, de asemenea, sã confirme teoria rezonanþei. Cercetãtorii amintiþi au înregistrat, printr-un amplificator într-o cascã, salvele de impulsuri electrice din nervul auditiv al unei pisici, generate în melc ca efect al acþiunii frecvenþelor sunetelor. În casca respectivã au putut fi auzite cu claritate toate sunetele aplicate la intrare (la urechea animalului); chiar ºi cuvintele pronunþate au apãrut clar în casca telefonicã. Aceste observaþii au demonstrat cã impulsurile ce iau naºtere în melc reproduc cu fidelitate caracteristicile sonore care acþioneazã asupra urechii.

3.2. Conducerea osoasã ºi teoria lui Wever ºi Bray

Rãspunsul electric al cohleii apare ºi dupã distrugerea sistemului osicular din urechea medie, inclusiv a timpanului. În acest caz, sunetele sunt transmise prin conducþie osoasã. Békésy (1932) a comparat caracteristicile auzului prin transmisia aerianã a sunetelor cu cele ale auzului prin transmisie osoasã. În acest scop a aplicat, în diferite regiuni ale craniului, o tijã metalicã prin care se transmiteau vibraþii sonore de frecvenþe ºi amplitudini determinate. A constatat cã locul de pe craniu prin care se transmit vibraþiile are mare importanþã. Bosele osoase prezintã caracteristici deosebite de transmisie a sunetelor (în special, piciorul frunþii aproape de rãdãcina nasului). Întrucât o fibrã nervoasã nu poate sã transmitã mai mult de 1000 impulsuri pe secundã din cauza perioadei refractare, Wever ºi Bray au formulat o explicaþie pe care au denumit-o volley theory. Conform acesteia, fibrele nervoase ale nervului acustic ar avea o sensibilitate diferitã faþã de frecvenþele sonore; ele nu ar intra toate deodatã în acþiune, ci ar acþiona în salve succesive, rezultat al descãrcãrii succesive a fibrelor; adicã, la fiecare undã ar rãspunde un alt grup de fibre, generând impulsuri care se situeazã întotdeauna la aceeaºi fazã a miºcãrii vibratorii: unele tot la a doua undã, altele tot la a treia etc. Mecanismul de transmitere a intensitãþii sunetelor nu are pânã în prezent o explicaþie corespunzãtoare. În acest sens, au fost elaborate mai multe ipoteze, unele din ele susþinând cã numãrul de fibre ar fi responsabil de transmiterea unor intensitãþi mai mari sau mai mici. Din cele prezentate pânã aici, putem conchide cã melcul prin elementele sale nervoase se comportã ca un microfon, adicã un transformator de energie sonorã în energie electricã. Pentru producerea rãspunsului cohlear, trebuie sã se pãstreze integritatea morfofuncþionalã a membranei bazilare ºi a terminaþiilor nervului auditiv (distrugerea acestora anuleazã fenomenul Wever ºi Bray). 155

4. Metode de determinare a sensibilitãþii auditive 4.1. Acumetria fonicã ºi acumetria instrumentalã În funcþie de instrumentarul folosit pentru determinarea sensibilitãþii auditive, putem organiza tehnicile respective în douã scheme: a) Acumetria fonicã b) Acumetria instrumentalã a) Acumetria fonicã este reprezentatã de folosirea unor tehnici improvizate de mãsurare a sensibilitãþii auditive, în lipsa unui instrumentar adecvat. Procedeul cel mai uzitat în acest sens este examenul cu vocea ºoptitã: subiectul este plasat la o distanþã oarecare faþã de experimentator – distanþã mãsuratã în metri ºi centimetri înscriºi cu creta pe podeaua încãperii. Examinatorul pronunþã cu voce ºoptitã o serie de consoane, vocale, silabe sau cuvinte, iar subiectul are sarcina de a le reproduce cu voce tare. Pentru a evita labiolectura, este bine ca subiectul sã þinã ochii închiºi. În cazul când subiectul nu aude ce a pronunþat experimentatorul, i se cere sã se apropie cu o oarecare distanþã pe linia mãsuratã ºi i se pronunþã din nou cuvintele. Se procedeazã similar pânã se stabileºte distanþa la care subiectul aude cuvintele ce se pronunþã cu voce ºoptitã. O servitute importantã a acestui procedeu: experimentatorul nu poate doza intensitatea pronunþiilor, ceea ce face ca procedeul sã fie extrem de relativ. b) Acumetria instrumentalã. Examinarea cu mijloace improvizate: 1. Examenul cu ceasornicul (cronometrul) Condiþiile de examinare sunt similare ca la examenul cu voce ºoptitã (distanþa mãsuratã pe podeaua încãperii, subiectul va þine ochii închiºi). Experimentatorul are în mânã un ceasornic de buzunar (sau un cronometru) cu care se apropie de subiect pe linia marcatã, acesta urmând sã ridice mâna în clipa când aude tic-tacul. Distanþa maximã de percepþie este stabilitã prin douã determinãri: una prin apropiere de subiect ºi alta prin depãrtare de acesta (în acest caz, subiectul indicã momentul când înceteazã de a mai auzi bãtãile ceasornicului). 2. Pot fi lovite douã monede (sau beþiºoare) în spatele subiectului, spre urechea stângã sau dreaptã, de la distanþe variabile, încercându-se astfel sensibilitatea fiecãrei urechi. Examinarea cu ceasornicul sau lovirea unor obiecte sunt tehnici improvizate care permit o evaluare aproximativã ºi grosolanã a sensibilitãþii auditive. 156

4.2. Examenul cu dispozitive speciale

În tehnicile mai vechi, înainte de apariþia aparaturii electronice, s-au folosit aparate mai simple, cele mai cunoscute fiind urmãtoarele: Acumetrele sau acuziesteziometrele Cel mai vechi – acuziesteziometrul cu jet de aer – era folosit la testarea posibilitãþilor subiectului de a percepe zgomotul produs de un jet de aer sub presiune, care pãtrunde în ureche. (În acest scop, casca ce se punea la urechea subiectului se continua cu un tub de cauciuc prin care era condus aerul). Acuziesteziometrul cu jet de aer (intensitatea suflului era controlatã) este astãzi scos din uz. Un instrument, de asemenea, din preistoria audiometriei, este acumetrul Zoth-Zimmermann (fig.27). Construcþia este foarte simplã:

Fig. 27. Acumetrul Zoth- Zimmermann

Un electromagnet suspendat pe un cadru marcat în centimetri prinde o bilã metalicã, cãreia – la întreruperea pilei A – îi dã drumul pe nicovala N. Bila metalicã este recuperatã în cuva C, care este cãptuºitã cu catifea spre a evita un zgomot suplimentar la recuperare. Cãzând pe nicovalã, bila metalicã va produce un zgomot de izbire, mai mare sau mai mic, dupã cum electromagnetul se aflã mai sus sau mai jos pe pârghia P (în funcþie de înãlþimea de la care cade bila metalicã, zgomotul va fi mai puternic sau mai slab). Pragul senzorial auditiv, în acest caz, se indicã în funcþie de distanþa de la care cade bila metalicã ºi de distanþa la care se aflã subiectul faþã de aparat. 157

4.3. Audiometria

Înainte de apariþia audiometrelor moderne s-au folosit altele, mai simple, bazate pe zgomotul produs în cascã de frecvenþa curentului de la reþeaua publicã (50 Hz). Aºadar, frecvenþa era fixã. Intensitatea era datã de manevrarea unui potenþiometru special. Audiometrul dispunea de douã cãºti, câte una pentru fiecare ureche. În þarã la noi, Institutul de Psihologie al Universitãþii din Cluj a construit un astfel de audiometru (tip ªtefãnescu-Goangã). Astãzi, aceste aparate au fost înlocuite, în cercetãrile de fineþe, prin audiometrele cu schemã electronicã. Audiometrul electronic este echipat cu un generator de tonuri pure, reglabile în frecvenþã (Hz) ºi în intensitate (dB). Prin mecanisme speciale se asigurã producerea de tonuri continui ºi intermitente. Gama frecvenþelor nu cuprinde, de regulã, întreg registrul audibil (20-20.000 Hz), ci, în funcþie de scopul construcþiei (clinicã), numai de la 200 Hz la 10.000 Hz. Tonurile modulate în frecvenþã ºi tãrie sunt conduse prin douã cãºti la urechile subiectului. (Se poate studia sensibilitatea monoauralã cu o singurã cascã sau binauralã, cu amândouã cãºtile). Subiectul dispune de un contact special cu ajutorul cãruia aprinde un bec, la auzirea sunetului dat (sau executã altã sarcinã în funcþie de instrucþia primitã). Cu ajutorul audiometrului poate fi stabilitã sensibilitatea absolutã pentru fiecare ureche în parte – aºa-numita audiogram㠖, asupra cãreia vom reveni. De asemenea, pot fi determinate ºi pragurile diferenþiale. Întrucât audiometrul serveºte îndeosebi scopuri clinice („cãderea” auzului pentru anumite frecvenþe ºi are un registru limitat de frecvenþe), în scopuri de cercetare, se pot folosi generatoare speciale. Generatoarele de ton au o gamã mai întinsã de frecvenþe (20-20.000 Hz) ºi un registru de intensitãþi mai mare (0-150 dB). Determinarea pragurilor pentru înãlþime se face ºi aici, fie separat pentru fiecare ureche în parte (pragul monoaural), fie pentru amândouã (pragul binaural). În genere, se constatã cã pragul binaural este mai mic decât pragul monoaural ºi chiar decât media pragurilor monoaurale. Rezultã, deci, cã sensibilitatea binauralã este mai mare decât cea monoauralã ºi decât suma aritmeticã a sensibilitãþilor monoaurale, ceea ce pledeazã pentru integrarea centralã a funcþiei auditive. În fapt, integrarea impulsurilor acustice ale ambelor urechi începe deja în sistemele subcorticale, dar se definitiveazã în zonele centrale prin intermediul fibrelor corticale. 158

În urma integrãrii corticale a ambelor proiecþii auditive din zonele aferente, creºte sensibilitatea acusticã. Existã o asimetrie funcþionalã a celor douã urechi, în sensul cã una din ele are o sensibilitate mai mare, în sistemul sensibilitãþii binaurale. În sensibilitatea monoauralã aceasta nu se evidenþiazã. Mãsurãtorile asupra pragurilor sensibilitãþii auditive, în ce priveºte intensitatea sonorã funcþie de frecvenþã, se obiectiveazã în ceea ce obiºnuit se numeºte audiogramã (curba audibilitãþii) (fig.28):

Fig. 28. Audiogramã normalã 1) curba pragurilor auzului; 2) curba pragurilor senzaþiilor de durere

Audiograma este o curbã continuã cu vârful în regiunea frecvenþelor medii (1.000-4.000 Hz), adicã în regiunea maximei sensibilitãþii. Uneori, la unii oameni, pe audiogramã se constatã niºte cãderi de sensibilitate, fie la o ureche, fie la amândouã în zona unor frecvenþe. Aceste cãderi de sensibilitate pot interesa un registru mai întins sau mai restrâns ºi sunt datorate unor dereglãri funcþionale sau organice ale analizatorului auditiv. De obicei, aceste scãderi de sensibilitate afecteazã capetele extreme ale registrului frecvenþelor (cele joase ºi cele înalte), dar aceasta nu este nicidecum o regulã. 159

Pragul absolut al sensibilitãþii auditive este dat de forþa minimã a oscilaþiilor acustice, la diferite frecvenþe. Pe mãsurã ce creºtem intensitatea sunetului, subiectul începe sã sesizeze în ureche o senzaþie de presiune specialã, care, în cazul creºterii nivelului de intensitate în continuare, duce la apariþia senzaþiei de durere. Momentul apariþiei senzaþiei de presiune determinã apariþia pragului intensitãþii maxime a sunetului (pragul superior absolut al sensibilitãþii acustice), care se mai numeºte ºi pragul senzaþiei de presiune. Senzaþiile rezultate în cazul atingerii pragului senzaþiei de presiune depind de frecvenþa sunetului ºi de particularitãþile individuale ale subiectului. În cazul frecvenþelor joase, se sesizeazã în mod clar vibraþii care se suprapun sunetelor ºi uneori chiar ameþeli. În cazul frecvenþelor înalte, se percepe o durere ascuþitã în urechi (un fluierat dureros). Pragul senzaþiei de presiune are un nivel de intensitate de aproximativ 120 dB, ceea ce corespunde unei presiuni sonore de 100 de bari (1 g/cm2), foarte apropiat de pragul senzaþiei cutanate de presiune. Cum se ºtie, pe mãsura înaintãrii în vârstã, omul pierde din sensibilitatea auditivã, în special pentru sunetele mai înalte (sensibilitatea pentru sunetele joase se modificã extrem de puþin).

4.4. Diferenþierea sunetelor în raport cu înãlþimea

Aceastã diferenþiere se poate examina prin douã metode de comparaþie: a) Comparaþia succesivã. Se dau subiectului spre comparare douã sunete de înãlþimi din ce în ce mai apropiate, cu aceeaºi intensitate ºi la aceleaºi intervale de timp. Subiectul trebuie sã indice care din cele douã sunete este mai înalt (sau sunt egale). Procedeul a fost folosit pentru prima datã de C.E. Seashore (1910), care dãdea spre comparare o serie de 10 frecvenþe. Subiecþii trebuiau sã noteze pe o hârtie în careuri dacã frecvenþele erau identice, mai grave sau mai înalte. b) Comparaþia simultanã. Ca ºi în cazul de mai sus, se dau douã sunete de frecvenþe diferite, însã simultan ºi nu succesiv. Sarcina subiectului în acest caz este mult uºuratã, întrucât termenii de comparaþie sunt prezentaþi împreunã. Printre cercetãtorii care au practicat aceste procedee experimentale pentru studierea sensibilitãþii auditive se numãrã ºi Hans Rupp, Johan von Kries etc. Hans Rupp a imaginat mãsurarea în mod simultan sau succesiv a intervalelor. Sub 500 Hz ºi peste 4000 Hz, sensibilitatea auditivã este mai micã decât registrul 500-4000 c/s. De exemplu, o ureche finã poate distinge intervalul 2000-2006 c/s sau 500-501 c/s ºi cu totul excepþional 1000-1001 c/s. 160

Peste 10.000 c/s, pragul diferenþial pentru frecvenþe este foarte ridicat: o melodie cântatã în acest registru nu poate fi recunoscutã. (Pentru a înþelege raportul dintre pragul de audibilitate ºi pragul de durere, în funcþie de frecvenþã ºi tãrie, vezi fig.29)

Fig. 29. Audiogramã Wegel. Caracteristicile sensibilitãþii auditive pentru unele sunete, funcþie de frecvenþã ºi tãrie

4.5. Diferenþierea sunetelor în raport cu timbrul Cum s-a arãtat, timbrul este dat de numãrul armonicelor ce însoþesc fundamentala. Timbrul diverselor surse sonore (voce omeneascã, instrumente muzicale) este cu atât mai bogat, cu cât numãrul de armonice este mai mare. Timbrul unui sunet variazã dupã tãria ºi frecvenþa fundamentalei, iar calitatea sa variazã dupã armonica întãritã. De exemplu, armonica a doua întãritã va da sunetului claritate, strãlucire; a patra va da un sunet pãtrunzãtor. Timbrul are o importanþã deosebitã în muzicã, fiind atributul ei esenþial. El se distinge prin douã caracteristici: calitatea timbralã ºi tonul afectiv. Calitatea timbralã sau culoarea tonalã, întocmai ca diversitatea cromaticã a obiectelor din naturã, se caracterizeazã printr-o serie de nuanþe care fac ca un sunet sã fie mângâietor, alunecãtor, alb, sumbru, pãtrunzãtor, clar, cald, rotund, metalic, strident etc. 161

În ce priveºte tonul afectiv, este cunoscut faptul cã sunetele pot provoca diverse stãri emoþionale. Se spune cã timbrul în muzicã are aceeaºi valoare ca tonurile de culoare în picturã. Pentru sesizarea timbrului unui sunet, se prezintã subiectului tonuri emise de diferite instrumente muzicale, urmând ca acesta sã le recunoascã. Diferenþierea timbrului sunetelor este o operaþie educabilã. Amatorii de concerte simfonice sau în genere de muzicã îºi pot exersa la maximum posibilitatea de a distinge timbrul ºi dupã acesta îºi dau seama care instrument a produs sunetul.

4.6. Diferenþierea sunetelor în raport cu durata

Aceasta este, de asemenea, o particularitate individualã care þine de sensibilitatea urechii ºi de gradul de exerciþiu. Existã oameni care au o sensibilitate foarte mare pentru aprecierea duratei de acþiune a unui sunet în raport cu altul. Pentru testarea acestui „simþ cronometric acustic” se dau douã sunete asemãnãtoare ca frecvenþã, dar diferite ca duratã de acþiune. Se stabileºte timpul minim de acþiune la care subiectul sesizeazã încã douã durate. În fapt, pentru determinarea duratelor se pot lua ca indicatori ºi pauzele dintre douã sunete asemãnãtoare sau diferite, unde, de asemenea, se mãsoarã timpul minim la care subiectul recunoaºte ritmul de apariþie a sunetului. Discernerea acestor durate dintre sunete sau de acþiune a lor determinã ceea ce se numeºte ritmul muzical. Sunt persoane care au acest ritm al sunetelor foarte dezvoltat. În genere, cei care profeseazã muzica trebuie sã posede – pe lângã alte calitãþi – ºi acest ritm muzical. Funcþia auditivã muzicalã este cu atât mai bunã, cu cât persoana supusã examinãrii are pragurile diferenþiale pentru frecvenþe ºi tãrii, precum ºi pentru timbru ºi durate mai mici. Când aceste praguri au valorile cele mai mici, atunci se poate afirma cã subiectul în cauzã are sensibilitatea muzicalã maxim㠖 sau cum se mai spune – „o funcþiune muzicalã absolutã”.

5. Tipuri de surditate La polul opus al sensibilitãþii auditive maxime se aflã diferitele grade de surditate. Excluzând surditatea totalã (congenitalã ºi dobânditã), se admit în genere trei tipuri de surditate parþialã. 1. Surditatea de conducere afecteazã traseul de pãtrundere a oscilaþiilor sonore în urechea internã (colecþii purulente, cerumen pe conduct, îngroºarea timpanului sau scleroza sistemului osicular din 162

urechea medie). Surditatea de conducere nu este niciodatã totalã, întrucât se pãstreazã conducerea sunetelor prin oasele craniului. La bolnavii cu surditate de conducere, audiogramele se prezintã cu o aplatizare a curbei, ceea ce reflectã o cãdere a auzului egalã pentru toate frecvenþele. 2. Surditatea nervoasã (de percepþie, cum i se spunea mai de mult). Acest tip de surditate nu afecteazã procesele corticale de percepþie sonorã, ci este datorat unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internã, tumori ale nervului auditiv etc. La surditatea nervoasã cea mai atinsã este perceperea frecvenþelor înalte. Persoanele atinse de aceastã surditate nu suportã sunetele tari. Acest tip de surditate poate fi datorat bãtrâneþii sau unor cauze diverse (traume, obosealã, expunere la sunete intense, agenþi toxici etc.) 3. Surditatea centralã este datoratã dereglãrilor de pe cãile supraotice ºi, în mod special, afecþiunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv (în mod frecvent este o manifestare a afaziei).

6. Determinarea localizãrii spaþiale a sunetelor Cum s-a arãtat, urechea este un receptor de distanþã (telereceptor) întrucât stimulii care acþioneazã asupra sa (oscilaþiile sonore) vin de la o oarecare distanþã. În plan comportamental, auzul este un simþ de distanþã, deoarece datele furnizate de acesta permit sistemului nervos central sã ordone un rãspuns specific faþã de obiectele depãrtate. Psihofiziologic, stabilirea direcþiei spaþiale a sursei sonore este rezultatul interacþiunii funcþionale corticale a celor douã sisteme auditive.

6.1. Localizarea auditivã

Apare ca un efect al recepþiei binaurale. Pentru aceasta pledeazã cazurile de disociere funcþionalã a celor douã sisteme auditive prin lezãri ale corpului calos sau prin afectarea unuia din ele. În astfel de cazuri, bolnavii respectivi, pentru a se orienta auditiv în spaþiu, sunt nevoiþi sã efectueze rotiri ale capului în vederea gãsirii unor repere suplimentare pentru detectarea direcþiei spaþiale a sursei sonore. Cercetãtori mai vechi (Kries, Bloch etc.) considerau cã localizarea sono-spaþialã s-ar datora unui soi de judecatã asupra diferenþei de intensitate produse de sunet asupra celor douã urechi. Alþii (Preyer etc.) credeau cã senzaþiile tactile (intensitatea lor) provocate de vibraþiile asupra pavilionului, conductului ºi membranei timpanice ar da localizarea. Münsterberg, printre cei dintâi care au abordat experimental problema localizãrii sono-spaþiale, dãdea o explicaþie cu totul nedefinitã 163

acestui proces. El socotea cã miºcãrile capului sau tendinþa de a îndrepta capul spre sursã ar da localizarea. O serie de cercetãri ulterioare (Pearce, Békésy, Hirsch, Hornbostel, Rayleigh, Stevens etc.) au stabilit cã localizarea auditivã se realizeazã dupã câþiva parametri fizici ai oscilaþiilor acustice ca: faza, amplitudinea ºi frecvenþa. Cel mai important parametru care asigurã localizarea auditivã îl constituie faza de excitaþie ºi diferenþa distanþei binaurale (binaural distance difference). Aceastã distanþã binauralã este datã de poziþia ºi distanþa urechii faþã de sursa sonorã. Diferenþa de fazã poate fi pusã în evidenþã prin aºezarea unei perechi de cãºti la urechile subiectului. Sunetul este condus la cãºti prin douã tuburi, care pot fi egale ca lungime sau inegale. În cazul când cele douã tuburi sunt egale, nu existã nicio diferenþã de fazã ºi subiectul localizeazã sursa în planul median. Dacã însã cele douã tuburi sunt inegale ca lungime, atunci subiectul va localiza sursa în direcþia urechii la care merge tubul mai scurt, întrucât în aceastã situaþie fazele undei sonore nu ajung în acelaºi timp la ambele urechi. La urechea spre care conduce tubul mai scurt, unda sonorã va ajunge mai repede (în acest experiment este necesar ca subiectul sã fie legat la ochi). Aºadar, distanþa mai mare sau mai micã pe care unda sonorã o are de strãbãtut pentru a ajunge la o ureche sau alta prezintã importanþã mare în procesul localizãrii. De exemplu, dacã sursa sonorã este foarte apropiatã de una din urechi, ea trebuie sã traverseze aproximativ 27,5 cm în jurul capului, pentru a excita ºi cealaltã ureche (socotind capul în mod virtual cã ar fi perfect sferic). La aceastã traversare, unda sonorã consumã timp ºi duce la diferenþa de fazã în ce priveºte excitarea celor doi receptori auditivi (binaural time difference = diferenþã binauralã de timp). Dar, alãturi de diferenþa de fazã, la localizarea sonospaþialã participã ºi intensitatea sunetelor date de amplitudinea oscilaþiilor. În fapt, în realizarea procesului localizãrii existã o acþiune corelatã a diferenþei de fazã ºi amplitudinii (Harley). Este de la sine înþeles cã unda sonorã care e nevoitã sã parcurgã o distanþã mai mare spre a ajunge la celãlalt receptor, pierde din energie, astfel încât se poate vorbi de o diferenþã de intensitate atunci când existã ºi diferenþã de fazã. La frecvenþele joase, diferenþa de fazã este datã de întârzierea cu care unda sonorã ajunge de la o ureche la cealaltã. La frecvenþele înalte, a cãror lungime de undã este mai mare decât distanþa dintre cele douã urechi, diferenþa de fazã provine din deosebirea de intensitate aplicatã fiecãrei urechi. Urechea cea mai apropiatã de sursã primeºte o intensitate mai mare decât cealaltã, întrucât atenuarea pe traseul de propagare ºi ecranarea produsã de cutia cranianã fac ca la urechea mai depãrtatã de sursã sã ajungã mai puþinã energie sonorã. 164

Deosebirea de intensitate, variabilã cu frecvenþa datoritã atenuãrii ºi difracþiei, determinã ºi o diferenþã de timbru între cele douã urechi. Pentru reliefarea corelaþiei dintre faza ºi intensitatea sunetului ca determinanþi ai localizãrii auditive, se poate monta urmãtorul model experimental: Douã difuzoare sinfazice ºi de intensitate egalã sunt aºezate în faþa subiectului, cu o distanþã între ele egalã cu distanþa de la fiecare difuzor pânã la subiect. Dacã în aceastã situaþie, prin cele douã difuzoare se emite un sunet (sinfazic ºi egal ca intensitate!), subiectul nu va percepe douã sunete, ci numai unul sumat ºi va indica drept sursã sonorã o poziþie virtualã situatã la mijlocul distanþei dintre sursele reale (cele douã difuzoare). Aceastã localizare auditivã se va deplasa în favoarea unuia sau altuia din cele douã difuzoare, dacã se modificã faza ºi intensitatea emisiei sonore. Difuzorul care va primi un avans de timp în raport cu celãlalt sau va emite un sunet de o intensitate mai mare va fi favorizat în ce priveºte localizarea. Subiectul va indica drept sursã sonorã unicã tocmai acest difuzor. Un avans de 3 ms sau o creºtere de intensitate cu 15 dB fac ca sursa sonorã virtualã sã se confunde cu sursa realã favorizatã. Rezultã, deci, cã localizarea sunetelor cu frecvenþe joase se face prin diferenþa de fazã, iar a sunetelor cu frecvenþe înalte prin diferenþa de intensitate. Dacã sunetele celor douã difuzoare se succed într-un interval de timp cuprins între 3 ºi 50 ms, difuzorul favorizat va fi indicat de cãtre subiect ca sediu al sursei sonore. Cu toate acestea, difuzorul rãmas în urmã contribuie la proiectarea sunetului în spaþiu ºi la formarea a ceea ce se numeºte percepþie auditivã spaþialã (stereofonie). Dacã sunetele emise de cele douã difuzoare se succed la un interval de timp mai mare decât 50 ms, apare ecoul. Ecoul nu poate fi anulat decât în cazul în care difuzoarele au o diferenþã de intensitate în defavoarea celui întârziat de cel puþin 10 dB.

6.2. Modele experimentale pentru localizarea sonospaþialã

Pentru determinarea capacitãþii de localizare optimalã a sunetelor s-au folosit modele experimentale variate (difuzoare plasate sub diferite unghiuri, perimetre acustice etc.). Iniþial, trebuie, în orice caz, luate toate mãsurile pentru a evita apariþia oricãror fenomene reverberative (în cazul când experimentul se desfãºoarã în încãperi închise). Ca dispozitive experimentale au fost construite diferite aparate marcate în grade, dintre care un interes încã actual îl constituie colivia acusticã (the sound cage) sau perimetrul acustic al lui Münsterberg ºi Pierce (1901). 165

Subiectul era plasat la centrul unui cerc orizontal cu diametrul de 1 m. Centrul cercului trebuie sã coincidã cu centrul liniei care uneºte cele douã urechi ale subiectului. Douã jumãtãþi de cerc de aceeaºi mãrime sunt plasate vertical, formând între ele un unghi drept; unul trece transversal peste cele douã urechi, iar celãlalt în plan anterior-posterior. Pe circumferinþa acestor cercuri se plimbã o sursã sonorã (o sonerie), subiectul cu ochii închiºi având sarcina de a indica poziþia acesteia (direcþia). Cercurile sunt marcate în grade: 0o grade în faþa subiectului, 180o în spate ºi respectiv 90o în dreptul fiecãrei urechi. Cercetãtori mai vechi gãseau diferenþe individuale mari în ce priveºte precizia localizãrii auditive, pe care le puneau pe seama unor particularitãþi ale auzului subiecþilor, precum ºi pe seama formei capului, urechilor, cantitãþii de pãr de pe cap ºi din barbã (Münsterberg ºi Pierce, La localization du son, recenzia lui Binet din „L’année psychologique”, an I, 1894, p. 334). Determinãrile de perimetrie acusticã sunt suficient de clare pentru a putea trage unele concluzii valabile. Astfel, se poate demonstra cu uºurinþã cã poziþiile de stânga ºi dreapta ale sursei sonore nu pot fi confundate una cu alta sau cu sursele plasate în planul median. Dacã admitem o derivã de 2-3o pentru fiecare parte a planului median, subiectul va avea o precizie de localizare suficient de mare pentru sunetele venind din aceste planuri. Subiectul poate indica destul de precis cât de departe ºi în ce unghi se abate sursa sonorã de la planul median, deºi precizia sa descreºte pe mãsurã ce sursa se miºcã din planul median spre poziþia fiecãrei urechi. Se poate observa, de asemenea, cã în vreme ce localizarea dreapta-stânga este destul de bunã, localizarea sus-jos ºi faþã-spate este mult mai slabã. De exemplu, sunetele venind de deasupra capului sunt adesea auzite ca ºi cum ar veni de jos ºi viceversa. Marea precizie a localizãrii sonospaþiale pentru dreapta-stânga pledeazã pentru importanþa auzului binaural. Dacã se acoperã una din urechi, precizia localizãrii scade considerabil. Indivizii care nu aud decât cu o singurã ureche au dificultãþi mari de localizare îndatã dupã surzire, cu o oarecare ameliorare ulterioarã ca efect al compensaþiei. În orice caz, astfel de bolnavi fac adeseori confuzia stângadreapta, lucru ce nu se întâmplã la cei cu auz binaural. Experienþe asemãnãtoare pe animale au dat rezultate similare (Engelman, 1928). Incriminarea efectului binaural în localizarea sonospaþialã este de netãdãguit; faptul a fost demonstrat de diverºi autori, precum ºi de experimentul pe care îl face natura însãºi prin lezarea unuia din receptorii auditivi. Pentru demonstrarea efectului binaural, Young s-a folosit de pseudofonul care-i poartã numele (Young, 1928, Willey, Inglis ºi Pearce, 166

1937). Prin niºte tuburi, fiecare ureche primeºte sunetul care, normal, merge cãtre cealaltã ºi, în consecinþã, sunetul este localizat la dreapta, când în fapt sursa se aflã la stânga (sau viceversa). În condiþiile obiºnuite de viaþã, localizarea sunetelor se face ºi dupã alte repere. Aºa de pildã, un rol foarte important îl joacã interacþiunea pe bazã reflex-condiþionatã dintre vãz ºi auz. Obiºnuit, oamenii vãd sursa sonorã ºi în consecinþã între cei doi analizatori (vizual ºi auditiv) se elaboreazã în ontongenezã o serie de legãturi reflex-condiþionate. Apariþia în câmpul vizual a unui obiect capabil de a produce oscilaþii sonore, concomitent cu acþiunea unui sunet asupra receptorului auditiv, face ca localizarea sonorã sã se facã în favoarea obiectului respectiv. De aceastã problemã s-a ocupat cercetãtorul rus I.A. Kulaghin (1956). Kulaghin a reuºit sã dea o explicaþie valabilã acestui proces de deplasare a localizãrii sonore în direcþia unei surse probabile, dar staþionare în acel moment, fenomen semnalat de germanul O. Klemm încã din 1910. Klemm nu reuºise însã sã dea o explicaþie satisfãcãtoare. Kulaghin s-a folosit de un perimetru acustic în formã de semicerc, marcat în grade cu 0o la mijloc ºi câte 90o în ambele pãrþi. Experimentul a fost realizat în mai multe variante. În variantele experimentale mai interesante ºi originale s-a urmãrit precizia localizãrii în cazul prezentãrii, concomitent cu sunetul, a unor stimulenþi neutrali (adicã a unor stimuli care obiºnuit nu sunt legaþi de sunet). Stimulii neutrali utilizaþi au fost o luminã albã ºi o suprafaþã albã cu un punct negru. Kulaghin a notat o uºoarã tendinþã de localizare a sunetului spre stimulentul neutral (mai mare la întuneric din cauza contrastului). Aceasta se explicã prin mecanismul unei largi generalizãri a legãturii temporare dintre poziþia spaþialã a sursei sonore ºi vederea ei. În altã variantã, Kulaghin a studiat influenþa asupra preciziei localizãrii auditive a unor stimulenþi vizuali asociaþi de sunet prin legãturi temporare naturale (receptor telefonic). În acest caz, localizarea auditivã s-a fãcut în favoarea poziþiei ocupate de stimulentul vizual. Tendinþa mai mare de a localiza sunetul în direcþia stimulentului vizual – receptorul telefonic – se explicã prin aceea cã, în experienþa personalã a subiectului, între sunet ºi receptorul telefonic s-a elaborat o legãturã condiþionatã puternicã. Din datele obþinute de Kulaghin rezultã cã procesul localizãrii auditive este determinat nu numai de diferenþa binauralã de fazã ºi intensitate (efect periferic), ci ºi de activitatea analitico-sinteticã a scoarþei cerebrale, de calitatea acesteia de a elabora legãturi reflex condiþionate. Distanþa unei surse sonore este apreciatã dupã perceperea tãriei sunetului; dacã sunetul creºte sau descreºte în tãrie, sursa este auzitã ca apropiindu-se sau depãrtându-se, deºi aceastã judecatã poate fi înºelãtoare. 167

În ce priveºte localizarea sunetelor în deplasare, intrã în joc o serie de repere suplimentare, cum ar fi cele vizuale, vestibulare, chinestezice, pe lângã cele auditive. H.E.P. James ºi Marion E. Massey au constatat cã sunetele intermitente sunt localizate ceva mai precis decât cele continui – pentru frecvenþele joase. Deºi unele cercetãri de electrofiziologie par sã dovedeascã cã cortexul unui singur emisfer este suficient pentru a permite localizarea auditivã, participarea activitãþii conjugate a celor douã emisfere nu trebuie exclusã. La toate câte s-au arãtat pânã aici trebuie adãugat ºi un mecanism de inducþie între asimetria funcþionalã a celor douã urechi, care probabil favorizeazã apariþia diferenþelor de fazã ºi intensitate a impulsurilor nervoase generate de receptorii auditivi. Dacã mecanismele periferice care condiþioneazã localizarea sonospaþialã sunt mai bine lãmurite, cele corticale necesitã încã date experimentale care sã ofere o explicaþie definitivã.

7. Adaptarea auditivã ºi aplicaþii practice 7.1. Dinamica sensibilitãþii auditive ca efect al adaptãrii

Ca efect al acþiunii sunetului se modificã sensibilitatea auditivã, astfel: a) în cazul când sunetul are o intensitate mare ºi acþioneazã un timp mai îndelungat, sensibilitatea auditivã scade; b) în condiþii de liniºte sau pe un fond sonor foarte scãzut în intensitate, sensibilitatea auditivã creºte. Scãderea ºi creºterea sensibilitãþii auditive, ca efect al acþiunii sunetelor, se numeºte adaptare. Adaptarea auditivã are o dinamicã foarte mobilã. Restabilirea pragurilor auditive iniþiale se face destul de repede. Astfel, dupã scãderea sensibilitãþii, ca efect al acþiunii unui sunet intens, urmeazã o restabilire a pragului senzorial iniþial, ce survine în 10-15 secunde de la încetarea sunetului. Procesul adaptãrii auditive este datorat modificãrilor funcþionale ce au loc atât în receptor, cât ºi în aria auditivã din cortex. Ca o dovadã a participãrii mecanismelor centrale în procesul de adaptare auditivã, se aduce faptul cã sensibilitatea se modificã la ambele urechi, chiar dacã sunetul a acþionat numai de partea uneia. Dacã durata de acþiune a excitantului sonor este mai mare (câteva ore), survine scãderea sensibilitãþii cu un efect mai prelungit decât în cazul acþiunii unui sunet mai scurt. Aceastã scãdere de sensibilitate, cu o duratã mai mare, este datoratã apariþiei oboselii auditive, ce survine ori de câte ori analizatorul acustic este supus unor solicitãri neobiºnuite. Dacã acþiunea excitantului sonor fatigant este de duratã foarte mare (ani de zile), se produce o scãdere a sensibilitãþii cu caracter ireversibil. În acest caz au 168

apãrut modificãri degenerative în receptor (organul lui Corti) sau în celulele nervoase din urechea internã, care pot merge pânã la surditate (de exemplu, surditatea profesionalã a cazangiilor, nituitorilor etc.).

7.2. Efectele zgomotului asupra sensibilitãþii auditive

Zgomotele civilizaþiei tehnice constituie pentru omul contemporan veritabile lovituri de bumerang care ridicã mult nivelul de disconfort neuropsihic ºi somatic. Se vorbeºte despre poluarea fonicã, rezultat al activitãþilor industriale, ºi despre consecinþele acesteia în plan individual, social ºi economic. Zgomotele industriale pot avea douã tipuri de efecte: 1) imediate, cum ar fi poluarea locului de muncã cu disfuncþionalitãþi la nivelul comunicãrii ºi 2) efecte la distanþã cu scãderea capacitãþii de muncã datoritã oboselii sau instalarea surditãþii profesionale (la cazangii). Consecinþele ce apar ca urmare a acþiunii îndelungate a zgomotelor se diferenþiazã, ca grad de severitate, astfel: zgomotele cu un nivel de tãrie de 30-60 dB ºi cu frecvenþe înalte produc disconfort psihic; între 60-90 dB pot sã aparã miºcãri peristaltice supãrãtoare ale stomacului, ca ºi miºcãri necontrolate ale corpului; între 90-120 dB pot surveni leziuni ale organelor interne (chiar fracturi ale acestora, mai ales dacã zgomotele sunt intermitente) ºi nervozitate crescutã. În general, zgomotele cu niveluri mari de tãrie ºi intermitente sunt mai vãtãmãtoare decât acþiunea continuã a lor. Deteriorarea auzului se face în funcþie de durata de acþiune ºi nivelul de tãrie a zgomotului. Expunerea la zgomote de 90-100 dB timp de 4 ore scade sensibilitatea auzului pentru sunetele de peste 1.000 Hz, cu nivel de tãrie de 15 dB. În consecinþã, cu cât nivelul de tãrie a zgomotului este mai mare, cu atât durata lui de expunere trebuie sã fie mai scurtã. Ca sã nu fie vãtãmãtor pentru sensibilitatea auditivã, un zgomot de 130 dB nu trebuie sã acþioneze mai mult de 10 secunde. Pentru aceeaºi condiþie a nedeteriorãrii, un zgomot cu 120 dB poate acþiona câteva minute fãrã efecte notabile. La mecanicii de turboreactoare s-au gãsit pierderi de sensibilitate auditivã de 10% dupã 2 ani de activitate ºi de 39% dupã 9 ani de activitate. Diferenþa dintre cele douã valori (10 ºi 39%) este semnificativã pentru a releva efectul duratei zgomotului asupra sensibilitãþii. Reamintim cã nivelul de zgomot al unui turboreactor în momentul pornirii lui, ascultat de la o distanþã de 5 m, se situeazã la aproximativ 120 dB. Diferite autovehicule, responsabile în cea mai mare mãsurã de poluarea sonicã a oraºelor, produc zgomote cu niveluri de tãrie dupã cum se vede din tabelul 8. Experimental s-a dovedit cã durata de acþiune care are efect deteriorant este o variabilã puternic marcatã de toleranþa psihoindividualã. Aceasta este dependentã, la rândul ei, de nivelul de tãrie ºi de frecvenþa 169

zgomotului. Pierderea de sensibilitate, consecutivã expunerii îndelungate la niveluri înalte de tãrie, se face diferenþiat, în funcþie de sex: femeile pierd sensibilitatea pentru sunetele din registrul de frecvenþe joase, iar bãrbaþii pentru frecvenþele înalte (nu mai aud telefonul, soneria etc.). Tabelul 8 Nivelul de zgomot al unor autovehicule

În general, scãderea auzului odatã cu vârsta începe cu frecvenþele înalte. Cea mai greu suportabilã este expunerea de duratã la zgomote din registrul înalt de frecvenþã (peste 10 KHz). Zgomotele cele mai tolerabile sunt cele din spectrul mediu de frecvenþã, cu condiþia sã aibã un nivel de tãrie mic ºi o duratã scurtã de acþiune. În cazul unor expuneri scurte la zgomot (6-12 minute), refacerea auzului este totalã ºi imediatã (dupã 20 de minute). La expuneri de 30 minute la sunete pure (sunete pure nu existã natural) de 100 dB, refacerea se face dupã 2-3 ore. Expunerea de 8 ore la zgomote de 95 dB necesitã o perioadã de câteva zile (2-3 zile) pentru refacere. Paralel cu afectarea sensibilitãþii auditive, zgomotele produc ºi o serie de tulburãri neurovegetative: hipertensiune, tahicardie, modificãri ale metabolismului etc. În general, zgomotele industriale au efecte psihice dezagreabile, disconfortante, fatigante, tensionante ºi claustrante cu consecinþe negative asupra performanþelor activitãþii (în special a activitãþii intelectuale, care necesitã concentrare ºi receptivitate crescute). În rezumat, putem reþine urmãtoarele caracteristici ale zgomotelor, de naturã sã inducã disconfort psihic cu efecte negative pentru activitatea desfãºuratã: – nivelul crescut de tãrie (peste 70-80 dB); – durata îndelungatã de acþiune a zgomotului; – intermitenþa zgomotului; – frecvenþa înaltã a zgomotului (de exemplu, turbina stomatologului); – condiþionarea negativã (un zgomot asociat cu o întâmplare nefericitã sau doar neplãcutã provoacã aversiune faþã de el; de exemplu, un zgomot care te-a trezit din somn devine antipatic); 170

– relaþia motivaþional-afectivã dintre subiect ºi sursa de zgomot: zgomotele produse de propriile surse (maºini, pian, activitãþi zgomotoase, discuþii ºi certuri cu voce tare etc.) nu sunt deranjante. În schimb, creºte iritaþia faþã de sursele de zgomot ale vecinului cu care ne-am certat sau ale persoanei antipatice. În general, se acceptã o creºtere a zgomotului de noapte cu aproximativ 3 dB faþã de fond ºi de aproximativ 5 dB pentru zi.

7.3. Modalitãþi de atenuare a zgomotului

Nu toate zgomotele induc efecte psihice negative. În general, zgomotele naturale, cum sunt clipocitul apei de izvor, foºnetul frunzelor copacilor, au, dimpotrivã, efecte calmante ºi relaxante. Zgomotele incriminate pentru efectul lor negativ, psihic ºi somatic sunt, de regulã, produse de surse artificiale, cum sunt cele din activitãþile industriale ºi transporturi. Pentru atenuarea efectului acestora, psihologia experimentalã industrialã preconizeazã câteva mãsuri, cum sunt: – construcþia unor maºini ºi agregate silenþioase încã din faza de proiectare a lor; – atenuarea surselor de zgomot deja existente prin mãsuri de protejare antifonicã a agregatelor ºi a personalului. Aceasta se poate realiza printr-o serie de mãsuri tehnice: montarea instalaþiei pe fundaþii ºi suspensii elastice; carcasarea sursei cu materiale absorbante; ecranarea maºinii sau grupelor de maºini care produc zgomot; montarea de materiale fonoabsorbante la pereþi, plafoane ºi pardoseli etc. Pentru protecþia personalului faþã de zgomote se recomandã o serie de mãsuri, cum ar fi: utilizarea de cãºti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor (din vatã, cearã sau materiale sintetice speciale). Pentru operatorii care au nevoie de liniºte în desfãºurarea activitãþii lor (de exemplu, controlori, reglori) se construiesc cabine antifon. S-a constatat cã zgomotele sunt atenuate în prezenþa unei ambianþe cromatice relaxante (pereþi vopsiþi în bleu, vernil, bej deschis). De asemenea, efectul zgomotelor slabe, cu un nivel de tãrie scãzut ºi cu caracter monoton (brum) care scad vigilitatea operatorilor, se atenueazã în prezenþa unei ambianþe de culori pastel (culorile galben, ivoar, ocru). Sunetele monotone sunt atenuate de muzica datã dimineaþa timp de 12-20 minute, între orele 10-11. Muzica funcþionalã place în mod deosebit femeilor ºi tinerilor. Condiþia este ca ea sã fie de fond (slabã) pentru a permite schimburile de informaþii legate de activitatea productivã. În acelaºi scop, sunt necesare evitarea rezonanþelor acustice ºi reducerea zgomotelor produse de agregate prin programarea unor parametri funcþionali silenþioºi ai acestora (turaþie, vitezã, procese tehnologice). 171

IX. PERCEPÞIA ÎNSUªIRILOR SPAÞIALE ALE OBIECTELOR

Cum se ºtie, principalele forme de existenþã ale materiei în miºcare sunt spaþiul ºi timpul. Obiectele ºi fenomenele realitãþii, care sunt categorii ale materiei în miºcare, nu pot exista decât în spaþiu ºi timp. Nu existã obiect material care sã nu aibã o anumitã întindere: sã fie lung sau scurt, lat sau îngust, înalt sau scund. De asemenea, lucrurile au ºi volum, o anumitã poziþie faþã de noi ºi faþã de alte obiecte etc. Cu un cuvânt, corpurile existã în spaþiu. Perceperea obiectelor realitãþii, ca ºi a însuºirilor lor, se realizeazã în principala lor formã de existenþã, care este spaþialã (mãrime, poziþie, direcþie, distanþã). Perceperea fenomenelor realitãþii se realizeazã odatã cu principala lor particularitate, aceea de a se desfãºura în timp.

1. Percepþia mãrimii În reflectarea mãrimii obiectelor, ochii au o importanþã deosebitã, întrucât pe retina acestora se proiecteazã imaginea lucrurilor lumii reale. Dar problema reflectãrii mãrimii obiectelor este mult mai complicatã: se ºtie cã, deºi imaginea fizicalã a obiectelor de pe retinã variazã cu distanþa (imaginea pentru acelaºi obiect e mai micã dacã e depãrtat ºi mai mare dacã e apropiat), imaginea subiectivã a acestora rãmâne constantã (indiferent de distanþa la care se aflã). În dezvãluirea mecanismului percepþiei mãrimii obiectului, trebuie sã luãm în consideraþie ºi impulsurile chinestezice de la muºchii ciliari ºi ai globului ocular care participã la fenomenele de acomodare ºi convergenþã. La toate acestea trebuie adãugatã ºi experienþa anterioarã a subiectului în procesul manipulãrii cutano-chinestezice a obiectelor. Aºadar, între dimensiunile imaginii de pe retinã (întinderea celulelor retiniene excitate), activitatea sinergicã a muºchilor ochiului ºi excitaþiile tactile provocate de manipularea obiectelor, s-au elaborat în ontogenezã reflexe condiþionate. Tocmai aceste reflexe condiþionate reprezintã mecanismul psihofiziologic al percepþiei mãrimii obiectelor. 172

Pavlov arãta cã relaþia ce se stabileºte între mãrimea imaginii de pe retinã ºi o anumitã încordare a muºchilor oculari este semnalul unei anumite mãrimi obiectuale, a cãrei adecvenþã o verificã pipãitul. Aceastã constantã perceptivã a mãrimii, formei sau culorii era explicatã de psihologia ºi psihofiziologia tradiþionalã în mod confuz ºi nedefinit. Conform cu teoria receptivistã, senzaþia era socotitã un produs exclusiv al receptorului, ca efect al unei stimulãri locale, periferice. Întrucât se modificã condiþiile periferice (mãrimea imaginii retiniene ca efect al distanþei, forma imaginii retiniene ca efect al poziþiei obiectului), psihologii considerau cã senzaþia este o constantã, cã ea n-ar corespunde însuºirilor (mãrime, formã etc.) rãmase constante ale obiectului. Constanþa obiectelor, indiferent de distanþã ºi de poziþia faþã de observator, o dã în acest caz un proces prin care senzaþiile suferã o „corecþie” din partea unui raþionament inconºtient. În înþelegerea ºtiinþificã actualã, mecanismul percepþiei mãrimii este explicat prin integrarea reflexã a tuturor indicatorilor care participã în acest act (dimensiunea imaginii retiniene funcþie de distanþa obiectului, activitatea muºchilor ciliari ºi excitaþiile cutano-chinestezice). Importanþa dimensiunii imaginii de pe retinã este demonstratã ºi de faptul cã, în cazul în care mecanismele de acomodare ºi convergenþã nu mai sunt operante (peste anumite limite de distanþã), mãrimea obiectului este determinatã tocmai în baza mãrimii imaginii retiniene a unor repere familiare (a cãror mãrime ne este cunoscutã). Experimente privind percepþia mãrimii au fost iniþiate de mulþi cercetãtori, printre care un loc important ocupã A.H. Holway ºi E.G. Boring. Cercetãtorii amintiþi au fãcut experimente cu obiecte prezentate sub diferite unghiuri. În urma acestor cercetãri, Holway ºi Boring au conchis cã existã factori esenþiali determinanþi ai perceperii mãrimii, cum ar fi unghiul vizual sau dimensiunea retinianã, iar ceilalþi indicatori ar fi secundari ºi ar avea rolul sã menþinã constantã mãrimea aparentã a unui obiect când unghiul vizual variazã în funcþie de schimbarea distanþei. Pentru argumentarea caracterului reflex al constantei de mãrime se poate aduce în discuþie ºi legea lui Emmert (1881). Mãrimea imaginii consecutive creºte dacã ecranul pe care se proiecteazã este depãrtat. Aceastã creºtere a imaginii consecutive este proporþionalã cu distanþa de la ochi la ecranul de proiectare deºi punctele retiniene excitate rãmân aceleaºi ºi, respectiv, imaginea retinianã rãmâne constantã. Creºterea mãrimii imaginii consecutive în acest caz nu poate fi înþeleasã decât în baza cunoaºterii legãturilor temporare formate între punctele retiniene excitate ºi impulsurile chinestezice de la muºchii oculari, 173

ce variazã în funcþie de distanþa de la ochi la ecran. În condiþiile obiºnuite de viaþã existã o constantã perceptivã a mãrimii, deºi imaginea retinianã se micºoreazã în cazul îndepãrtãrii obiectului de subiect. În condiþiile imaginilor consecutive, avem de-a face cu o constanþã a imaginii retiniene ºi o variere perceptivã a mãrimii. În acest din urmã caz, se schimbã raporturile dintre componenta vizualã (retinianã) ºi cea chinestezicã. Alþi cercetãtori (E.S. Bein, 1948) au demonstrat experimental dependenþa constantei perceptive a mãrimii de caracterul obiectului perceput. Bein ajunge la concluzia potrivit cãreia constanþa perceptivã a mãrimii este mai mare în cazul perceperii unor obiecte familiare, cunoscute ºi mai micã în cazul perceperii unora fãrã vreo semnificaþie specialã (figuri geometrice, pete neregulate etc.). De asemenea, s-a observat o constantã a percepþiei mãrimii mai mare la copii normali ºi mai micã la oligofreni. În raport cu adulþii, copii, în special preºcolarii ºi ºcolarii mici, au o constanþã perceptivã mai slabã. Aceastã diferenþã se explicã prin nedezvoltarea suficientã la copii a legãturilor dintre aparatele optice ºi motorii ale ochiului, care stau la baza constanþei percepþiei de mãrime. Diferenþe privind constanþa percepþiei de mãrime la copii ºi adulþi, în sensul existenþei unor valori mai mici a acesteia la copil, au gãsit ºi alþi cercetãtori (H.P. Zeigler ºi H. Leibowitz, Pufan etc.) Din cele arãtate rezultã cã aprecierea mãrimii obiectelor se dezvoltã la copii în procesul experienþei individuale de manipulare obiectualã cutano-oculo-chinestezicã. Aproximativ cãtre vârsta de 11 ani, constanta perceptivã de mãrime se apropie de cea a adulþilor.

2. Percepþia formei

Încercãrile de explicare a mecanismelor percepþiei formei þin de o datã destul de îndepãrtatã (John Stuart Mill ºi Wundt). Dar de problema în discuþie s-a ocupat în mod deosebit ªcoala gestaltistã. Cuvântul german „gestalt”, care înseamnã formã, structurã, configuraþie, figurã, ne aratã cã însãºi elaborarea principiilor esenþiale ale ºcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea percepþiei formei . Nu vom intra în discutarea unilateralitãþii ºi limitelor curentului gestaltist care – cum se ºtie – minimalizeazã rolul factorilor asociativi, considerând procesul percepþiei ca un câmp dinamic configuraþional (Chr. von Ehrenfels, Über Gestaltqualitäten, 1890). Este cunoscut faptul cã forma obiectelor materiale este perceputã de obicei vizual, dar ºi cutanat (prin pipãire). În experienþa individualã, între analizatorii vizual, tactil ºi chinestezic s-au elaborat legãturi temporare. Este suficient ca privind un obiect sã se reactualizeze ºi 174

însuºirile sale cutano-chinestezice. Prof. Chircev de la Cluj a fãcut experimente cu copii orbi ºi vãzãtori, dându-le sã palpeze (vãzãtorii cu ochii închiºi) diferite obiecte spre a le recunoaºte tactil. A constatat cã vãzãtorii recunosc mult mai repede decât copiii orbi forma obiectului, fapt ce pledeazã pentru importanþa deosebitã a analizatorului vizual în percepþia formei obiectelor, în general ºi în formarea percepþiei tactile, în special. De asemenea, ºi senzaþiile cutano-chinestezice au un rol mare în formarea percepþiei vizuale ºi, respectiv, în percepþia formei. Se ºtie cã multe însuºiri obiectuale, ca forma, rezistenþa, duritatea, greutatea, netezimea sau asperitatea etc., nu pot fi apreciate vizual decât dacã acestea au fost percepute anterior prin pipãit. Deci, stabilirea de asociaþii cutano-chinestezice-vizuale este o condiþie esenþialã a percepþiei formei. O serie de cercetãtori au demonstrat experimental cã percepþia tactilã a formei obiectului nu este posibilã în cazul când nu se realizeazã un pipãit activ (o participare cutano-chinestezicã complexã). Dacã obiectul este aºezat pe o suprafaþã cutanatã în nemiºcare, acesta dã senzaþii de contact, temperaturã, presiune, dar nu poate fi perceput ca formã. Copiii cãrora li se aºazã în palmã obiectul încearcã sã-l apuce, sã-l palpeze. Dacã aºezãm diverse figuri geometrice plane pe suprafaþa internã a braþului subiecþilor, observãm cã obiectele nu pot fi recunoscute dacã figurile ºi suprafaþa cutanatã pe care sunt aºezate sunt în nemiºcare. Indicaþiile subiecþilor sunt vagi în ce priveºte forma figurii geometrice; pot fi apreciate corect numai anumite însuºiri separate, ca temperatura, netezimea sau presiunea. (Subiecþii desenau forma probabilã a obiectului perceput, indicând în general o figurã rotundã). L.V. Vekker (apud Roºca, 1971) a dus mai departe experimentul, dovedind cã percepþia tactilã a formei e posibilã dacã se deplaseazã obiectul pe suprafaþa cutanatã în nemiºcare. (fãrã participarea analizatorului chinestezic). Ca procedurã experimentalã, L.V. Vekker a excitat cu figuri geometrice plane, regulate ºi neregulate falanga întâi a indexului. Figura a fost astfel rotitã încât sã atingã succesiv cu toate punctele conturului suprafaþa indexului în nemiºcare. De aceastã datã, indicaþiile subiecþilor erau mult mai precise, deºi mulþi din ei desenau figura cu conturul deschis. Dacã erau însã în prealabil avizaþi cã miºcarea se terminã în acelaºi punct cu care a început, subiecþii realizau conturul închis. Desigur cã ºi în aceastã situaþie forma desenului subiecþilor nu reflecta exact forma figurii test. Pentru o percepþie tactilã corectã a formei sunt necesare puncte de referinþã suplimentare. Pentru realizarea imaginii formei spaþiale a 175

obiectelor în plan cutanat este necesarã închiderea legãturilor dintre semnalele primite în scoarþã de la toate verigile sistemului de coordonate. De exemplu, pentru aprecierea exactã a lungimii liniilor conturului o importanþã mare are durata de examinare a lungimii date. Vekker a fãcut experimente ºi în aceastã direcþie: a trecut peste suprafaþa cutanatã a indexului nemiºcat o linie lungã de 8cm. Când viteza de deplasare a liniei de lemn a fost de 1,5 cm/sec, subiecþii care n-au fost atenþi la vitezã au indicat pe hârtie o dimensiune de douã ori mai mare decât în cazul când aceeaºi miºcare s-a efectuat în 3,5 cm/s. În cazul pipãitului activ, percepþia tactilã a formei obiectului se realizeazã mult mai uºor ºi corect ca urmare a activitãþii reflexe comune a analizatorilor cutanat ºi chinestezic. În pipãitul bimanual, la dreptaci, mâna stângã fixeazã punctul de referinþã, iar mâna dreaptã inspecteazã succesiv, punct cu punct, conturul obiectului (Vekker ºi Lomov). În diferite faze ale dinamicii pipãirii, mâinile îºi schimbã rolurile. (când stânga sprijinea obiectul, dreapta inspecta obiectul dinspre partea ei, ºi viceversa). Rareori, cele douã mâini îºi încalcã domeniile. Câmpul de acþiune al mâinii drepte este ceva mai mare decât cel al mâinii stângi. Din cele prezentate pânã aici rezultã cã percepþia mãrimii obiectelor este o activitate elaboratã reflex de activitatea comunã a analizatorilor vizual, cutanat ºi chinestezic. Între aceºtia se formeazã în cursul experienþei individuale legãturi condiþionate stabile. În sprijinul acestei afirmaþii vin rezultatele unor cercetãri în care au fost puse în evidenþã miºcãri ale ochilor la subiecþi care ºi-au pierdut vederea, concomitent cu recoltarea electromiograficã a curenþilor de acþiune din flexarea degetelor în timpul pipãirii obiectelor. S-a constatat cã odatã cu miºcarea mâinilor în sensul urmãririi contururilor obiectului au loc ºi miºcãri coordonate ale ochilor. La orbii congenitali, însã, nu s-au constatat miºcãri oculare concomitente explorãrii tactil-chinestezice a obiectelor, dovadã cã la astfel de persoane, în experienþa personalã, nu s-a putut elabora o condiþionare oculo-cutano-chinestezicã, din cauza lipsei aferenþelor vizuale (deºi mobilitatea globilor oculari este pãstratã). A fost cercetat ºi transferul diferenþierii formei dintr-o modalitate perceptivã în alta, din cea vizualã în tactil-chinestezicã ºi viceversa. În acest scop, H.F. Gaydos (fig.30) s-a folosit de 12 obiecte-test, figuri plane de formã neregulatã confecþionate din masonit (masonitul are o parte netedã ºi una mai asprã, astfel încât era exclusã inversarea). Fiecare figurã avea o cheie (o crestãturã) pentru controlul subiectului. Figurile au primit câte un nume (prenume bãrbãteºti formate dintr-o singurã 176

silabã pentru uºurinþa memorãrii). Un grup de subiecþi a primit sarcina sã memoreze forma figurii ºi simbolul ei (numele) pe cale chinestezicã, iar un alt grup pe cale vizualã. Când s-a considerat cã recunoaºterea figurilor prin una din modalitãþile perceptive date este suficientã, s-a trecut la recunoaºterea lor pe baza celeilalte modalitãþi de percepþie.

Fig.30. Figurile-test folosite de Gaydos pentru transferul perceptiv (în prezentare tactilã aveau voie sã le perceapã cu ambele mâini)

Gaydos a constatat cã transferul s-a efectuat mai uºor din planul cutano-chinestezic la cel vizual decât invers. Subiecþii au fãcut mai puþine erori în recunoaºterea vizualã a figurilor învãþate tactil. Autorul crede cã aceasta s-a datorat faptului cã subiecþii au examinat mai atent figurile în plan tactil decât vizual, aceastã formã de percepþie fiind mai nefamiliarã. La aceasta trebuie sã adãugãm observaþia fãcutã ºi de alþi autori cã în percepþia formei obiectelor experienþa tactilã constituie baza reflectãrii diferitelor însuºiri ale obiectelor (contur, formã, volum etc.). Un transfer mai optimal din planul tactil în cel vizual, în ce priveºte percepþia formei, a fost gãsit la copii de 2,6 ani la 3,6 ani, de S.G. Iakobson. El a dat acestor subiecþi sã pipãie un obiect fãrã sã-l vadã (o figurã geometricã) ºi apoi sã-l recunoascã vizual dintr-un grup de trei obiecte. Copiii au rezolvat fãrã dificultate aceastã sarcinã. În cea de-a doua variantã experimentalã copiii au perceput figura vizual, dupã care li s-a cerut s-o recunoascã tactil, dintr-un grup de trei obiecte. Deºi la aceastã sarcinã nu au participat decât copiii care, în prima variantã, nu fãcuserã nicio greºealã, erorile au fost de cinci ori mai mari. 177

Rezultã, aºadar, cã în plan genetic percepþia formei se realizeazã în baza aferenþelor cutano-chinestezice. Ca ºi în cazul percepþiei mãrimii ºi în reflectarea formei obiectelor existã o constanþã perceptivã a formei. Se ºtie cã dacã un cerc este privit oblic, deºi imaginea lui pe retinã va fi o elipsã, noi îl vedem în continuare ca un cerc. Imaginea retinianã va fi concordantã cu figura realã numai când suprafaþa figurii va fi perpendicularã pe linia de privire. Deºi imaginea retinianã se modificã în funcþie de abaterile figurii de la linia perpendicularã de privire, percepþia formei figurii nu suferã distorsiuni importante, ci rãmâne în anumite limite constantã. Aºadar, la baza constanþei percepþiei formei stau aceleaºi mecanisme ca ºi în cazul constanþei mãrimii: fenomenele de acomodare ºi convergenþã care determinã impulsuri chinestezice specifice ce reflectã distanþele la care se gãsesc diferitele pãrþi ale obiectului.

3. Desprinderea figurii de fond În experienþa noastrã, percepþia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond, ca, de exemplu, tablourile de pe pereþi sau cuvintele de pe paginã. În aceste exemple, tablourile ºi cuvintele sunt percepute ca figuri, în vreme ce peretele ºi pagina sunt percepute ca fond. Aceasta este o legitate de bazã a percepþiei diferenþierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. Cercetãtorul german E. Rubin (1915, 1921) se aflã printre primii care au subliniat importanþa psihologicã a desprinderii figurii de fond, deºi aceasta este o operaþie de mult cunoscutã în graficã. E. Rubin (1921) a stabilit câteva legitãþi ale desprinderii obiectului de fond, dintre care cele mai importante sunt: 1. Figura posedã unele caracteristici obiectuale, în timp ce fondul pare sã fie inform. 2. Fondul pare sã se întindã în mod continuu în spatele figurii ºi nu este întrerupt de ea. 3. Figura este perceputã cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fãrã formã (ca un material inform). 4. Figura tinde sã aparã mai în faþã ºi fondul mai în spate (figura se proiecteazã pe fond ca pe un ecran). 5. Dacã figura are o anumitã semnificaþie, ea este desprinsã cu mai multã uºurinþã de pe fond. E.G. Wever (1927) a reluat experimentele lui Rubin, expunând imaginile – test fond-figurã la tahistoscop. A gãsit cã, pe mãsurã ce creºte timpul de expunere, creºte ºi posibilitatea de detaºare a figurii de fond. De exemplu, diferenþierea minimã a figurii de fond ar apãrea la timpul de expunere de 10ms, conturul minim dintre ele, cãtre 11ms, iar delimitarea optimã, cãtre14 ms. 178

3.1. Figurile duble

Dinamica percepþiei fond-figurã (oscilaþiile percepþiei) poate fi cercetatã cu mai multã uºurinþã prin examinarea aºa-numitelor figuri duble sau reversibile. Figura 31(a) se poate vedea fie ca un vas, fie ca douã profiluri; în figura 31(b) se percep când 6, când 7 cuburi.

Fig. 31. Figuri reversibile: a) se percepe când ca un vas, când ca douã profiluri; b) se percep când 6, când 7 cuburi.

În figura 31(a) pentru a vedea vasul, zona luminoasã (albã) trebuie perceputã ca figurã faþã de zona întunecat㠖 care e fond – ºi, dimpotrivã, pentru a vedea douã profile, zona întunecatã trebuie perceputã ca figurã pe un fond luminos. Uneori e posibil sã se perceapã ºi vasul ºi profilurile simultan. Desprinderea figurii de fond poate fi observatã ºi în domeniul altor modalitãþi senzoriale. De exemplu, când ascultãm o simfonie, melodia sau tema este perceputã ca obiect, în timp ce acordul este perceput ca fond. Interesantã este figura reversibilã 32, denumitã de E.G. Boring „My wife and my mother-in-law” (soþia ºi soacra). Într-adevãr, dupã cum este examinatã figura ambiguã, poate fi perceput când un cap de femeie tânãrã, când o bãtrânã ºi uneori chiar amândouã împreunã. Fig. 32. Figurã dublã: soþia Importanþã mare în desprinderea uneia ºi soacra 179

din figuri o are fixarea unui reper definitoriu. De exemplu, dacã se examineazã partea superioarã a imaginii (pãrul negru ºi ovalul feþei), se percepe profilul unei femei tinere. Dacã însã se fixeazã ca punct de reper partea inferioarã a figurii (gura ºi bãrbia), este perceput chipul unei bãtrâne. Aceste repere cu ajutorul cãrora se recunosc obiectele s-au fixat în experienþa anterioarã sub forma legãturilor temporare. Aceste legãturi temporare sunt actualizate în procesul recunoaºterii unei figuri, prin simpla vedere a unui „semn” sau „reper” care e capabil sã reproducã întregul sistem de reacþii. Astfel sunt posibile recunoaºterea unei figuri ºi desprinderea ei de fond numai prin una din însuºirile sale (de exemplu, ovalul feþei ºi pãrul bogat în cazul imaginii tinerei femei). În astfel de cazuri, când recunoaºterea obiectelor se face pe baza unor „repere”, însuºiri izolate ale acestora, pot apãrea ºi erori de percepþie. Acest fapt poate fi ilustrat prin prezentarea tahistoscopicã a unor cuvinte din care lipsesc unele litere. De exemplu, dacã se prezintã la tahistoscop cuvintele „universtate” sau „psiholgie” în expunere foarte scurtã, subiecþii le vor întregi ºi le vor citi aºa cum acestea s-au structurat în experienþa anterioarã, adicã corect: „universitate” ºi, respectiv, „psihologie”. Cuvintele vor fi percepute eronat, dar citite corect prin context, datoritã reactualizãrii sistemului de legãturi temporare elaborate anterior, reactualizare declanºatã de perceperea primelor ºi ultimelor litere ale cuvântului. Deoarece în experienþa anterioarã obiectele au fost percepute ca având un anumit contur, acesta constituie un indicator important al desprinderii obiectelor de fond. În fapt, conturul delimiteazã gradele de strãlucire sau culoare ale fondului (câmpului perceptiv). Dacã privim o foaie de hârtie care descreºte continuu în strãlucire de la alb spre negru în grade foarte mici, nu vom percepe niciun contur. O astfel de hârtie ne apare uniformã ºi dacã cerem subiectului sã delimiteze graniþa dintre alb ºi negru, el nu poate face aceastã operaþie decât cu foarte mare aproximaþie. Dacã însã trecerea de la alb la negru este evidentã ºi nu gradatã, diferenþele (graniþele) de luminozitate pot fi percepute. Conturul este, deci, unul din elementele importante care dã formã Fig. 33 obiectelor ºi le diferenþiazã unul de altul sau de fond. Pentru ilustrare prezentãm figura 33. 180

Trebuie menþionat faptul cã respectivul contur nu este identic cu forma obiectului. În figura 33 se poate observa cã, deºi cele douã profile sunt delimitate de acelaºi contur, ele nu seamãnã unul cu altul. Examinarea conturului se face prin miºcarea ochilor de-a lungul sãu, dar Rubin a evidenþiat faptul cã miºcãrile oculare nu urmãresc cu regularitate toate detaliile conturului. Cum s-a arãtat ºi mai sus, pentru ca un contur sã poatã fi perceput, este necesar ca schimbãrile gradului de strãlucire sau de culoare sã se facã relativ brusc. Contrastul puternic întãreºte conturul ºi redã însuºirile obiectelor mai distinct decât chiar în imaginea retinianã. Desigur cã în percepþia contururilor sunt incriminaþi ºi factorii centrali, care optimizeazã procesul de recepþie al conturului.

3.2. Camuflajul

În unele împrejurãri este necesarã mascarea obiectelor, ca, de exemplu, în camuflaj. În acest scop trebuie procedat în aºa fel încât obiectul percepþiei sã nu poatã fi recunoscut. Cea mai utilizatã procedurã pentru mascarea figurilor este aceea de a „reþine” (de a nu desena) anumite elemente, care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv. În acest caz, observatorul este nevoit sã suplineascã elementele absente, ceea ce este o operaþie destul de dificilã. Dar metoda cea mai folositã în camuflaje este aceea a deformãrii contururilor.

Fig. 34

De exemplu, douã porþiuni ale dreptunghiului sunt colorate în alb, ca ºi fondul. În aceastã situaþie, dreptunghiul va fi perceput de la distanþã ca în figura 34. Desigur cã, în aceste condiþii, dacã dreptunghiul respectiv constituie un obiectiv militar (în rãzboi, de exemplu), el va fi greu de recunoscut de aviaþie sau de alþi observatori. În exemplul cu dreptunghiul, deformarea lui s-a realizat prin colorarea unor pãrþi ale acestuia într-o formulã cromaticã identicã sau 181

apropiatã de cea a fondului. Aceastã colorare a unor pãrþi ale obiectului cu o culoare asemãnãtoare cu cea a fondului face ca cele douã porþiuni care au aproximativ aceeaºi formulã cromaticã sã aparã de la distanþã ca fiind contopite. În aceastã situaþie este evident cã numai în restul zonelor ce au rãmas necolorate, obiectul va apãrea cu forma distorsionatã ºi, deci, greu de recunoscut. Pentru mascarea obiectelor sunt folosite ºi alte procedee, multe din ele constituind secrete militare. În afarã de metoda colorãrii se mai poate folosi ºi metoda trasãrii unor detalii suplimentare pentru mascare ca, linii oblice ºi radiale, dungi etc. Procedeul colorãrii ºi mascãrii prin detalii derutante poate fi folosit ºi simultan, în care caz recunoaºterea obiectului este ºi mai dificilã. Un exemplu care ilustreazã posibilitatea disimulãrii figurilor, prin construirea unor detalii derutante, este dat în figura 35. În aceastã figurã subiectul are sarcina de a vedea pãtratul care a fost disimulat de liniile suplimentare. Recunoaºterea obiectelor mascate poate fi îmbunãtãþitã pe cale de exerciþiu. Un rol important îl are sprijinirea pe experienþa anterioarã în cunoaºterea obiectelor, în priceperea de a le recunoaºte dupã anumite repere, chiar dacã acestea sunt izolate Fig.35. Mascarea formei (Galli ºi Zama, 1931) sau greu de observat.

4. Percepþia de adâncime

Deºi omul nu dispune de un simþ special pentru perceperea adâncimii, el se poate orienta foarte bine în spaþii tridimensionale. Stereopercepþia se formeazã în cursul ontogenezei prin stabilirea de legãturi condiþionate între diferiþii analizatori, dar mai ales între componentele retiniene ºi chinestezice ale analizatorului vizual ºi cele tactil-chinestezice (palparea reliefului). Se ºtie cã fenomenul de convergenþã a ochilor participã, printre altele, la perceperea distanþei obiectelor. Când cei doi ochi converg sub un unghi oarecare, liniile privirii se întretaie la o anumitã distanþã ºi obiectul este vãzut nu ca douã imagini, ci ca unicat (sub acest unghi de convergenþã). Când unghiul de convergenþã e mare, obiectul pare apropiat. 182

Diverºi cercetãtori care s-au ocupat de studiul percepþiei de relief au utilizat un stereoscop, ca în figura 36:

Fig.36. Stereoscopul cu oglindã Carr (dupã Al. Roºca)

L ºi R sunt puncte de rotaþie a ochilor. Ochiul stâng L primeºte lumina emisã de o sursã luminoasã ce trece printr-o sticlã opacã G ºi este reflectatã de oglinda M. Distanþa între L ºi G poate fi modificatã de sistemul telescopic al tubului C ºi variazã între 25-40 cm. Cu toatã aceastã variaþie, mãrimea imaginii retiniene rãmâne constantã, cãci ea e determinatã de diametrul unei gãuri circulare Y, practicatã într-un ecran intermediar. Strãlucirea acestei imagini rãmâne astfel constantã. Dispozitivul este exact simetric pentru ochiul drept. Fiecare tub se poate învârti în jurul lui L ºi R fãrã sã modifice imaginile retiniene, dar schimbând punctul de convergenþã F a ochilor, care pot astfel sã ocupe diverse poziþii pe linia A (rotaþiile trebuie sã fie bine înþelese ºi sã fie simetrice în jurul lui L ºi R). Subiectul poate face sã avanseze sau sã retragã un panou de metal cu lungimea AB ºi sã-l aducã la distanþa aparentã a cercului luminos transmis de aparat. Atunci când se percepe un desen, umbrele ºi lumina sunt reflectate de o suprafaþã planã, iar relieful, în acest caz, este reprezentat prin reactualizarea legãturilor reflex-condiþionate fixate în ontogenezã între componentele oculo-cutano-chinestezice. Pãrþile umbrite indicã adâncituri, iar cele luminoase, proeminenþe. Impresia de relief se întãreºte dacã nu se observã marginile desenului (lucru ce poate fi realizat privind printr-un tub) ºi se estompeazã într-o oarecare mãsurã suprafaþa planã a fotografiei. 183

De fapt, impresia de relief este datã de privirea unei fotografii, dacã aceasta este formatã din 2 imagini ale aceluiaºi peisaj, dar luate din 2 unghiuri uºor depãrtate. Suprapunerea acestor 2 imagini prin lentilele stereoscopului duce la obþinerea unei imagini unice, dar vãzutã în mod evident în relief. Rezultã de aici cã vederea binocularã joacã un rol de prim ordin în stereopercepþie, alãturi de mãrimea imaginii retiniene. La acestea se adaugã ºi alte repere suplimentare indirecte, cum sunt: interpoziþia (un obiect vãzut în spatele altuia pare mai depãrtat); perspectiva aerianã (un obiect cu cât e vãzut mai clar, cu atât pare mai apropiat); perspectiva liniarã (convergenþa liniilor privirii pe mãsurã ce se apropie de orizont ºi care dau distanþa); umbrele (pãrþile mai întunecate ale unui corp par mai depãrtate decât cele mai luminate). Toþi aceºti indicatori ai distanþei obiectelor participã la stereopercepþie. La aceºtia I.J. Gibson adaugã ºi aºa-numitul „gradient de textur㔠(desimea texturii unor obiecte pe mãsurã ce acestea se depãrteazã). De asemenea, datoritã distanþei dintre ochi, imaginile obiectelor pe retinele celor doi receptori vizuali nu sunt identice (disparitatea retinianã). În scoarþa cerebralã aceste imagini sunt unificate, astfel încât obiectul apare proiectat în relief. În sensul explicãrii mecanismelor percepþiei adâncimii, unii autori au adus ºi alte elemente ca: miºcãrile capului (ochilor), creºterea duratei de percepþie etc.

5. Orientarea în spaþiu

În baza perceperii însuºirilor spaþiale ale obiectelor ºi fenomenelor, omul se poate orienta corect în spaþiul înconjurãtor. Deci, prin orientarea în spaþiu înþelegem capacitatea omului, în baza însuºirilor spaþiale ale obiectelor ºi fenomenelor (dimensiune, formã, adâncime etc.), de a-ºi putea determina propria poziþie faþã de acestea sau poziþia acestora în raport cu sine. Aceastã determinare este foarte necesarã, deoarece în raport cu poziþia obiectelor în spaþiu omul îºi poate orienta mersul ºi miºcãrile faþã de ele. Pentru orientarea în spaþiu, omul se foloseºte de anumite sisteme de referinþã, care sunt constituite din localizarea obiectelor în mediul înconjurãtor ºi raporturile de perspectivã dintre ele (înainte sau înapoi, dreapta sau stânga, unul faþã de altul ºi faþã de subiect etc.). Pentru dezvãluirea mecanismelor orientãrii spaþiale s-au efectuat o serie de experimente. Beritov (conform Roºca, 1971) s-a folosit de copii normali de grãdiniþã ºi elevi între 12-14 ani ºi de copii orbi ºi surdomuþi. Copiii vãzãtori au fost legaþi la ochi în timpul experimentãrii. Experimentul consta din conducerea subiecþilor sau transportarea lor pe 184

un traseu desenat pe podea (cerc, triunghi, dreptunghi). În ambele variante (transportaþi pe scaun sau conduºi de mânã), s-a fãcut o singurã cursã, dupã care subiecþii au încercat sã parcurgã singuri itinerarul iniþial. Abaterile erau notate sub forma traseului independent, urmat de subiecþi. Toate figurile aveau un punct fix de plecare: subiectul era aºezat pe acest punct de pornire cu faþa spre direcþia de mers. S-a încercat ºi varianta de conducere controlatã a subiecþilor pe traseu ºi întoarcere a lor independentã. S-a verificat, astfel, capacitatea subiecþilor de a se reîntoarce la punctul de plecare pe calea cea mai scurtã. Întrucât nu au existat diferenþe mari (erori mari) între performanþele subiecþilor, în urma conducerii ºi transportãrii pe traseu impus, Beritov a tras concluzia cã impulsurile chinestezice de la membrele inferioare (care efectueazã mersul) nu au un rol esenþial. Date fiind aceste observaþii, el a presupus cã orientarea spaþialã în absenþa vederii se realizeazã pe baza analizatorului labirintic. Într-o altã variantã s-a arãtat subiecþilor o anumitã formã figurã (de exemplu, litera Z) ºi li s-a cerut sã meargã cu ochii închiºi pe liniile ei. În acest caz, copiii au realizat traseul mult mai exact decât atunci când au fost transportaþi sau conduºi cu ochii închiºi. Rezultã cã orientarea în spaþiu se poate face în baza recepþiei vizuale ºi labirintice, stimulii chinestezici de la membrele care efectueazã mersul având un rol secundar. În ce priveºte subiecþii surdomuþi, cu funcþia labirinticã deficitarã, aceºtia nu au putut sã refacã drumul parcurs cu ochii închiºi. Dacã însã li se deseneazã figura (litera Z) ºi apoi li se cere s-o parcurgã cu ochii închiºi, performanþele au fost bune, dovadã cã reglarea centralã a miºcãrii nu este deficitarã. Un copil surdomut cu funcþia labirinticã tulburatã, în cazul când e învârtit cu scaunul, de regulã, distinge întoarcerea spre dreapta de întoarcerea spre stânga. În acest caz, sesizarea direcþiei miºcãrii este datoratã activitãþii receptorilor cutanaþi, ai muºchilor scheletali ºi ai organelor interne. Stimularea acestora se face prin deplasarea organelor ºi þesuturilor datoritã inerþiei, sub influenþa forþei centrifuge. Beritov a folosit ºi copii orbi congenital sau orbiþi de timpuriu. Aceºtia au obþinut performanþe chiar mai mari decât cei vãzãtori. Beritov considerã cã la orbi capacitatea de orientare în spaþiu se face pe baza analizatorului labirintic exclusiv, cel auditiv jucând doar un rol secundar. În concluzie, conform cercetãrilor lui Beritov, rezultã cã la omul normal orientarea în spaþiu se face în mod esenþial pe baza analizatorilor optic ºi labirintic, ceilalþi receptori (tactil, termic, gustativ-olfactiv ºi auditiv) având o importanþã mai micã. Datoritã analizatorului labirintic se formeazã imaginile drumului parcurs, cu proiecþia lor în mediul extern, ºi are loc 185

localizarea obiectelor percepute de om în drumul sãu. Totuºi, Beritov vorbeºte de reflexele dintre receptorii musculoarticulari ºi vestibulari. În ce priveºte orientarea spaþialã a nevãzãtorilor, s-au încercat mai multe explicaþii. Dintre acestea cea mai mare rãspândire a avut-o aºanumita „vedere facial㔠(presiunea aerului asupra feþei). Dallembach ºi colaboratorii s-au ocupat de problema orientãrii spaþiale a orbilor. Pentru a verifica teoria „vederii faciale”, ei au aºezat în faþa subiectului un ecran mare de masonit. Subiecþii (orbi sau vãzãtori legaþi la ochi) aveau sarcina de a merge spre acest paravan ºi la sesizarea apropierii de el sã semnalizeze prin ridicarea mâinii (instrucþia era sã meargã cât mai aproape posibil de paravan, pânã îi sesizeazã prezenþa). Subiecþii orbi au realizat performanþe mai mari decât cei vãzãtori. Pentru a evita eventuala presiune facialã, subiecþii au fost legaþi peste faþã, gât ºi mâini, dar ºi în aceste condiþii au sesizat prezenþa obstacolului. În schimb, au apãrut dificultãþi când subiecþii au fost puºi sã meargã în ciorapi pe un covor moale. În acest caz s-a observat cã subiecþii izbeau cât mai tare cu picioarele în podea, pentru a face cât mai mult zgomot. Când însã li s-au înfundat urechile sau li s-au pus cãºti cu un zgomot de mascare a paºilor, atunci sesizarea obstacolului nu s-a mai putut face. În baza acestui experiment s-a tras concluzia cã stimularea auralã este o condiþie indispensabilã pentru perceperea obstacolelor. Într-o altã variantã, experimentatorul se deplasa cu un microfon spre obstacol, iar subiectul din altã încãpere asculta la cascã zgomotul paºilor acestuia. ªi în acest caz, subiectul a putut sã identifice apropierea de obstacol. Rezultã deci cã, pentru nevãzãtor, indicatorul cel mai important al apropierii obstacolelor îl constituie sunetul propriilor paºi reflectaþi de obstacol (asemenea efectului radar). S-a constatat cã, în acest fenomen de informare prin reflectare, numai sunetele înalte sunt eficiente (10.000 Hz sau mai mult) De altfel, s-au ºi construit dispozitive speciale pentru informarea suplimentarã a orbilor, prin reflectarea zgomotelor, pentru localizarea obstacolelor. În cazul orbilor surdomuþi, lucrurile sunt mai greu de explicat. În orice caz, la aceºtia ponderea cea mai mare o are sensibilitatea vibratilã (palestezia) foarte dezvoltatã, dupã cum se ºtie, la orbii surdomuþi.

6. Percepþia timpului 6.1. Timp biologic ºi timp psihologic

Durata ºi viteza de desfãºurare a proceselor fiinþelor vii sunt parte a timpului universal, dar au legitãþi specifice ºi alte semnificaþii decât în 186

sistemele fizic ºi cosmic. Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în funcþie de particularitãþile speciei (om, animale) ºi chiar ale individului, luat în parte (A. Lungu, 1968). Se cunoaºte, de exemplu, cã vindecarea, la om, a unei rãni de 10 cm2 este de ºase zile la vârsta de 6 ani ºi de 32 de zile la vârsta de 60 de ani. Variabilitatea vitezei de desfãºurare a proceselor vitale justificã, aºadar, conceptul de timp biologic (ibidem). Alãturi de timpul biologic, evaluat cu ajutorul unitãþilor timpului cosmic (miºcãrile Pãmântului în jurul propriei axe ºi al Soarelui) ºi fizic (ore, minute, secunde), avem ºi un timp psihologic, definit prin aprecierea subiectivã a timpului universal.

6.2. Orientarea temporalã

În esenþã, omul dispune de trei sisteme de referinþã care asigurã reglajul psihocomportamental în raport de variaþiile schimbãrilor ºi devenirilor. Aceste sisteme sunt urmãtoarele: a) sistemul de repere fizice ºi cosmice generate de miºcãrile de rotaþie a pãmântului, care dau alternanþa anotimpurilor ºi cea zi-noapte; b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de funcþionare a proceselor interne (puls, respiraþie, digestie, metabolism, veghe ºi somn). Funcþiile organismului au o anumitã ritmicitate, care se exprimã prin senzaþii specifice: senzaþia de foame semnaleazã ora mesei, oboseala, ora de culcare etc. W. James (1891) citeazã cazul unui oligofren care nu ºtia sã citeascã, dar îºi reclama cu exactitate ora de odihnã. Mc. Leod ºi Roff (cf. P. Fraisse) au demonstrat cã un subiect izolat total de lumea fizicã ºi socialã putea, dupã patru zile, sã indice ora, cu eroare micã, numai dupã ritmul nevoilor primare (foame ºi somn); c) sistemul de repere socioculturale exprimate prin orarele impuse de activitãþile socioprofesionale ºi economic-existenþiale.

6.3. Perceperea succesiunii Se realizeazã atunci când apar o alternanþã ºi o succesiune de faze ºi stãri în dinamica fenomenelor externe ºi interne. Ca mecanisme psihofiziologice, aceasta se bazeazã pe recepþia senzorialã specificã a schimbãrilor survenite ºi stimularea centrilor corticali unde se decodificã informaþiile ºi se formeazã perceptul. Perceperea succesiunii, în aceastã ipostazã, nu depinde exclusiv de succesiunea evenimentelor fizice, ci ºi de mecanismele menþionate. Dacã intervalul dintre douã evenimente este foarte evident, atunci ponderea cade pe aceastã distanþare, uºor sesizabilã. În aprecierea trecerii de la simultaneitate la succesiune, ponderea cade 187

pe pragul diferenþial dintre cele douã evenimente (câtimea de timp sesizabilã necesarã identificãrii succesiunii). La perceperea succesiunii participã o serie de factori, astfel: a) factori fizici (ce þin de evenimentul de perceput), ca ordinea evenimentelor (de exemplu, fulgerul precede tunetul, deoarece viteza de propagare a luminii este mai mare decât a sunetului); b) factori biologici, ca: distanþa dintre receptor ºi cortex, factor important în special în stimulãrile tactile (Otto Klemm a dovedit (1925) cã douã excitaþii simultane – una pe frunte ºi alta pe coaps㠖 sunt percepute ca succesive; simultaneitatea este restabilitã numai dacã stimularea coapsei o precede pe cea a frunþii cu 2 - 3,5 sutimi de secundã); receptorii au latenþe diferite în funcþie ºi de intensitatea stimulului; diferiþii receptori au, de asemenea, o inerþie proprie în generarea influxului nervos specific, astfel încât excitaþiile foarte frecvente pot da naºtere unor percepþii continue (postacþiunea); miºcarea aparentã: când stimulãm acelaºi receptor, dar în puncte diferite, între simultaneitate ºi succesiune se produce fenomenul integrãrii sub forma miºcãrii aparente. Stimulul pare cã se deplaseazã spre locul celui de-al doilea, în funcþie de intensitatea lui ºi distanþa dintre acele locuri de stimulare. Dupã Wertheimer, optimum pentru miºcarea aparentã vizualã se obþine când distanþa dintre cele douã stimulãri este de 0,60 secunde ºi redevine intermitentã la 0,20 secunde; c) factori psihologici: Wundt, James, Titchener observaserã cã subiectul atent percepe mai rapid stimulii. Este ceea ce astãzi numim un nivel ridicat de vigilitate, care determinã creºterea performanþelor de detecþie a stimulilor. Alãturi de atenþie trebuie relevat ºi rolul motivaþiei: interesul subiectului pentru un anumit stimul îl face sã aprecieze cã acesta îl precede pe un altul, deºi au fost prezentaþi simultan (fenomen observat, în special, la copii).

6.4. Perceperea ºi aprecierea duratelor

Se referã la evaluãrile pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situaþii, împrejurãri), ca ºi a pauzelor dintre acestea. În general, duratele scurte de timp sunt supraestimate, iar cele lungi sunt subestimate. În domeniul auditiv, în cazul duratelor scurte, dacã primul sunet (prima stimulare) este mai intens, intervalul dintre douã stimulãri pare mai scurt. Pauzele dintre sunete înalte par mai lungi decât cele încadrate de sunete joase. Cu cât este mai mare diferenþa de înãlþime dintre sunetele care încadreazã o unitate de timp gol (pauza), cu atât mai mare apare durata pauzei. Dacã pauzele sunt marcate cu stimuli intermitenþi, durata lor pare mai mare faþã de intervale goale (fãrã stimulãri) de aceeaºi duratã. Efectul este cu atât mai mare, cu cât numãrul de stimuli intercalaþi este mai mare. La egalitãþi de duratã, stimulãrile vizuale par mai lungi 188

decât cele auditive. Un sunet cu un nivel de tãrie mai mare pare mai lung decât un sunet mai slab. Tot astfel, un sunet mai ascuþit (cu frecvenþa mai mare) pare mai lung decât unul grav. Evaluarea duratei activitãþilor este ceva mai dificilã. Este mai precisã dacã activitatea datã are o anumitã uniformitate ºi permite stabilirea unor repere de identificare. De exemplu, un pieton care a parcurs 5km spune cã a mers aproximativ o orã. Un muncitor care efectueazã o muncã regulatã poate evalua durata activitãþii desfãºurate prin numãrul de piese pe care le-a realizat etc. Aprecierea duratelor se formeazã în baza schimbãrilor succesive pe care le putem sesiza. Aceasta, deoarece durata trãitã a unor activitãþi este întotdeauna durata unor experienþe de schimbãri (P. Fraisse, op. cit.). Studiile experimentale au dovedit cã timpul este supraestimat dacã activitatea desfãºuratã este mai complexã. A asculta ceva pare sã dureze un timp mai lung decât copierea unui text sau scrierea dupã dictare la durate egale (ibidem).

6.5. Metode de cercetare a percepþiei timpului 6.5.1. Timp vid ºi timp plin

Duratele de timp date subiecþilor spre evaluare pot fi, dupã caz, sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sã execute o activitate anume) ºi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus ºi nu desfãºoarã vreo activitate; i se cere ca, dacã poate, sã nu se gândeascã la ceva special). În final, se cere subiectului sã evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid.

6.5.2. Evaluarea verbalã

Subiectul este autorizat sã evalueze timpul scurs la una din cele douã variante experimentale (timp plin sau timp gol) fie calitativ (secunde, minute), fie cantitativ, prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtã, foarte scurtã, foarte lungã etc.

6.5.3. Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixeazã o duratã de timp oarecare, de ordinul secundelor (etalon), ºi cere subiectului sã o reproducã. Se noteazã abaterile de subestimare sau supraestimare ºi se face media lor.

6.5.4. Evaluarea prin producere

Se cere subiectului sã semnaleze sfârºitul unei durate de timp fixatã în prealabil de experimentator. Variabilele care pot influenþa rãspunsurile subiectului sunt variate ºi multiple: lungimea ºi natura activitãþii desfãºurate, cunoaºterea rezultatelor evaluãrilor, motivaþia, oboseala, efectul unor substanþe psihotrope ºi psihoinhibitorii etc. 189

Datele experimentale obþinute de diverºi autori (Yerkes ºi Urban, Spencer, Axel, Gulliksen, Loehlin) aratã cã activitãþile monotone ºi neparticipative-pasive ale subiecþilor sunt supraevaluate. Acestea sunt: nu face nimic (timp vid); ascultã sau citeºte prozã sau poezie; scrie repetitiv cifra 1; efectueazã o probã tapping; încearcã sã adoarmã. Activitãþi apreciate ca fiind relativ scurte: scrierea dupã dictare; gãseºte analogii; face calcule aritmetice (adunãri, împãrþiri); citeºte un text în oglindã; cautã anagrame. În general, durata unor evenimente trecute (amintiri), dacã au avut o valoare afectivã pozitivã, este supraestimatã ºi este subestimatã dacã valoarea a fost negativã. Aprecierea unor activitãþi monotone ºi neinteresante se face prin supraestimarea duratei lor. De aici, legea fundamentatã de Wundt (1886) ºi Katz (1906) potrivit cãreia „ori de câte ori ne îndreptãm atenþia asupra cursului timpului, acesta pare sã se lungeasc㔠(cf. P. Fraisse, 1963). Bãtrânii apreciazã duratele de timp ca fiind mai scurte. Au fost încriminate, în acest sens, mai multe cauze biologice ºi psihologice: încetinirea funcþiilor vitale ºi resimþirea mai înceatã a schimbãrilor, deoarece au un trai mai liniºtit, cu multe renunþãri. În afarã de acestea, bãtrânii remarcã mai puþin schimbarea, deoarece a devenit obiºnuitã ºi, prin consecinþã, ºi-a pierdut caracterul de noutate. Aceastã observaþie derivã din legea generalã cã o activitate repetatã în timp pare din ce în ce mai scurtã. Copiii îºi îmbunãtãþesc continuu capacitatea de a aprecia duratele odatã cu vârsta. S-a observat cã, în timpul experimentelor asupra percepþiei timpului, subiecþii cautã repere auxiliare de estimare. Astfel, dacã au la dispoziþie un ceas, ei se folosesc de el. Dacã nu dispun de aºa ceva, numãrã în gând, îºi numãrã bãtãile pulsului sau miºcãrile respiraþiei. În desfãºurarea unor activitãþi profesionale, aprecierea corectã a timpului se poate perfecþiona. Astfel, fotograful învaþã sã estimeze destul de exact duratele scurte (timpii de expunere), muzicanþii apreciazã corect durata notelor ºi pauzelor, elevii, durata orelor de clasã etc. În consecinþã, efectuarea de exerciþii speciale de antrenament îmbunãtãþeºte mult capacitatea de a aprecia corect timpul.

6.6. Influenþa farmacodinamicã a unor droguri asupra percepþiei timpului

Deºi datele experimentale nu sunt suficient de concludente, unele substanþe determinã supraevaluãri, iar altele, subevaluãri ale timpului. Se pare cã efectul acestora depinde de mai mulþi factori chimici (dozã ºi concentraþie), biochimici (toleranþã individualã datoratã unor condiþii osmotice) ºi psihologici (obiºnuinþe ºi deprinderi, factori temperamentali). 190

Haºiºul ºi mescalina dilatã aprecierea timpului, fãcându-l sã parã foarte lung, dar au fost citaþi subiecþi care evaluau corect sau chiar fãceau subestimãri. Chinina, tiroxina ºi cafeina: subiecþi antrenaþi sã estimeze corect timpul, prin metoda producþiei, supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei ºi subestimau uºor la tiroxinã. Fenomenul se inversa când li se cerea sã estimeze perioade scurte. Unii autori au gãsit supraestimãri la cafeinã. Protoxidul de azot (N2O) în 30% amestec cu oxigen a dat reacþii contradictorii: la unii subiecþi, timpul pãrea sã se scurgã foarte repede, la alþii, foarte lent, iar unii pierdeau noþiunea timpului. La fenobarbital, duratele între 12-53 secunde sunt subestimate; L.S.D.-25 (la doza de 1 gama/kg) dã supraestimãri la 15% din subiecþi. S-ar putea conchide cã mescalina, tiroxina, cafeina, amfetamina ºi L.S.D.-25 determinã, în general, supraevaluãri ale timpului (timpul se dilatã), iar chinina ºi protoxidul de azot acþioneazã în sens invers.

7. Percepþia miºcãrii

Studiile asupra percepþiei miºcãrii sunt extrem de numeroase ºi se întind pe aproape un secol. Iniþiate de psihologii structuraliºti (Wertheimer), ele sunt reluate astãzi din perspectiva detecþiei ºi ghidãrii prin radar a unui mobil în miºcare, în care coordonarea senzoriomotorie joacã un rol însemnat. În fapt, percepþia miºcãrii vizeazã capacitatea de percepere a spaþiului strãbãtut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. H. Bloch ºi C. Bonet (1966) considerã cã putem vorbi despre perceperea unei miºcãri atunci când sesizãm deplasarea unui obiect din poziþia de inerþie sau când, la miºcare constantã, acesta îºi schimbã viteza. Evaluarea se face fie calitativ, prin aprecierea direcþiei ºi formei deplasãrii, fie cantitativ, prin diferenþierea distanþei strãbãtute în raport de un punct de referinþã. Imaginea traiectoriei ºi durata de strãbatere a ei sunt apreciate în raport de distanþa observatorului aflat în poziþie fixã. Încã din 1875, Exner demonstrase cã o vitezã prea micã nu va fi perceputã ca deplasare, dar semnificã începutul unei schimbãri de poziþie a obiectului în spaþiu. La viteze foarte mari se produce o fuziune de imagini pe retinã ºi percepem obiectul continuu ºi staþionar (fenomen analog cu fuziunea obþinutã prin schimbãri intermitente, când se atinge pragul critic). Ca modelare experimentalã, percepþia vitezei se realizeazã din douã poziþii ale subiectului aflat la o distanþã oarecare de rutã: a) observatorul fixeazã un punct de pe traseul pe care urmeazã sã evolueze mobilul (acuitate vizualã staticã, AVS) ºi b) observatorul urmãreºte mobilul cu privirea în deplasarea sa pe rutã, de la intrarea ºi pânã la 191

ieºirea lui din câmpul vizual (acuitate vizualã dinamic㠖 AVD). În primul caz, avem de-a face cu deplasarea imaginii pe retinã de la centru spre periferie, cu stimularea succesivã a conurilor ºi bastonaºelor. În al doilea caz, al urmãririi mobilului cu privirea, la imaginea mobilului, care este preponderent fovealã, se adaugã ºi informaþii suplimentare provenite de la muºchii ciliari ºi de la cei care asigurã miºcãrile capului. În cazul reperãrii unui punct fix de pe rutã, viteza de deplasare a mobilului este supraestimatã. În cazul sarcinii de urmãrire a mobilului cu privirea, viteza mobilului pare mai micã. Fleishl dovedise cã în varianta fixaþiei privirii supraestimarea vitezei se dubleazã ca valoare. Fenomenul menþionat a fost denumit paradoxul Aubert-Fleishl. Prin experimente de laborator au fost stabilite pragurile absolute pentru miºcare ºi vitezã (C.M. Graham, 1951). Pragul de miºcare este dat de distanþa cea mai micã de la care se observã cã un mobil se deplaseazã faþã de un reper fix. Acest prag este exprimat în grade vitezã unghiularã. În prezentare fotopicã s-a gãsit un prag de aproximativ 20 s de unghi vizual: acesta scade când viteza creºte. Unii autori au constatat cã pragul de deplasare este identic cu AVD (acuitatea vizualã dinamicã). AVD este evaluatã cu ajutorul inelelor Landolt în translaþie (inelele Landolt au întreruperi variabile ca mãrime ale cercului, pe care subiectul trebuie sã le sesizeze). AVD reprezintã capacitatea de a percepe cele mai mici distanþe spaþiale pe o figurã în miºcare faþã de observator. Pragul perceperii vitezei este dat de valoarea liminarã a vitezei la care se detecteazã o modificare a miºcãrii. Se determinã prin spaþiul parcurs sau prin timpul de expunere. De la distanþa de 2,40 m faþã de mobil, pragul de vitezã, în vedere monocularã fovealã, variazã de la 44 sec la 2,34 sec de arc/s, în care timpul de expunere este între 0,5-4 s. Dacã acest prag creºte pânã la 20 s, cea mai micã vitezã perceputã este de 5,3 mm/s (aprox. 10 min 13 sec de arc/s). Cea mai mare parte a experimentelor privind percepþia miºcãrii, unele de o ingeniozitate remarcabilã, s-au efectuat între pereþii laboratoarelor. Pentru identificarea percepþiei vitezei în condiþii reale de activitate, N. Lungu (1974) a efectuat un experiment natural cu un grup de 10 subiecþi, conducãtori auto, în deplasare cu autovehiculul pe un traseu rectiliniu de 10 km, în condiþii de iluminare puternicã (soare de varã, orele 11-12), cu ºosea moderat încãrcatã. Au fost utilizate trei autoturisme cu ºoferii instruiþi asupra sarcinilor de estimare a vitezei mobilului din faþã A, cu ºi fãrã consultarea propriului vitezometru (variantele a ºi b). Aceeaºi sarcinã au avut-o ºi pentru un autovehicul de sens contrar, în aceleaºi variante (a ºi b). Subiecþii au fost autorizaþi sã facã estimãri ale vitezei în trepte de 5 ºi 10 km/h. S-au obþinut urmãtoarele rezultate: în situaþia Aa (estimarea vitezei 192

mobilului de acelaºi sens, cu controlul vitezometrului) = eroare medie zero; situaþia Ab (estimarea vitezei mobilului din faþã, fãrã consultarea vitezometrului) = eroare medie – 5,27; situaþia Ba = eroare medie + 7,77. Incertitudinea subiecþilor în perceperea variaþiilor de vitezã dintre cele douã mobile sporeºte când nu mai pot consulta vitezometrul. Singurul reper valid rãmâne, în aceastã situaþie, variaþia spaþiului dintre autovehicule potrivit cu raporturile de varianþã dintre vitezã ºi distanþã. Dacã notãm cu V1 viteza vehiculului de referinþã ºi cu V2 viteza vehiculului de observat (urmãrit), avem: situaþia 1: dacã vitezele sunt egale, distanþa dintre ele rãmâne constantã; situaþia 2: dacã V2 > V1, distanþa creºte cu diferenþa de vitezã dintre ele (V2 – V1); situaþia 3: dacã V2 < V1, distanþa dintre cele douã vehicule se micºoreazã cu diferenþa de vitezã dintre ele (V1 – V2). În cazul mobilului de sens contrar, dacã vitezele sunt egale (V1 = V2) ºi unul este în depãºire, rezultã cã cele douã mobile se vor întâlni la jumãtatea distanþei iniþiale dintre ele. În experimentul prezentat, în care, spre deosebire de cele clasice, atât þinta (mobilul de urmãrit), cât ºi observatorul sunt în miºcare, singurul reper obiectiv rãmâne variaþia distanþei. A rezultat cã subiecþii subevaluau distanþele mici (10–40 km/h ºi supraevaluau pe cele mari (registrul 70, 80, 90 ºi 100 km/h). Cele mai mari abateri s-au obþinut pentru vitezele extreme (10 km/h ºi 100 km/h). Aceasta nu se poate explica prin variaþia unghiului vizual ºi a deplasãrii succesive a imaginii pe retinã, deoarece subiecþii urmãreau mobilul cu privirea ºi imaginea rãmânea permanent fotopicã. Mai plauzibilã pare explicaþia cã mãrirea bruscã a distanþei cu comprimarea simultanã a timpului (proporþionalã cu acceleraþia mobilului urmãrit, care „fuge”) îl surprinde pe observator. Mãrirea bruscã a distanþei dintre cele douã mobile, ca ºi manevrele pe care le face pentru a restabili echilibrul dinamic de vitezã ºi distanþã dintre ele îl determinã sã supraestimeze viteza mobilului din faþã. Trebuie menþionat cã la perceperea vitezei autovehiculelor participã ºi alþi factori: zgomotele motorului ºi cele exterioare (aerul, anvelopele etc.); perceperea timpului de deplasare; forma, culoarea ºi strãlucirea mobilelor de pe rutã, elementele de decor, natural ºi artificial (vegetaþie, construcþii, reclame, semne rutiere etc.)

8. Iluziile perceptive Erorile perceptive pot apãrea în aproape toate modalitãþile senzoriale de reflectare. Ele sunt datorate atât unor limite funcþionale ale aparatelor senzoriale (de exemplu, tendinþa ochiului de a examina centrul figurilor închise), cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legãturi condiþionate bine fixat ºi un altul nou, similar cu primul în ansamblu, 193

dar deosebit în unele amãnunte. Aºadar, cea mai mare parte a iluziilor beneficiazã de o explicaþie complexã a mecanismului de producere, în care joacã rol atât centrul, cât ºi periferia.

8.1. Teoria montajului

O explicaþie interesantã este datã de lucrãrile lui D.N. Uznadze (1886–1950) ºi ale discipolilor sãi, în care iluziile sunt cuprinse în noþiunea de montaj, integratã la rândul ei în teoria psihologicã a personalitãþii. Spre deosebire de psihologii mai vechi, care explicau iluziile prin stãri de „aºteptare nejustificatã”, Uznadze considerã cã iluzia se datoreazã ciocnirii dintre montajul deja format ºi excitanþii care acþioneazã asupra subiectului în momentul dat. Montajul reprezintã o predisponibilitate comportamentalã care s-a format în activitate. Nicio activitate în fapt nu porneºte de la „nimic”. Orientarea unei noi activitãþi porneºte de la aceastã disponibilitate-montaj, care este o caracteristicã psihologicã fundamentalã. Montajul, ca un sistem de acþiuni dobândite în experienþã, face parte din noþiunea de activitate a personalitãþii.

8.2. Tipuri de iluzii perceptive

a) Iluzia de greutate (Charpentier) Dacã cântãrim în mânã 2 greutãþi egale ca masã, dar având volume diferite, obiectul mai mare ni se va pãrea mai uºor. Aceastã iluzie a fost identificatã de Fechner în 1860, a fost cercetatã de Müller ºi Schuman ºi a primit denumirea de iluzia Charpentier pentru cã acesta (1861) a determinat-o experimental. Explicaþia datã de aceºti cercetãtori se baza pe un „impuls motor” mai mare. Dacã un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greutãþi diferite, o pereche de greutãþi egale o va ridica, de asemenea, diferit: mâna care va ridica greutatea mai mare va avea ºi un impuls motor mai mare ºi o va ridica mai uºor „proiectând-o în sus”. Subiectul va avea în felul acesta impresia cã obiectul este mai uºor. Mâna cealaltã, care anterior ridicase obiecte mai uºoare, va aplica un impuls motor mai mic ºi în felul acesta obiectul respectiv va pãrea mai greu decât cel din mâna cealaltã cu care de fapt este egal. Pentru a dovedi cã nu este vorba de un simplu „montaj motor”, „impuls motor”, ci de o stare cu implicaþii mai profunde, Uznadze a cãutat o iluzie similarã celei a lui Charpentier, dar care sã nu fie de naturã musculomotorie. S-a folosit, în acest scop, de cutii de greutate egalã, dar de mãrime diferitã care erau aºezate pe mâinile subiectului. Subiecþii 194

au prezentat o iluzie analogã cu cea a lui Charpentier (s-a eliminat impulsul motor de ridicare): 71% din subiecþi au perceput cutia mai mare ca fiind mai uºoarã ºi invers pe cea micã. b) În domeniul baresteziei (presiunii) Se apasã mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului de douã ori succesiv – prima datã la o presiune mai mare ºi a doua oarã la o presiune mai micã. Dupã 15 repetãri se considerã montajul realizat ºi se trece la experimentul critic: se exercitã asupra mâinii subiectului douã presiuni egale. O mare parte a subiecþilor (45%) declarã cã prima apãsare a fost mai slabã, 25% declarã o iluzie asimilativã ºi 15% adecvatã. c) În domeniul haptic (de apucare) ºi de volum. Subiectul, cu ochii închiºi, primeºte simultan în fiecare mânã câte o bilã de lemn (sau mingi): una mai mare ºi alta mai micã. Subiectul trebuie sã aprecieze care este mai mare. Dupã 15 repetãri, se trece, fãrã a-l aviza pe subiect, la experimentul critic. I se dau 2 bile egale. De aceastã datã, bila mai micã va fi perceputã ca fiind mai mare, iar cea mai mare ca fiind mai micã. În cazul când volumul bilelor este egal în probele de montare, dar diferã greutatea lor (280 g ºi 880 g), apare o iluzie de volum: bila mai grea va fi perceputã ca având un volum mai mic ºi bila mai uºoarã va fi perceputã ca având un volum mai mare. Iluzia de volum apare ºi în cazul când subiectul primeºte succesiv spre comparare cele douã bile (una mare ºi una micã) în aceeaºi mânã. Dupã 15 repetãri se dã proba criticã: 2 bile egale. În acest caz, bilele vor fi percepute contrastant. d) În toate experimentele de mai sus participarea tactil-chinestezicã este prezentã în percepþie. Se pot face însã probe ºi cu cercetarea iluziei optice la percepþia volumului. Se prezintã subiectului, la tahistoscop, simultan 2 cercuri (O 20-30 mm), unul mai mare ºi altul mai mic. Se repetã de 15 ori (cercul mai mare e prezentat mereu în aceeaºi parte). În experimentul critic se prezintã douã cercuri egale. O parte din subiecþi vor percepe cercul ce apare în partea unde fusese cel mare ca fiind mai mic ºi invers. e) În percepþia auditivã pot fi, de asemenea, generate iluzii. Subiectul, cu spatele la aparat, primeºte douã sunete de intensitãþi diferite (succesiv). Dupã 15 repetãri ale probei de montare, se prezintã 2 sunete de intensitãþi egale. La producerea iluziei, subiectul apreciazã cã sunetul care apare în locul celui intens este mai slab ºi invers. f) Se pot face experimente ºi cu perceperea diverselor grade de luminozitate. Se prezintã la tahistoscop, – spre comparare – de 15 ori, un pãtrat cu o luminozitate mai redusã ºi unul cu o luminozitate mai mare. Iluzia contrastantã apare în mod evident ºi în acest caz. 195

g) Iluzia contrastantã de percepere a mulþimii apare dacã se prezintã tahistoscopic 2 cercuri egale punctate în interior cu un numãr diferit de puncte: mai multe într-un cerc ºi mai puþine în celãlalt ( diferenþa sã fie evidentã). În experimentul critic, ambele cercuri conþin un numãr egal de puncte. Explicaþia iluziei nu se poate reduce la un montaj motor sau senzorial, adicã la procese care se petrec în „motoriu” sau „senzoriu”, ci într-un montaj integral, ca stare a individului, ca „mobilizare” a sa ca întreg. Un montaj elaborat pentru o anumitã modalitate perceptivã, dacã este adevãrat cã reprezintã o mobilizare integralã a individului, trebuie sã se poatã manifesta ºi într-o altã modalitate senzorialã (transpoziþie). Acest lucru a fost dovedit experimental. Astfel, în cazul percepþiei haptice, iluzia apãrutã la o singurã mânã poate fi transferatã ºi la cealaltã. Unii autori (Stevens) au obþinut, în cazul transpoziþiei iluziei, rezultate negative, de unde au tras concluzia cã iluzia are un caracter local. Este probabil cã a existat o eroare metodologicã, întrucât transpoziþia iluziei a fost doveditã experimental. Dacã în probele tahistoscopice cercurile sunt prezentate la un singur ochi, iluzia ce apare poate fi transpusã ºi la celãlalt. ªi mai mult: dacã se pun în mâna subiectului bile de mãrime diferitã, iluzia poate fi transpusã ºi vizual prin prezentare tahistoscopic㠖 în experiment critic – a douã cercuri egale. Deci, montajul elaborat în procesul percepþiei haptice a fost transpus în perceperea vizualã, ceea ce atestã iradierea montajului de la o modalitate la alta. Iradierea intermodalã a montajului probeazã caracterul integralpersonal, „central” al montajului. Nici teoria „aºteptãrii nejustificate” nu poate rãmâne în picioare. Folosind percepþia hapticã, subiectul în stare de hipnozã executã probe de montaj (i se dau spre percepþie 2 bile diferite ca volum). I se ordonã subiectului sã uite tot ce s-a întâmplat cu el. Experimentul critic este fãcut când subiectul a fost scos din starea hipnoticã. Apare totuºi iluzia contrastantã, care, în orice caz, nu poate fi pusã pe seama „aºteptãrii”, fiind cunoscutã amnezia posthipnoticã. Factorul „aºteptare” a fost exclus cu totul.

8.3. Iluzii optico-geometrice a) Iluzia Müller – Lyer (fig. 37) Este greu sã se aprecieze lungimea segmentelor de dreaptã, pentru cã acestea nu pot fi izolate de bordurile de la capete. Datoritã sãgeþilor închise, ochiul are tendinþa de a examina centrul figurii ºi, ca atare, segmentul de dreaptã apare ca fiind mai mic decât în realitate. Segmentul cu sãgeþi deschise pare mai mare decât primul, deºi cele douã segmente sunt, de fapt, egale (fig.37, A, B ºi C). 196

De altfel, în percepþia vizualã, ochii se miºcã în permanenþã în scopul cuprinderii obiectelor.

Fig. 37. Iluzia Müller – Lyer

Se ºtie cã, la citirea ziarului, ochii se miºcã pentru a urmãri literele. Prin determinãri s-a stabilit cã ochiul se miºcã 10% din timp ºi 90% rãmâne staþionar. Ochiul nu se opreºte la fiecare cuvânt în timpul lecturii, ci la cel de-al 3-lea sau al 4-lea, în funcþie de dificultatea materialului. Miºcãrile ochiului sunt bruºte; el vede numai când stã nemiºcat. Americanii au fãcut numeroase cercetãri în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial asupra operatorilor radar, care nu vedeau þinta din cauza deplasãrii ei rapide pe ecranul aparatului. Psihologii au dat o serie de indicaþii observatorilor de pe avioane pentru a-ºi îmbunãtãþi probabilitatea gãsirii unor þinte pe mare deschisã. Iluzia opticã explicã de ce oamenii par sã aibã proporþii diferite dupã lungimea hainelor. b) Iluzia de supraestimare a verticalitãþii (fig. 38 A ºi B)

Fig. 38. A. Iluzia opticã de verticalitate a lui Wundt (linia verticalã pare mai înaltã)

Fig. 38. B. Iluzia jobenului (pare mai înalt decât lat) 197

Iluzia de verticalitate se bazeazã pe tendinþa universalã de a supraestima figurile în dimensiunile verticale ºi de a le subestima în plan orizontal (obiºnuinþa de a vedea blocurile de locuinþe cu înãlþimea lor).

Fig. 39. Iluzia de perspectivã - mãrime

c) Iluzia de perspectiv㠖 mãrime, cauzatã de cãlcarea legilor perspectivei liniare. Dacã se deseneazã stâlpii sau copacii ce strãjuiesc o ºosea sau o cale feratã la fel de mari ºi nu din ce în ce mai mici pe mãsurã ce se depãrteazã ºoseaua sau calea feratã, apare aceastã iluzie. Ochiul nostru s-a obiºnuit sã asocieze perspectiva cu distanþa ºi de aici aceastã iluzie (fig.39).

8.4. Iluzia de miºcare 8.4.1. Miºcarea aparentã

Dacã într-o încãpere întunecatã apare un punct luminos fix, acesta pare cã se miºcã (efect autokinetic) Dacã se introduc ºi alte puncte luminoase, efectul de miºcare dispare. Dacã punctul luminos apare într-un pãtrat luminos, ori de câte ori se miºcã pãtratul, pare cã se deplaseazã punctul luminos. Dacã ºi pãtratul este cuprins într-un alt pãtrat luminos mai mare, acesta va pãrea cã este staþionar ºi cã se miºcã pãtratul mai mic împreunã cu punctul luminos din interiorul sãu (miºcare indusã). Nu dispunem de explicaþii convingãtoare pentru acest fenomen. Unele accidente aviatice de noapte s-au datorat efectului autokinetic: pilotul care zbura în formaþie a crezut cã se deplaseazã lumina din faþa sa ºi a urmat-o, lovindu-se de un obstacol. Alte iluzii de miºcare: pleacã trenul în care stai ºi þi se pare cã a plecat cel de pe linia vecinã; dacã priveºti o 198

apã curgãtoare de pe pod, la un moment dat ai impresia cã te deplasezi tu (iluzia apare mai puternic dacã abia ai coborât dintr-un autovehicul). Iluzia de miºcare poate fi demonstratã cu ajutorul a douã beculeþe de lanternã aºezate în linie la o distanþã unul faþã de altul de 4-5 cm. Dacã ele sunt aprinse succesiv cu o anumitã frecvenþã, pare cã lumina se „miºc㔠de la un bec la altul ºi, dacã frecvenþa creºte pânã la pragul de fuziune (aprox. 40 de licãriri pe minut), apare o dreaptã luminoasã între cele douã surse (fenomenul este mai evident pe întuneric ºi este similar cu miºcarea unui cãrbune incandescent).

8.4.2. Modelul lui Wertheimer

Miºcarea aparentã a fost studiatã iniþial de Wertheimer, care i-a dat denumirea de fenomen „phi” (fi). Fenomenul stã la baza perceperii miºcãrii imaginilor de pe pelicula cinematograficã (miºcare stroboscopicã). Modelul experimental, utilizat de Wertheimer, pentru ilustrare este dat în figura 40:

Fig. 40. Figurile lui Wertheimer pentru demonstrarea fenomenului phi (dupã Al. Roºca)

În cele patru cartoane sunt practicate niºte decupaje pentru a intra lumina unui proiector. Dacã suprapunem cartonaºul b al seriei A (cel de jos) peste cel de deasupra sa (a) ºi glisãm decupajul sãu stânga-dreapta peste cele 2 decupaje cu o anumitã cadenþã (frecvenþã), se unificã imaginile ºi apare o linie în miºcare. Dacã frecvenþa deplasãrii este micã, vom vedea o linie discontinuã. Un fenomen similar apare ºi pe ecranul televizorului când liniile de baleiaj scad sub frecvenþa criticã de fuziune. În cazul cartonaºului B, cu aceeaºi procedurã ca la seria A, vom observa tot o linie în miºcare, dar cu tendinþa de a lua forma curbã, aºa cum este 199

decupajul din dreapta al cartonului fix (a). Pentru a obþine iluzia de miºcare, este necesar sã existe un anumit raport între frecvenþa deplasãrilor spaþiului luminos, intensitatea luminii ºi mãrimea figurii.

8.4.3. Iluzia care afecteazã forma miºcãrii (fenomenul Pulfrich)

Oscilaþiile unui mobil în plan orizontal sunt percepute ca miºcare în spaþiul tridimensional (miºcare de rotaþie). Acest efect stereoscopic apare atunci când privim, în condiþii diferite de iluminare pentru cei doi ochi, un obiect cu miºcare pendularã orizontalã. Acesta pare sã descrie o elipsã faþã de axul orizontal. Iluzia creºte odatã cu creºterea vitezei de pendulare a obiectului în miºcare (A. Lit, 1960), apropiindu-se de forma unui cerc ºi dobândind un puternic efect stereoscopic.

8.4.4. Iluzia care afecteazã forma mobilului (efectul Auersperg-Buhrmester)

Forma unui obiect poate fi deformatã de miºcare. Un pãtrat prezentat în circumducþie (rotire în plan rãsturnat) este perceput în mai multe ipostaze de formã (J. Piaget, M. Lambercier, 1952), între vederea lui la vitezã micã ºi pragul de fuziune. În prima fazã, subiectul vede figura în formã exactã ºi constantã ºi îi subestimeazã viteza miºcãrii; când miºcarea devine haoticã, pãtratul are o aurã de strãlucire ºi apoi se întunecã. În faza a doua – faza iluziei propriu-zise –, apare o figurã centralã în formã de cruce cu braþe simetrice, dupã care aceasta se îngroaºe ºi se dubleazã. În fine, în faza a treia, apare o cruce dublã, imobilã, cu o aurã scânteietoare.

8.4.5. Iluzia de amplitudine a miºcãrii

La douã mobile apropiate, miºcarea celui din spate pare cã se întinde spre celãlalt ºi observatorul vede o singurã miºcare (cauzalitate perceptivã). Dacã se priveºte fix la un mobil B staþionar (imagine centralã) ºi un mobil A vine spre B (imagine perifericã), oprindu-se la contactul cu el, tocmai când acesta porneºte, ni se pare cã A îl împinge pe B (H. Michotte, 1954).

200

X. ATENÞIA

1. Complexitatea fenomenologicã a atenþiei Deºi a fost fragmentatã deseori pe compartimente de studiu, atenþia se prezintã ca un proces unitar, în care intrã o serie de elemente psihologice ºi neurofiziologice. Acestea au fost descrise destul de bine de cercetãtori (vigilenþa, set-ul = atitudinea pregãtitoare, reacþia de orientare). De asemenea, necesitãþile de cercetare sau didactice au impus ºi alte subdivizãri ale atenþiei, ca: formele atenþiei, tipurile atenþiei, calitãþile atenþiei etc., cu o valoare destul de relativã, deoarece este greu de izolat din complexul de procese ale atenþiei pe cele care justificã atare împãrþiri. De exemplu, se ºtie cã atenþia se clasificã în voluntarã ºi involuntarã dintr-un punct de vedere; din altul, se clasificã în atenþie senzorialã, motorie sau mentalã. În fapt, nu existã atenþie senzorialã sau mentalã purã ºi fiecare din aceste categorii poate fi voluntarã sau involuntarã, pregãtitoare sau efectoare, mai stabilã sau mai mobilã etc. În aceste clasificãri este vorba numai de predominanþa unei activitãþi în procesul de atenþie, care în niciun caz nu trebuie sã impieteze asupra înþelegerii sale ca având un mecanism unitar. Urmãrind criteriul clasic de împãrþire a atenþiei în voluntarã ºi involuntarã, se observã cã acesta a avut în vedere elementul intenþionalitãþii, al efortului. În anumite împrejurãri, denumirea de atenþie voluntarã este corectã, fiind vorba de existenþa unui efort pentru pãstrarea vigilenþei ºi concentrãrii în condiþii nefavorabile (monotonie, zgomote disturbante, obosealã marcatã). În alte situaþii, odatã subiectul integrat ºi adaptat la activitate, atenþia se pãstreazã fãrã efort. În aceastã situaþie mai poate fi vorba de efort? Atunci care este resortul pãstrãrii vigilenþei în continuare? Pentru clasificarea tipurilor de atenþie, Munn (1966) se foloseºte de 3 clase: 1. Atenþie involuntarã, determinatã de stimuli neaºteptaþi (pocnituri, ºocuri electrice intense, fulger, lovituri bruºte). 201

2. Atenþie voluntarã, determinatã de orientarea intenþionatã a activitãþii perceptive. 3. Atenþie habitualã (sau set-ul habitual), determinatã de starea de pregãtire, de aºteptare a anumitor stimuli (de exemplu, aºteptarea unei veºti, a unui telefon, a unei vizite etc). Din confruntarea datelor teoretice ºi îndeosebi a celor experimentalpractice rezultate din cercetarea selectivitãþii psihice în condiþii de monotonie sau de concurenþã a stimulilor caracteristice muncii la instalaþiile automatizate moderne, se detaºeazã câteva particularitãþi ale atenþiei: a) orientarea activã a organismului cãtre selecþia mesajelor; b) ajustarea adaptativã receptorie ºi efectorie; c) focalizarea intermitentã, în cadrul unui proces adaptativ dirijat de interacþiunea factorilor motivaþionali cu cei situaþionali.

1.1. Motivaþie ºi prosexigenie

Munn (ibidem) considerã factorii motivaþionali ca stând în fruntea determinanþilor atenþiei: reacþionãm selectiv la modificãrile ambianþei în conformitate cu atitudinile noastre. Delay ºi Pichot subliniazã cã împãrþirea atenþiei în voluntarã ºi involuntarã se bazeazã pe factori interni ºi externi de determinare. Atenþia involuntarã apare în urma modificãrilor din ambianþã, iar cea voluntarã, în urma unor elemente motivaþionale ale subiectului. Desigur cã aici trebuie avutã în vedere valoarea prosexigenã (care atrage atenþia) a diferiþilor stimuli, funcþie de factorii motivaþionali interni (interesul, experienþa, afectivitatea etc.) ºi de caracteristicile obiective ale stimulilor (mãrime, formã, culoare, duratã, intensitate etc.). Calitatea unor stimuli de a atrage atenþia a fost mult cercetatã, în special în legãturã cu psihologia reclamei. Se ºtie, de exemplu, cã un stimul mai slab ca intensitate (sau duratã) poate atrage atenþia mai curând decât unul intens, dacã el corespunde intereselor subiectului sau altor componente ale experienþei sale anterioare. În general, stimulii care sunt mai neobiºnuiþi, mai neaºteptaþi, mai predominanþi prin caracteristici (intensitate, formã, ritm ºi duratã de prezentare, culoare etc.) au ºi o valoare prosexigenã mai mare. Sunt stimuli care, uzual, se spune cã suscitã ºi întreþin curiozitatea indivizilor (reclame fluorescente în diverse culori ºi de diverse forme, muzicã ritmatã, stimuli intermitenþi etc). Din cercetãrile privitoare la psihologia reclamei au rezultat o serie de informaþii ºi date deosebit de interesante asupra valorii prosexigene a diferiþilor stimuli (contrastul, de culoare, mãrime sau formã, dintre un 202

stimul fix ºi unul mobil etc.). Piéron considerã cã un stimul este prosexigen în mãsura în care se schimbã, întrucât nu permite obiºnuirea subiectului. Desigur cã este necesarã cunoaºterea factorilor motivaþionali interni pentru a ne da seama de ce, în condiþii egale de stimulare, oamenii reacþioneazã diferit (atenþia ne este atrasã în mod preferenþial de un stimul sau de altul, semnificaþia stimulilor este variabilã de la individ la individ). „Este evident cã un profesor universitar, un anticar ºi o viitoare mireasã vor vedea lucruri complet diferite într-o vitrin㔠(Klimberg, dupã R. Floru (1967).

1.2. Reacþia de orientare

Se ºtie cã necesitatea unei adaptabilitãþi cât mai adecvate a organismului la condiþiile ambianþei determinã o reflectare selectivã a variaþiilor mediului, care se realizeazã prin capacitatea organismului de a-ºi orienta ºi concentra activitatea. Aceastã organizare structureazã crearea unei reactivitãþi specifice, a unei sensibilitãþi cu focalizare variabilã faþã de stimulii care acþioneazã asupra organismului. Focalizarea variabilã a perceptivitãþii face ca, în anumite condiþii, organismul sã fie mai sensibil faþã de anumiþi stimulenþi ºi mai indiferent faþã de alþii. Excitabilitatea poate sã fie uneori mai crescutã faþã de stimulenþii mai slabi, dar cu o semnificaþie mai mare (obiectivã sau subiectivã) pentru organism, decât faþã de stimulenþii cu o intensitate fizicã mai mare. Aºadar, raporturile de forþã dintre excitanþi pot fi schimbate, în vreme ce efectul unor excitanþi poate fi intensificat, iar al altora poate fi redus sau inhibat. Aceastã dinamicã bazatã pe reflectarea raporturilor dintre excitanþi ºi relaþia dintre organism ºi mediu se realizeazã conform cu legile activitãþii nervoase superioare. În baza acestei organizãri interne apar atenþia, orientarea selectivã a activitãþii. La om, dinamica proceselor nervoase superioare ºi organizarea reactivitãþii selective trebuie puse în legãturã cu existenþa sistemului verbal, care concentreazã toatã bogãþia relaþiilor sociale. Reacþia de orientare contribuie la intensificarea reactivitãþii, a sensibilitãþii, labilitãþii analizatorilor, la crearea condiþiilor optime pentru perceperea excitanþilor (zona de excitabilitate optimã). Reacþia de orientare, ca proces nervos deosebit de complex, se integreazã într-un sistem funcþional unitar. Reflexul de orientare are o serie de componente motorii ºi neurovegetative, puse în evidenþã de o serie de autori, cu tehnicile cele mai variate ºi moderne, componente care însoþesc orientarea activitãþii, atenþia. 203

Ca o sistematicã a componentelor motorii ºi neurovegetative declanºate de reacþia de orientare, s-a fãcut urmãtoarea clasificare: 1. Componente somatotopice obiectivate prin miºcãri ale capului, corpului, ale receptorilor sau diferite forme ale activitãþii propriomotrice a receptorilor (reflexul pupilar, fenomenele motorii ale retinei etc.). 2. Componente vegetative (reacþiile vasculare ºi cardiace, reacþii galvano-cutanate). 3. Componente senzoriale obiectivate prin variaþiile de sensibilitate a analizatorilor. 4. Componente electroencefalografice obiectivate prin depresia ritmului alfa ºi uneori prin mãrirea amplitudinii acestuia, factori care indicã variaþiile reactivitãþii scoarþei.

2. Modelarea experimentalã a particularitãþilor atenþiei 2.1. Stabilitatea atenþiei

Dacã încercãm sã privim pentru mai mult timp un anumit obiect, se poate observa cã privirea noastrã se deplaseazã în procesul examinãrii, când la un detaliu al obiectului, când la altul (fluctuaþiile atenþiei). Demonstraþie: Se examineazã o figurã dublã (cinci ºi ºase cuburi, figura lui Boring – soþia ºi soacra) ºi se noteazã numãrul de schimbãri pe unitatea de timp. Se observã cã figura nu este perceputã cu aceeaºi claritate tot timpul. În activitatea cotidianã, însã, atenþia noastrã se poate concentra oarecare timp asupra unei activitãþi, mai ales atunci când existã un factor motivaþional puternic (de exemplu, în activitatea profesionalã, muncitorul poate fi atent la piesa pe care o are de executat, elevul la problema pe care o rezolvã etc.)

2.2. Volumul atenþiei

În câmpul activitãþii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un numãr limitat de obiecte. De exemplu, la teatru percepem simultan un numãr redus de personaje, dar dat fiind cã atenþia se deplaseazã rapid de la un personaj la altul, de la un detaliu la alt detaliu, reuºim sã cuprindem întreaga desfãºurare a acþiunii dramatice. Demonstraþie: Se prezintã la tahistoscop diferite imagini, cuvinte, obiecte etc. cu o expunere foarte scurtã (câteva sutimi de secundã), încât subiectul nu are timp sã-ºi deplaseze atenþia. Se poate observa cã subiectul va percepe în aceastã situaþie aproximativ 4-6 obiecte independente, sau litere izolate, în 1/10 secundã. Dacã literele formeazã cuvinte cunoscute, atunci un adult normal poate percepe 3-4 cuvinte formate din câte 3-4 litere, adicã în total aproximativ 15-17 litere. 204

Volumul atenþiei este datorat, în plan fiziologic, extinderii zonei de excitabilitate optime în scoarþã ca efect al contopirii excitaþiilor simultane. Volumul atenþiei ca factor psihoindividual prezintã o mare importanþã în viaþa omului, îndeosebi în activitatea profesionalã (la conducãtorii auto, la aviatori, soldaþii din patrulele de recunoaºtere etc).

2.3. Distribuþia atenþiei Este o caracteristicã a atenþiei legatã strâns de volum, dar care se referã la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul sãu un numãr de acþiuni. Se ºtie cã atunci când avem de efectuat o activitate care solicitã o atenþie foarte concentratã, executarea unei activitãþi secundare este uneori imposibilã sau dificilã. Demonstraþie: Un subiect scrie pe caiet numerele de la 1 pânã la 20 ºi, în acelaºi timp, numãrã cu voce tare de la 20 la 1. Se comparã valorile performanþiale la executarea sarcinii simple (scrierea de la 1 la 20) cu cele obþinute la executarea simultanã a celor douã activitãþi (scriere ºi numãrare). Valorile se exprimã în timp de execuþie. Acelaºi lucru se poate face cerând subiectului sã citeascã un text dintr-o carte ºi sã facã simultan pe o hârtie semnul + - + - sau t, p etc. Sau, douã persoane citesc subiectului texte diferite, în timp ce acesta sorteazã niºte imagini. Sunt verificate la sfârºit corectitudinea sortãrii imaginilor ºi reproducerea celor reþinute din cele douã texte. În cazul când una din activitãþi a fost automatizatã devenind deprindere, ea va fi executatã fãrã dificultãþi. De exemplu, elevii iau note simultan cu explicaþiile, ºoferii ascultã muzicã în timp ce conduc etc. Rezultã, deci, cã pentru a putea desfãºura simultan douã sau mai multe activitãþi, e necesar cel puþin ca una din ele sã fie automatizatã ºi sã nu mai solicite controlul permanent al conºtiinþei. În cazul când amândouã activitãþile sunt noi pentru subiect, ele cer eforturi susþinute de gândire ºi nu vor fi executate fãrã dificultãþi.

2.4. Deplasarea atenþiei

Este definitã ca posibilitatea de a trece cu uºurinþã de la o activitate la alta (unii oameni realizeazã cu mai multã uºurinþã acest lucru, alþii mai greu). Fiziologic, deplasarea este rezultatul mobilitãþii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimã. Un rol important în deplasarea atenþiei la om îl au semnalele verbale sub forma cerinþelor ºi indicaþiilor date, care ordoneazã un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activitãþi (de exemplu, elevul trebuie în permanenþã sã-ºi deplaseze atenþia de la explicaþiile colegilor la tablã la cele ale profesorului sau la luarea notiþelor). 205

2.5. Distragerea atenþiei

Distragerea trebuie raportatã întotdeauna la concentrarea atenþiei. În fapt, prin distragerea atenþiei înþelegem douã aspecte: a) distragerea generatã de o excesivã labilitate a proceselor nervoase ºi care se exprimã printr-o imposibilitate de concentrare mai îndelungatã asupra unei activitãþi (exemplu: elevul sare de la o materie la alta, neaprofundând niciuna); b) distragerea poate apãrea ca o consecinþã a concentrãrii prea mari a atenþiei (exemplu: omul de ºtiinþã preocupat de problema urmãritã se ciocneºte de un stâlp de la care îºi cere scuze etc).

2.6. Probe speciale de atenþie

Pentru determinarea gradului de distribuþie a atenþiei: Experiment 1. Faza I: Un subiect numãrã începând cu cifra 2, adãugând de fiecare datã pe 3 timp de 1 minut. Se noteazã cifra la care a ajuns la finele acestui interval de timp. (Se noteazã ºi erorile). Faza II: Timp tot de 1 minut, subiectul va scrie alternativ + -; se noteazã numãrul de semne. Faza III: Se cere subiectului ca timp de 1 minut sã efectueze ambele sarcini (sã numere adãugând pe 3 cu începere de la 1 ºi sã facã semnele + -). Se noteazã performanþele ºi se comparã cu cele obþinute în fazele I ºi II (se comparã ºi erorile). Se poate cere subiectului sã efectueze o înmulþire (de exemplu, 265 x 436) ºi concomitent sã numere cu glas tare de la 1 în sus. Experiment 2. Pe un carton mare (sau pe o planºã de lemn) se aflã înscrise (în lemn sunt încrustate) niºte pãtrate care conþin numere de la 1 la 100, dar aºezate fãrã nicio ordine (dupã P.Pufan). Exemplu:

Pe niºte pãtrãþele de carton (sau de lemn) sunt înscrise aceleaºi numere ca în panoul respectiv. Subiectul ia la întâmplare dintr-o cutie câte un pãtrãþel ºi îl potriveºte peste numãrul similar de pe panou. Timp de execuþie 4 minute. Se noteazã performanþa (numerele acoperite). O probã specialã care se utilizeazã pentru distribuþia atenþiei în psihologia aplicatã este proba cãutãrii cifrelor, numitã uneori ºi testul de atenþie distributivã Praga (fig. 41). 206

Subiectul are sarcina ca, la semnalul dat de experimentator, sã priveascã tabelul din dreapta sa ºi sã treacã în dreptul fiecãrei cifre numãrul de identificare al ei, înscris în unul din pãtratele din pagina stângã. De exemplu, în dreptul cifrei 26 se trece numãrul 44 din pãtratul corespunzãtor; pentru 2=98; pentru 11=100 º.a.m.d. (primele trei cifre, respectiv, 75, 20 ºi 79, sunt pentru exersare ºi nu se iau în consideraþie). Dupã patru minute se dã semnalul de încetare a lucrului ºi subiectul trage o linie unde a ajuns, fãrã a se mai uita pe test timp de un minut (pauza). Testul se dã spre execuþie în 4 reprize a câte 4 minute = 16 minute + 1 minut pauzã între reprize (3 pauze) = 19 minute (durata totalã). În examinãrile psihodiagnostice, performanþele subiecþilor (numãrul de cifre corect înscrise) sunt comparate cu baremele corespunzãtoare pentru scopul urmãrit. În cercetarea experimentalã aprecierile sunt mai largi ºi se pot raporta la dinamica rezolvãrii sarcinii în fiecare din cele 4 seturi, în funcþie de anumite condiþii (vârstã, sex etc.). Tot pentru testarea distribuþiei atenþiei se folosesc ºi alte probe cu valoare diagnosticã mai mare sau mai micã, cum este, de exemplu, testul ADP (atenþie distributivã pãtrate) (fig. 42). În acest test, luându-se ca punct de plecare pãtrãþelul gol cu numãrul cel mai mic (126), se cautã pãtrãþelele crescãtoare din 2 în 2 ºi în fiecare se înscrie numãrul de ordine respectiv (1, 2, 3, 4....) O probã care evalueazã ºi capacitatea de muncã este cea a lui Toulouse – Piéron (fig. 43). La aceastã probã, subiectul are sarcina de a bara semnele indicate în prezentare cu caractere mai groase. Se calculeazã, pentru evaluarea cantitativã, suma figurilor corect barate. Aprecierea calitativã se calculeazã dupã formula: Calitate =

Sume juste - Sume greºite Sume juste + Suma omisiuni

Proba Bourdon (1895), completatã ulterior de foarte mulþi cercetãtori (de exemplu, Anfimov) (fig. 44), constã în tãierea anumitor litere (proba se aplicã cu precãdere la intelectuali). În fapt, proba diagnosticheazã atât distribuþia, cât ºi concentrarea atenþiei. De regulã, într-o astfel de probã se taie literele care se aseamãnã unele cu altele. De exemplu, în varianta de consemne litere, dupã Sterzinger, se bareazã litera C în cuvintele cu sens ºi litera S în cuvintele fãrã sens (fig. 44). Proba se preteazã mai bine la intelectuali. Existã o serie de teste diagnostice pentru obiectivarea distribuþiei ºi concentrãrii atenþiei ca, de exemplu: testul pãtrat cifre, atenþie distributivã semnale etc., dar care sunt folosite în diferite selecþii profesionale (CFR, auto etc.). 207

208

Fig. 41. Testul de atenþie distributivã Praga

209

Fig. 42. Test de atenþie distributivã A.D.P. (atenþie distributivã pãtrate) 210

Fig. 43. Proba Toulouse – Piéron 211

Fig. 44. Test C.L. (consemne litere). Proba Bourdon (varianta Sterzinger) 212

Pentru determinarea ritmului activitãþii în diferite etape de lucru ale subiectului (de exemplu, dupã fiecare minut) se bareazã cu o linie performanþa realizatã. În acest fel se poate pune în evidenþã ºi rezistenþa neurofuncþionalã a subiectului faþã de o anumitã sarcinã. De altfel, astãzi, majoritatea testelor de atenþie (concentratã sau distributivã) obiectiveazã ºi variaþiile capacitãþii de efort susþinut, încât astfel de probe sunt luate ºi ca indicatori de obosealã. S-au imaginat ºi unele aparate de evaluare a atenþiei (de exemplu, aparatul Piorkowski), care, deºi complicate ca schemã mecanofuncþionalã, nu sunt superioare testelor „hârtie-creion”, fiind depãºite. Inspirate din metodele clasice de investigaþie a particularitãþilor atenþiei, programele pentru calculator sunt mult mai funcþionale ºi eficiente, atât experimental, cât ºi psihodiagnostic.

3. Supravegherea tablourilor de comandã; vigilenþã ºi atenþie

H. Piéron, în Vocabulaire de psychologie, pune semnul identitãþii între termenii de atenþie ºi vigilenþã. Întrucât, în starea de vigilenþã, eficacitatea operaþiilor de supraveghere a unor tablouri de comandã nu a fost mereu aceeaºi, s-a introdus ºi cel de-al 3-lea termen „oboseal㔠(blocaje) în relaþia atenþie-vigilenþã-obosealã, ca element cauzal al fluctuaþiilor atenþiei ºi, respectiv, al variaþiilor performanþei de supraveghere.

3.1. Fluctuaþiile atenþiei

Activitatea de supraveghere a unui tablou de comandã constituie, în general, o activitate monotonã, pe fondul cãreia apar fluctuaþiile de atenþie. Rezultã, aºadar, cã fluctuaþiile atenþiei ºi, în consecinþã, variaþia performanþelor apar pe parcursul unei perioade de timp în care atenþia este concentratã asupra unui stimul slab ce acþioneazã continuu. Woodworth aratã cã otolaringologii sunt cei care au observat acest lucru. În acest sens îl citeazã pe ORL-istul Urbanschitch (1875), care, folosind în examinarea auzului pacienþilor acumetria fonicã (examenul cu ceasul), a observat cã aceºtia auzeau tic-tacul când mai tare, când mai slab. Astfel de scãderi, reveniri ºi creºteri ale perceperii intensitãþii ºi claritãþii excitantului au putut fi puse în evidenþã ºi la nivelul altor modalitãþi senzoriale. Cele mai multe exemple de acest fel pot fi date din domeniul vãzului. De exemplu, dacã se concentreazã privirea asupra unei suprafeþe cu striaþiuni fine, din când în când striaþiunile nu se mai observã ºi suprafaþa apare ca fiind uniformã. Privirea unui punct luminos de micã intensitate ne face sã-l vedem când mai luminos, când mai puþin luminos sau când dispare. 213

Pot fi date exemple ºi din domeniul senzaþiilor cutanate (tactile ºi termice). Deoarece fenomenul a fost observat în mod deosebit la nivelul atenþiei senzoriale, o serie de autori au socotit cã este vorba de fluctuaþii ale percepþiei (Green le socoteºte fluctuaþii întâmplãtoare ale sistemului senzorial ºi le numeºte „zgomote interne”). Variaþiile în performanþã ale diferitelor activitãþi motorii ºi intelectuale pledeazã pentru existenþa fluctuaþiilor atenþiei ºi la aceste niveluri. Variaþiile fazelor pozitive ºi negative în fluctuaþia atenþiei sunt evaluate diferit de diverºi autori. Dupã Woodworth, durata medie ar fi de aproximativ 8-10 secunde. Pentru explicarea fluctuaþiilor atenþiei au fost formulate mai multe ipoteze, multe periferiste. Astfel, drept cauzã a fluctuaþiilor atenþiei vizuale au fost incriminate modificãrile acomodãrii ºi fixãrii (Münsterberg, 1889), adaptarea ochiului la luminã (Pace, 1893), miºcãrile oculare (Hammer, 1905, Féré, 1913), diametrul pupilei (Troland, 1921) etc. Experimente fãcute în legãturã cu miºcãrile oculare ºi fluctuaþiile atenþiei (Guilford) nu au gãsit o legãturã directã între ele. În interiorul aceleiaºi faze de fluctuaþie au fost înregistrate mai multe miºcãri (totuºi, frecvenþa maximã a miºcãrilor precede faza pozitivã a fluctuaþiei). Cum s-a mai arãtat, ºi în atenþia motorie sau intelectualã pot fi puse în evidenþã fluctuaþii.

3.2. Fluctuaþile performanþelor

Fluctuaþiile atenþiei pot fi obiectivate prin variaþii ale performanþelor în rezolvarea unor teste, în care poate fi urmãritã în special atenþia (teste de baraj, de cãutare, urmãrire, teste de obosealã etc.). Aici, fluctuaþiile performanþelor se manifestã prin apariþia periodicã a unor omisiuni, creºteri periodice ale tempoului de lucru, respectiv scãderi periodice ale tempoului de lucru (performanþa pe unitatea de timp). Cercetãrile fãcute asupra oboselii mentale oferã date foarte importante privind evoluþia performanþelor la sarcini monotone (denumirea unor culori, calcule aritmetice, efectuarea unui cod etc.) S-a observat astfel apariþia unor întreruperi în activitate, „blocaje” cum le-au denumit unii, ce ar avea o frecvenþã de 3 pe minut. Pe mãsurã ce durata probei creºte, se constatã o creºtere ºi a frecvenþei blocajelor. Erorile tind sã aparã fie înainte, fie dupã blocaj, ceea ce face ca „blocajul” sã fie interpretat nu numai ca un indicator al scãderii capacitãþii de lucru, ci ºi ca o perioadã de refacere a reactivitãþii iniþiale. B. Zörgö aratã c㠄blocajele” sunt forme ale inhibiþiei ºi au rolul de a preveni oboseala, prin schimbarea orientãrii. Blocajele, spunea Zörgö, nu ar apãrea acolo unde activitatea este variatã. 214

3.3. Modele experimentale pentru studiul detecþiei ºi urmãririi semnalelor

În accepþiunea de astãzi, termenul de vigilenþã este înþeles prin capacitatea de menþinere la nivel înalt a performanþelor de detecþie a unor mici modificãri ce apar neregulat într-o ambianþã monotonã (Mackworth). Modelul testului de vigilenþã este testul ceasului (clock test) ºi a fost propus de Mackworth în 1950. Subiectul trebuie sã observe miºcarea unui secundar care parcurge cadranul unui ceas în 100 de secunde. În baza unui instructaj, subiectul trebuia sã reacþioneze motor la un anumit semn atins de secundar în cursa sa pe cadran. Aceste semne erau dispuse la intervale neregulate, iar subiectul trebuia sã efectueze sarcina de-a lungul unei perioade de 1-2 ore. Pe scurt, indiferent de variabilele cu care definesc diferiþi autori termenul de vigilenþã, un numitor comun se degajã totuºi: este atenþia susþinutã în cursul efectuãrii unor sarcini monotone (aici intrã ºi starea de pregãtire a organismului pentru a rãspunde la semnale slabe ºi neregulate, greu de prevãzut). Degradarea vigilenþei în cursul unor sarcini monotone este o lege psihofiziologicã. Rezultã cã cercetarea factorilor care ar încetini aceastã degradare sau care ar gãsi metode de eliminare (sau de evitare) a condiþiilor ce genereazã degradarea vigilenþei ar fi de mare utilitate economicã ºi socialã (mãrirea eficienþei profesionale, evitarea accidentelor etc.). C.H. Baker (1962) observã cã, în mãsura în care se prelungeºte activitatea de supraveghere a unui ecran radar, în aceeaºi mãsurã scade ºi eficienþa detecþiilor realizate de operator. El aratã cã, dacã timpul de lucru al operatorilor radar de pe avioanele din Al II-lea Rãzboi Mondial nu ar fi depãºit o jumãtate de orã, aceºtia ar fi reperat cu 50% mai multe submarine inamice (Ibidem). Trebuie fãcutã deosebirea dintre o sarcinã de vigilenþã (vigilance task), care este o sarcinã de detecþie unde observatorul trebuie sã reacþioneze la apariþia unui semnal, ºi sarcina de urmãrire (tracking task), care este o sarcinã monotonã, dar care se repetã (de exemplu, muncitorul face mereu aceeaºi operaþie). Sarcina de urmãrire cere observatorului sã rãspundã prin ajustãri continue, iar semnalele urmãtoare sunt modificate în funcþie de exactitatea rãspunsurilor. În sarcina de detecþie, semnalele ulterioare nu sunt cu nimic influenþate de corectitudinea sau inadecvenþa rãspunsului.

3.4. Condiþii experimentale în sarcinile de detecþie

Pentru modelarea activitãþii de detecþie, în laborator, intensitatea stimulilor trebuie sã se situeze la valori puþin mai mari peste pragul liminar. La aceasta se adaugã ºi urmãtoarele: 215

a) frecvenþa semnalelor trebuie sã fie micã, iar apariþia lor sã fie neregulatã; b) raportul dintre stimulii relevanþi ºi cei nerelevanþi trebuie sã fie mare. Dacã se dã ca sarcinã subiecþilor sã detecteze erorile dintr-un text de 15 pagini (omisiuni, transpoziþii, substituþii) timp de 50 de minute, se constatã cã la primele 10 pagini mãrirea numãrului erorilor duce la creºterea numãrului celor detectate pânã la 30. Peste acest nivel detecþia erorilor scade; c) sarcina de vigilenþã trebuie sã fie continuã ºi de duratã. Probele de scurtã duratã nu sunt semnificative pentru sarcinile de detecþie. Rezultã, aºadar, cã o probã de vigilenþã trebuie sã dureze cel puþin 1-2 ore.

3.5. Mãsurarea performanþelor în probele de vigilenþã

Dacã se mãsoarã nivelul general al performanþei (mãsurarea întregii performanþe), cãpãtãm informaþii numai asupra gradului de dificultate al probei. Aceastã mãsurare are valoare doar în mãsura în care se studiazã influenþa diferiþilor factori asupra ei (condiþii diferite de supraveghere). Studierea evoluþiei în timp ne poate informa asupra efectului duratei asupra supravegherii. Performanþa, ca probabilitate de detecþie a semnalelor într-o anumitã perioadã de timp, se poate exprima prin procentajul de semnale detectate într-o duratã de timp datã (sau prin procentajul de subiecþi ce detecteazã un semnal). De asemenea, se pot exprima cantitativ timpul de reacþie al fiecãrui rãspuns, pragurile (absolute ºi diferenþiale) ale semnalului ºi valorile detecþiilor false. Exprimarea clasicã se face prin numãrul detecþiilor corecte (la care se adaugã date asupra latenþei ºi pragului semnalelor). Conform lui Baker (1960), într-o sarcinã de vigilenþã, performanþele pot fi afectate de 9 variabile esenþiale: 1) frecvenþa semnalelor; 2) intervalul dintre ele; 3) mãrimea semnalului; 4) cunoaºterea rezultatelor; 5) factorii ambianþei; 6) cunoaºterea locului de apariþie a semnalelor; 7) alternarea periodicã a odihnei ºi activitãþii; 8) stimulii externi neaºteptaþi; 9) motivaþia.

216

XI. GÂNDIREA ªI LIMBAJUL

1. Gândirea 1.1. ªcoli psihologice ºi modele experimentale preferate

Studiile sistematice asupra gândirii, care au fost ºi productive în acelaºi timp, sunt destul de recente. Aceste studii au debutat în plan istoric în primul deceniu al secolului XX pe calea utilizãrii aºa-numitei „introspecþii experimentale” de cãtre reprezentanþii ªcolii de la Würzburg (K.Marbe, A.Mayer, J.Orth, H.J.Watt, K.Bühler etc.). Subiecþilor li se dãdeau spre rezolvare diferite probleme simple ca, de exemplu, sã compare douã greutãþi, sã facã calcule aritmetice simple etc. ºi apoi li se cerea sã spunã ce le-a trecut prin cap în tot acest timp. Dar în toate relatãrile subiecþilor era vãditã neputinþa acestora de a urmãri procesualitatea elementelor gândirii în timpul rezolvãrii unei probleme oarecare. Tot ce relatau subiecþii nu era semnificativ faþã de mecanismul propriu-zis al gândirii (dificultatea sarcinii, îndoiala în privinþa soluþiei etc.). Eroarea gravã pe care au fãcut-o reprezentanþii ªcolii de la Würzburg a fost cã din aceste „introspecþii” au tras concluzia cã gândirea este un proces de naturã idealã care nu reclamã prezenþa imaginilor. Desigur cã gândirea nu poate fi pusã sub semnul egalitãþii cu procesele senzoriale, dar nu încape nicio îndoialã cã, fãrã materialul intuitiv furnizat de simþuri, gândirea ar fi ruptã de viaþã (Nihil est în intellectu quod non prius fuerit în sensu). Curentul behaviorist, în frunte cu J.B.Watson, a atacat introspecþia, punând în loc, cum se ºtie, înregistrarea manifestãrilor externe ale conduitei pe schema stimul-reacþie. În ce-l priveºte pe Watson, el a formulat aºa-numita teorie motricã a gândirii. Limbajul nu exprimã gândirea, ci se identificã cu ea. Procesele gândirii sunt miºcãri ale musculaturii corpului. Cercetãri asupra gândirii au efectuat ºi reprezentanþii altor curente psihologice (de pildã, gestaltiºtii – W.Köhler cu teoria izomorfismului: între fiziologic ºi psihologic, în creier, ar exista o unitate de formã, o structurã dinamicã comunã). 217

Nici teoria configuraþionistã asupra gândirii nu a dus la rezolvarea problemei. S.L.Rubinstein spune despre teoria configuraþionistã cã este teoria automiºcãrii, nedeterminatã de afarã, a câmpului psihic fenomenal: o dialecticã subiectivã sau, mai degrabã, o dinamicã ruptã de determinism, de condiþionarea externã. Deºi multe din procedeele utilizate de cercetãtorii diferitelor curente psihologice în studiul experimental al gândirii sunt ingenioase, totuºi concluziile lor se circumscriu în limitele teoretico-metodologice impuse de poziþiile ºcolii pe care o reprezentau. De exemplu, poate fi reþinut ca valoros (bineînþeles, în perspectiva unei interpretãri ºtiinþifice) procedeul „gândirii cu voce tare” sau reflexiunea vorbitã (reflexion parlée). Metoda a fost susþinutã ºi de Claparede (1917-1934) ca procedeu de obþinere a datelor asupra procesului de rezolvare a problemelor de cãtre subiecþi. Procedeul se deosebeºte net de introspecþie, întrucât nu i se cere subiectului sã relateze posterior ceea ce a „simþit” în timpul efortului de gândire, ci pur ºi simplu acesta are sarcina de a exprima cu voce tare soluþiile ºi etapele pe care le foloseºte în rezolvare. La procedeul „cugetãrii vorbite” au recurs ºi o serie de cercetãtori configuraþioniºti ca, de exemplu, K.Duncker (1926), care cerea subiectului sã exprime cu voce tare toate etapele drumului cãtre soluþie, chiar dacã i se par stupide. Din nefericire, Duncker, tributar teoriei configuraþiei, forþeazã interpretarea spre a se încadra în conceptul structurii ºi vorbeºte de un fel de „recunoaºtere” sau „restructurare”, element fãrã fundament ºtiinþific, care ar conduce subiectul la gãsirea corectã a soluþiei de rezolvare. Variantele în care s-a utilizat cugetarea cu voce tare au fost diferite de la autor la autor. Bunãoarã, K.Duncker dãdea subiectului toate datele problemei (s-a folosit îndeosebi de probleme de matematicã ºi fizicã), îl prevenea cã în drumul cãtre soluþie trebuie sã se foloseascã de toate aceste date ºi nu mai intervenea pânã la gãsirea soluþiei. Dacã dãdea subiectului un principiu general abstract ce ar fi putut fi folosit în rezolvare, dar acesta nu o fãcea, Duncker trãgea concluzia cã respectivul subiect nu se serveºte de termeni abstracþi în procedurile sale de rezolvare. Alþi cercetãtori ca, de exemplu, Claparede sprijineau efectiv subiectul pe parcursul rezolvãrii. Când acesta se poticnea, experimentatorul îi furniza noi date sau îi sugera alte modalitãþi de rezolvare a problemei. În acest mod se poate vedea în ce mãsurã subiectul a recurs la ajutor ºi în ce mãsurã s-a folosit de el. Unii autori consemnau evoluþia subiectului spre soluþia cuvânt cu cuvânt (Henry, 1934) prin înregistrarea cugetãrii acestuia printr-un microfon, alþii consemnau numai etapele esenþiale ale parcursului de rezolvare. 218

1.2. Cercetãri experimentale privind studiul noþiunilor

Cum se ºtie, noþiunile, care se formeazã în procesul dezvoltãrii istorico-sociale ºi care se însuºesc în procesul dezvoltãrii individuale a omului, constituie reflectarea în creier a însuºirilor generale ºi esenþiale ale obiectelor ºi fenomenelor realitãþii. Noþiunile nu sunt preluate de cãtre copil de la adult de-a gata, ci acesta ºi le însuºeºte printr-un proces complicat ºi cu o evoluþie destul de îndelungatã, sprijinitã pe diverse etape de rezolvare. În interiorul acestor etape, noþiunile se modificã, se restructureazã ºi se desãvârºesc în procesul de comunicare cu oamenii ºi, în mod deosebit, în activitatea de învãþare. Rezultã cã cercetarea experimentalã care sã ducã la descoperirea legitãþii formãrii ºi dezvoltãrii noþiunilor ºi însuºirea lor de cãtre copil se impune cu necesitate.

1.2.1. Metode privind însuºirea noþiunilor

a) Metoda definiþiei, prima metodã folositã în studiul noþiunilor, are calitatea cã atestã prezenþa unor noþiuni la persoana studiatã. O servitute importantã a acestei metode este aceea cã nu studiazã ºi dinamica formãrii noþiunilor. Metoda evidenþiazã ºi corespondenþa dintre gradul de înþelegere a noþiunii de cãtre copil (exprimatã prin putinþa de definire) ºi semnificaþia realã a noþiunii, capacitatea de utilizare adecvatã a noþiunii respective. Aceasta pentru cã posibilitatea definirii corecte a noþiunii nu înseamnã, în acelaºi timp, ºi capacitatea utilizãrii corecte a ei, ºi invers, capacitatea utilizãrii corecte a acesteia nu înseamnã, implicit, ºi posibilitatea definirii ei corecte. De regulã, copii pot sã opereze mai uºor cu noþiunile decât sã le defineascã în mod adecvat. În urma utilizãrii acestei metode s-a realizat o clasificare a definiþiei prin folosirea acesteia în studierea formãrii noþiunilor la copil, astfel: Definiþii prin arãtarea scopului: copii definesc, de regulã, noþiunile prin descrierea instrumentalã a acestora. De exemplu, la întrebarea „ce este tramvaiul?”, ei vor rãspunde cã este un mijloc de transport acþionat electric, care duce oamenii dintr-un loc în altul, sau: „Ciocanul este o unealtã de care omul se serveºte la baterea cuielor în lemn sau în alte obiecte” etc. Definiþii prin darea de exemple la întrebarea „Ce este rãzbunarea?”, mulþi copii rãspund cam aºa: „Când un om face rãu altuia ºi acela în ziua urmãtoare îi rãspunde cu rãu, se zice cã s-a rãzbunat pe el” etc. Definiþii prin genul proxim ºi diferenþa specificã. De exemplu, la întrebarea „Ce este cãruþa?” copiii rãspund cam aºa: „Cãruþa este cel mai simplu mod de locomoþie tras de unul sau doi cai ºi care poate transporta numai un numãr mic de oameni”. 219

În cercetãrile experimentale asupra formãrii noþiunilor, care se efectueazã în grãdiniþe ºi ºcoli, de obicei, experimentatorul adreseazã fie scris, fie oral, diferite întrebãri la care copiii trebuie sã rãspundã printrun singur cuvânt. Exemple: a) Nume de profesiuni - Cine lucreazã uºi, ferestre, dulapuri? - Cine scoate cãrbuni din pãmânt? - Cine vinde la Alimentara? b) Materiale din care sunt executate diferite obiecte - Cu ce se acoperã casele? - Din ce sunt fãcute hainele? - Din ce sunt fãcute maºinile? c) Denumirea culorilor - Spune-mi câteva obiecte care au culoarea roºie, verde, galben etc. Miºcãri. Experimentatorul sugereazã copilului diferite activitãþi motorii (frãmântarea aluatului, spãlatul, scrierea etc.) pe care acesta trebuie sã le denumeascã. Noþiuni contrare. Experimentatorul pronunþã un cuvânt ºi cere subiectului sã rãspundã cu opusul acestuia: dulce (amar); bun (rãu); sãnãtos (bolnav); vesel (trist) etc. b) Metoda simbolizãrii. Pentru a cerceta procesul formãrii noþiunilor în stare „purã”, adicã fãrã a fi influenþat de cunoºtinþele anterioare ale subiectului, s-au construit cuvinte fãrã înþeles ca simboluri verbale, iar noþiunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existã în circulaþia lexicalã uzualã). Noþiunile astfel elaborate se caracterizau prin îmbinarea ºi sintetizarea unor însuºiri ale obiectelor, diferite decât cele întâlnite în formarea noþiunilor uzuale. Modalitatea de structurare a acestor însuºiri obiectuale reprezintã tocmai procesul de formare a noþiunilor. Prin aceastã metodã s-au putut desprinde unele aspecte ale proceselor de abstractizare ºi generalizare în baza cãrora se elaboreazã ºi se însuºesc noþiunile. Neajunsul acestui procedeu era cã noþiunile astfel formate sunt rupte de viaþã ºi nu sunt din aceastã cauzã de prea mare folos pentru teoria învãþãrii. Procedeul simbolizãrii a fost folosit pentru prima datã de cãtre cercetãtorul C.L.Hull (1920). Acest autor a asociat diferite cuvinte fãrã înþeles cu cuvinte scrise cu caractere chinezeºti. Subiecþii nu cunoºteau limba ºi scrierea chinezã. Cum se ºtie, caracterele scrierii chinezesc sunt formate din radicali, care redau, într-un fel, esenþa cuvântului ºi care se repetã în mai multe caractere compuse exprimând un cuvânt ce are aceeaºi rãdãcinã cu cea simbolizatã de radical. De exemplu, cuvântul „lemn” 220

este exprimat printr-un radical ce se regãseºte variind, ca mãrime ºi chiar ca formã, în toate caracterele compuse, care au aceeaºi rãdãcinã ca ºi radicalul: copac, pãdure, masã etc. Hull a prezentat subiecþilor cuvinte fãrã sens asociate cu caractere chinezeºti compuse în care toate caracterele ce conþineau acelaºi radical erau denumite prin acelaºi cuvânt fãrã sens. Subiecþii nu au fost avizaþi în prealabil în privinþa scopului urmãrit prin experiment. Subiecþii au reuºit sã gãseascã elementul comun din caracterele compuse, denumindu-le prin simbolul convenþional corespunzãtor. O parte din subiecþi au reuºit sã numeascã corect elementele comune din caracterele compuse, dar nu puteau sã relateze dupã ce criterii s-au condus. O serie de alþi cercetãtori americani au continuat tipul de experiment iniþiat de Hull (K.L.Smoke, E.Heidbreder etc.). Cercetãtorul german N.Ach (1921), în studiul formãrii noþiunilor, s-a folosit de figuri stereometrice de diferite mãrimi, culori ºi forme. Pe fiecare figurã care comporta aceeaºi caracteristicã (dimensionalã, cromaticã sau de formã) era înscris acelaºi cuvânt fãrã sens. De exemplu, cuvântul „gazun” era scris pe toate figurile mari ºi grele, cuvântul „ras” pe cele uºoare etc. Subiecþii trebuiau sã descopere – în baza unor operaþii de generalizare ºi abstractizare – criteriile de asociere dintre cuvinte fãrã sens ºi caracteristicile figurilor stereometrice. În acest fel, N.Ach considera cã se poate studia dinamica formãrii noþiunii, în baza a ceea ce el numea „tendinþa determinat㔠– firul conducãtor din suma unor operaþii complexe pe care le face subiectul pe parcursul rezolvãrii sarcinii. Alþi cercetãtori s-au folosit de tehnica lui Ach, dar întrucâtva modificatã. Astfel, D.N.Uznadze a introdus în experiment aºa-numitul „ajutor treptat” prin care subiectul era ajutat prin întrebãri speciale sã gãseascã drumul corect cãtre soluþie. În acest fel erau scoase la luminã nu numai capacitãþile actuale ale copilului, ci ºi posibilitãþile lui. Spre deosebire de Ach, L.S.Vîgotski s-a interesat, în special, de descoperirea funcþiei cuvântului în procesul de formare a noþiunilor. Cuvântul, cel care ulterior devine simbolul noþiunii, constituie ºi mijlocul cu ajutorul cãruia subiectul se orienteazã în procesul formãrii noþiunii. Varianta folositã de L.S.Vîgotski ºi colaboratorul sãu L.S.Saharov a fost denumitã de cãtre aceºtia „dublã stimulare”, în sensul cã figurile stereometrice utilizate aveau funcþia de orientare a activitãþii subiectului, iar cuvintele fãrã sens constituiau mijlocul cu ajutorul cãruia se organiza aceastã activitate. Subiectul avea sarcina de a gãsi principiul de clasificare a unor figuri ce conþineau aceeaºi silabã fãrã sens. Ca procedurã experimentalã, autorii s-au folosit de 22 figuri stereometrice pe care erau înscrise silabe 221

fãrã sens. Toate figurile din aceeaºi categorie aveau înscrisã aceeaºi silabã fãrã sens. De exemplu, silaba „lag” se afla înscrisã pe toate figurile înalte ºi întinse, indiferent de culoare ºi formã geometricã; cuvântul „mur” era înscris pe figurile înalte, dar mai înguste etc. Experimentatorul alegea la întâmplare o figurã ºi o prezenta subiectului cu silaba înscrisã pe ea. Subiectul avea sarcina sã gãseascã ºi celelalte figuri care aparþineau aceleiaºi clase. În cazul când, în procesul de sortare, subiectul fãcea vreo greºealã, experimentatorul îi arãta silaba înscrisã, spre a se vedea cã nu corespunde cu cea cãutatã. La sfârºit, subiectul trebuia sã relateze asupra principiului dupã care clasifica figurile ºi sã le mai sorteze încã o datã dupã acest principiu. Întrucât ºi în aceastã variantã materialul utilizat era artificial, alþi autori au trecut la folosirea noþiunilor formate pe bazã de material ºcolar.

1.2.2. Condiþii care pot favoriza sau frâna formarea noþiunilor

a) Condiþii negative Se ºtie cã formarea noþiunilor în procesul de învãþãmânt porneºte de la experienþa senzorialã nemijlocitã. Aºa se explicã ºi indicaþia pedagogiei de a se folosi material intuitiv în procesul predãrii diferitelor materii de învãþãmânt. Dar, în drumul parcurs de elevi de la concret spre general ºi abstract, deci spre noþiune, trebuie sã se interpunã gãsirea modalitãþilor celor mai bune de utilizare a materialului intuitiv. S-a dovedit experimental cã un material intuitiv care abundã în detalii neesenþiale, ce pot abate atenþia elevilor de la ideea centralã a lecþiei, constituie un veritabil obstacol în formarea noþiunilor. În aceste cazuri, elevii fie cã generalizeazã un amãnunt neesenþial, formându-ºi o noþiune eronatã, fie cã imaginile intuitive suplimentare ºi inutile le abat atenþia spre urmãrirea miºcãrii acestor amãnunte, blocând în acelaºi timp formarea noþiunii vizatã de profesor. b) Condiþii pozitive Un rol important în procesul formãrii noþiunilor în ºcoalã îl are dirijarea corectã a percepþiei prin cuvânt, pe care o efectueazã profesorul. Aceastã orientare a percepþiei prin cuvânt îl ajutã pe elev sã desprindã însuºirile esenþiale ºi sã le generalizeze. În aceastã operaþie de desprindere a esenþialului de neesenþial, un rol mare îl are variaþia corectã a materialului intuitiv. În acest sens, unii cercetãtori au demonstrat cã existenþa a douã materiale intuitive pe aceeaºi temã, dar diferite ca imagini, ajutã ºcolarii în procesul formãrii noþiunilor. Existenþa a douã imagini intuitive îi ajutã pe elevi ca, prin operaþii de 222

comparaþie-opunere, sã realizeze o înþelegere mai clarã a noþiunii (pentru noþiunea de câmpie o imagine prezintã o suprafaþã netedã deschisã ºi alta acoperitã de pãdure sau de coline etc.). De asemenea, experienþa anterioarã în procesul acþiunii cu obiectele are o influenþã pozitivã asupra formãrii noþiunilor noi. S-a putut demonstra experimental cã noþiunile noi se formeazã cu mai multã uºurinþã în cazul când subiectul are o experienþã anterioarã mai mare în domeniul praxiei circumscrise de noþiunile date (R.H.Forgus ºi H.Fowler). Teoria „acþiunilor mintale”, iniþiatã experimental de Piaget (operaþii mintale) ºi dezvoltatã de P.I. Galperin, surprinde etapele formãrii noþiunilor în procesul acþiunii cu obiectele. Etapele importante ale acþiunilor mintale gãsite de Galperin ar fi urmãtoarele: a) însuºirea acþiunii practice cu obiectele; b) exprimarea acestor acþiuni în plan verbal (vorbire cu voce tare) ºi c) transpunerea lor în plan mintal (în limbaj interior). În acest fel, acþiunile mintale constituie reflectarea psihicã a acþiunilor exterioare, materiale. Dar nu toate noþiunile se preteazã la o prezentare obiectualã nemijlocitã, în care caz Galperin recomandã materializarea numai a însuºirilor ºi relaþiilor esenþiale ale acestora. De exemplu, prin materializarea relaþiilor esenþiale ale noþiunii de atom se înþelege redarea prin desen a structurii acestuia. Acelaºi autor atrage atenþia asupra faptului cã etapele menþionate nu sunt strict delimitate, fiecare dintre ele conþinând elemente din celelalte etape. Rezultã cã omisiunea unei etape poate fi compensatã prin întãrirea activitãþii din cealaltã, dar trecerea peste prima are un efect negativ mai mare asupra însuºirii noþiunii decât omiterea celorlalte.

1.3. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor ºi operaþiilor gândirii

Analiza ºi sinteza; probe ce pot fi date a) Se prezintã subiectului o serie de imagini care, dacã sunt aranjate în succesiunea lor logicã, constituie o povestire. Se cere subiectului sã aranjeze imaginile în succesiunea necesarã ºi sã reconstituie povestirea rezultatã. Exemple de astfel de imagini: cãþeluºul lacom care ºi-a vârât capul în oala cu mâncare, dupã care, nemaiputând sã-ºi scoatã capul, a plecat cu ea pe cap etc.; vânãtorul negru care a rãnit elefantul. (Ambele din seria de teste mintale Binet-Simon). b) Se cere subiecþilor ca din cuvinte izolate sã alcãtuiascã o povestire. 223

1) cal – albin㠖 cãlãreþ trântit; 2) copil curios – uºã – nas însângerat; 3) hoþ – câine – închisoare 4) ploaie –frig – picior rupt; 5) cãlãtorie – câine credincios –bucurie. Astfel de probe pot fi utilizate ºi pentru studiul imaginaþiei. Dupã forma povestirii constituite de cãtre subiect se poate vedea dacã la acesta predominã elementele de imaginaþie (povestire cu lux de amãnunte) sau elementele de gândire (povestire abstrasã, cu insistenþã asupra legãturilor cauzale). Exemplu de povestire în care predominã elementele imaginative (formatã la cuvintele copil curios – uºã – nas însângerat): „Un copil curios se duse la o menajerie, gãsi o uºã închisã ºi, voind sã afle ce este înãuntru, deschise uºa, când, ce sã vadã ochilor, un leu puternic care îi puse laba pe nas; zgâriindu-l, i-a însângerat nasul”. Exemplu de povestire în care predominã elementele cauzale: „Un copil curios s-a uitat prin broasca unei uºi ca sã vadã ce se petrece înãuntru, uºa se deschise, lovind nasul copilului care imediat a sângerat”. c) Ordonarea noþiunilor în succesiune logicã ªirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzalã a evenimentelor: 1. Pompieri – chibrit – foc stins – casã în flãcãri – apã. 2. Arestare – furt – pedeaps㠖 judecat㠖 urmãrire. 3. Medic – fotbal – vindecare – bandajare – fracturã. 4. A secera – a mãcina – a semãna – a face pâine – a treiera – a ara. d) Propoziþii mozaic Se bazeazã pe acelaºi principiu ca ºi aranjarea noþiunilor în succesiune cauzalã, cu deosebirea cã, acum, cuvintele sunt incluse într-o propoziþie. Exemple de propoziþii mozaic: 1. Din moarã multe spre munte roþi curge ºi de vale mânã râul. 2. La judecatã sunt în nenorocirile vinovaþi tren de cei daþi. 3. Rãsplãtiþi sârguincioºi de cãtre copiii lor sunt pãrinþii. 4. Pagube inundat dupã multe oamenilor mari râul fãcând a ploi. 5. Din jocuri copiii duc oraº ºi petrec se vara în veselie ºi cu pãdure. Rãspunsuri corecte: 1. Râul curge din munte spre vale ºi mânã multe roþi de moarã. 2. Cei vinovaþi la nenorocirile de tren sunt daþi în judecatã. 3. Copiii sârguincioºi sunt rãsplãtiþi de cãtre pãrinþii lor. 4. Dupã multe ploi râul a inundat fãcând oamenilor pagube mari. 5. Vara copiii se duc din oraº în pãdure ºi petrec cu veselie ºi jocuri. 224

Comparaþia ºi analogia; probe ce pot fi date Pentru copii se pot da diferite probe de comparaþie spre a se testa capacitatea acestora de a percepe asemãnãrile ºi deosebirile. E.Claparède a cerut copiilor (5-8 ani) sã arate asemãnãrile dintre albinã, viespe, muscã. Alice Descoendres a cerut copiilor de 3 ani sã compare un câine cu o vrabie, un cal cu o vacã etc. A constatat, ca ºi alþi autori de altfel, cã toate rãspunsurile copiilor se refereau la deosebiri. La aceleaºi concluzii au ajuns I.E.Segers, precum ºi A.Binet ºi Simon. Alþi autori au constatat cã asemãnãrile sunt cele care reþin atenþia copilului (legea celui mai mic efort). Probe de comparare a diferitelor noþiuni Se prezintã subiecþilor perechi de cuvinte pe care aceºtia au sarcina de a le compara din amintire, arãtând în scris asemãnãrile ºi deosebirile. Exemple: lumânare – stea; oglind㠖 fotografie; carte – profesor; hain㠖 piele; pânz㠖 hârtie; pisic㠖 ºoarece; iarb㠖 copac; ap㠖 aer; ploaie – zãpadã; gâsc㠖 barcã etc. Dupã ce se dicteazã o pereche de noþiuni, li se lasã timp subiecþilor pentru a scrie asemãnãrile ºi deosebirile esenþiale. Conform cercetãtorilor care au utilizat acest tip de probe (A.Binet ºi Alice Descoendres), subiecþii în ale cãror lucrãri predominã amãnuntele ºi care nu pot sã desprindã esenþialul sunt consideraþi ca fiind de tip analitic. Subiecþii la care predominã în procesul comparaþiei mai multe asemãnãri decât deosebiri sau subliniazã în mod special trãsãturile esenþiale ale obiectelor comparate, considerãm cã ar fi de tip sintetic. Exemple de comparaþii de tip analitic (formulate de copii) Lumânare-stea: „ªi lumânarea ºi steaua lumineazã. Lumânarea este un lucru pãmântesc, iar steaua este un lucru ceresc ºi lumânarea este fãcutã de mâna omului, iar steaua nu. Ea strãluceºte cu flacãrã naturalã, iar lumânarea cu flacãrã artificialã”. Concluzie: „ªi lumânarea ºi steaua lumineazã, lumânarea este lucru pãmântesc, steaua e lucru ceresc”. Oglindã-fotografie: „Dacã ne uitãm în oglindã ne vedem înfãþiºarea ca ºi în fotografie. Oglinda este din sticlã iar fotografia din carton ºi dacã vrem sã ne vedem chipul în oglindã putem ºi singuri, iar în fotografie trebuie sã ni-l lucreze cineva”. Concluzie: „Pe fotografie ne vedem chipul ºi la fel pe oglindã. Oglinda este din sticlã, fotografia din carton”. Exemple de comparaþii de tip sintetic (aceleaºi perechi de cuvinte) „Lumânarea e fãcutã de om, steaua e pe cer”. Concluzia: „Amândouã lumineazã”. 225

„Oglinda e din sticlã, fotografia din carton. În oglindã ne vedem chipul cum e în orice moment, în fotografie numai o datã”. Concluzia: „Amândouã ne aratã chipul”. Fireºte cã, pentru a determina tipurile „analitic” ºi „sintetic” în perspectiva procesului de comparaþie, trebuie sã fim foarte atenþi spre a nu trage concluzii din situaþii experimentale unice. Aºadar, o abordare complexã a problemei, cu procedee cât mai variate, se impune. În afarã de aceasta, la stabilirea tipului aproximativ de comparaþie trebuie sã se ia în consideraþie ºi experienþa anterioarã a subiectului (de exemplu, profesiunea). Analogia Cum se ºtie, analogia este o formã a comparaþiei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri. Probe de analogie: se dau subiectului trei noþiuni. Primele douã se aflã într-un anumit raport. Subiectul trebuie, plecând de la acest raport, sã gãseascã a patra noþiune, care, împreunã cu a treia, sã se afle în acelaºi raport ca ºi primele douã. Raporturile dintre noþiuni pot fi dintre cele mai variate: cauzã-efect; mijloc-scop; tot-parte; supraordonare-subordonare etc. Exemple: 1. var㠖 ploaie... iarn㠖 ? 2. pisic㠖 pãr ... pasãre – ? 3. râu – luntre ... drum – ? 4. oraº – case ... pãdure – ? 5. ziu㠖 soare ... noapte – ? 6. nuc㠖 coaje ... iepure – ? 7. stof㠖 croitor ... fãin㠖 ? 8. þãran – câmp ... dascãl – ? 9. izvor – apã ... ochi – ? 10. deal – munte ... lac – ? 11. trãsur㠖 cal ... automobil – ? 12. carte – tipograf ... maºin㠖 ? 13. zgârcenie – dãrnicie ... team㠖 ? 14. rândunic㠖 pasãre ... trandafir – ? Cu astfel de probe putem determina capacitatea subiecþilor de a gãsi cu uºurinþã raporturi dintre noþiuni ºi de a le putea transfera ºi altor noþiuni similare. Generalizarea ºi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintalã a obiectelor ºi fenomenelor ce au însuºiri comune. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesenþiale dintr-un grup de obiecte ºi reþinerea celor esenþiale. 226

În studierea proceselor de generalizare ºi abstractizare s-a folosit mult metoda clasificaþiei (W.Stern, J.Piaget, O.Decroly). Descrierea probei. Se prezintã subiecþilor (de regulã, copii) pãtrate ºi cercuri roºii ºi albastre de 2 mãrimi diferite: cercuri mari roºii ºi albastre ºi cercuri mici roºii ºi albastre, idem la pãtrate. În instructaj experimentatorul cere copiilor sã strângã figurile care se potrivesc la un loc. Sunt trei posibilitãþi de grupare: dupã culoare, formã sau mãrime. Altã probã folositã în cercetarea generalizãrii ºi abstractizãrii o constituie interpretarea de fabule. Se povestesc anumite istorioare cu tâlc ºi apoi se cere copiilor sã extragã o anumitã învãþãturã de acolo (concluzie). Proba pare a fi destul de diagnosticã, întrucât, pentru a ajunge la concluzie, subiecþii sunt nevoiþi sã elimine o serie de detalii neesenþiale, dificultate cu atât mai mare, cu cât povestirea este mai stufoasã. Exemple: 1. Planurile lãptãresei O lãptãreasã purtând pe cap vasul cu lapte mergea spre oraº. Pe drum se gândi cã din banii ce-i va lua pe lapte sã cumpere 4 gãini, care vor da 100 de ouã ºi din aceste ouã vor ieºi cel puþin 75 de pui. Va vinde apoi puii ºi din banii luaþi îºi va cumpãra haine noi. Gândind acestea, ea îºi plecã capul sã se priveascã, închipuindu-ºi ce bine îi vor sta hainele pe care le va cumpãra. Dar atunci vasul îi cãzu de pe cap ºi tot laptele se vãrsã, nemairãmânând nimic din planurile lãptãresei. Concluzie: Nu faceþi planuri irealizabile (nu construiþi castele în Spania) sau: Aºteptaþi îndeplinirea planurilor ºi apoi vã bucuraþi. 2. Morarul, fiul sãu ºi mãgarul Un morar plecase cu fiul sãu la târg, purtând de cãpãstru un mãgar. Abia porniserã la drum, când un copil care-i vãzu le strigã: „Nepricepuþii ãºtia merg amândoi pe jos ºi duc mãgarul de cãpãstru, când ar putea ca unul dintre ei sã meargã cãlare”. Atunci morarul urcã pe fiul sãu pe mãgar ºi-ºi continuã drumul. În curând însã se întâlnirã cu niºte femei ºi una dintre ele zise celeilalte: „Priviþi leneºul acela cum merge cãlare pe mãgar ºi lasã pe bietul sãu tatã bãtrân sã meargã pe jos...” Atunci bãtrânul coborî pe bãiat ºi se urcã el pe mãgar. Puþin mai departe se întâlnirã cu niºte oameni care strigarã: „Hei, leneºule bãtrân, mergi odihnit pe mãgar ºi laºi pe jos pe bietul bãiat care abia poate sã se þinã dupã tine!” Atunci morarul urcã ºi pe fiul sãu la spate pe mãgar ºi-ºi continuã astfel drumul. Ajungând la oraº, un târgoveþ le zise: „Ce oameni rãi sunteþi! Mai bine aþi duce voi mãgarul pe sus decât sã vã poarte el pe voi!” Cei doi oameni sãrirã atunci de pe mãgar, îl legarã cu niºte frânghii de picioare, trecurã prãjina pe dedesubt ºi-l luarã la spinare. Dar cum tocmai treceau pe o punte, mãgarul, zbãtându-se, se dezlegã de frânghie ºi cãzu în apã, unde se înecã.” 227

Concluzia: Sã nu te iei dupã alþii cã niciodatã nu-i poþi mulþumi pe toþi. O altã probã folositã cu elevii pentru gãsirea esenþialului este schimbarea textului unei scrisori în telegramã. Se prezintã copiilor o poveste bogatã în fabulaþie ºi li se cere sã reducã aceastã poveste la elementele ei esenþiale, fie sub forma unui rezumat concis, fie – dacã este cumva o scrisoare – sub forma unei telegrame. Exemplu: Dragi pãrinþi, Trenul cu care am plecat s-a rãsturnat într-o garã. Era o negurã deasã. Mecanicul n-a observat semnalul de oprire ºi trenul a intrat în garã, ciocnindu-se puternic de alt tren. Câteva vagoane s-au zdrobit. Mai mulþi cãlãtori au fost omorâþi, eu însã am scãpat sãnãtos, fiindcã eram în vagonul din capãt care abia s-a clãtinat puþin. ªtiu cã ziarele de astãzi vor scrie despre aceastã nenorocire, pentru aceea vã înºtiinþez înainte, ca nu cumva sã credeþi cã mi s-a întâmplat ceva. În scurt timp am sã vã trimit mai multe veºti. Vã sãrutã, Dinu Texte telegrame: Rãspunsuri bune = 1. Trenul rãsturnat, am scãpat sãnãtos, Dinu. 2. Trenul cu care am plecat s-a rãsturnat, am scãpat sãnãtos, Dinu. Rãspuns nesatisfãcãtor = Trenul s-a rãsturnat într-o garã. Câteva vagoane s-au zdrobit, eu însã am scãpat, Dinu etc. Caracteristicile proceselor de gândire Deºi gândirea, ca proces psihic superior, este prezentã la toþi oamenii, calitãþile ei (profunzimea, independenþa ºi supleþea, consecvenþa ºi rapiditatea) comportã niºte particularitãþi individuale destul de pronunþate. Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date în legãturã cu testarea acestor particularitãþi: 1. Pentru rapiditatea gândirii Se prezintã subiectului ºase ºiruri de numere cu sarcina sã înþeleagã mecanismul matematic operaþional de succesiune a numerelor din ºir ºi sã-l continue pe aceastã bazã cu încã cel puþin 2 numere. Exemple: a) 2, 4, 6, 8, 10 - - (Rãspuns corect: 12, 14) b) 32, 30, 28, 26, 24 - - (Rãspuns corect: 22, 20) c) 5, 6, 6, 7, 8, 8 - - (Rãspuns corect: 9, 10,10) d) 7, 8, 10, 11, 13, 14 - - (Rãspuns corect: 16, 17) e) 5, 7, 6, 8, 7, 9, 8, 10 - - - (Rãspuns corect: 9, 11, 10, 12) f) 15, 14, 12, 11, 9, 8 - - (Rãspuns corect: 6, 5) 228

Se mai poate testa rapiditatea ºi prin urmãrirea vitezei de rezolvare a unor probleme. Exemplu: a) Un ou ºi jumãtate costã un leu ºi jumãtate. Cât vor costa 10 ouã? b) Un biet melc a cãzut într-o fântânã adâncã de 20 m. Ca sã iasã afarã, urcã în fiecare zi câte 5 m, dar noaptea va alunecã câte 4 m înapoi. Dupã câte zile ajunge el la gura fântânii? (R = 20 zile). 2. Pentru profunzimea gândirii (pãtrunderea în esenþa fenomenelor) Se prezintã subiectului cinci proverbe ºi, separat, un numãr de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor. Subiecþii au sarcina de a gãsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveºte fiecãruia din cele 5 proverbe: • Aºchia nu sare departe de copac. • Buturuga micã rãstoarnã carul mare • Lupul îºi schimbã pãrul, dar nãravul ba. • Dupã rãzboi, mulþi viteji se aratã. • Meºteºugul e brãþarã de aur. Fraze corespunzãtoare celor cinci proverbe: • Niciodatã nu este bine sã ne lãudãm cu fapte sãvârºite de alþii. • Orice meserie îndeplinitã cu pricepere aduce satisfacþii frumoase. • Când te-ai apucat de un lucru, du-l pânã la capãt dacã vrei sã faci ceva. • O singurã ºindrilã zburatã de pe acoperiº poate sã aducã ruina casei întregi. • Orbului degeaba-i-arãþi verdeaþã cã el tot n-o vede. 3. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristicã a independenþei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoº care înoatã pe un lac, copii la sãniuº, iar în jur copaci înverziþi ºi încãrcaþi de fructe etc. Pentru copii mai mari: propoziþii absurde Exemplu: un nenorocit de motociclist a cãzut, s-a lovit ºi a murit imediat; cineva l-a dus la spital, dar sunt puþine speranþe cã va mai scãpa cu viaþã. Am trei fraþi: Ion, Vasile ºi eu S-a gãsit pe o stradã a oraºului corpul unei fete tãiat în 18 bucãþi; se crede cã s-ar fi sinucis. Mai mulþi copii s-au jucat pânã seara pe câmp. Când au pornit spre casã, s-au gândit sã meargã în ºir unul dupã altul. Cum însã niciunul nu voia sã fie în coada ºirului, au hotãrât sã nu fie niciunul ultimul din ºir. Cineva spunea cã nu va intra în apã pânã nu va ºti sã înoate. 229

4. Probe de sugestibilitate (în legãturã tot cu independenþa gândirii) a) Se cere subiectului sã deseneze un cerc cu ajutorul unei monede ºi apoi sã deseneze un punct în interior. Se observã cã majoritatea subiecþilor fãceau punctul exact în centrul cercului (foarte puþini îl fãceau în afara centrului cercului). Aici se vede influenþa experienþei trecute. Pentru mulþi, un punct în cerc e sinonim cu centrul cercului. b) Se cere subiectului sã deseneze o linie orizontalã de la stânga la dreapta (de aprox. 3-4 cm). Apoi se cere subiectului sã tragã o linie care s-o intersecteze pe aceasta. (Majoritatea subiecþilor obþin douã linii perpendiculare sub forme de cruce). Este vorba tot de influenþa experienþei trecute. Alte probe. Se cere subiecþilor sã rãspundã ce vãd în anumite imagini prezentate. Rãspunsurile se dau în urma unei întrebãri sugestive din partea experimentatorului. De exemplu, s-a prezentat unor copii un tablou ce înfãþiºa o mamã cu fiul ei, amândoi aºezaþi pe iarbã, mama având o umbrelã deschisã în mânã ºi copilul o beretã pe cap; încãlþãmintea se vedea numai la copil (cismuliþe), picioarele mamei fiind îndoite sub rochie. Întrebãri sugestive: 1. Cu ce erau încãlþaþi copilul ºi mama? 2. În care mânã þinea copilul umbrela (bãiatul nu avea umbrelã)? 3. Ce avea pe cap tatãl copilului (tatãl lipsea din imagine)? Exemplu de rãspuns dat de copii: Mama ºi bãiatul erau încãlþaþi în cisme. Bãiatul þinea umbrela în mâna stângã. Tatãl bãiatului avea pe cap pãlãrie (A.Binet). 5. Pentru testarea gândirii creative E.P. Torrance (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gândirii creative. Subiectul trebuie sã facã un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figurã incompletã, ca în exemplul din fig. 45.

Fig.45. Figurã incompletã ce trebuie întregitã cu cât mai multe detalii figurale (sarcinã neverbalã). Timp de execuþie 3 minute 230

Estimãrile s-au fãcut dupã urmãtorii indici ai creativitãþii: fluenþã (numãrul de rãspunsuri); flexibilitate (numãrul de categorii de rãspunsuri); originalitate (elemente neobiºnuite, cu frecvenþã uzualã scãzutã); elaborare (numãrul de idei comunicate de detalii). Exemple de rezolvãri neoriginale (zero credite): cort, nimicuri ºi cruci, acoperiº º.a. Scorurile au fost stabilite în baza urmãtoarelor variabile: descoperirea problemei; formularea alternativelor (fluenþã); originalitatea; capacitatea de a esenþializa; elaborarea, povestirea, afectivitatea, prinderea ideilor în desen, combinarea ºi sinteza, bogãþia culorilor, fantezia, vederea în perspectivã, privirea în interiorul lucrurilor, umor, expansivitatea ideilor, respectul infinutului. Sarcina subiectului poate fi ºi numai verbalã (fãrã sã i se cearã desen). Al. Roºca (1967) considerã flexibilitatea gândirii ca fiind principalul factor cognitiv al creativitãþii. Opusul ei este inerþia sau rigiditatea gândirii, respectiv perseverarea într-o operaþie condiþionatã anterior ºi neadecvatã situaþiei nou datã. Este, de fapt, o stereotipie a gândirii ºi constituie o piedicã serioasã în gãsirea de soluþii potrivite unor situaþii noi. Flexibilitatea ºi inerþia pot fi considerate ºi însuºiri ale personalitãþii (ibidem, p.17).

1.3.1. Rezolvarea de probleme

Modalitãþile de rezolvare a problemelor de diferite tipuri constituie un mijloc important de urmãrire a dinamicii proceselor de gândire la un subiect dat. Aceasta, deoarece însãºi activitatea gândirii se manifestã în mod deosebit în rezolvarea de probleme. Dupã demersurile subiectului pentru gãsirea soluþiei de rezolvare se pot urmãri o serie de parametri de definire a gândirii, cum ar fi: capacitatea de înþelegere, ritmul de înþelegere (perspicacitatea), direcþia miºcãrii proceselor de gândire (concret-abstract; abstract-concret); tipul de gândire etc. Nu încape îndoialã cã, datã fiind aprecierea acestor caracteristici dupã evoluþia subiectului spre soluþie ºi dupã corectitudinea soluþiei gãsite, experienþa anterioarã are o influenþã mare în procesul rezolvãrii de probleme. De altfel, însãºi rezolvarea unei probleme este mijlocitã de experienþa anterioarã a subiectului. Rezolvarea unei probleme va fi cu atât mai dificilã, cu cât subiectul are mai puþine „antecedente operaþionale” similare cu tipul de problemã dat. Transferul procedeelor de rezolvare de la o problemã la alta este rezultatul unei generalizãri care, la rândul sãu, se bazeazã pe activitatea de analizã ºi sintezã. Pentru anumite probleme, experienþa anterioarã constituie „instrumentul operaþional” fãrã de care rezolvarea nu este posibilã. De exemplu, pare de neconceput ca unui analfabet sã i se cearã sã rezolve o problemã de algebrã. 231

Dar, uneori, experienþa anterioarã poate avea o influenþã negativã în rezolvarea unei probleme noi. De exemplu, dacã la un anumit subiect se structureazã un sistem operaþional stereotip, neflexibil, în procesul rezolvãrii unui tip de problemã, aceasta are influenþã negativã asupra rezolvãrii unor probleme diferite. O serie de cercetãtori, ca N.R.F.Maier, K.Duncker º.a., pentru a ilustra rolul atitudinii ca pregãtire de rezolvare într-un anumit fel a problemelor, s-au folosit de probe de perspicacitate. De exemplu: sã se construiascã patru triunghiuri din ºase beþe de chibrit, fiecare laturã având lungimea unui bãþ. Subiecþii fac presupunerea cã trebuie sã construiascã triunghiurile în plan ºi, în aceastã situaþie, nu vor reuºi. Dacã însã li se spune cã triunghiurile pot avea o aºezare spaþialã tridimensionalã, problema poate fi rezolvatã (se construieºte un tetraedru spaþial – o piramidã triunghiularã). Alte probleme similare: se prezintã subiecþilor o figurã formatã din 9 puncte care circumscriu un pãtrat (fig. 46). Se cere sã se uneascã aceste nouã puncte prin patru drepte fãrã a ridica creionul de pe hârtie. Dacã subiecþilor nu Fig.46. Constituirea unei li se comunicã posibilitatea de a depãºi figuri din patru drepte, cu cadrul circumscris de puncte, ei nu vor trecere prin puncte putea rezolva problema. În urma unor cercetãri experimentale, A.S.Luchins trage concluzia cã efectul negativ al atitudinii (Einstellung) scade dacã între sarcinile de rezolvare a unor probleme de diferite tipuri se lasã un interval de timp. Reprezentanþii ªcolii configuraþioniste au adus numeroase contribuþii la procesul de rezolvare a problemelor (îndeosebi, M.Wertheimer ºi K.Duncker). În acest proces, dupã pãrerea lor, o importanþã deosebitã prezintã restructurarea bruscã a elementelor situaþiei, fapt ce presupune un fel de „intuiþie”, de iluminare a minþii subiectului, care îi permite sã includã o parte a vechii situaþii într-o relaþie nouã. De exemplu, când se cere subiecþilor sã afle suprafaþa unui paralelogram, cunoscând suprafaþa dreptunghiului, problema li se pare uºoarã dacã ajung sã înþeleagã cã ce lipseºte la o extremitate este în plus la Fig. 47. Problema paralelogramului cealaltã (fig. 47). (dupã Wertheimer) 232

Dar autorii menþionaþi nu au putut sã explice de unde apare aceastã restructurare (în germ. Einsich, în engl. insight), aceastã operaþie mintalã intempestivã care duce la rezolvarea problemei. Duncker, ceva mai aproape de realitate, stabileºte existenþa unor etape, a unor intuiþii succesive (Einsich-uri parþiale), care ar reprezenta baza configuraþiei finale a soluþiei.

1.3.2. Dificultãþi în rezolvarea de probleme: fixitatea funcþionalã ºi fixitatea metodei

S-a demonstrat experimental cã neputinþa subiectului de a transfera funcþionalitatea cunoscutã a obiectului asupra unor utilitãþi ale lui ºi în alte situaþii similare sau uºor diferite constituie o piedicã serioasã în rezolvarea problemelor (K.Duncker). Fixitatea funcþionalã, cum a fost numitã aceastã servitute a gândirii, sporeºte dacã subiectul lucreazã într-o singurã direcþie cu obiectul, întãrindu-i astfel restrictiv funcþionalitatea, faþã de cazul când doar îl observã. Dacã obiectul este plurifuncþional utilizat, atunci subiectul îi va putea extinde mai uºor funcþionalitatea ºi la alte situaþii. Ca efect al inerþiei gândirii, la unii subiecþi poate sã aparã ºi o fixitate funcþionalã a metodei: utilizarea repetatã a unei metode de rezolvare, specificã pentru un tip de problemã, poate conduce la utilizarea ei neadecvatã la alte probleme (situaþie întâlnitã la unii elevi în rezolvarea problemelor de aritmeticã). Cercetãrile experimentale asupra acestei stereotipizãri a metodei au utilizat mai multe tehnici de investigaþie, cum ar fi: diverse probleme de matematicã, unele probe cuprinse în testele de gândire cum sunt: rezolvarea de anagrame; proba transvazãrii (obþinerea unei cantitãþi de apã prin intermediul unor vase cu volume diferite) º.a. Eficienþa rezolvãrii problemelor în ºcoalã creºte proporþional cu înþelegerea enunþului lor de cãtre elevi. Este cunoscutã zicala cã o problemã bine înþeleasã este pe jumãtate rezolvatã. Enunþuri complexe, cu multe informaþii redundante ºi date de prisos, sunt contraproductive pentru gãsirea soluþiei corecte. S-a dovedit cã ºi atunci când au fost atenþionaþi cã enunþul este supraîncãrcat inutil, elevii, datoritã stereotipizãrii acþiunilor mintale, nu puteau face abstracþie de aceste elemente derutante ºi aveau dificultãþi de gãsire a soluþiei adecvate.

1.3.3. Modele de probleme pentru cercetarea experimentalã a perspicacitãþii ºi raþionamentului logico-matematic

a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care conþin câte douã bile: una are douã bile negre, a doua are douã bile albe ºi cealaltã are o bilã albã ºi una neagrã. Din greºealã, cineva le-a schimbat etichetele, astfel încât pe ele scrie fals N.A. (negru-alb), A.A. (alb-alb) ºi N.N. (negrunegru). De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fãrã a privi în interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? 233

b) Sã presupunem cã 5 saci au fost umpluþi, în mod inegal, cu bile de rulmenþi. În patru din cei cinci saci, fiecare bilã de rulment cântãreºte 10 grame. Într-un singur sac greutatea fiecãrei bile este de 9 grame. Cum se poate determina, printr-o singurã cântãrire, care este sacul ce conþine bile de 9 grame? 3. Trei oameni A, B ºi C sunt legaþi la ochi ºi pe fruntea lor se lipesc câte douã timbre, spunându-li-se cã au existat 4 timbre roºii ºi 4 verzi. Dupã ce au fost dezlegaþi la ochi sunt întrebaþi, pe rând, dacã ºtiu ce culoare au timbrele de pe fruntea lor. Toþi trei au rãspuns negativ. Întrebat din nou, A rãspunde iarãºi cu „nu”. Când i se pune întrebarea lui B, acesta rãspunde afirmativ. Care sunt culorile de pe fruntea lui B ºi ce raþionament a fãcut ca sã le afle? Soluþii: • O singurã extracþie a unei bile (prima bilã trebuie scoasã din cutia cu eticheta N-A (negru-alb). Raþionament: sã presupunem cã bila extrasã din cutie este neagrã. Ne uitãm pe etichetã ºi vedem cã scrie N-A. Dacã eticheta ar fi adevãratã, ar însemna ca bila cealaltã sã fie albã. Cum însã ºtim cã etichetele sunt false, rezultã cã bila cealaltã este tot neagrã. În felul acesta una din cutii a fost eliminatã. La celelelte douã cutii este suficient sã ne uitãm la etichete: dacã scrie A-A înseamnã cã în mod real are o bilã albã ºi una neagrã, urmând ca în cea de a treia sã se afle cele douã bile albe. • Se numeroteazã sacii: 1, 2, 3, 4, 5. Din fiecare sac se scoate un numãr de bile egal cu numãrul de ordine pe care îl are sacul, adicã, o bilã din sacul nr.1, douã bile din sacul cu nr.2 ºi aºa mai departe. Toate bilele extrase se pun pe cântar. Raþionament: dacã toate bilele extrase ar avea câte 10 grame fiecare, ar trebui ca împreunã sã aibã greutatea: 10+20+30+40+50=150 grame. Dacã însã cântarul aratã 149 g înseamnã cã doar una din bile are 9 g, respectiv cea scoasã din sacul cu nr.1. Dacã greutatea va fi de 148 g, sacul 2 conþine bilele de 9 g ºi tot aºa mai departe. • Rãspuns: roºu-verde Raþionament: B are trei posibilitãþi în ce priveºte culoarea timbrelor de pe fruntea sa: sã fie a) roºu-roºu; b) verde-verde sau c) roºu-verde. Dupã ce toþi trei au rãspuns odatã, A ar putea gândi: nu pot avea roºuroºu pentru cã atunci C ar vedea 4 timbre roºii ºi ar ºti imediat cã are verde-verde, iar dacã C are verde-verde, B ar avea 4 timbre verzi ºi ar ºti cã are roºu-roºu. De aceea, trebuie sã am roºu-verde. Dar B observã cã A nu a ºtiut nici a doua oarã culoarea timbrelor. Aceasta îi permite lui B sã elimine posibilitatea ca timbrele sale sã fie roºu-roºu. Tot astfel, eliminã ºi posibilitatea ca timbrele sale sã fie verde-verde. În consecinþã, îi rãmâne cea de-a treia posibilitate, cea corectã roºu-verde. 234

2. Limbajul 2.1. Consideraþii teoretice ºi metodologice Gramaticienii sunt printre primii care s-au ocupat de procesul de comunicare; au fost urmaþi, la finele secolului XIX, de lingviºti, psihologi ºi recent, sub imboldul necesitãþilor practice de codaj electronic ºi de programare a calculatoarelor, de matematicieni ºi informaticieni. Vorbirea este o conduitã socialã ºi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunicaþie. Pentru a-ºi îndeplini aceastã particularitate esenþialã, comunicarea, limbajul trebuie sã aibã o structurã minimalã comunã diferiþilor membri ai societãþii. Aceastã structurã este asiguratã de limbã ºi de studierea ei se ocupã lingvistica. Dar lingvistica, studiind limba, face abstracþie de conduitele verbale individuale, care constituie, dupã F. de Saussure (1916), vorbirea. De aceste conduite verbale se ocupã psihologia. Bineînþeles, între limbã ºi conduitele verbale existã o strânsã relaþie, fapt ce i-a fãcut pe mulþi autori sã vorbeascã despre termenii unui nou domeniu de cercetare – psiholingvistica (Osgood ºi Sebeok, 1954; T. Slama Cazacu, 1968). Psihologia limbajului trebuie sã studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilã însuºirea experienþei umane. În programul de studiu al psihologiei intrã nu numai geneza limbajului, ci ºi mecanismele sale (tehnica limbajului), precum ºi condiþiile psihosociale care contribuie la realizarea vorbirii ºi la înþelegerea ei. Cu alte cuvinte, psihologia are sarcina de a studia procesele care participã la mecanismele elaborãrii ºi emisiunii limbajului, la mecanismele de recepþie ºi înþelegere a mesajelor transmise prin limbaj etc. Limba, pe de altã parte, este formatã din sistemul de reguli gramaticale, din fondul lexical ºi fonematic ºi constituie domeniu de studiu pentru lingviºti. Dar limba este „instrumentul ºi, în acelaºi timp, materialul limbajului” (T.Slama Cazacu 1968) ºi în aceastã perspectivã nu poate fi ignoratã de psiholog în cercetãrile sale asupra limbajului. De altfel, în aceste studii, psihologul se sprijinã pe datele oferite de o serie de ºtiinþe ca: anatomia ºi fiziologia aparatului fonator ºi a reprezentanþei sale corticale, lingvistica, logica, acustica, cibernetica ºi teoria informaþiei. Conceptele de limbã, limbaj, vorbire constituie fiecare în parte o faþetã a aceluiaºi proces unitar ºi complex, care are drept caracteristicã esenþialã comunicarea umanã. Întrucât, dintre toate procesele psihice, gândirea este cea care dã conþinutul esenþial al comunicãrii verbale ºi care beneficiazã în acelaºi 235

timp de mijlocirea limbajului pentru a se putea exprima (unitãþile lingvistice – cuvinte, propoziþii, fraze etc., vehiculeazã elementele gândirii), rezultã cã esenþa limbajului este dezvãluitã tocmai prin studierea relaþiilor dintre gândire ºi limbaj. Dar omul nici nu ar putea gândi în absenþa unitãþilor lingvistice, de unde rezultã cã gândirea este verbalã, are mecanisme verbale în esenþã. Aºadar, limbajul verbal ca activitate specific umanã are douã funcþii principale: comunicarea verbalã dintre oameni ºi formarea gândirii noþionale (funcþia cognitivã). Teoria informaþiei oferã perspective largi de studiere a comunicãrii prin limbaj, întrucât studiazã tocmai mecanismele de comunicare a informaþiei atât la automate, cât ºi la organismele vii. O comunicare implicã transmiterea unui mesaj (transportul de informaþie) între un emiþãtor ºi un receptor (sau mai mult). Toate elementele implicate în vehicularea informaþiei formeazã un sistem de comunicaþie. Un astfel de sistem de comunicaþie este alcãtuit, de regulã, din cinci elemente: 1) expeditorul; 2) emiþãtorul; 3) canalul (linia); 4) receptorul; 5) destinatarul. Indiferent de numãrul verigilor intermediare, orice sistem de comunicaþie are în mod obligatoriu douã capete extreme: A ºi B = expeditorul ºi destinatarul. Expeditorul elaboreazã (în baza experienþei anterioare stocate în memorie ºi în funcþie de percepþiile ºi necesitãþile prezente) ºi trimite informaþia la destinatar. Dar mesajul trebuie sã fie transcris într-un sistem de semne (cod) comun, cel puþin în parte, emiþãtorului ºi receptorului (la om rolul de emiþãtor îl are aparatul vocal). Operaþia de transcriere a mesajului într-un sistem de semne (cod) la nivelul emiþãtorului poartã denumirea de codare (codaj). Operaþia inversã de retranscriere a codului în sistemul de semne (impulsuri) care au dus la operaþia de codare poartã denumirea de decodare. În primul caz (al codãrii) avem de-a face cu aparatul fonator ºi în al doilea (al decodãrii), cu receptorii acustici din urechea internã. Impulsurile nervoase transmise de urechea internã merg pe cãile aferente supraotice la cortex, care constituie destinatarul. Numai destinatarul este capabil sã identifice mesajul, sã identifice sursa ºi locul de recepþie ºi sã înþeleagã informaþia pe care o conþine mesajul. Între emiþãtor ºi receptor existã veriga intermediarã reprezentatã prin canalul (canalele) sau linia de comunicaþie care asigurã transportul informaþiei. Exemplu, în cazul limbajului oral, canalul de comunicaþie îl constituie vibraþiile aerului, prin care se transmit undele sonore (în limbajul scris, pagina cãrþii, în telefonie, firul telefonic etc.). 236

Mesajul, fiind purtãtorul unei informaþii, se referã la un sens: de exemplu, în cazul unei maºini automate, un ºir de impulsuri electrice va declanºa, odatã decodat, o serie de operaþii sau va programa o alegere (prin selecþionarea mesajelor înscrise în performanþele cartelelor). Zgomotele pot perturba transmisia (exemplu, zgomotul pe o linie de telegraf; zgomotul rezultat prin interferarea semnalelor în cazul limbajului oral etc.). Prin zgomot se înþelege, de regulã, o perturbaþie aleatoare a recepþiei mesajului.

Fig. 48. Schema unui sistem general de comunicaþie cu circulaþie dublã (dupã V. Mare)

Din figura 48 rezultã cã expeditorul trebuie sã asigure codarea mesajului (în care caz funcþioneazã ca emiþãtor pe canal); destinatarul, pe de altã parte, trebuie sã asigure decodarea. Un mesaj poate primi mai multe coduri succesive care sã fie transmise printr-o serie de relee ce funcþioneazã alternativ ca receptori-decodificatori ºi codificatori-emiþãtori, cu schimbarea canalului. Astfel, mesajul verbal constituit din vibraþiile aerului va fi recodat în vibraþii mecanice de urechea medie, apoi în salve de impulsuri nervoase de receptorii cohleari care vor merge la cortex (destinatarul); secvenþa semnalelor în Morse transmisã de linia telegraficã va fi transformatã într-o bandã de semne alfabetice; un calculator cu alfabet binar va decoda mesajul ºi-l va recoda într-o secvenþã alfa-numericã (sistem zecimal) etc. Aceste traduceri succesive pot duce la pierderi în conþinutul mesajului. Comunicarea impune un cod comun pentru emiþãtor ºi receptor: acest cod îl constituie limba. Unul ºi acelaºi individ poate avea coduri 237

multiple: limbã vorbitã ºi scrisã, argou, limbaj tehnic etc., care corespund diferitelor sisteme de comunicare în grup. Limbajul constituie un cod sistematic cu douã niveluri de combinaþie: un nivel alfabetic (fonematic), care e compus dintr-un mic numãr de semne din a cãror combinare vor rezulta elementele componente pentru nivelul 2 (cuvintele). Cuvintele sunt în numãr foarte mare în raport cu numãrul semnelor alfabetice. Combinate la nivelul sintactic, ele constituie suportul proprietãþilor semantice ale limbii. Modelarea ciberneticã a elementelor limbii ne oferã posibilitatea alegerii codurilor optimale de transmisie a mesajelor. De exemplu, alegerea cuvintelor celor mai scurte pentru a transmite mesajele cele mai frecvente. De asemenea, cu ajutorul teoriei informaþiei se pot studia mai uºor condiþiile de optimizare a securitãþii transmisiei. Dintre toate cuvintele posibile nu se conservã în interiorul canalelor de transmisie decât cele care conþin un numãr dat de semne pentru evitarea confuziilor. Cercetãtorul francez Estoup (1916) a studiat repartiþia elementelor limbajului în vederea construirii unei metode de stenografie. Dupã el, Zipf (1936, 1949) a pus în evidenþã regularitãþile în distribuþia statisticã a cuvintelor. (De exemplu, dacã se ia o structurã destul de omogenã, se poate observa frecvenþa cu care apare fiecare din cuvintele diferite pe care le putem distinge).

2.2. Elemente de morfofiziologie a fonaþiei

Multe din organele care participã la actul fonaþiei nu au specificitate funcþionalã în fonaþia propriu-zisã, ci îndeplinesc alte funcþiuni mai importante, intervenind numai ocazional ºi secundar în aceastã activitate. Filogenetic, funcþiunea fonatorie apare ultima, fiind determinatã de specializarea centrilor nervoºi corticali (centrii vorbirii). Emisiunea sonorã se aflã sub comanda corticalã (exprimã material ideile ºi gândurile persoanei vorbitoare) ºi este reglatã auditiv. La emisiunea sonorã concurã urmãtoarele organe: plãmânii, care furnizeazã suflul necesar, ce e condus pânã la laringe pe traheea arterã, faringele, fosele nazale ºi cavitatea bucalã (limba, vãlul palatin ºi arcadele dentare). În fapt, aceste cavitãþi alcãtuiesc aparatul de rezonanþã pentru emisiunea vocalã; consoanele se formeazã în gurã. Ca o sistematizare anatomicã a conþinutului facial, prezentãm urmãtoarea schemã (St. Gârbea, G. Cotul, 1967): a) Segmentul orificiilor, compus din regiunea nazalã (piramida nazalã) ºi regiunea labialã (buzele). b) Segmentul buconazal: fosele nazale, gura cu anexele ei: regiunea lingualã, arcadele dentare ºi regiunea palatinã. 238

c) Segmentul faringian comun sau nazobucal, care este compus la rândul sãu din faringele nazal ºi bucal. Dar organul special pentru emisiunea sonorã a cuvintelor este laringele. Acesta este alcãtuit din cartilagii, muºchi, ligamente, o membranã mucoasã, vase ºi nervi. Mucoasa care acoperã cavitatea laringianã formeazã patru pliuri membranoase, douã câte douã, ca douã ridicãturi suprapuse: coardele vocale superioare ºi coardele vocale inferioare. Rolul esenþial în emisiunea sonorã îl au coardele vocale inferioare; cele superioare pot fi lezate fãrã ca aceasta sã altereze sensibil vocea. Coardele vocale inferioare, cu o lungime de 20-25mm la bãrbat ºi 16-18 mm la femeie, sunt inserate, în partea anterioarã, la jumãtatea înãlþimii unghiului cartilajului tiroid (mãrul lui Adam), iar posterior sunt fixate la unghiul anterior al aritnoizilor. Spaþiul dintre aritnoizi ºi coardele vocale adevãrate (inferioare) este ocupat de glotã (glotã respiratorie în formã de mic dreptunghi). Numeroase glande secretã un lichid ce umecteazã în permanenþã mucoasa laringianã. Între fiecare coardã vocalã inferioarã ºi analoaga ei superioarã existã un ºanþ adânc în peretele lateral, care lasã marginea coardei vocale în stare de libertate completã.

2.3. Componentele sonore ºi semantice ale vorbirii

Dacã avem în vedere faptul cã înveliºul material al gândurilor îl constituie cuvintele ºi întrucât gândirea este un proces ce ia naºtere în creierul omului, rezultã cã ºi asocierea simbolurilor verbale, împreunã cu modalitãþile de „fonogramare” a ideilor au aceeaºi origine. Fãrã îndoialã cã mecanismul periferic de emisiune sonorã (modul de vibraþie a coardelor vocale, poziþia diferitelor elemente de rezonanþã) nu exprimã decât rezultanta efectorie a unui proces psihofiziologic de naturã corticalã. De altfel, însuºirea limbii de cãtre copil se face în strânsã legãturã cu evoluþia gândirii sale, pe mãsurã ce se lãrgeºte orizontul de cunoºtinþe. Calea principalã pe baza cãreia se învaþã limba este cea auditivã. Rezultã, deci, cã recepþionarea unui mesaj vorbit presupune existenþa auzului cu ajutorul cãruia se discern diferitele elemente lexice sub raportul aspectului sonor (frecvenþa, intensitatea) ºi semantic. Dar în însuºirea limbii ºi, în genere, în recepþionarea oricãrui mesaj sonor participã ºi alþi analizatori, printre care vãzul este cel mai important (labiolectura). De exemplu, se ºtie cã senzaþiile vibratile sunt folosite ca indicatori ai frecvenþei ºi intensitãþii vibraþiilor laringelui, în demutizare. Dar, s-a putut demonstra ºi faptul cã excitaþiile olfactive puternice au efecte inhibitorii asupra tonusului sfincterului glotic, vocea fiind alteratã. 239

2.3.1. Componenta sonorã (acusticã) Calitãþile vocii sunt aceleaºi ca ºi parametrii fizici ai sunetelor: intensitate, înãlþime ºi timbru. 1. Intensitatea unei emisiuni vocale este datoratã amplitudinii undelor sonore, funcþie de intensitatea suflului respirator ºi lungimea coardelor vocale. 2. Înãlþimea sunetului emis se aflã în raport direct cu numãrul vibraþiilor produse de o coardã vocalã. Aceastã frecvenþã a corzii vibrante este invers proporþionalã cu lungimea, diametrul ºi rãdãcina pãtraticã a densitãþii sale ºi direct proporþionalã cu rãdãcina pãtraticã a tensiunii. În cercetãrile mai noi, lungimea coardelor vocale nu mai constituie un factor cu importanþã în frecvenþa emisiunii vocale. 3. Timbrul – ca ºi în acustica obiºnuit㠖 constituie caracteristica specificã a unei anumite voci ºi este o rezultantã a construcþiei întregului aparat fonator (structura ºi forma sa). Din punct de vedere timbral se disting vocea dulce, duioasã, caldã , sobrã, mângâietoare, pãtrunzãtoare, stridentã, etc. Structura fonematicã a cuvintelor unei limbi este alcãtuitã din vibraþii sonore de anumite frecvenþe. Dar diferenþierea sunetelor din cuvinte se face pe baza perceperii formantelor lor, care constituie armonicele cu amplitudinea cea mai mare. Cu alte cuvinte, formantul constituie „marca” sonorã a unui anumit sunet ºi este datorat armonicelor cu amplitudinea cea mai mare. Aceste formante pot fi puse în evidenþã cu ajutorul unor dispozitive electronice speciale (oscilografe cu filtre trece bandã) care realizeazã descompunerea sunetelor în caracteristicile fizice componente (fundamentala ºi armonicele sale, parþialele acestora care au amplitudinea cea mai mare etc.). Aceastã analizã a sunetelor vorbirii poartã denumirea de analizã sonospectograficã sau spectograma sunetului dat. Cu ajutorul metodei sonospectografice s-a putut dovedi cã formantele nu depind de frecvenþa fundamentalã, ci de armonicele acesteia care au amplitudinea cea mai mare. Aºa se explicã ºi faptul cã acelaºi sunet vocal, cuvânt etc. este recunoscut indiferent de caracteristicile vocale ale dictorului (copil, femeie, bas, tenor etc.). Pe tubul catodic al oscilografului apare aceeaºi formã generalã a unei anumite vocale, fie cã e pronunþatã de un bãrbat, fie de o femeie. Modularea intensitãþii de emisie, schimbarea registrului vocal etc. nu afecteazã formantul, care rãmâne acelaºi ºi oferã posibilitatea recunoaºterii vocalei pronunþate. Desigur cã intensitatea emisiunii vocale prezintã importanþã pentru recepþionarea mesajului verbal: intensitatea sunetelor sub ºi peste un anumit 240

nivel are repercusiuni negative asupra inteligibilitãþii vorbirii (exemplu, în comunicarea telefonicã s-a dovedit cã pragul minim al intensitãþii sonore de inteligibilitate ar fi de aproximativ 25dB, iar cel superior de 130 dB). Pentru a se urmãri dinamica recepþiei ºi înþelegerii vorbirii în funcþie de modificarea unor parametri ai excitantului verbal s-a utilizat metoda articulaþiei. Mesajul transmis de dictor este receptat de un microfon, apoi transmis unui dispozitiv electronic cu filtre „trece band㔠pentru diferite frecvenþe ºi redat ascultãtorului printr-un difuzor. În etajul de amplificare al oscilografului se impun mesajului anumite modificãri (de formã, amplitudine, spectru etc.) care apar în redare. Ascultãtorul are sarcina de a transcrie mesajul la recepþie care apoi este comparat cu cel de la emisie, urmãrindu-se, astfel, efectul deformãrii lui asupra recepþiei ºi inteligibilitãþii vorbirii. S-a putut dovedi, cu ajutorul acestei metode, cã pãstrarea numai a frecvenþelor înalte (peste 6000 c/s), ca ºi conservarea numai a celor sub 200 c/s anuleazã inteligibilitatea. Cu o tehnicã similarã se poate face selecþia amplitudinilor. În cazul când se „taie” (electronic, bineînþeles) vârfurile ºi se conservã numai centrul amplitudinii, inteligibilitatea nu suferã prea mult, dar e profund alteratã în cazul când se conservã vârfurile ºi se „taie” centrul. Cum vocalele sunt cele care au o amplitudine mai mare ºi consoanele una mai micã, rezultã cã suprimarea consoanelor din vorbire afecteazã în mod grav inteligibilitatea. De aici se poate deduce cã consoanele au o valoare mai mare decât vocalele în inteligibilitatea vorbirii. Consoanele reprezintã scheletul cuvântului, grinzile de beton ale construcþiei verbale, în vreme ce vocalele constituie cãrãmizile. Dupã forma grinzilor poþi recunoaºte felul construcþiei (bloc de locuinþe, halã etc.), iar cãrãmizile nu ar avea niciun sprijin fãrã cadrul de beton. La fel se aflã ºi raportul dintre consoane ºi vocale în vorbire. De exemplu, putem recunoaºte dupã consoane titlul unei poezii de Eminescu „S-mn-r- -s- p-s-r-l-”. Acelaºi titlu însã nu poate fi recunoscut dupã vocale „-o- -o-oa-e -ã-ã-e-e” (dupã Al. Roºca, 1963). În discriminarea sunetelor ºi înþelegerea semnificaþiilor cuvintelor un rol important îl are ºi contextul verbal; sunete ºi cuvinte asemãnãtoare, ca sare - zare, baie - paie, bere - pere etc. prezintã dificultãþi de diferenþiere dacã sunt pronunþate izolat. Pronunþarea într-un anumit context însã uºureazã înþelegerea lor (T. Cazacu, E.E. Miller). Unii autori s-au ocupat de studierea procesului de formare a noþiunii prin înþelegerea ei pe bazã de context (R.K. Natadze). Au constatat cã multe cuvinte necunoscute sunt înþelese de subiecþi prin deducerea semnificaþiei lor din context. 241

2.3.2.

Componenta semanticã

În calitatea sa de purtãtor de informaþie în procesul de comunicare dintre oameni, cuvântul are, pe lângã aspectul sonor (condiþia recepþiei auditive), ºi o componentã semanticã, el fiind – conform expresiei lui Pavlov – un „semnal al semnalelor”. Acest dublu ambalaj al cuvântului (sonor ºi simbolic) a fost pus în evidenþã prin numeroase experimente în care s-au elaborat reflexe condiþionate atât la cuvântul propriu-zis, cât ºi la obiectul desemnat de cuvântul respectiv (ibidem). Rezultã cã în procesul însuºirii limbajului în ontogenezã se elaboreazã legãturi condiþionate între zonele centrale de proiecþie a obiectelor ºi fenomenelor realitãþii ºi cele ale simbolurilor lor verbale (scrise sau vocalizate). Principalul rol în constituirea limbajului ºi activitãþii verbale revine analizatorilor verboauditiv ºi verbochinestezic. Cercetãrile au dovedit o atât de strânsã legãturã între aceºti doi analizatori, încât aceasta i-a fãcut pe unii cercetãtori sã raporteze mecanismul neurofiziologic al limbajului la activitatea reflexã a unui analizator complex „audioverbomotor” (N.I. Jinkin). Activitatea coordonatã a celor douã componente ale analizatorului audioverbomotor realizeazã reglarea miºcãrilor musculaturii întregului aparat verbal, dupã principiul feedbackului. Desigur cã nu trebuie exclusã nici participarea aferenþelor vizuale ºi tactile, cu valoare auxiliarã, subordonatã aferenþelor audioverbokinestezice, dar cu rol esenþial în anumite deficienþe senzoriale (exemplu, labiolectura la surdomuþi, informaþiile tactile la orbi etc.). În reglarea mecanismelor limbajului scris participã ºi impulsurile aferent-eferente legate de activitatea mâinii în procesul scrierii.

2.3.3. Direcþiile de cercetare experimentalã a limbajului

1. Statistic-matematic (informaþional) a) distribuþia statisticã a cuvintelor (frecvenþã ºi percepþie) Frecvenþa de utilizare a cuvintelor a fost mai întâi pusã în evidenþã ca un factor important pentru determinarea vitezei de percepþie a cuvintelor. Howes ºi Solomon (1951) au dovedit cã pragul de percepþie tahistoscopicã este în funcþie de frecvenþa cuvintelor în limbã (s-au folosit de liste a 15 cuvinte din 7 litere). Au determinat pragurile vitezei, la strãlucire constantã (pentru 20 subiecþi). Au constatat cã atunci când frecvenþa descreºte, pragul se ridicã. Formula datã de Howes ºi Solomon este: t = K log f, unde t este valoarea în secunde a timpului de expunere liminarã, K, o constantã ºi f, frecvenþa cuvântului. Rezultatele obþinute au fost confirmate ºi de alþi autori. 242

b) aspectele expresive Bourdon (1892) este primul care s-a ocupat de modificãrile limbajului sub influenþa emoþiilor ºi a subliniat importanþa studiului statistic al limbajului. El a arãtat cã emoþiile nu au influenþã asupra fonemelor, ci numai asupra vocii (în distribuþia ºi organizarea secvenþialã). La nivelul acustic, emoþiile modificã vocea în înãlþime, timbru ºi debit. (Variaþiile în ritmul ºi amplitudinea respiraþiei modificã vocea). Lieberman ºi Michaels (1962) au obiectivat aceste modificãri cu ajutorul unor tehnici moderne (au studiat îndeosebi aspectele de ordin expresiv ca interogaþia, tonul categoric, teama, fericirea etc.). Vocile erau înregistrate ºi analizate la sonograf ºi apoi redate subiecþilor numai cu caracteristica amplitudinii, înãlþimii etc. Subiecþii (nu erau preveniþi) aveau sarcina de a identifica expresia vocii dupã una din aceste caracteristici. Au fost obþinute urmãtoarele rezultate: - voci redate întocmai: 85% identificãri corecte; - când s-au prezentat informaþii numai asupra înãlþimii: 44% identificãri corecte; - când s-au prezentat informaþii asupra înãlþimii ºi amplitudinii: 47%; - când vocile redate erau transcrise în 120 c/s (fãrã variaþii de frecvenþã) numai dupã amplitudine: 14%. c) aspecte de distribuþie Se pot da subiecþilor mai multe înscrisuri, unele din ele provenind de la aceeaºi persoanã, urmând a le identifica pe cele care provin de la acelaºi autor (dupã stil). 2. Planul cercetãrii limbajului la nivelul recepþiei a) Sonor fonematic (se au în vedere urmãtoarele criterii: viteza, precizia, rezistenþa la perturbaþii). Se prezintã subiecþilor, pentru determinarea gradului de descifrabilitate, sunete izolate, silabe izolate, cuvinte cu sens, cuvinte în propoziþie. Sunete izolate care au gradul cel mai înalt de descifrabilitate: a, e, i, o, u, ã (vocale). Sunete care au un grad scãzut de descifrabilitate (consoane disjunctive): m, r / p, s / b, n / c, p / c, r / v, l / t, z /. Sunete care au cel mai scãzut grad de descifrabilitate (consoane corelative): b, p / d, t / c, g / l, r / t, d / s, z / g, c /. Silabe simple închise (se terminã printr-o consoanã): oh, ab, ic, ap, oc. Silabe simple deschise (care se terminã printr-o vocalã): ga, pa, za, vu, ti, me, be etc. Combinaþii de silabe (cupluri ºi triplete). 243

ga – ca / da – ta / ba – pa / ºa – za / etc. Triplete: bas – pas – zas / mig – dig – zig / pa – ba - za / ºa – za – sa / etc. Toate acestea fac parte din ceea ce se numeºte vorbirea automatã; se prezintã de trei ori ºi apoi se calculeazã procentul celor reproduse corect. La fel se va proceda ºi cu cuvintele de diferite frecvenþe, ca: • cuvinte de frecvenþã joas㠖 vot, soroc, îngâmfat, mult, lot, club, vârf, somn, ºoc, fum, drog, mâl; • cuvinte de frecvenþã mijlocie – ºah, var, mig, ºef, fisc, popor, monoton, zor, neg, stor, parapet, logoped, comportament, ºters; • cuvinte de frecvenþã înalt㠖 zidire, nai, mei, hai-hui, holtei, firimiturã, zeitate, bir, stabilitate, silitor, fertilitate, gãlãgie, delir, fiinþã, sideral. b) Studiul structurilor intraverbale Cea mai utilizatã metodã în determinarea structurilor intraverbale o constituie experimentul asociativ-verbal. Cea mai veche variantã a asociaþiilor de cuvinte prezintã numai interes istoric: ea este de tip introspecþionist, experimentatorul fiind în acelaºi timp subiect ºi notându-ºi propriile asociaþii de cuvinte alese de el însuºi (Galton, 1879). Condiþiile de desfãºurare a experimentului asociativ verbal a) Încãperea în care se face experimentul sã fie feritã de zgomote sau alte elemente de distragere. b) Subiectul sã fie relaxat ºi sã ºtie ce are de fãcut: este bine ca instructajul dat sã fie simplu ºi clar ºi sã se facã un exerciþiu prealabil cu cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. c) Este bine ca subiectul sã fie aºezat cu spatele spre experimentator spre a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea rãspunsurilor, manevrarea cronometrului etc.). Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativverbal • Tehnici clasice 1. Tehnica asociaþiilor libere simple (cea mai utilizatã). Subiectul trebuie sã spunã cel mai repede posibil cuvântul ce-i vine în minte, îndatã dupã auzirea cuvântului-stimul (inductor). Libertatea de alegere a subiectului nu este limitatã (el poate rãspunde cu orice cuvânt din vocabular). Asociaþia este „simplã”, în sensul cã subiectul nu trebuie sã dea decât un cuvânt – rãspuns (indus) – eventual un cuvânt compus sau o locuþiune. Prezentarea stimulului poate fi vizualã sau auditivã; rãspunsul poate fi scris sau verbal; prezentarea probei, individualã sau colectivã; timpul de rãspuns, liber sau impus; populaþia, studiatã omogenã (studenþi, muncitori etc.) sau luatã dupã unele criterii. Cele mai vechi principii asupra acestui experiment sunt cele publicate de Kent ºi Rosanoff (1910). 244

Se noteazã categoria din care face parte cuvântul rãspuns (primar, secundar, terþiar), banal (obiºnuit), original etc. 2. Tehnica asociaþiilor libere continui. Se prezintã subiectului un singur cuvânt-stimul ºi acesta rãspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocã. Aceastã tehnicã poate da naºtere la interferenþe: fiecare cuvânt al seriei poate fi influenþat nu numai de stimulul iniþial la care subiectul trebuie sã rãspundã, ci ºi de cuvântul de dinaintea lui. 3. Tehnica de asociaþie restrânsã simplã (zisã ºi de „asociaþie controlatã”). Se cere subiectului sã dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsã). 4. Asociaþie restrânsã continuã; similarã cu precedenta, numai cã subiectul trebuie sã rãspundã la un stimul generic (de exemplu, nume de oraºe sau lucruri din casã) prin cel mai mare numãr de cuvinte ce intrã în genul respectiv). Tehnici derivate 1. Asociaþii în lanþ. Subiectul trebuie sã asocieze fiecare rãspuns cu cuvântul dinainte ºi nu cu cuvântul-stimul. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferenþele rezultate din asociaþiile continue. 2. Asociaþii repetate. Dupã ce s-a prezentat o datã lista de cuvinte, se face o pauzã dupã care se prezintã din nou aceeaºi listã, cerând subiectului sã repete rãspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte-inductoare. 3. Asociaþie forþatã. Subiectul nu rãspunde „spontan”, ci trebuie sã aleagã dintr-o listã de rãspunsuri pe cel care i se pare cã evocã mai bine cuvântul-stimul. 4. Asociaþie tautofonicã (numitã ºi sumatorul verbal al lui Skinner, 1936); pune în evidenþã atât capacitatea de percepere, cât ºi unele aspecte de proiecþie. Experimentatorul prezintã combinaþii slabe de consoane fãrã semnificaþie, lãsându-se impresia subiectului cã este vorba de cuvinte deformate (ininteligibile). Subiectul trebuie sã rãspundã cu primul cuvânt care îi vine în minte. Conform lui Skinner, aceastã probã permite un sondaj în ceea ce ar fi disponibilitatea vocabularului latent „în absenþa oricãrui stimul”. 5. Asociaþie prin semnificaþie (terminarea sau încheierea propoziþiilor). Se alcãtuiesc douã propoziþii care au un cuvânt comun omis. Citindu-le o singurã datã, subiectul trebuie sã gãseascã cuvântul care a fost omis. Exemplul 1. „Apãsat de aceastã mare.....el se retrase în încãperea sa întunecoasã de unde nu mai ieºi pânã a doua zi”. Exemplul 2. „Chinuit de mai multã vreme de o .....lãuntricã, el cãuta cu înverºunare sã se rãzbune pe sine însuºi”. 245

(Cuvintele omise trebuie sã fie la începutul, mijlocul ºi sfârºitul propoziþiei). 6. Procedeul fluiditãþii dirijate. Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cãrora subiectul trebuie sã construiascã o frazã compusã din 25 -50 de cuvinte (exemplu, pãdure – zân㠖 viaþã ). Se dau aproximativ 3 minute. 7. Scrierea automatã (similarã întrucâtva cu tehnica asociaþiile libere continue). A fost iniþiatã de Gertrude Stern (1896). Într-un timp dat, subiectul trebuie sã scrie cât mai multe cuvinte poate (în 2 minute). Pentru uºurare, experimentatorul poate da un model de început care indicã domeniul; exemplu: „a fost odatã...” (o poveste, fatã, zânã, bãiat etc.). Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legãturilor intraverbale (în special, flexibilitatea legãturilor intraverbale). 8. Procedeul limbilor artificiale (determinã capacitatea de asimilare a unor cuvinte artificiale care reprezintã denumirile convenþionale ale unor figuri de diferite forme, culori, mãrimi). Exemplu: simbolizarea culorilor: roºu = mnop; galben = mram; verde = nilp; albastru = vraf.

• forme: forma 1 = lov; forma 2 = rou; forma 3 = faz; forma 4 = tod. • mãrimi: 1 = fag; 2 = tup; 3 = vuc; 4 = gir.

Se cere subiectului sã combine dupã urmãtoarele criterii: culoare, formã, mãrime: Exemplu: roºu + forma 2 + mãrimea 3 = mnop – rou – vuc. Se noteazã uºurinþa cu care se face combinarea. În genere, în experimentul asociativ-verbal se urmãreºte clasificarea rãspunsurilor date dupã urmãtoarele criterii: antonime (cald – rece; mic – mare); sinonime: (durere – suferinþã); subordonare (fruct – mãr); coordonate (mãr – piersicã); asonanþe sau disonanþe (poate – boate); complementare (înainte – miºcare); egocentrism (raportare la sine, exemplu la cuvântul succes, subiectul rãspunde: n-am succes); modificãri gramaticale (merg – merge; liniºte – liniºtit). 246

Unii cercetãtori, utilizând experimentul asociativ-verbal în studiul interacþiunii dintre cele douã sisteme de semnalizare, au clasificat rãspunsurile subiecþilor dupã urmãtoarele criterii: 1. Asociaþii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh, ah, hm); b) imitative (subiectul dã un rãspuns asemãnãtor dupã structura sonorã a cuvântului – stimul, nu dupã sens); c) echolalice (repetã cuvântul stimul); d) exterioare (fãrã nicio legãturã cu cuvântul dat); e) interogative (întreabã: Ce? Cum?); f) refuzã rãspunsul. 2. Asociaþii verbale superioare. Acestea sunt formulate clar ºi au un sens logic. De exemplu, la cuvântul garã, subiectul rãspunde „transport”, „cale ferat㔠etc. Clasificarea se mai poate face ºi dupã domeniul de familiaritate al cuvântului (cotidian, profesional ºi general-periferice). Se mai poate lua ºi criteriul lungimii cuvântului (monosilabice, plurisilabice etc.). Se face media latenþelor pe categorii (domenii) ºi se stabilesc gradul de consolidare al legãturilor verbale, precum ºi principiul de structurare (dupã legãtura semanticã dintre inductor ºi indus). Experimentul asociativ-verbal determinã ºi gradul de coerenþã ºi fluiditate verbalã. Experimentul asociativ-verbal a fost utilizat ºi ca indicator al tipului de activitate nervoasã superioarã (L.B. Gakkel). A fost folosit ºi în activitatea judiciarã pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se prezintã infractorilor prezumtivi se introduc ºi câteva cuvinte „critice”, de exemplu, masã, sertar, bancnote etc.). Se noteazã latenþele crescute la aceste cuvinte, care au semnificaþie incriminatorie pentru suspect.

247

XII. MEMORIA

1. Consideraþii teoretice ºi metodologice Memoria este procesul psihic care a beneficiat de-a lungul timpului de cele mai numeroase studii experimentale, în urma cãrora s-a acumulat un imens material faptic a cãrui clasare ridicã o serie de dificultãþi. În multe tratate de psihologie, memoria e cuprinsã în capitolul învãþãrii tocmai datoritã importanþei capitale pe care o are ea în aceastã activitate. Dar între memorie ca proces psihic ºi învãþare ca activitate complexã este necesarã stabilirea unei anumite demarcaþii. În vreme ce memoria apare ca o condiþie esenþialã a învãþãrii, aceasta din urmã implicã, în afarã de procesele memoriei, ºi alte procese ºi particularitãþi ale personalitãþii. Învãþarea este una din formele fundamentale de activitate a omului ºi reprezint㠄modificarea sistematicã a conduitei în cazul repetãrii aceleiaºi situaþii” (Montpéllier, 1963). Memoria asigurã continuitatea vieþii psihice a omului, întrucât realizeazã trãsãtura de unire dintre trãirile vechi ºi cele prezente, în perspectiva cãrora se poate anticipa viitorul. De regulã, memoria e definitã ca un proces de întipãrire (fixare), pãstrare (reþinere), recunoaºtere ºi reproducere a experienþei cognitive, afective ºi voluntare a omului. Aºadar, memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsã legãturã între ele, ºi anume: faza de achiziþie ºi de memorare, faza de reþinere sau de pãstrare ºi faza de actualizare cu douã niveluri (recunoaºterea ºi reproducerea).

2. Bazele neurofiziologice ºi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic, memoria se bazeazã pe fenomenele de remanenþã ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. Procesele de întipãrire, pãstrare ºi actualizare se bazeazã pe capacitatea creierului de a elabora legãturi nervoase temporare între diferite focare de excitaþie din cortex, de a le sistematiza ºi consolida ºi de a le analiza. Aceste legãturi nervoase temporare, ce se formeazã între un numãr indefinit ºi foarte variat 248

de focare de excitaþie simultane ºi succesive, se structureazã în stereotipuri dinamice, care fixeazã engramele (urmele) excitanþilor ce au acþionat asupra organismului. Cu cât „bãtãtorirea” prin repetare a acestor urme este mai intensã, cu atât durabilitatea (trãinicia) engramelor este mai mare. În cazul recunoaºterii, actualizarea legãturilor nervoase temporare elaborate anterior are loc numai în prezenþa stimulilor care le-au condiþionat. În funcþie de gradul de „bãtãtorire” a acestor legãturi nervoase temporare, se explicã ºi cele douã niveluri ale actualizãrii: recunoaºterea ºi reproducerea. În recunoaºtere, stimulul declanºat trebuie sã fie prezent pentru a reactualiza „urma”, ceea ce se explicã printr-o „bãtãtorire” mai slabã a acesteia. În reproducere, datoritã unor întãriri mai intense ºi repetate, legãturile nervoase temporare se structureazã ºi se fixeazã mai solid, ceea ce duce la o actualizare mai facilã (nu este necesarã prezenþa excitantului declanºator). În anii 1960 –1970 s-au realizat o serie de cercetãri care încearcã sã explice mecanismele memoriei (fixarea ºi vehicularea informaþiei mnemice în interiorul sistemului nervos central) pe baze biochimice. Astfel de investigaþii au fost impulsionate de observaþiile asupra tulburãrilor memoriei la om ºi animal ºi au în vedere explicarea mecanismelor conservãrii informaþiei de cãtre sistemul nervos (Cordo Bernard, 1966). Din punctul de vedere al unor autori, fragilitatea conservãrii informaþiei în aºa-numita „memorie imediat㔠s-ar datora modificãrilor activitãþii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). Cu alte cuvinte, memoria de scurtã duratã se bazeazã pe plasticitatea populaþiilor neuronale (B.D. Burns, J.C. Eccles, A. Fessard ºi T. H. Szabo, F. Morrell, J.V. Luco). În ce priveºte memoria de lungã duratã, biochimiºtii încearcã sã demonstreze cã aceasta s-ar datora proceselor de sintezã a proteinelor ºi enzimelor de la nivelul celulei nervoase. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) ºi dezoxiribonucleici (ADN), care, cum se ºtie, sunt ºi purtãtorii informaþiei genetice. Biochimiºtii încearcã sã demonstreze experimental cã ADN ºi ARN sunt responsabili ºi de conservarea informaþiei la nivelul neuronului. Cu alte cuvinte, acizii nucleici ar fi aceia care stocheazã informaþiile mnemice la nivelul celulelor nervoase ºi o vehiculeazã în interiorul structurilor neuronale. Astfel, s-a dovedit cã nu numai soma neuronicã (corpul celular) este bogatã în ARN, ci chiar ºi axonul (A. Edström, The ribonucleic acid in the Mauthner neuron of the Goldfish, „J. Neuroch.”, 1964, a, m.11 p. 309-314). 249

În sprijinul acestor afirmaþii, autorii amintiþi aduc o serie de date experimentale privind transferul de informaþie cu ajutorul extraselor de creier. Astfel s-a putut dovedi experimental cã o anumitã informaþie mnezicã achiziþionatã de animal poate fi transmisã la un alt animal care nu posedã aceastã informaþie, prin injectarea unor elemente chimice extrase din creierul animalului ce deþine informaþia. Exemple: • un grup de planarii din grupul Ducesia tinigra hrãnit cu bucãþi din Ducesia dorotocephala, care fusese anterior condiþionat, au fixat reflexe condiþionate cu mult mai uºor decât un alt lot hrãnit cu Ducesia dorotocephala necondiþionat (McConnnell, John E.R., 1964); • unui lot de ºobolani i s-a condiþionat o reacþie de tresãrire la un anumit sunet dupã care animalele au fost omorâte ºi creierul lor prelevat, pisat ºi apoi supus unei dialize de 48 h. Dupã reducþie s-a obþinut o soluþie injectabilã conþinând 1gram de creier la mililitru de ser care a fost injectatã unor ºoareci. S-a constatat cã aceºti ºoareci se condiþioneazã mult mai repede la sunetul folosit ca excitant condiþional la primul lot decât ºoarecii cãrora li s-a injectat soluþie de creier provenit de la ºoarecii necondiþionaþi (G. Ungar ºi C. Oceguera-Navarro, 1965). Analiza chimicã a factorului de transfer a dovedit cã este vorba de o proteinã; • un lot de ºobolani a fost condiþionat ca la un sunet sã se apropie de vasul cu mâncare. Creierul prelevat de la aceºti ºobolani a fost injectat altora care nu fuseserã condiþionaþi la sunetul respectiv. S-a constatat cã ºobolanii necondiþionaþi cãrora li se injectase ARN din creierul celor condiþionaþi elaborau mult mai repede reacþia condiþionatã la sunetul dat decât alþii cãrora li se injectase ARN din creierul unor ºoareci care nu fuseserã condiþionaþi la acel sunet (F.R. Babich, A. L. Jacobson, Bubash ºi A. Jacobson, 1965). Mai mult, unii autori au putut demonstra experimental cã transferul de informaþie ar fi posibil între douã specii diferite (hârciogul ºi ºobolanul). Un alt grup de cercetãtori, pentru a sublinia responsabilitatea acizilor nucleici în procesul conservãrii informaþiei, s-a orientat spre investigarea cauzelor pierderii informaþiei. Aceastã pierdere de informaþie s-ar datora diminuãrii concentraþiei de ARN sau de proteine la nivelul sistemului nervos. Exemple: • dacã o planarie este mai întâi condiþionatã ºi apoi secþionatã transversal, cele douã planarii rezultate – una de partea cefalicã, alta de partea caudal㠖 pãstreazã o urmã condiþionatã (W. C. Corning ºi E.R. John, 1961); 250

• dacã în apa în care se regenereazã partea caudalã se adaugã ribonucleazã (enzimã care distruge ARN), urma condiþionatã dispare la regeneratul caudal. S-a constatat însã cã regeneratul cefalic nu este sensibil la acþiunea ribonucleazei, continuând sã rãmânã condiþionat; • prin utilizarea „puromicinei”, un antibiotic cunoscut prin capacitatea sa de a inhiba sinteza proteinelor, poate fi „ºtears㔠la ºoareci experienþa de strãbatere a unui labirint. (L.B. Flexner, J.B. Flexner, R.B. Roberts ºi de La Haba, 1964). O condiþie este însã ca antibioticul sã fie injectat direct în creierul ºoarecilor, altfel (injectat subcutanat) nu are niciun efect. Alþi autori au putut pune în evidenþã o creºtere a acizilor nucleici la nivelul neuronal în urma unor condiþionãri (stimulare vestibularã la iepuri, învãþarea pãstrãrii echilibrului în anumite situaþii la ºoareci etc.). Desigur cã toate aceste date sunt deosebit de promiþãtoare ºi putem spune cã oferã perspective dintre cele mai spectaculare. Deocamdatã, însã, ele sunt mult prea puþine ºi adesea contradictorii pentru a putea trage o concluzie definitivã. Pe de altã parte, aceste cercetãri nu s-au extins ºi asupra animalelor superioare, încât utilizarea lor pentru înþelegerea memoriei umane trebuie sã fie cât se poate de prudentã. Nu încape nicio îndoialã cã posibilitatea transferului de informaþie prin injectarea unor extracte de creier deschide perspective care ar putea deveni cândva uluitoare, dar care deocamdatã, cel puþin, þin de domeniul literaturii de anticipaþie. Fundarea memoriei pe mecanisme biochimice este destul de ispititoare, dar teoriile care încearcã sã facã acest lucru sunt deocamdatã insuficient elaborate ºi sprijinite pe dovezi experimentale mult prea sãrace ºi adesea contradictorii. Este prea evidentã ºi puþin justificatã intenþia de a stabili analogia dintre mecanismele biochimice din geneticã ºi cele ale memoriei. Pe de altã parte, este greu sã explici procesele memoriei, în esenþa lor labile, plastice ºi reversibile, prin operaþii foarte stabile ºi practic ireversibile, aºa cum sunt cele puse în evidenþã de geneticieni ºi biochimiºti. Principiile codajului mnezic (engramarea) sunt destul de diferite de cele ale reacþiilor enzimatice. Fãrã a insista, e suficient de amintit cã unii din factorii codajului ºi decodajului la nivelul structurilor neuronale decurg din organizarea specificã a cãilor ºi centrilor nervoºi în procesul de stabilire ºi sistematizare a focarelor excitatorii ºi nu din examinarea ºi identificarea semnalului izolat. Sunt codate ºi decodate natura ºi caracteristicile spaþiotemporale ale diverºilor stimuli, precum ºi relaþiile dintre aceºtia. În acest mecanism, reacþiile biochimice sunt subordonate ºi au funcþia de a facilita sau jena transmiterea mesajului la populaþia neuronalã datã. Teoriile 251

biochimice care încearcã sã explice memoria pot avea sorþi de izbândã numai dacã reuºesc sã-ºi concilieze materialul experimental cu datele neurofiziologiei contemporane privind explicarea mecanismelor memoriei.

3. Cercetarea experimentalã a memoriei În prima fazã de dezvoltare a psihologiei experimentale se întrevedea cu greu posibilitatea de a aborda cu succes „procesele mintale superioare”(R. Woodworth, 1942). Investigaþiile experimentale în aceastã perioadã se limitau la procesele senzoriale ºi motorii (exemplu, cercetãrile de psihofizicã ale lui G. Fechner). Un mare pas înainte fãcut de psihologia experimentalã în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei iniþiat de Hermann Ebbinghaus (1850-1909). Acest autor, de formaþie filosoficã, citind lucrarea lui Fechner Elemente der Psychophisik (pe care o descoperise într-un anticariat parizian), are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare ºi în special al memoriei. Dupã cercetãri experimentale laborioase, H. Ebbinghaus publicã lucrarea Uber das Gedächtnis, în care descrie realizãrile obþinute în studiul memoriei cu ajutorul metodelor „achiziþiei” ºi „economiei”. În anul 1902, elaboreazã metoda „ajutorului”. Desigur cã de-a lungul anilor ºi alþi cercetãtori s-au preocupat de gãsirea unor procedee de investigare a funcþiei mnemice, astfel încât astãzi dispunem de un arsenal întreg de astfel de metode. Le vom examina pe rând ºi pe cât posibil mai sistematic pe cele mai utilizate:

3.1. Metode de investigare a memoriei

a) Metoda întinderii sau de determinare a capacitãþii de reproducere imediatã (sau memoria imediatã; Jacobs 1887) Este vorba de determinarea cantitãþii de material care poate fi reprodus dupã o singurã prezentare. Datoritã faptului cã se testeaz㠄întinderea” elementelor reþinute de subiect dupã o singurã prezentare, procedeul poartã denumirea de „metoda întinderii”. Elementele prezentate pentru reproducere imediatã pot fi cifre, litere, silabe, cuvinte, propoziþii, obiecte (imagini) etc. Procedura: Experimentatorul alcãtuieºte liste de cifre, litere, etc. în care elementele mnemice sunt dispuse în ordine crescãtoare (grade de dificultate din ce în ce mai mare). Exemple de liste cu cifre date pentru determinarea capacitãþii memoriei imediate a cifrelor: 252

I

II

III

731 1352 46532 079385 5320473 63857142 872485329 3265321875 53823479614 780623982410

153 7302 34958 503895 8315675 78109317 925168240 5216830974 34582457047 145207638296

354 1920 95612 184231 7468309 38642517 736814935 9320478625 56572831445 459513892671

Dupã cum se observã, fiecare listã cuprinde o serie de cifre în combinaþie de la 3 la 12 elemente. Fiecare set de cifre (format din 3; 4; 5;.....12 cifre) se înscrie pe un cartonaº (dacã proba se face vizual). Dacã proba se face oral, atunci experimentatorul pronunþã cu aceeaºi intonaþie ºi intensitate vocalã fiecare element (cifrã) în parte (exemplu: nouã, ºapte, doi sau unu, patru, zero, ºase etc.). Pentru reþinerea fiecãrui element (cifrã) se acordã subiectului câte o secundã (exemplu: 3 secunde pentru recepþia unui set format din 3 cifre). Subiecþii trebuie sã reproducã imediat cifrele reþinute, în ordinea în care au fost prezentate. Performanþa este datã de numãrul cel mai mare de cifre care a fost reprodus corect. De exemplu, dacã subiectul a reprodus corect cifrele setului 5320473, dar nu a reprodus corect setul cu o cifrã în plus 63857142, performanþa rãmâne la 7 cifre (sau 8 cifre în cazul când aceasta este cifra maximã de elemente reproduse fidel). De notat cã, prin reproducere corectã, se înþelege ºi reproducerea întocmai a ordinii cifrelor. Acelaºi procedeu va fi utilizat ºi cu listele de litere, cuvinte, propoziþii. Desigur cã volumul reproducerilor corecte va fi mai mare în cazul utilizãrii unor cuvinte sau propoziþii cu sens decât în cazul folosirii unor elemente fãrã sens. De altfel, utilizarea de liste de cuvinte cu sens ºi fãrã sens este curentã ºi apare ca o variantã a tuturor metodelor de studiere a memoriei. b) Metoda elementelor reþinute Dintre cercetãtorii mai vechi care au utilizat aceastã metodã amintim pe Bolton (1892), Binet ºi Henri ( 1894), Smith (1896), Lyon (1916), Razzel (1934). Caracteristica acestei metode este aceea cã volumul de elemente date spre memorare depãºeºte capacitatea memoriei imediate. Performanþa se noteazã dupã numãrul de elemente reþinute. 253

În cazul când doi subiecþi reþin acelaºi numãr de elemente, pentru a aprecia care din ei are o memorie mai bunã, se ia în seamã corectitudinea ordinei de reproducere (erorile de succesiune). Elementele date spre memorare pot fi cifre, cuvinte, obiecte, imagini sau o fabulaþie oarecare, în care caz textul trebuie sã fie divizat în unitãþi de semnificaþie. Exemple de cuvinte ce pot fi date spre memorare (dupã Al. Roºca): iepure, cernealã, clopot, nasture, veselie, sticlã, deal, briceag, ºoarece, floare, noapte, bicicletã, carte, grãdinã, boalã, sârmã, creion, soldat, emoþie, muncã, fum, ou, stea, masã, timp, antenã, oglindã, curaj, pahar, ogor, logicã, cal, experienþã, zgomot, indicaþie, ciripit, cântar, luptã, lac, ceas, dubios, pian, roatã, pãdure, zahãr (45 cuvinte). Procedurã: Cuvintele (cifrele, figurile etc.) scrise pe o planºã (carton) se expun un timp anumit în faþa subiecþilor (aproximativ 2 minute). Dupã trecerea acestui rãstimp se acoperã (sau se ia) planºa, iar subiecþii sunt invitaþi sã scrie elementele reþinute. Se noteazã numãrul ºi ordinea elementelor scrise. c) Metoda timpului de achiziþie, denumitã ºi metoda memorizãrii complete Constã în mãsurarea timpului sau numãrului de încercãri pânã ce subiectul izbuteºte sã stãpâneascã bine materialul. Criteriul „stãpânirii materialului” se ia dupã prima reproducere (sau douã reproduceri) absolut corectã. Astãzi se foloseºte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintã de mai multe ori (într-un ritm constant) ºi se introduce câte o reproducere a elementelor reþinute între douã prezentãri. Aceastã metodã este adecvatã pentru studiul particularitãþilor memoriei de lungã duratã. Metoda are neajunsul cã, dacã se lasã la latitudinea subiectului aprecierea momentului de stãpânire a materialului mnezic, acesta poate avea o atitudine diferitã. Bunãoarã, un optimist se va grãbi sã considere cã stãpâneºte materialul numai dupã câteva repetãri, în vreme ce un pesimist va fi mult mai stãruitor în memorizare. d) Metoda ajutorului (anticipaþiei) A fost elaboratã de Hermann Ebbinghaus în 1902 ºi apare ca o variantã a metodei achiziþiei. Procedura: Dupã câteva prezentãri ale materialului, se cere subiectului sã-l reproducã. Experimentatorul are grijã sã corecteze subiectul ori de câte ori greºeºte ºi sã-i „sufle” ori de câte ori se poticneºte pânã ce ajunge sã stãpâneascã bine materialul (este adesea întrebuinþatã de pãrinþi ºi de profesori când ajutã un copil sã memoreze o poezie). Se noteazã fie numãrul erorilor fãcute de subiect, fie numãrul de intervenþii necesare din partea experimentatorului. 254

e) Metoda economiei Se prezintã subiecþilor spre memorare o listã de date, cuvinte, silabe fãrã sau cu sens etc. ºi, dupã un anumit interval de timp, li se cere s-o reproducã. Fireºte cã, datoritã uitãrii, subiecþii nu mai sunt în stare sã reproducã în întregime lista prezentatã iniþial. Se cere subiecþilor sã memoreze din nou materialul respectiv pânã ajung sã-l stãpâneascã bine. Se face o comparaþie între timpul sau numãrul de repetiþii care au fost necesare la memorarea iniþialã ºi cele necesare rememorãrii. f) Metoda perechilor asociate sau asociaþiilor corecte (asociaþiilor de sprijin) A fost folositã pentru prima datã de M.W. Calkins (1894). Cuvintele care se prezintã subiectului vor fi asociate fie între ele, fie cu cifre, figuri etc., în aºa fel cã pe listã apar perechi de elemente mnemice. Când se cere subiectului sã reproducã elementele reþinute, i se prezintã unul din membrii perechii (cuplului), subiectul urmând a-l reproduce pe celãlalt. Fireºte cã numãrul rãspunsurilor corecte este mai mare dacã între elementele fiecãrei perechi se poate realiza o legãturã cu sens ºi mai mic dacã nu se poate face o astfel de legãturã. De altfel, însuºi procesul de întãrire ºi reþinere presupune stabilirea unor „asociaþii” între diferite elemente care vor fi reþinute. O parte din elemente constituie elemente mnezice propriu-zis, iar o altã parte constituie elemente de sprijin, de fixare, ancorare a primului. Între acestea douã existã o relaþie de tranzitivitate. Exemple de perechi asociate (dupã Al. Roºca): I. Cu sens II. Fãrã sens 1) gãin㠖 ou 1) pod – camfor 2) iarn㠖 zãpadã 2) sticl㠖 capac 3) pãdure – copac 3) þigar㠖 suflet 4) cerneal㠖 toc 4) stof㠖 plug 5) boal㠖 moarte 5) broasc㠖 sobã 6) ceas – timp 6) sârm㠖 tren 7) uzin㠖 electricitate 7) lapte – soroc 8) dulap – mobilã 8) rubin – zadarnic 9) pisic㠖 animal 9) durere – haine 10) grãdin㠖 zarzavat 10) ziar – spaþiu 11) munc㠖 rãsplatã 11) lin㠖 banc 12) deal – vale 12) topor – carte 13) maºin㠖 accident 13) profesor – fier 14) carte – învãþãturã 14) lunecos – ochelari 15) curaj – teamã 15) insuflat – caprã 255

Desigur cã volumul de cuvinte reþinute este mai mare dacã acestea au o legãturã cu sens. g) Metoda recunoaºterii Avem de-a face cu douã variante ale acestei metode: 1. Exactitatea recunoaºterii este o variantã des utilizatã ºi îºi are originea în cercetãrile de psihofizicã. Ca procedurã se prezintã un stimul oarecare (o greutate, luminã, un sunet etc.) ºi dupã o perioadã mai mare sau mai micã de timp se cere subiecþilor sã recunoascã stimulii respectivi. Aceastã variantã se referã îndeosebi la ceea ce se numeºte memoria senzorialã (auditivã, tactilã, kinestezicã, vizualã etc.). Cu ajutorul acestei metode, diferiþi cercetãtori au constatat o slãbire a elementelor reþinute chiar în decurs de 30 de secunde (Wolfe, 1896; Lehmann, 1889; Whipple, 1901, 1902). 2. Numãrul elementelor recunoscute. Se aratã 20 de imagini (una câte una) ºi apoi se amestecã acestea cu alte 20 de imagini pe care subiectul nu le-a mai vãzut. Cele 40 de imagini rezultate sunt din nou prezentate subiectului, una câte una, ºi acesta urmeazã ca prin rãspunsurile „da” sau „nu” sã arate dacã a mai vãzut figura sau nu a mai vãzut-o (recunoaºte sau nu recunoaºte imaginea). Notarea se face prin împãrþirea numãrului de recunoaºteri corecte la numãrul imaginilor dat iniþial. Acest procedeu de calcul este corect în cazul când subiectul nu face nicio eroare de recunoaºtere falsã (indicarea unui stimul neprezentat iniþial, ca fiind dat). În acest caz din procentajul recunoaºterilor corecte se scade procentajul recunoaºterilor false, adicã scorul = procentajul stimulilor corect reproduºi minus procentajul recunoaºterilor false. Formula de calcul cea mai utilizatã este însã urmãtoarea: Recunoaºteri corecte - Recunoaºteri eronate N

unde N este numãrul total al stimulilor. h) Metoda reconstrucþiei (Münsterberg ºi Bigham) Se prezintã subiectului o listã cu elementele de memorat aranjate într-o anumitã ordine. Dupã ce se schimbã ordinea elementelor ºi se prezintã din nou lista astfel modificatã, se cere subiectului sã restabileascã vechea formã de aranjare. Se noteazã diferenþa dintre aranjamentul iniþial al elementelor ºi cel dat de subiect. Se pot prezenta cuvinte, culori, figuri etc. 256

3.2. Aparate utilizate în studiul memoriei (mnemometrele) Ebbinghaus nu s-a folosit de niciun fel de aparat pentru prezentarea silabelor sale fãrã sens. El le citea subiecþilor cu o vitezã de 2/5 secunde pentru fiecare silabã, ajutându-se de un metronom sau de propriul ceas. Numeroºi cercetãtori au adus obiecþii acestui procedeu, arãtând cã subiectul are în acelaºi timp în câmpul vizual mai multe elemente, ceea ce le-ar oferi posibilitatea stabilirii unor asociaþii diverse. Pentru a evita aceste obiecþii, Müller ºi Schumann (1894) au construit un aparat denumit mnemometru, format dintr-un paravan în care s-a practicat o micã fantã în spatele cãreia se deruleazã un tambur pe care se aflã lista cu silabe. În acest fel, în faþa subiectului se prezintã o singurã silabã la un moment dat. Întrucât însã subiecþii oboseau foarte repede încercând sã citeascã silabele în miºcare, Ranschburg (1901) a gãsit modalitatea ca tamburul cu lista elementelor sã execute nu o miºcare uniformã, ci una sacadatã. În acest fel, silaba (cuvântul) stãruie un moment în fanta de prezentare, datoritã unui dispozitiv electromagnetic de acþionare a tamburului. Ritmul de acþionare a electromagnetului asupra tamburului este comandat de un metronom cu mercur (prin stabilirea unor contacte electrice). Ulterior, numeroºi alþi cercetãtori au adus diferite îmbunãtãþiri mnemometrelor. În principiu, însã, schema funcþionalã a rãmas aceeaºi. Utilizarea greoaie ºi incomodã a acestor dispozitive ºi, adeseori, zgomotul pe care îl fãceau la cuplarea electromagnetului (mnemometrul Ranschburg) le-au condamnat ca ineficiente. Mnemometrele au fost înlocuite cu înregistrarea materialului de memorat pe bandã magneticã sau, mai simplu, scrierea lui pe tablã sau pe un panou cu expunere controlatã.

257

XIII. STRES ªI SUBSTRES: MODELARE EXPERIMENTALÃ

Conceptul de stres a fost introdus de Hans Selye, canadian de origine austriacã (1907-1982), de formaþie medic ºi fiziolog. Termenul de stres semnificã tensiune, încordare nervoasã, constrângere, generate exogen sau endogen, care obligã organismul la reacþii de adaptare. Selye a pornit, iniþial, de la observaþia cã diferiþi factori nocivi, cum ar fi: razele X, cãldura ºi frigul, adrenalina, insulina etc., au douã tipuri de efecte asupra organismului: a) efecte specifice fiecãrui factor de agresiune în parte (exemplu: reacþii imunologice, vasoconstrucþie, reflex pilomotor etc.); b) efect, ºi, respectiv, reacþii nespecifice, comune diferiþilor agenþi agresori (fizici, chimici sau biologici). Dupã cum se observã, aici sunt incluse atât vãtãmarea efectivã produsã de stresor (leziunea), cât ºi reacþiile de mobilizare ºi apãrare ale organismului. H.Selye se referea la Hipocrate, care constatase cã boala nu este numai pathos (suferinþã, durere), ci ºi ponos, respectiv consecinþele acesteia exprimate prin uzurã ºi epuizare (de aici, probabil, ºi expresia „a trage ponoasele”). S-a observat cã diferiþi stresori determinã o creºtere a secreþiei de hormoni corticosuprarenali, fãrã însã a se putea explica mecanismele de alterare a sistemului corticosuprarenal, la confruntarea organismului cu factori nocivi sau cu pericole iminente. Extirparea hipofizei nu mai determinã producerea unor astfel de hormoni, chiar dacã animalele erau supuse unor agenþi nocivi sau unor pericole. Astfel a fost demonstrat rolul fundamental al axului hipofizocorticosuprarenal în reacþiile nespecifice ale organismului supus unor agenþi nocivi. Din aceste constatãri experimentale s-au desprins o serie de aplicaþii utile în medicinã, pe baza descoperirii mecanismelor de autoapãrare ale organismului. Un exemplu de aplicaþie terapeuticã a reprezentat-o descoperirea efectului antiinflamator al hormonilor corticosuprarenali secretaþi în cursul acþiunii stresorilor (de exemplu, în artrita reumatismalã, în geneza cãreia au fost incriminaþi ºi factorii psihostresanþi). Cannon a introdus conceptul de homeostazie pentru a 258

designa reacþiile permanente ale organismului pentru a menþine constante condiþiile funcþionale ale subsistemelor sale (cardiac, digestiv, renal etc.). Selye dezvoltã idea ºi menþioneazã cã boala determinã organismul la o permanentã luptã pentru a-ºi menþine echilibrul homeostazic al þesuturilor ºi organelor acestor subsisteme, în limitele programate. Ansamblul reacþiilor homeostazice ale organismului agresat a fost denumit de el sindromul general de adaptare. În structura acestuia, Selye distinge trei etape majore (R. Floru, 1974): 1. Reacþia de alarmã, exprimatã printr-o fazã de ºoc, urmatã de contraºoc, moment în care se iniþiazã fenomenele de apãrare. 2. Etapa de rezistenþã, unde sunt cuprinse toate reacþiile elaborate la expunerea îndelungatã la stresori faþã de care organismul s-a adaptat. 3. Etapa de epuizare, în care organismul nu mai poate restabili echilibrul homeostazic ºi cedeazã în faþa agenþilor nocivi. În consecinþã, sindromul general de adaptare reprezintã o suitã de reacþii nespecifice ale organismului elaborate la confruntarea cu diverºi stresori. Aici termenul de nespecific trebuie înþeles ca lipsã de relaþie directã între calitatea stresorilor ºi structura rãspunsului adaptativ. Este de la sine înþeles cã stresorii fizici, chimici ºi biologici au, pe lângã efectele somatice patologice, ºi acþiuni psihice secundare implicite. Situaþia de stres este exprimatã ºi printr-o suitã de manifestãri psihice ca tensiune, teamã, anxietate, disconfort etc. Coloratura emoþionalã a stresorilor rezultã din semnificaþia pe care subiectul o acordã situaþiei date. Anticiparea unui pericol are o semnificaþie ameninþãtoare, intervenþia unui obstacol în atingerea scopului determinã frustrare, negocierea a douã decizii incompatibile iniþiazã o stare conflictualã (R. Floru). Atribuirea unor astfel de caracteristici ale stresorilor se face în baza a mai multor factori, ce þin de subiect ca atare (vârsta, sex, stare de sãnãtate, experienþa pozitivã sau negativã cu situaþii similare, trãsãturi de personalitate etc.) ºi de valoarea realã a stimulilor apreciaþi ca stresori (intensitate, duratã, frecvenþã etc.). Stresul psihic presupune acþiunea stresorilor ºi, în acelaºi timp, modificãrile comportamentale ale subiectului pentru a face faþã situaþiei date. Nu existã stres psihic pur, separat de reacþiile psihofiziologice. Componenta atitudinalã a personalitãþii, cu coloratura ei afectivã, constituie interfaþa dintre stresor ºi reacþiile adaptative ale organismului, fapt ce pune în discuþie pragul de vulnerabilitate emoþionalã a subiectului. Din aceastã perspectivã, una ºi aceeaºi situaþie poate fi stresantã pentru un individ ºi neutrã pentru un altul, în funcþie de experienþa anterioarã, aºteptãri, semnificaþii acordate etc. 259

Având o puternicã rezonanþã psihicã, mobilizatoare ºi reglatorie, afectivitatea potenþeazã resursele dinamoenergetice, psihonervoase ºi umorale ale organismului în direcþia echilibrãrii cu situaþia datã (perceputã ca stres de supra sau de subsolicitare). Modificãrile neourovegetative, umorale, mimice ºi pantomimice sunt generate odatã cu identificarea situaþiei ca fiind ameninþãtoare sau frustrantã ºi, în acelaºi timp, constituie reglaje adaptative ale organismului. Componenta nespecificã a acestor modificãri în raport de coloratura pozitivã sau negativã a situaþiei se încadreazã în descrierea fãcutã de Selye stãrii de stres ca sindrom de adaptare. Din cele menþionate rezultã cã starea de stres angajeazã organismul în integritatea sa psihosomaticã. Prevalenþa componentei psihofiziologice sau a celei psihice þine de preferinþa cercetãtorului ºi, în consecinþã, este de naturã metodologic㠖 investigatorie. Cercetãtorul se poate interesa fie de efectele obiective ale stresorilor (zgomot, frig, cald etc.), fie de componentele subiective ale acestora. Registrul situaþiilor stresante este extrem de întins ºi de variat ºi are grade diverse de complexitate. Putem astfel menþiona stimulii care îºi pierd specificitatea senzorialã prin depãºirea limitei de toleranþã psihofiziologicã a analizatorului (orice stimul peste valoarea maximã de intensitate devine nociv; exemplu: un sunet de peste 130 dB nu mai provoacã senzaþie de auz, ci de durere etc.). De asemenea, situaþii stresante pot fi generate de privaþiuni de tot felul de naturã psihosocialã ºi economicã (sãrãcie, ºomaj, neputinþa de a-ºi întreþine familia etc.). Deºi beneficiazã de aceleaºi mecanisme de tensiune psihicã, stãrile de substres sunt datorate îndeosebi acestor privaþiuni, începând cu cele senzoriale, cele mai simple (lipsa de aferenþe senzoriale care sã întreþinã starea de activare a SNC), ºi pânã la cele mai complexe, de ordin psihosocial, cum sunt izolarea (accidentalã sau penitenciarã), neputinþa intercomunicãrii cu alþii etc. S-au fãcut experimente cu subiectul izolat timp de 10-15 zile într-un laborator, cu posibilitatea comunicãrii cu exteriorul asupra stãrii sale generale. Din afarã nu primea niciun fel de informaþie. Avea libertatea de miºcare; alimentarea de 4 ori pe zi ºi 9 ore de somn. Datele asupra condiþiilor din laborator erau furnizate de aparate de mãsurã (temperaturã, umiditate, presiune). Dupã un program prealabil, subiectul îºi monta electrozii pentru înregistrarea funcþiilor psihofiziologice. De asemenea, era testat asupra detecþiei unor cifre afiºate pe un ecran, cu marcarea corectitudinii rãspunsurilor ºi a timpului de reacþie. Constatãri: în primele 2 zile creºte tensiunea afectivã, apar erori frecvente la testele de vigilenþã, ritmul alfa scade cu 8-10% faþã de starea obiºnuitã, se înregistreazã variaþii spontane ale RED ºi creºte concentraþia 260

17-cetosteroizilor din urinã. Dupã perioada de adaptare, când valorile menþionate se stabilizeazã, apar, în ziua 6-8, senzaþia de obosealã, nevoia marcatã de comunicare, unde lente ºi difuze EEG, TR crescut (în medie cu 120 ms) ºi scad performanþele de detecþie. De aici se ajunge la concluzia cã pentru desfãºurarea unei activitãþi psihice normale sunt necesare stimulãri externe ºi variate. Lipsa aferenþelor senzoriale devine obsedantã pentru subiectul izolat ºi privat de ele, alterându-i percepþia ºi raþiona-mentul. Privaþiunea senzorialã este relativã ºi nu poate fi iniþiatã în laborator pentru toþi analizatorii. Aceasta poate fi totalã doar pentru vãz (stingerea luminii), celelalte aferenþe senzoriale rãmânând parþial active (auzul pulsaþiilor cardiovasculare, zgomotelor gastrice ºi respiratorii; senzaþiile interne de foame ºi sete; miºcãrile corpului (kinestezia); senzaþiile cutanate; cele de miros ºi de gust etc.). Privaþiunea senzorialã la animalele nou-nãscute produce deteriorãri neurofiziologice importante. De exemplu, puii de cimpanzeu crescuþi în întuneric suferã deteriorãri ireversibile ale celulelor vizuale din creier. S-au fãcut experimente de privaþiuni senzoriale cu subiecþi umani, care trebuiau sã stea 2-3 zile în pat, sã nu facã nimic, într-o camerã specialã prost luminatã ºi parþial izolatã fonic. Subiecþii purtau ochelari translucizi pentru a nu vedea clar ºi erau limitaþi în miºcãri. Au apãrut disfuncþii perceptive ºi halucinaþii, tulburãri ale ideaþiei ºi raþionamentului, iritabilitate afectivã (schimbarea dispoziþiei). Majoritatea subiecþilor au declarat cã situaþia este greu suportabilã (D. Hebb). J. Vernon ºi colaboratorii au efectuat experimente cu subiecþi voluntari (remuneraþi) în condiþii ºi mai severe de izolare: cabina izolatã acustic ºi în întuneric era înglobatã într-o camerã, de asemenea fãrã luminã ºi izolatã fonic. Subiecþii trebuiau sã stea în pat ºi sã facã minimum de miºcãri. La picioarele patului se afla un frigider ºi, tot în întuneric, obiectele de toaletã. Experimentul dura 4 zile, iar subiectul avea libertatea sã renunþe oricând dorea prin acþionarea unui buton de alarmã. Conºtiinþa faptului cã nu erau pãrãsiþi total ºi cã erau supravegheaþi pentru orice eventualitate a condus la obþinerea unor rezultate puþin diferite de primul caz. Subiecþii se simþeau mai puþin stresaþi, halucinaþiile au fost mai reduse. Totuºi, caracterul stresant al situaþiei era prezent ºi se identifica prin dificultãþi de concentrare a atenþiei ºi de învãþare a unor lucruri mai dificile, disfuncþii perceptive etc. Acestea se adânceau pe mãsurã ce creºtea numãrul de zile de izolare a subiecþilor. Într-un alt experiment au fost urmãrite izolarea socialã ºi efectele ei stresante asupra oamenilor (W.M. Haythorn, I. Altman). În acest sens, au fost constituite grupuri experimentale a câte 2 subiecþi aleºi dupã 261

criteriul compatibilitãþii sau incompatibilitãþii lor din perspectiva câtorva trãsãturi cum sunt: nevoia de afiliere, tendinþa de dominare, nevoia de realizare ºi dogmatismul. Subiecþii au fost puºi sã lucreze împreunã în camere-laborator unde aveau strictul necesar, iar comunicarea cu exteriorul se fãcea prin microfon. Nu aveau calendar, radio ºi nu primeau poºtã, dar dispuneau de un minim de relaxare (cãrþi de joc, ºah, o revistã, o carte) ºi la 3 zile o carte de citit preferatã. Nu au fost informaþi cât va dura experimentul, iar programul de lucru presupunea trezirea la 7,30, 2 ore de lucru dimineaþa, 3 ore dupã amiaza ºi una seara. Grupurile au fost alcãtuite din marinari voluntari, echivalenþi din punctul de vedere al vârstei, religiei, educaþiei, familiei. Grupele de control aveau aceleaºi sarcini, dar dispuneau de relaþii cu ambianþa ceva mai mari. Datele recoltate indicau performanþele obþinute la probe de percepþie, probe motorii ºi de gândire abstractã (de exemplu: sarcini de vigilenþã ºi detecþie; probã de raþionament logic cu informaþie insuficientã care reclama cooperarea; gãsirea de soluþii optime în crizã de timp etc.). Subiecþii trebuiau sã rãspundã, în final, ºi la un chestionar în care sã-ºi autoaprecieze gradul de stres ºi tensiunea emoþionalã în timpul desfãºurãrii experimentului ºi dupã aceea, faþã de starea obiºnuitã. Experimentul dura 10 zile. S-a concluzionat cã: stresul este mai intens ºi restabilirea stãrii normale este mai întârziatã în izolare. Una din grupe a cerut întreruperea experimentului înainte de cele 10 zile, iar membrii a 2 grupe au devenit foarte ostili unul faþã de celelalt, ceea ce nu s-a constatat la grupele de control. Deºi perechile izolate trãiesc situaþia stresantã cu mai multã intensitate, ele obþin performanþe mai bune decât cele de control. Grupele incompatibile suportã situaþia stresantã cu mai mare intensitate decât cele compatibile. Izolarea ºi durata sarcinilor de efectuat accentueazã starea de stres, cresc gradul de iritabilitate ºi de ostilitate a membrilor grupului, dar, în anumite condiþii, de cooperare, îmbunãtãþesc performanþele. Numãrul situaþiilor stresante naturale este infinit mai întins în raport cu posibilitãþile de modelare în laborator. Acestea din urmã sunt limitate de exigenþe deontologice, pentru a nu produce vãtãmãri psihice ºi/sau somatice, subiecþilor. În afarã de aceasta, modelarea stresorilor în laborator este lipsitã de autenticitatea necesarã, cu excepþia unor situaþii simple, cum sunt valorile excesive ale stimulilor senzoriali. Nu pot fi modelate în laborator sentimentul de inutilitate socialã generat de trimiterea în ºomaj, penibilul ºi disperarea rezultate din neputinþa de a-ºi întreþine familia ºi alte stãri frustrante de naturã psihosocialã. Poate fi însã înregistrat, pe bazã de observaþie ºi chestionar structurat, potenþialul 262

conflictogen pe care acest tip de stresori sociali îl conþine, de care, din pãcate, nu se þine seama. Mass-media prezintã nenumãrate exemple de situaþii sociale frustrante, care nu pot fi modelate în laborator. Între acestea, primul loc îl ocupã sãrãcia generalizatã ca situaþie stresantã cronicã, cu suita de manifestãri consecutive derivate. Aºa se explicã recrudescenþa unor boli, altã datã eradicate (tuberculoza, sifilisul), creºterea numãrului de bolnavi psihici, a suicidelor ºi infractorilor etc. În esenþã, din perspectiva metodologicã putem formula urmãtoarele concluzii: 1. Aprecierea diverselor situaþii ca având caracter stresant se face de subiect pe baza relaþiilor sale cu situaþia datã. 2. Reacþiile subiecþilor la stresori au particularitãþi psihoindividuale evidente. 3. Datã fiind interacþiunea dintre individ ºi situaþie, autoobservaþiile subiectului au mare relevanþã în identificarea stresorilor ºi a cauzelor de genezã a lor. 4. Cele mai multe situaþii stresante sunt generate de diverse frustrãri sociale. 5. Contextul social în care se consumã situaþia stresantã are o importanþã explicativã a psihogenezei acesteia. 6. Modelarea în laborator a stresorilor ca variabilã independentã este limitatã deontologic ºi, în consecinþã, este nonexperimentalã, sau are semnificaþie scãzutã. 7. Modelarea în laborator a stresorilor bãnuiþi cã determinã reacþiile subiectului este ipoteticã ºi trebuie privitã cu rezerve. 8. Pentru studiul experimental al stresului de supra sau de subsolicitare, viaþa este laboratorul cel mai autentic. Datele experimentale obþinute ex post facto sunt reflectate cu suficientã fidelitate ºi, adeseori, cu întregul lor dramatism, de cãtre mass-media sau de statistici. În final, prezentãm câteva repere de identificare a potenþialului stresogen al diverselor situaþii de viaþã. O situaþie devine stresantã dacã: a) solicitãrile sarcinii date sunt prea numeroase ºi nu permit procesarea informaþiei recepþionate (supraîncãrcarea degradeazã performanþele; ca, de exemplu, mulþimea de teme ºcolare); b) incertitudinea temporalã, respectiv, neputinþa subiectului de a aprecia momentul apariþiei unor stimuli (vezi testul Mc. Worth) sau de a evalua durata suprasolicitãrii; 263

c) când subiectul se simte ameninþat sau când situaþia poate fi potenþial periculoasã (exemplu: examen, copiat etc.); d) privaþiunea de social ºi de comunicare cu alþii; e) dacã subiectul este împiedicat sã-ºi realizeze activitatea / sarcina datã ºi încearcã sentimentul de frustrare (exemplu: în ºcoalã inechitãþi din partea profesorilor etc.); f) dacã i se impune subiectului un ritm forþat de execuþie a activitãþii date; g) privaþiunea de libertate (detenþie); h) teama de eºec ºi dezaprobare care apare la presiunea grupului social din care face parte; i) acþiunea cronicã a unor agenþi nocivi (zgomot, frig, lipsã de somn, boli diverse etc.). Acest îndreptar stresogen rãmâne deschis ºi altor factori de genezã pe care viaþa, în ansamblul ei, îi acuzã ca având caracter ostil ºi agresiv.

264

BIBLIOGRAFIE

Anastasi, A. (1955), Psychological testing, Macmillan, New York. Atkinson, R.C.-red (1988), Steven’s Handbook of Experimental Psychology, J.Viley, New-York (2 vol.). Babich, F. R., Jacobson, A.L., Bubash, S., Iacobson, A.(1965 a), Transfer of a response to naive rats by injection of ribonnucleic acid extracted from trainets, „Science”, 149,p. 656-657. Baker, C.H. (1960), Observing behavior in a vigilance task, „Science” nr.132, p.674. Baker, C.H. (1962), Man and radar displays, Macmillan, New-York. Békésy, G.von (1932), Zur Theorie des Hõrens bei der Schallanfnahme durch Knochenleitung, „Annalen der Physik”, XIII, 1, p.111-136. Bloch, H., Bonnet, C. (1966), La perception du mouvement: Examen de quelques problemes, „L’année psych”., fasc.1, p.231-262. Bogatu, N. (1980), Investigarea reactivitãþii emoþionale ºi a unor particularitãþi de funcþionare a sistemului nervos central prin RED, „Revista de Psihologie”, nr.3. Bondrea, A. (1997), Sociologia opiniei publice ºi a mass-media, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti. Boring, E.G. (1942), Sensation and perception in the history of experimental psychology, D. Appleton-Century Co., New-York. Butoi, T., Zdrenghea, V. (1994), Biodetecþia judiciarã, Editura Ministerului de Interne, Bucureºti. Butoi, T. (1999), Psihologia comportamentului criminal, Editura Enmar, Bucureºti. Cazacu Slama T. (1968), Introducere în psiholingvisticã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Cazacu Slama T., Floru, R. (1968), Atlas de psihologie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Ceauºu, V. (1972), De la incertitudine la decizie, Editura Militarã, Bucureºti. Chapanis, A., Garner, W.R., Morgan, C.F. (1961), Applied experimental psychology, J. Wiley, New-York. Chelcea, S., Mãrgineanu, I., Cauc, I. (1998), Cercetarea sociologicã. Metode ºi Tehnici, Editura Destin, Deva.

265

Chelcea, S. (1982), Experimentul în psihosociologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti. Christensen, Larry B. (1991), Experimental Methodology, Abilin and Bacon, Boston. Ciofu, I., Toma, M. (1993), Biofeedback terapeutic provocat de un semnal de ordinul doi, „Revista de Psihologie”, tom. 39, nr. 2, Bucureºti. Ciofu, I., Golu, M., Voicu, C. (1978), Tratat de psihofiziologie, Editura Academiei, Bucureºti. Cordo, Bernard (1966), Les bases biochimiques de la mémoire, „L’année psychologique”, an.66, fasc.2, p.496-503. Dincã, M. (1996), Testul de gândire creativã Torrance, „Revista de Psihologie”, nr. 1-2. Floru, R. (1967), Psihofiziologia atenþiei, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Floru Robert (1974), Stresul psihic, Editura Enciclopedicã, Bucureºti. Floru, R. red. (1968), Psihofiziologia activitãþii de orientare, Editura Academiei, Bucureºti. Fraisse, P. (1957), La psychologie du temps, P.U.F., Paris. Fraisse, P. (1963), Manuel pratique de psychologie expérimentale, Presses Universitaire de France, Paris. Fraisse, P., Piaget, J. (1963), Traité de psychologie expérimentale, P.U.F., Paris. Gartner, M. (1968), Amuzamente matematice, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Gibson, J.J., Smith, O.W., Steinschneider, A., Johnson, C.W. (1957), The relative accuracy of visual perception of motion during fixation and pursuit, Amer. J. Psychil., nr.70, p. 64-68. Gârbea, St., Cotul, G. (1967), Fonoaudiologie, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, p. 205-236. Goetze, Eberhard, red. (1963), Fiziopatologie, Editura Medicalã, Bucureºti. Golu, M., Dicu, A. (1974), Culoare ºi comportament, Editura Scrisul Românesc, Craiova. Golu, M. (1993), Dinamica personalitãþii, Editura Geneze, Bucureºti. Golu, P., Bogatu, N. (1993), Posibilitatea abordãrii, cu ajutorul calculatorului, a unor indicatori fiziologici cu semnificaþie psihologicã ºi psihosocialã (II), „Revista de Psihologie”, nr. 2, tomul 39. Graham, C.M. (1951), Visual perception, în S.S.Stevens (red), Handbook of Experimental Psychology, Wiley Chapman and Hall, New-York. Hayes, Nicky, Orrell, Sue (1997), Introducere în psihologie, Editura All Educaþional S.A. (traducere în l. românã), Bucureºti. Ionescu, G. (1975), Psihosomatica, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti. Kantowitz, Roediger III Henry, Elms, D. (1991), Experimental Psychology, Publishing Comp., New-York. Leplat, Jacques (1968/1969), La méthode expérimentale en ergonomie, „Le travail humaine”, m. 9-13, p. 221-237.

266

Lungu, A. (1968), Orologiile biologice, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Lungu, N. (1972), Optimizarea structurii informaþionale a indicatoarelor rutiere, „Analele Universitãþii Bucureºti”, seria Psihologie. Lungu, N. (1974), Some characteristics of speed estimation for drivers, „Analele Univ. Bucureºti”, seria Psihologie, Bucureºti. Malim, T., Birch, A., Wadeley, A. (1999), Perspective în psihologie, Editura Tehnicã, Bucureºti. Mare, V. (1966), Limbajul, în Psihologia generalã, sub red. Al. Roºca, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. Mathenson, W.D., Beauchamp, K. L. (1970), Introduction to Experimental Psychology, Holt Rinehard an Winston Inc., New-York. McGuigan, F.J. (1968), Experimental psychology. A methodological approach, Prentice- Hall Englewood Cliff, New-Jersey. Michotte, A. (1954), La perception de la causalité, Publ. Universitaire de Louvain, p.305. Minulescu, Mihaela (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologicã, Garell Publishing House, Bucureºti. Munn, N.L. (1966), Psychology, Houghton Mifflin Comp., Boston. Nicola, Gr. (2001), Istoria Psihologiei, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti. Osgood’s, Charles (1953), Method and Theory in Experimental Psychology, Oxford Univ. Press., New-York. Ottoson, D. (1963), Generation and transmission of signals in the olfactory system, în Zotterman, J. (red), Olfaction and taste, Mcmillan, New-York, p. 35-44. Parrot, Fr., Richelle M. (1995), Introducere în psihologie (istoric ºi metode), Editura Humanitas, Bucureºti. Patton, H.D. (1963), Gustul, mirosul ºi senzaþia visceralã, în Fiziologie medicalã ºi biologicã (red. T. Ruch ºi J. Fulton), Editura Medicalã, Bucureºti. Pavelcu, V. (1965), Drama psihologiei, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Piaget, Lambercier M. (1952), La perception d’un carré animé d’un mouvement de circumduction (Effet Auersperg-Buhrmester), Archives de Psychologie, 33, p.131-195. Pichot, P. (1967), Les tests mentaux, P.U.F., Paris. Piéron, H. (1951), Vocabulaire de psychologie, P.U.F., Paris. Popescu, El., Mirea, M., Iosif, Gh., Ene, P., Cristian, G. (1972), Ghid Ergonomic, Editura Dacia, Bucureºti. Popescu, N.P., Golu, M. (1970), Sensibilitatea, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Radu, I., Druþu, I., Mare,V., Miclea, M., Podar, Î., Preda, V. (1991), Introducere în psihologia contemporanã, Editura Sincron, Cluj-Napoca. Radu, I., Miclea M., Albu, M., Moldovan, O., Nemeº, S., Szamoskõzy, S. (1993), Metodologie psihologicã ºi analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca. Radu, I. (1967), Introducere în psihologie experimentalã ºi statisticã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.

267

Radu, N., Furtunã, C., Calenic, M., Ionescu, A., Marica, S. (1998), Psihologie socialã, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti. Ralea, M., Botez, C.J. (1958), Istoria Psihologiei, Editura Academiei, Bucureºti. Reuchlin, Maurice (1999), Psihologie generalã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Reuchlin, Maurice (1969), Les méthodes en psychologie, P.U.F., Paris. Roºca, Al. (1967), Condiþiile dezvoltãrii flexibilitãþii ºi creativitãþii gândirii, în Roºca Al.(red), Creativitate, modele, programare, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, p.14. Roºca, Al., red (1963), Tratat de Psihologie Experimentalã, Editura Academiei, Bucureºti. Roºca, Al. (1971), Metodologie ºi tehnici experimentale în psihologie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Roºca, M. (1972), Metode de psihodiagnostic, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. Ruch, C.T., Fulton, J., red. (1963), Fiziologie medicalã ºi biofizicã, Editura Medicalã, Bucureºti. Scott, I. A. (1971), The Lûscher Color Test, PocketBook, New-York. Sidorski, J.B. red (1966), Experimental methods and instrumentation in psychology, McGraw-Hill, New-York. Stevens, S.S. (1988), Handbook of Experimental Psychology (second ed.), John Viley, New-York (2 vol). Selye Hans (1984), ªtiinþa ºi viaþa, Editura Politicã, Bucureºti. Stone, H. (1963), Influence of temperature on olfactory sensivity, J.Appl. Physiology, nr.18, p.746-751. Torrance, E. P. (1994), Creativity; Just wanting to Know, Benedic Books, Pretoria. Ueti, S., Domino, E.F. (1961), Some evidence for a mechanical receptor in olfactory function, „Journal Neurophysiological”, 24, p.12-25. Underwood, B.J. (1966), Experimental psychology, Appleton-Century Crafts, New-York. Vasilescu, I.P. (1991), Statisticã informatizatã pentru ºtiinþe despre om, Editura Militarã, Bucureºti. Voiculescu, V., Steriade, M. (1963), Din istoria cunoaºterii creierului, Editura ªtiinþificã, Bucureºti. Woodworth, R.S., Schlosberg, H. (1956), Experimental Psychology, Holt, New-York. Zapan, Gh. (1956), Modificãrile activitãþii ºi stereotipul dinamic, „Revista de Psihologie”, nr.1-2, Bucureºti. Zapan, Gh. (1970), Metoda aprecierii obiective, cu aplicaþii, „Revista de Psihologie”, nr.2, Bucureºti. Zlate, M. (2000), Introducere în psihologie, Polirom, Bucureºti.

268