2Transcriptia Processingul 2015

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Transcripția și processingul 1. Transcripția 1.1 Principiile transcripției 1.2 Unitatea transcripțională 1.2.1 Particularitățile unității de transcripție de clasa I 1.2.2 Particularitățile unității de transcripție de clasa II 1.2.3 Particularitățile unității de transcripție de clasa III 1.2.4 Particularitățile unității de transcripție din ADNul mitocondrial 1.3 Etaplele transcripției 1.4 Aparatul de transcripție Activarea ARN-polimerazei I Activarea ARN-polimerazei II Activarea ARN polimerazei III 1.5 Produsul transcripției 2. Modificări Co- și Posttranscripționale ale moleculelor de ARN 2.1 Processingul ARNm 2.1.1 CAParea 2.1.2 Polyadenilarea 2.1.3 Splicingul ARNm 2.1.4 Rolul medical al splicingului 2.1.5 Editarea ARN 2.2 Processingul ARNt 2.3 Processing-ul ARNr

1

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Transcripția și processing-ul 2. Transcripția Transcripția reprezintă prima etapă crucială în expresia genelor; este procesul de copiere a IG codificate în ADN prin sinteza unor molecule de ARN necesare pentru sinteza proteinelor. 1.1 Principiile transcripției a) Transcripția se realizează matricial – una din cele două catene polinucleotidice de ADN servește model pentru sinteza unei catene de ARN; catena codogenă este netranscrisă, iar catena anticodogenă servește matriță în timpul transcripției; b) Se desfășoară după principiul complementarității – catena sintetizată de ARN este complementară matriței și, astfel, identică catenei codogene (cu excepția: T din ADN este înlocuită cu U în ARN) c) Transcriția se realizează antiparalel – catena matriță de ADN este citită în direcția 3'5', iar sinteza catenei de ARN se desfășoară în direcția 5'3';

d) Transcripția se realizează unidirecționat – fiecare genă are o secvență semnal SIT+1 de la care începe transcripția de la 3' la 5' spre semnalul

Figura 1.

terminatorului.

1.2 Unitatea transcripțională

Transcripția se efectuează selectiv și necesită semnal de inițiere și de terminare. Transcripția se realizează ca răspuns la stimuli fiziologici și de mediu. În timpul transcripției se sintetizează diferite tipuri de ARN (m, t, r, micro). Unitatea de transcriție reprezintă segmentul de ADN ce conține secvențe specifice ce asigură:  recunoașterea unui anumit tip de genă și inițierea transcripției – promotorul;  structura preARNului – secvența codantă;  terminarea transcripției – terminatorul;  modularea ratei și vitezei de transcripție – enhanceri / silenceri, specifici doar pentru genele de clasa II.

Figura 2. Organizarea generală a unității de transcripție

2

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Figura 3.Particularitățile unităților de transcripție ale genelor nucleare

1.2.1 Particularitățile unității de transcripție de clasa I Genele de clasa I codifică ARNr 18S, 5,8S si 28S ce asigură biogeneza ribozomilor 80S pentru sinteza proteinelor. Unitatea de transcripție a genelor de clasa I include:  Promotor partial transcris (-45……+20) cu +1;  Gena ARNr18S;  Spacier necodant;  Gena ARNr5,8S;  Spacier necodant;  Gena ARNr28S;  Terminator. 1.2.2 Particularitățile unității de transcripție de clasa II Genele de clasa II sunt gene structurale nucleare ce codifică proteine ce asigură structura și funcția celulei date. Sunt numeroase (circa 30 000 perechi gene) și extrem de heterogene, unele cu expresie continuă – genele housee keeping, altele cu expresie dependentă de țesut sau perioadă ontogenetică. La general, unitatea de transcripție de clasa II include o singură genă structurală și cuprinde urmatoarele secvențe:  Enhancer / Silencer;  Promotor (ex: ….-120…GC….-80..CATT……-30..TATA…), netranscris;  +1, secventa lider  Exon/intron/exon/intron……..exon  Terminator cu situs polyA;  Enhancer / Silencer distali

3

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.2.3 Particularitățile unității de transcripție de clasa III Genele de clasa III codifică pentru sinteza ARNr 5S – component al subunității ribozomale 60S; codifică molecule de ARNt și unele variante de microARN, în special ARNsn din componeța RNP U6 al spliceosomei. Aceste gene sunt transcrise de ARN polimeraza III, fac parte din categoria genelor house keeping cu activitate permanentă în celulă și sunt prezente în genom în mai multe copii - de la 300 pînă la 3000 de copii. Genele ARNr 5S au urmatoarele particularități: o Promotor cu elemnete reglatoare interne (boxa A+50…+60 și boxa C +80…+90), transcris; o Gena ARNr 5S ; o Terminator. Genele ARNt au urmatoarele particularități: o Promotor cu elemnete reglatoare interne (Boxa A+10…+20 și boxa B +50…+60), transcris; o Gena ARNt; o Terminator

1.2.4 Particularitățile unității de transcripție din ADNul mitocondrial Genele mitocondriale sunt organizate în două unități de tansripție antisens - una pe catena grea H și a doua pe catena ușoară L. Transcripția este realizată de o ARN-polimerază mitocondrială importată din citozol. Catena H conține: Promotor, 12 gene structurale, 2 gene ARNr separate cu 14 gene ARNt, terminator; Catena L conține: Promotor, 1 gena structurală, 8 gene ARNt, terminator. Figura 4. ADNul mitocondrial cu două unități de transcripție H și L.

4

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.3 Etapele transcripției Transcripția se desfășoară în trei etape: Inițierea implică  Recunoașterea promotorului;  Identificarea +1;  Activarea ARN-polimerazei;  Denaturarea locală a ADNului;  Identificarea catenei matriță 3'5'; Elongarea reprezintă –  Alunecarea ARN-polimerazei de-a lungul catenei matriță 3'5';  Polimerizarea NTPurilor complementare matriței într-o moleculă de ARN 5'3';  Alungirea ARNului; Terminarea  Recunoașterea secvenței terminator;  Disocierea ADN, ARN-polimerază și ARN sintetizat. Figura 5.

Fiecare eveniment necesită interacțiunea corectă a factorilor proteici de transcripție (specifici fiecărei clase de gene) cu secvențe specifice ale genei transcrise. Etapa decisivă în transcripție este inițierea, care are ca sarcină să identifice corect gena, în special pentru transcripția genelor structurale de clasa II (vă amintim că sunt gene țesut specifice, dependente de perioada ontogenetică sau activate în anumite condiții de mediu).

Figura 6. Principalele elemente ce caracterizeză inițierea și elongarea transcripției.

5

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.4 Aparatul de transcripție   

La transcripție participă trei componente de bază: ADNul cu secvențele reglatoare ale inițierii, elongării și terminării procesului, care diferă de la genă la genă; ARN-polimeraza – enzima care realizează sinteza ARNului – copia complementară a catenei 3'5' a segmentului de ADN; 4 tipuri de NTPuri – ATP, GTP, CTP și UTP, monomeri ai moleculei de ARN sintetizate. Figura 7. Domeniile ARN-polimerazei. ARN-polimeraza este o enzimă ADN dependentă, multifuncțională, formată din 1012 subunități și conține numeroase domenii funcționale ce: - denaturează ADNul; - citește matrița de ADN; - selectează NTPuri complementare; - polimerizează nucleotidele în direcția 5'3', - alunecă de-a lungul matriței, sintetizînd o catenă de ARN.

În celula umană funcționează trei ARN polimeraze diferite în nucleu și o ARN polimerază în mitocondrii. ARN polimeraza I sintetizează numai preARNr, ARN polimeraza II sintetizează preARNm şi unele molecule mici de ARN nuclear care participă la splicingul ARNm, iar ARN polimeraza III sintetizează ARNt, ARNr 5S şi multe alte molecule relativ scurte şi stabile de ARN. Tabel 1 Caracteristica ARN - polimerazelor eucariote Unitatea de transcripție

Produsul transcripției

Inhibată de ɑamanitină (toxină din

Gene ARNr 18S, 5,8S și 28S Gena structurală

preARNr 45S

+˗

preARNm preARNsn preARNr preARNt preARNsn, sc, si, … ARN policistronic

+++

ciupercile de pădure)

ARN polimeraza I ARN polimeraza II ARN polimeraza III ARN polimeraza mt

Genă ARNr 5S Genă ARNt Gene microARN Gene ARNr, ARNt și structurale

6

+˗ ˗

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

ARN polimerazele eucariote (I, II sau III) nu interacționează cu promotorul. Promotorul fiecărei categorii de gene este recunoscut de factori proteici de inițiere a transcripției care induc atașarea ARN polimerazei corespunzătoare, declanșarea procesului de transcripție și sinteza unui ARN.

Figura 8. Factorii proteici de transcripție ce interacționează cu boxele promotorului și activează ARN polimeraza corespunzătoare.

Activarea ARN-polimerazei I într-un complex de inițiere a transcriției (PIC) la genele ARNr începe proximal prin: - Atașarea UBF (upstream binding factor) la secvențele proximale promotorului - UCEs (upstream control elements); - Recrutarea factorului de inițiere SL-1 ce conține TBP (TATA-box-binding protein); - Alipirea a cel puțin 5 factori de asociere la boxa TATA (TAFs); - Complexul UBF-SL1 recrutează ARN polimeraza I în complexul de inițiere.

-

-

Activarea ARN-polimerazei II se desfășoară în urmatoarele etape: TBP asociază la boxa TATA a promotorului, TBP este component al TFIID; TFIID este un complex multi proteic format prin asocierea TBP și TAF – II (10-12 subunități țesut specifice), unele modifică histonele, unele poziționează corect factorii generali de transcripție; TFIIA și TFIIB interacționează cu TBP; TFIIB recrutează ARN polimeraza II și TFIIF cu poziționarea ARN polimerazei II lîngă +1 (SIT); TFIIH mediază denaturarea locală a ADN și determină formarea unui complex deschis stabilizat de TFIIE; Factorii de transcripţie se leagă la Enhanceri – activatorii transcripției.

7

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Figura 9. Etapele formării complexului de inițiere a transcripției genelor de clasa II – activarea ARN-polimerazei II

Figura 10. Rolul enhancerului în inițierea transcripției

8

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Activarea ARN polimerazei III se realizează diferit dacă se transcriu gene ARNt sau gene ARNr 5S sau gene micro ARN. Analizăm primele două variante: -

-

Pentru inițierea transcripției genelor ARNt: o Recunoașterea boxelor A și B ale secvențelor de control intern de către TFIII C și TFIII B; o TFIII B recrutează ARN-polimeraza III; Pentru inițierea transcripției genelor ARNr 5S: o Boxele A și C ale promotorului sunt recunoscute de TFIII A, TFIII C și TFIII B; o TFIII B recrutează ARN-polimeraza III. Tabel 2. Caracteristica comparativă a aparatului de transcripție a genelor eucariote nucleare: Aparatul de transcripție a genelor de clasa I

Aparatul de transcripție a genelor de clasa II

Aparatul de transcripție a genelor de clasa III

Unitatea de transcripție

Promotor Gene ARNr 18S, 5,8S și 28S separate prin spacieri Terminator

Promotor Gena ARNr5S sau ARNt Terminator

Enzimă Unități de polimerizare Factori de transcripție generali Factori de transcripție țesut specifici

ARN polimeraza I

Promotor Exoni/introni Terminator cu situs PolyA Enhanceri Silenceri ARN polimeraza II

ATP, GTP, UTP, CTP

ATP, GTP, UTP, CTP

ATP, GTP, UTP, CTP

UBF, SL1

TFIID, TFIIA, TFIIB, TFIIF, TFIIH, TFIIE

TFIIIA, TFIIIB, TFIIIC

Factori de transcripție inductibili

HNF3 –specific pentru hepatocit MyoD – specific pentru miocite Oct-1, Oct-2 – pentru limfocite B NF1 – specific pentru neuroni Etc. HIF-1ɑ - Hypoxia-inductibil factor ER – estrogen receptor PR – progesteron receptor GR – glucocorticoid receptor TP – Tyroid hormone receptor

-

-

9

ARN polimeraza III

-

-

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

1.5 Produsul transcripției Transcripții primari sunt reprerezentați de molecule de ARN cu diferită secvență nucleotidică și lungime – precursori ai ARNm (preARNm); precursori ai ARNr (preARNr 45S, preARNr 5S); precursori ai ARNt (preARNt) și precursori ai micro ARN (preARNsn, preARNsno, preARNmi, preARNsi). În timpul și după transcripție preARN suferă o serie de modificări ce determină forma lor funcțională, stabilitatea, rezistența la acțiunea exonucleazelor, interacțiunea specifică cu exportinele nucleare (majoritatea moleculelor de ARN sintetizate în nucleu funcționează în citoplazmă).

Figura 11. Produșii transcripției genelor nucleare

10

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2. Modificări Co- și Posttranscripționale ale moleculelor de ARN 2.1 Processing-ul ARNm Produsul transcripției genelor structurale nucleare este preARNm ce conține atît secvențe codante de proteină, cît și secvențe necodante. În timpul processingului preARNm este supus urmatoarelor procese:  CAPare;  Polyadenilare;  Splicing;  Editare.

Figura 12. Etapele processing-ului ARNm

2.1.1 CAParea – prelucrarea capătului 5' al ARN prin adăugarea unui GTP într-o legatură nespecifică 5'ppp5' de către Guanilat transferaza. În plus Guanina adăugată și primele două nucleotide sunt metilate. CAPul este adăugat după inițierea transcripției, cînd sunt polimerizate primele 20-30 ribonucleotide.

Figura 13. CAP-area capătului 5' al ARNm

CAPul are următoarele funcții:  Protecția capătului 5 ' al ARNm de exonucleaze;  Recunoașterea ARNm de către factorii de inițiere a translației, pentru a fi fixat pe subunitatea 40S a ribozomului. 2.1.2 Polyadenilarea reprezintă procesul de modificare a capătului 3' al preARNm. Semnalul de poliadenilare este reprezentat de secvența AAUAAA din regiunea terminatorului. Complexul enzimatic responsabil de poliadenilare recunoaște situsul polyA, componenta endonucleazică clivează preARNm la 11-30 nucleotide distal AAUAAA, iar polyA-polimeraza adaugă 25250 de ribonucleotide cu Adenină (25-250 ATPuri). Secvența polyA este importantă pentru: Figura 14. Poliadenilarea ARNm  stabilizarea capătului 3' al ARNm;  interacțiunea cu receptorii porului nuclear în timpul exportului ARNm. 11

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.3 Splicing-ul ARNm Majoritatea genelor structurale nucleare conțin secvențe codante exoni și secvențe necodante introni care după transcripție se regăsesc în preARNm. În timpul splicingului intronii sunt înlăturați și sunt uniți specific exonii într-un ARNm matur. Splicingul este realizat de un complex RNPsn numit spliceosomă - compusă din ARNsn U1,U2,U4,U5 și U6 + 60 proteine. Splicingul este reglat de secvențele consens ale intronului. Fiecare intron este delimitat de exoni prin dubletele 5'GU……….AG3'. 5'GU….al intronului este definit ca situs donor de splicing, iar ….AG3' – situs acceptor. Deoarece intronul este eliminat în forma unui lasou, în interiorul intronului mai aproape de 3' se regăsește și o Adenină (…A…- situsul buclei) cu rol de fixare a capătului 5' al intronului pentru formarea lasoului caracteristic.

Figura 15. Splicingul

Splicingul este realizat în mai multe etape, de către spliceosomă, după principiul complementarității (ARNsn din componența ribozimelor U1-U6 conțin secvențe complementare anumitor secvențe din introni), programat necesităților celulare. (a) U1 se fixează la 5'GU al intronului; U2 se fixează la A – situsul buclei; (b) Trimerul U5/U4/U6 se fixsează la U1 și U2; U5 identifică AG3' al intronului; Se clivează capătul 5' al intronului și U2/U6 asigură formarea lasoului. (c) Clivarea 3' al intronului, unirea exonilor într-un ARNm matur, iar intronul este eliberat și supus degradării. Figura 16. Aparatul de splicing

90% dintre genele umane codificatoare de proteine și transcripții acestor gene au o structură mozaică prin alternarea exonilor și intronilor. În timpul procesing-ului dintr-un preARNm se pot forma diferite variante de ARNm și în final diverse izoforme ale proteinelor 12

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

codificate de aceiași genă. Procesul de eliminare diferențiată a intronilor și combinare diferită a exonilor poartă denumirea de splicing alternativ. Splicing-ul alternativ este dependent de reglarea expresiei genelor în anumite condiții (țesut, perioadă ontogenetică, sex, etc.). Genele pot avea situsuri alternative de splicing (unele localizate la granița exon/intron, altele în exon sau intron), recunoscute de factorii țesut specifici reglatori ai recunoașterii și înlăturării intronilor, foarte probabil programate prin modificări epigenetice ale ADNului genic, modificări posttranslaționale ale proteinelor implicate în splicing.

Figura 17. Diferite variante de splicing al preARNm și sinteza diferitor izoforme de proteine codificate de aceiași genă.

Tipuri de splicing: (a) Splicing constitutiv – se înlătură toți intronii și exonii sunt uniți în ordinea înscrisă în genă; (b) Splicing prin omiterea unor exoni; (c) Splicing prin utilizarea unor situsuri de splicing alternative; (d) Splicing prin omiterea unor introni. Unele gene conțin promotori altenativi sau cîteva situsuri PolyA. Datorită splicingului alternativ pe baza uneia și aceleași gene se pot obține diferite izoforme ale proteinei (exemplul 1) sau diferite proteine cu funcții diferite (exemplul 2).

13

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

Exemplul I . Splicingul alternativ al ARNm pentru tropomiozină în celulele mușchilor striați și netezi. Gena Tropomiozinei și preARNm conține 14 exoni dintre care: Exonii 3,11 și 12 – specifici tropomiozinei mușchilor scheletici; Exonii 2 și 14 – specifici tropomiozinei mușchilor netezi; Exonii 1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 13 – se regăsesc în ambele tipuri de tropomiozină;

Figura 18. Gena Tropomiozinei și splicingul alternativ

Exemplul II. Splicing-ul alternativ al transcriptului genei Calcitoninei în celulele C ale tiroidei și în celulele hipotalamusului. În celulele C ale tiroidei se obține hormonul Calcitonina care reglează homeostazia Ca în ser, este un potențial vasodilatator și hipotensiv. În celulele hipotalamusului prin splicing alternativ se obține CGRP (Calcitonin GeneRelated Peptid) care este un neuropeptid cu efect vazodilatator a diferitor vase craniene, coronariene și sistemice; poate transmite durerea și este implicat în patogenia migrenei.

Figura 19. Gena Calcitoninei și splicingul alternativ

14

Exonii A, B, C, D sunt comuni si pentru Calcitonină și pentru CGRP, iar următorii doi exoni sunt selectați diferențiat în cele două tipuri de celule. În plus, gena CT are două situsuri alternative de poliadenilare.

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.4 Rolul medical al splicingului: Sunt descrise patru clase de defecte ale splicing-ului pre-ARNm:

Figura 20. Defecte de splicing

A. Mutații în unul din situsurile de splicing constitutiv - rezultatul este formarea unui ARNm nenatural, sinteza unui polipeptid modificat, trunchiat și inactiv din punct de vedere funcțional. a. defectul de splicing al ARNm pentru beta-globină, ca rezultat al mutației în situsul de splicing al genei HBB. În consecință se produce o proteină aberantă responsabilă de beta-talasemie. b. Defectul în situsul de splicing 5 ' în gena GH-1 (hormonului de creștere) determină deficiența familială a hormonului de creștere de tip II ( o formă de nanism familial); B. Mutații în unul din situsurile de splicing alternativ, ce rezultă prin pierderea capacității de a produce diferite izoforme ale proteinei, de regulă, cu specificitate de anumit țesut. a. Defectul de splicing în gena WT-1 determină sindromul Frasier manifestat prin agenezie renală și gonadală. Gena WT-1 codifică un factor de transcripție pentru genele responsabile de morfogeneza glomerulilor renali și gonadelor (ovarelor și testiculelor) 15

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

C. Defecte ale factorilor responsabili de splicing – U1-U6: a. Deficiența U4/6 și U5 determnă ineficiența processingului ARNm sintetizat pe baza genelor responsabile de diferențierea și supraviețuirea celulelor retinei. Defectele acestora se manifestă prin Retinita pigmentoasă ce se caracterizează prin degenerarea progresivă a retinei și treptat pierderea totală a vederei. b. Deficiența U1,U2 și U5 determină atrofia musculară spinală, cu pierderea progresivă a neuronilor motorii pentru spinali cu denervarea mușchilor scheletici și în consecință atrofia și paralizia mușchilor voluntari. c. Alt exemplu este Lupus eritematosus, la baza patogenetică a căruia este mecanismul de producere a autoanticorpilor contra snRNPU1 și contra altor proteine proprii. D. Defecte ale factorilor reglatori ai splicing-ului alternativ: a. Distrofia miotonică este determinată de defecte în reglarea splicing-ului pre-ARNului obținut prin transcripția genei CNBP sau ZNF9 (CCHC-type zinc finger, nucleic acid binding protein). Gena CNBP este expresată în celulele mușchiului cardiac și scheletal. O formă aberantă a proteinei codificate determină hiperexcitabilitatea mușchilor scheletici (miotonie), slăbiciuni musculare progresive, defecte de conductibilitate a inimii, cataractă, disfuncții ale musculaturei netede, atrofie testiculară.

16

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.1.5 Editarea ARN Un alt mecanism de reglare a expresiei genelor în diferite țesuturi este editarea ARN. Aceasta implică modificarea secvenței nucleotidice din regiunea codantă a ARNm: 1. Dezaminarea Adeninei rezultînd Inosina, recunoscută în timpul decodificării ARNm ca Guanină (sistemul A în I) ); 2. Dezaminarea Citozinei cu transformarea în Uracil (sistemul C în U). Prima informație despre editarea C în U s-a referit la ARNm pentru Apolipoproteina B (apoB). Editarea implică schimbarea codonului CAA în codonul UAA – codon STOP translațional ce determină terminarea prematură a sintezei proteinei. ARNm obținut în hepatocite nu se supune editării și proteina apoB are o lungime completă de 4536 aminoacizi numită apoB100. ApoB-100 se găsește doar în particulele VLDL produse și secretate de celulele ficatului.

Figura 21. Editarea ARNm pentru ApoB

În enterocite ARNm este supus editării și astfel se sintetizează o proteina apoB mai scurtă, 2152 de aminoacizi – apoB-48. Această apoB-48 este găsită doar în lipoproteinele produse de enterocite și secretate în sistemul limfatic. ARNm pentru receptorii serotoninici are 5 situsuri de editare din A în I, ce explică polimorfismul receptorilor serotoninici, funcțiile fiziologice diverse ale receptorului serotoninic în comportament sau reflecția simțurilor, mecanisme diferite ale patologiei mentale, răspunsul diferit la factorii de stress, reacția diferită la preparatele antidepresante, etc. Semnificația medicală a editării ARN uman este demonstrată pe asocieri cu numeroase boli neurologice inclizînd depresia sinucidală, epilepsia, schizophrenia, scleroza amiotrofică laterală, etc.

17

Biologie moleculară Transcripția și processingul S.Capcelea

2.2 Processingul ARNt: Produsul transcripției preARNt conține la captele 5 și 3 secvențe nucleotidice adițonale, iar unele gene ARNt pot conține un intron. Procesing-ul ARNt include urmatoarele etape:

Figura 22. Processingul ARNt (la drojdii)

Înlăturarea secvențelor adiționale de la capetele 5' și 3' de către ribozima RNazaP; Splicing-ul – inlăturarea intronului din regiunea buclei anticodon; Adăugarea la capătul 3' al ARNt a secvenței CCA; Modificarea unor baze azotate – apariția a 10 baze modificate (D, T, I, ): a. Metilarea Adeninei  mA; Guaninei  mG; b. Reducerea Uracilului  DHU; c. Transversia Uracilului  ; d. Dezaminarea Adeninei  I. ARNt matur este asociat cu proteine specifice pentru a fi exportat în citozol. 1. 2. 3. 4.

2.3 Processing-ul ARNr În rezultatul transcripției genelor ARNr se formează preARNr 45S și preARNr 5S. Pre ARNr 45S interacționează specific cu ARNsno care reglează clivarea și maturizarea ARNr 18S, 5,8S și 28S.

Figura 22. Particularitățile expresiei genelor ARNr.

Principalele evenimente controlate de ribozimele ARNsno sunt: (a) metilarea ribozelor; (b) transformarea U în ; (c) clivarea preARNr, înlăturarea segvențelor necodante cu formarea ARNr matur; (d) Asocierea ARNr18S cu 33 proteine ribozomale, importate din citoplasmă, cu formarea RNP 40S – subunitatea mică a ribozomului; (e) Asocierea ARNr 5,8S, 28S și 5S cu 49 proteine ribozomale și formarea RNP 60S – subunitatea mare a ribozomului. 18