ANUNŢ NR. 0 (10.XI.2016) AL NOULUI SIT
marxianeconomics.wordpress.com
„Analiza făcută de Marx participării muncitorului la procesul de producţie …, în ciuda lipsurilor ei, este evident superioară tuturor analizelor pe care le-am întâlnit în literatură.” (N. GeorgescuRoegen, Legea entropiei şi procesul economic, 1979, p. 364) „Marx’s analysis of the worker’s participation in the productive process…, its shortcomings notwithstanding, is distinctly superior to everything else I have been able to come across in the literature.” (N. Georgescu-Roegen, The entropy law and the economic process, 1971, p. 217) „Înainte de Kalecki, Frisch şi Tinbergen, nici un economist, în afară de Marx, n-a clădit un model macro-economic dinamic, construit riguros din punct de vedere ştiinţific…. Teoria lui Marx a reproducţiei a fost prototipul pentru teoria contemporană a creşterii economice.” „Before Kalecki, Frisch and Timbergen, no economist except Marx, have obtained a macrodynamic model rigorously constructed in a scientific way…. Marx’s theory of reproduction was the prototype for the contemporary theory of economic growth.” (M. Morishima, Marx’s economics, 1973, p. 3) ŞTIINŢA ECONOMICǍ MARXISTǍ În ultimele decenii, am asistat la falimentul societăţii „socialismului real” (sovietic), poate ultimul act al agoniei ideilor marxiste despre prăbuşirea capitalismului şi revoluţia proletară. Totuşi, acesta nu este sfârşitul teoriei marxiste, ci al pretenţiilor ei profetice, bazele ei ideologice (ca auto-justificare şi iluzionare). Nu cred că ruinarea ideologiei comuniste (marxist-leniniste) înseamnă sfârşitul oricărei ideologii. Dimpotrivă, cea neo-liberală pare să-şi dezvolte propria auto-iluzionare, în timp ce ideologiile anti-moderniste se grăbesc să ocupe spaţiul rămas liber. În aceste împrejurări, putem să ne întrebăm dacă şi ce a rămas viu din opera lui Marx, în afară de teoria ideologiilor şi de condiţionarea socială a cunoaşterii, pe care trebuie s-o aplice inclusiv sieşi, nu numai apologetic, ci şi critic. „Partid” şi „partizan” indică doar o parte, care nu le poate înlocui pe celelalte şi nici complexitatea întregii societăţi. Adevăraţii discipoli ai lui Marx trebuie să depăşească monodia şi să reînveţe contrapunctul şi armonia. Înlăturând determinismul simplist al celorlalte subsisteme sociale de către cel economic, ne rămâne studiul intrinsec al economiei capitaliste, căruia Marx i s-a dedicat, după critica ideologiilor, şi faţă de care au reacţionat unele din cele mai puternice forţe ştiinţifice şi ideologice. 1
Aici, situaţia e paradoxală. Pe de o parte, conform părerii marxiştilor din fostele ţări comuniste (şi mai ales din România), ştiinţa economică marxistă a dat greş încă mai mult decât ideologia comunistă. Această credinţă se datorează atât falimentului economiilor „socialiste”, cât şi pentru că ei cunoşteau ştiinţa economică în general (şi pe cea marxistă, precum şi critica ei, în special) mai mult din surse de mâna a doua. Pe de altă parte, în ochii adevăraţilor cunoscători (fie ei marxişti sau nu), mai ales din ţările capitaliste dezvoltate, ştiinţa economică marxistă s-a dovedit a fi, până la urmă, compatibilă cu cele mai noi rezultate ale teoriei dezvoltării economice, iar la această demonstrare au participat chiar unii adversari politici oneşti ai marxismului (ca Georgescu-Roegen şi Morishima). S-a dovedit astfel, aşa cum se poate vedea pe situl acesta, că ea rămâne nucleul cel mai rezistent al operei lui Marx, în pofida argumentelor opuse de marginalişti, monetarişti sau keynesişti. Ca urmare, cred că unul din principalele scopuri ale marxiştilor trebuie să devină regândirea şi dezvoltarea ştiinţei economice marxiste, ca o teorie ştiinţifică modernă, care să integreze şi să depăşească nu doar rezultatele valabile ale lui Marx, ci şi acelea ale tuturor celorlalte abordări, aşa cum a făcut Marx pentru timpul său. Cred că o re-întemeiere a teoriei valorii şi plusvalorii bazate pe muncă este necesară şi posibilă, prin modelarea muncii umane ca un proces bioenergetic (ca în lucrarea lui Andrei Popovici). Trebuie restabilită legăturile ştiinţei economice cu ştiinţele tehnice şi cele ale naturii, şi dezvoltată o ştiinţă structural-istorică, aplicând caracterul istoric al legilor economice la însăşi evoluţia capitalismului (aşa cum au reuşit să facă Braudel şi Wallerstein); trebuie strânse legăturile ei cu sociologia şi politologia (ca Sartre şi Habermas), să se adâncească interacţiunea cu psihologia, pentru a studia relaţiile umane dincolo de cele de producţie şi proprietate, către relaţiile de libertate şi solidaritate politică şi intelectuală, de cooperare, participare şi autoconducere, de cunoaştere, cercetare, inovare şi creativitate (ca Bachelard şi Koestler). Matematizarea ştiinţei economice marxiste este un proces necesar pentru dezvoltarea acesteia ca o teorie ştiinţifică modernă, dar ştiinţa economică nu este reductibilă la partea ei matematică. Ne vom concentra mai ales pe abordările cantitative şi matematice, nu doar pentru că ar fi cele mai importante, nici pentru că ele n-ar fi discutabile, sau pentru că ar exclude mai multe interpretări (existenţa acestora poate fi dovedită chiar în cazul unor teorii atât de matematizate ca mecanica relativistă şi cuantică). Aceste abordări fac discuţiile mai riguroase, falsificabilitatea – mai uşoară, iar dezvoltările teoretice – mai puţin stânjenite de discuţii scolastice. O asemenea sarcină poate părea şi chiar este opusă tendinţelor relativiste şi subiectiviste din vremea noastră. Totuşi, ea nu însemnă o reîntoarcere la adevărul obiectivist, unic şi monolitic, ieşit din poziţionarea omului în faţa unei Societăţi duşmănoase sau a unei Naturi de neclintit, dacă nu chiar impus cu forţa de unii conducători administrativi, de fapt subiectivi şi personal interesaţi. O altă cale este urmărirea adevărului născut din interacţiunea dintre subiecţi, în şi cu Societatea şi Natura, în care toate părţile şi întregul se modifică, tinzând către o armonizare reciprocă şi treptată, dar niciodată terminată. Aşadar, un adevăr realmente dialectic, simultan inter-subiectiv şi inter-obiectiv (pentru că şi subiecţii umani au o existenţă obiectivă). Aceasta ar fi o perspectivă dialogică şi polifonică a adevărului, similară celei teoretizate de M. Bahtin relativ la artă, pornind de la creaţiile lui Dostoievski. Nu sunt împotriva unui rol social al ştiinţei economice, ci a politizării ei pe durata cercetării. Scopul ştiinţei trebuie să fie adevărul, şi acest scop trebuie să le domine pe celelalte, care nu pot fi altfel îndeplinite în mod adecvat. Aceasta s-ar putea exprima ca o necesitate de a transforma consecinţele practice ale ştiinţei economice marxiste nu în „arme” politice, ci în „unelte” sociale. Psihologic, aceasta ar însemna trecerea de la o abordare distructivă, negativistă şi, uneori, resentimentară, la una constructivă, participativă şi empatică. Avem nevoie nu de ştiinţă pentru ştiinţă, nici de ştiinţă cu tendinţă (politică), ci de ŞTIINŢĂ PENTRU ADEVǍR.
2
DESPRE SIT Lucrările listate pe site (aproape 500 de cărţi şi articole) pot fi vizualizate şi descărcate imediat. Am dorit să pun la dispoziţia celor interesaţi atât operele economice fundamentale de ale lui Marx, cât şi o cât mai variată gamă de lucrări mai vechi sau mai noi, privind cele mai importante probleme ale ştiinţei economice marxiste. Am căutat să fie reprezentate toate curentele de gândire din interiorul ştiinţei economice marxiste, împreună cu criticile lor reciproce sau faţă de alte curente (neo-clasice sau „heterodoxe”), din ansamblul ştiinţei economice. Am socotit de cuviinţă ca, alături de acestea, să fie la dispoziţie şi lucrările principale critice faţă de economia marxistă. Într-un dialog, fie el şi polemic, toate vocile trebuie să poată fi auzite., iar marxiştii trebuie să fie capabili să răspundă pertinent acestor critici, nu să le respingă doar pentru că sunt ale adversarilor. Ştiinţa adevărată nu are decât de profitat de pe urma unui asemenea dialog. În consecinţă, titlurile afişate au fost grupate pe două pagini ale sitului. În prima, Lucrări clasice, sunt scrierile lui K. Marx şi Fr. Engels, ale primilor discipoli marxişti şi ale adversarilor acestora, de la început şi până în 1939. Pentru operele fundamentale ale lui Marx (in extenso sau rezumate), am căutat toate ediţiile mai importante, pentru ca referinţele la acestea, din alte lucrări, să fie uşor localizabile. Desigur, gama lor va fi lărgită în viitor. În a doua pagină de resurse, Lucrări moderne, alături de cele ale marxiştilor şi ale adversarilor acestora, am mai pus două secţiuni, cu subiecte speciale. Tema Modele masă-energie şi markoviene mi se pare importantă prin încercarea de re-întemeiere a teoriei marxiste a valorii bazate pe muncă, dezvoltată în cartea tatălui meu, Andrei Popovici (ea anticipând abundenţa de modele masă-energie, apărute după 1970) şi pe care am încercat s-o continui şi eu. În acelaşi timp, modelele dinamice probabiliste (în particular, cele de tip Markov), mi se par cele mai potrivite să reflecteze interacţiunea economică dintre restricţiile deterministe tehnicomateriale şi libertatea de decizie a oamenilor (cum încearcă să arate şi lucrările mele de economie sau de filozofie a ştiinţelor economice). Al doilea subiect special, Inegalitatea veniturilor, s-a impus în ultimii ani prin lucrările lui T. Piketty, A.B. Atkinson şi ale colaboratorilor acestora. Ele sunt strâns legate de tema marxistă a pauperizării absolute şi relative, ca şi de cea a scăderii ratei generale a profitului. Un scurt CV al autorului este dat în pagina Despre a sitului. Conţinutul sitului se va dezvolta treptat cu alte materiale; multe există deja în portofoliul lui potenţial (adunate de autor de-a lungul mai multor ani), iar altele vor apărea şi prin contribuţia altor persoane. Noi lucrări (dar numai la subiect şi deja publicate), ca şi observaţiile sau sugestiile vizitatorilor sitului, pot fi trimise la adresa
[email protected]. Anunţurile ce vor urma, cu noutăţile de pe sit, precum şi cu listele contribuţiilor de lucrări, vor fi trimise celor ce se înscriu în pagina Newsletter. Abonaţii vor avea în curând acces şi la arhiva cu resurse extinse (nepublicate pe sit), în curs de implementare. Alexandru A. Popovici Universitatea Româno-Americană, Bucureşti
10.XI.2016
3
