Elemente de avangardă în arta contemporană

http://e-zeppelin.ro/preview-being-george-rosu-o-instalatie-invaziva-si-abuziva-cu-povesti-si-desene/
Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, Bucuresti: Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, 2005, p. 21
Vlasiu, Ioana, Anii '20 :traditia si pictura româneasca, București: Meridiane, 2000, p. 15
http://www.liternet.ro/autor/3466/George-Rosu.html
Ruxandra, Dreptu, Culoile avangardei: arta în România, București: Institutul Cultural Român, 2007, p. 22
Ibidem., p. 35
Ibidem., p. 27
Vlasiu, Ioana, Op. cit., p. 13
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN STUDIUL IMAGINII
TEORIA ŞI PRACTICA IMAGINII









Elemente de avangardă în arta lui George Roșu










Bucureşti Tudor
Iunie 2014 Corina Florentina


"Între noi era ceva modern" (George Roșu)
George Roșu este un tânăr artist brașovean care a avut prima expoziție la București pe 21 ianuarie 2013 la galeria Aiurart. Înainte de asta a participat la expoziții colective, cele mai multe fiind în Brașov. De dată recentă sunt cele din Galeria 26, dintre care cea cu rezonanță mai mare se numește "Barbă Albastră se va însura din nou", cu diverse scenarii hilare ale cunoscutului personaj și portrete ale soțiilor defuncte.
Lucrările sale se caracterizează mai degrabă ca ilustrații acompaniate de text, generatoare de paradoxuri, nonsensuri, ironie. De aici și premiza că arta lui George Roșu deține elemente de avangardă, mai ales că nu este caracterizată de pictură figurativă, nici măcar de artă abstractă, ci este vorba de simple desene aflate în afara pretenției estetice. Bineînțeles acest nonestetism este intenționat, foarte gustat de o comunitate unită în jurul oricăror forme de artă contamporană.
Dar Geroge Roșu nu își arogă statutul de artist, de pictor nici atât, mai ales că uzitează de mai multe mijloace în creațiile sale, preponderent grafice. Mai mult, se declară împotriva "clișeului" de galerie, ceea ce e de înțeles în condițiile în care lucrările sale au depășit acest spațiu, ajungând pe Facebook, pe agende din Cărturești, vederi, ilustrații vândute la târguri de nișă, tot felul de alte publicații culturale. Așadar, el mizează mai mult pe alte valori, pe acelea virtuale, pe o artă a publicului și de aici cred că începem să ne apropiem din ce în ce mai mult de conceptul de avangardă de la început de secol.
George Roșu este destul de notoriu în sfera sa, multe publicații solicitându-i lucrările grafice, interviuri sau promovându-i expozițiile. De aici și mania creării unei personalități culturale, de care se vorbea la începutul secolului trecut. Faptul că nu se ia în serios nici pe el însuși portretizându-se în tot felul de situații sarcastice ține de fapt tot de o atitudine arogantă, de negare, de detașare și diferențiere față de cei care se glorifică. Problema identității este rezolvată tocmai prin concepera unui brand, aplicabil și obiectelor consumabile sau decorative, fenomen ce se întrezărea încă din secolul trecut (arta extinsă asupra mai multor domenii: arhitectură, decorații interioare, bijuterii etc.). Despre revelarea existenței lumii obiectelor amintește și Vlasiu Ioana ca element ce definește arta anilor '20, specific lumii capitaliste mai degrabă. În cazul de față este vorba de dezvoltarea unui curent underground, foarte nișat, ce transformă astfel de obiecte marcate de brand-uri artistice în obiecte-cult, ce îi flatează pe cei care le achiziționează ca marcă de diferențiere.
Legat de textele care apar pe ilustrațiile sale, e de menționat faptul că o bună perioadă de timp artistul a publicat pe site-ul LiterNet.ro texte, eseuri, poezii, povestiri, în orice caz opere ce scapă încercării de a le categorisi. Se poate spune despre ele în schimb că vizează aspecte insolite ale vieții cotidine, exacerbate, hiperbolizate, copilărești, de o naivitate șireată, mai ales când sunt asociate imaginilor. Aceste fapte cotidine descrise par să descindă din "impresii fugare sau discontinui, urmând fluxul interior", continuând tradiția lui Tristan Tzara de inventare de imagine în interiorul cuvântului. Este folosit acel cod poetic ingenuu, prin care referentul poetic este discreditat, iar absența tropilor nu face decât să destabilizeze, să deconstruiască emoția înaltă. Altfel spus, lucrările se sustrag autonomizării estetice, tocmai prin folosirea unor referente din sfera literaturii: desenul "Între noi era ceva modern", ilustrații cu Kafka, Chagall, Ionesco, Klee imaginând scenarii amuzante, conversații ipotetice ce mimează autenticul cu Frida, Kubric, Matisse – menite să discrediteze orice tip de autoritate, fie ea și artistică.
Majoritatea lucrărilor sale apar în mod intenționat ca un ready-made. Anunțarea faptelor cotidiene printr-o excesivă detaliere (de exemplu simpla sintagma "Plecat după fluturi" sau mesajul lăsat pe oglindă) reprezintă genul de experiență al momentului hiperbolizat. Chiar dacă a preferat ilustrația eseurilor, George Roșu a căutat o metodă prin care să nu renunțe la textele sale, drept pentru care le-a înrămat. Observăm deci încă o tentativă de a folosi imaginea drept vehicul pentru un scop. Contopirea cuvintelor cu imaginile ține tot de o avangardă timpurie, pentru care nucelul semantic nu este important, semnificanții ajungând să fie ... desemnificați. La fel și la George Roșu, apariția unui lup în taxi ("un lup în dacie dreapta spate") drept pasager sau afirmația "Am doișpe fire albe și nu-i nici măcar ora zece" nu fac decât să cultive hazardul, paradoxul, nonsensul.
Așadar, arta lui George Roșu se bazează pe instantanee hilare, menite să asigure un amuzament cosmopolit. Într-adevăr, există și o parte serioasă a procesului său, printr-o lejeră implicară socială, prin aclamarea instituțiilor învechite ("Fundația anonimă contra plictiselii în cultură – închis") sau a disfuncționalităților urbane (veșnica nepregătire a autorităților pentru străzile înzăpezite). Dar mai populare sunt figurile folosite ca laitmotiv: pisicile, lupii și măgarii aduși în ipostaze stranii ce formează un univers animalic deloc alegoric – singura intenție este aceea de a promova absurdul prezenței lor în respectivele imagini, în mod absolut gratuit, lipsit de semnificație. Modalitățile minimaliste, frugale de reprezentare pot fi asociate unui gust pentru primitivism lansat în avangardă cu scopul de a atinge o sinceritate absolută în expresie. Lipsa de rigoare în desen în contemporaneitate poate fi și o sfidare a artei înalte, figurative, dar și un exponent al "grabei", spontaneității cu care a fost realizat, ca marcă a prezentului imediat. Epurare a formelor, eliminare a detaliilor descriptive și sentimentale.
Un alt gest semnificativ avangardist este redactarea unei reviste proprii, cu tiraj destul de mic, "AFiled Magazine", cu o circulație doar în rândurile celor apropiați și strict interesați, populată majoritar cu ilustrații, iar textele își fac locul doar prin prisma fontului, deci ca expresie artistică în sine. Este și acesta o modalitate de afirmare a personalității, un act de autoritate și de vehiculare a propriilor idei, asumate – simplul fapt de a avea o publicație obscură fiind un gest artistic.
Prin urmare, până și în ziua de azi observăm cum imaginea este utilizată ca un instrument, alienată față de arta înaltă, prezentă prin multe forme și mijloace, de aici calitatea de vehicul ce a scăpat galeriilor. Domeniile artistului contemporan sunt diverse, dar conexe în arta sa: fotografie, design grafic, literatură, eseistică, ceea ce duce către diversitatea produselor artistice: de la simple obiecte consumabile la ilustrații, ce se mulează pe foarte multe canale: Internet, evenimente etc. De foarte multe ori, prezența artistului la anumite evenimente este folosită drept vehicul de promovare. Demersul lui George Roșu propune acest mecanism de distanțare prin ironie, intelectualizare a gesturilor sale naive, blasfemie a mijloacelor altora, dar în orice caz, în cele din urmă, o lipsă a radicalității justificată de atitudinea ludică.


BIBLIOGRAFIE
DREPTU, Ruxandra, Culoile avangardei: arta în România, București: Institutul Cultural Român, 2007
MORAR, Ovidiu, Avangardismul românesc, Bucuresti: Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, 2005
VLASIU, Ioana, Anii '20:tradiția și pictura româneasca, București: Meridiane, 2000
http://e-zeppelin.ro/preview-being-george-rosu-o-instalatie-invaziva-si-abuziva-cu-povesti-si-desene/
http://www.liternet.ro/autor/3466/George-Rosu.html


ANEXE