Populația Amhara

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

Populația Amhara

Teritoriul locuit de etnia Amhara este situat în Cornul Africii și se întinde din nordul Etiopiei până în centrul statului. Relieful este predominant muntos, așezările stabilite pe platouri cu vizibilitate optimă și stâncile zgrunțuroase asigură integritatea geo-politică a populației cu statornicie de mii de ani. De mai bine de 2000 de ani, această bună parte din populația Etiopiei moderne și-a conservat teritoriul original și tradițiile nealterate. În mare parte, cei din Amhara sunt agricultori, caracteristică împletită cu o alta, antagonică, indicată de trecutul războinic și accentuat pe latura militară. Toate acestea, însumată cu vechimea limbii vorbite și chiar instituționalizate, împreună cu rădăcina genealogică, marchează în spiritul grupului etnic un însemn al izbânzii. Tradiția orală (plus izvoare) indică faptul că Amhara se trage dintr-un popor arab străvechi, Sabean (sau Sheban), ce în jurul anului 1000 î.Hr. s-a stabilit pe coasta de vest a Mării Roșii, instituindu-se din acel moment procesul de aculturație între migratorii semiți și populația africană din teritoriu, Cushiții. La anul 400 î.Hr. civilizația rezultată ridică Imperiul Aksum, instituit din amestecul celor două culturi, civilizație ce va înainta până în anul 900 î.Hr. . Din aceeași rădăcină s-a născut nu doar Amhara, ci și populația Tigray-Tigrinya (astăzi pe teritoriul Eritreei), cu limba africană Oromo, ce și astăzi e vorbită o treime din populația etiopiană. Pe lângă indiciile limpezi prezente în vocabularul și alfabetul Amharicăi ce susțin descendența semită, există un mit originar ce stă la baza întregii mentalități a etniei: conform tradiției, Amahara îi trage descendența din Menelik I, copilul născut lui Solomon de Regina din Seba. Istoricii privesc cu condescendență această credință însă nu neagă sâmburele de adevăr ce-l poate conține legenda. Alături de grupul etnic Oromo, Amhara reprezintă aproximativ 27% din populația Etiopiei ce în recensământul din 2012 atinsese 20 de milioane de locuitori. Limba națională și, din 1990, oficială în Etiopia este Amharica, factor identitar absolut pentru etnie. Proveniența termenului este legată de provincia medievală de nord a Etiopiei - Amhara de azi - denumită Amarigna/Amarinya, posibila etimologie fiind amari (plăcut, frumos, grațios) sau mehare (grațios), ori am (popor) și h.ara (liber, slobod; soldat) în Ge’ez. Aceasta este limba culturii și educației în întreaga țară, fiind una din cele două grupuri etnolingvistice dominante în Etiopia, alături de Oromo. Amharica descinde din limba Ge’ez, care a dispărut în Evul 1

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

Mediu, aceasta evolând, la rândul ei, din vechea Sabeană ce s-a schimbat influențată fiind de limbile non-Semitice. Deși o limbă moartă, ceremoniile religioase se oficiază în Ge’ez, relativ toate manifestările religioase având-o ca limbă de comunicare (Biblia fiind disponibile în aceeași limbă). Amharica prezintă trăsături comune cu limbile semitice în ce privește alfabetul și o parte din fondul terminologic, ebraica și araba, drept exemplu slujind numele Yeshak, similar cu Itzhak (ebr.). Tipul silabarului folosit în transcrierea Amharicei este abugida, cu un mecanism similar alfabetului ebraic sau coreean în care vocala este schimbată modificând simbolul unei consoane de bază, în așa fel încât consoanele cu vocale distincte să semene între ele. Accentul amharicei este de o sonoritate asiatică: strident , cu vocale prelungi și consoane răspicate. Alfabetul se prezintă în caractere unduite și cu arabescuri, similare, ca aspect, celor arabe. Cu toate că limba de circulație oficială este stabilită, procentul de analfabetism este semnificativ. Doar 10% din populația Amhara au acces la mijloacele de educare prin școli, cărți, radio, impediementul fiind reprezentat de lipsa căilor de acces, înnămolirea drumurilor bătute la picior, sau distanțele mari de parcurs. Ca relații de putere, Amhara a fost lider monarhic și militar strălucit în istoria Etiopiei, reprezentanții săi fiind și astăzi imporanți în consilierea autorităților naționale. Începând cu anul 1000 și până în secolul XX, cu o singură excepție, împărații au fost din tribul Amhara, dinastia Solomonică. Istoria a demonstrat spiritul înțelept cu care Amhara au condus țara, spiritul inovativ și deschis către Europa și Occident. În anul 1508, împăratul Yeshak I a legat primul tratat de alianță cu o țară europeană – Portugalia -, oferind și beneficiind de sprijin în războaiele împotriva musulmanilor. Așa cum limbile Amharica și Omoro se „luptă” pentru supremație, la fel și grupurile etnice predominante s-au luptat, Amhara și Tigray-Tigrinya. Ambele grupuri se trag din aceeași rădăcină, populația Habesha. Între 1974-1991 regimul socialist comunist

a fost

instaurat în Etiopia iar monarchia a fost înlăturată, Tigray-Tigrinya oferindu-și sprijinul și beneficiind la rândul lor de condiții favorabile vremii. Cu toate acestea, întorcându-ne în timp, niciunul dintre împărați provenea di familie pur Amharice, ci din familii mixte. Datorită solului vulcanic fertil, al ploilor și al climatului răcoros, Amhara a deprins îndeletniciri specifice, concretizate într-o existență de agricultori și păstori. Contrat spiritului pacifist al orientărilor, Amhara au fost o etnie cu o politică expansionistă și militară, așadar ei pot fi identificați pe toată suprafața Etiopiei. 90% din populație este rurală, și trăiesc din 2

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

agricultură. Din totdeauna, structura socială predominant istorică specifică Amahara (ca si Etiopiei, de altfel) a fost superior-inferior, stăpân/proprietar-client, nevoie-aș. Satele au o pshihologie patrilocală, patriliniară, patriarhală, întâlnită nu doar la cei nobili ci și la cein dintr-o clasa socială mai de jos. Majoritatea populației Amhara lucrează pâmîntul nobililor, denumiți local absentee landlords, întrucât domiciliul nu le este strict pe moșia lucrată de arendași. În Etiopia, importanța unui om este cântărită în bani (câți bani are), de aceea, în vremea regimului imperial se ofereau moșii nobililor cu numele, sub condiția de a sluji militar pe împărat. Organizarea spațiului public este sub formă de cătune, numărând între 2-12 colibe construite pe patouri, înălțimi sau culmi pentru a se feri de inundații. Satele sunt construite în parametrii a patru considerente: 1. Apă: femeia este cea care are grija alimentării gospodăriei cu apă și, preferabil este ca fântâna si fie cât mai aproape; 2. Prezența rudelor: întrucât Amhara este o societate patriarhală și patrilocală, băiatul rămâne în gospodăria/cătunul în care locuiește și tatăl său; Administrativ: poate lucra un pâmănt; Contract: îi este lăsată moștenire/recompensă/ș.a. . Deși accesul către localitățile Amhara este sinuos dat fiind relieful, locul este sigur și izolat, prielnic defensivei în cazul invadatorilor. Cu toate că duc o viață grea, contrastantă cu cea occidentală, Amhara este un popor mândru, mândru de etnicitatea lui, de religia lui, de locul lor în lume – axis mundi, la care se adaugă privilegiul sprijinului din partea guvernului sau vechimea de sute de ani, egalabilă doar de poporul evreu. Amhara sunt ospitalieri și deschiși, ritualul servirii cu cafea și a mesei comune fiind consacrat. În 305 d.Hr. Amhara a cultivat o formă de creștinism specifică – creștinismul sirian. Un tânăr marinar misionar din Siria aduce religia creștină în Etiopia, convingând familia regală care se convertește la cretinism, solicitând mai mulți misionari din Siria (apoi Egipt) pentru evanghelizarea oamenilor. Astfel, Biserica Egipteană este instaurată în N-ul și apoi toată Etiopia, biserică ce mai târziu va purta numele de Biserica Ortodoxă Coptă Tewahedo (înglobează caracterul tri-unic al lui Dumnezeu). În secolul VII, musulmanii s-au răsculat și au pornit o campanie de convertire, manifest ce a fost întâmpinat ofensiv de către Amhara. Amhara înțelege lumea sa astfel: A fi Amhara=A fi creștin; A fi creștin=A fi ortodox, dovadă și insuccesul misionarilor evanghelici care propovăduiau o relație mai personală cu Dumnezeu. Biserica Ortodoxă Etiopiană pune un accent puternic pe post, aspect demn de mândrie pentru comunitate, întrucât obiceiul acesta îi deosebește de alte biserici – un creștin 3

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

adevărat va posti 250 zile/an, iar un creștin de zi cu zi 180/an). Inovația este privită cu scepticism, îndeosebi cea privitoare la religie. Amhara se bizue ferm pe tradiție și, ca urmare, prea multe schimbări nu există. Cu toate acestea, numai jumătate din populația etniei Amhara are acces la biserică, impedimentele fiind locurile izolate ale bisericilor, lipsa căilor de acces circulabile ș.a. . De asemenea, majoritatea membrilor Amhara nu au acces la Biblie, cu atât mai mult cu cât analfabetismul este la un nivel ridicat. Organizarea din interiorul familiei Amhara este organizată clasic: bărbatul muncește pe câmp, femeia în jurul casei iar copiii fie ajută mama, fie strâng lemne sau pregătesc bălegarul animalelor pentru a sluji drept combustibil la gătit, fie păstoresc animalele. Mâncarea tradițională este injera be wot, injera fiind o turtă din făină de thieff, cereale tradiționale bogate în fier, iar wot însemnând tocăniță, fie de boabe (fasole, mazăre, linte), fie cu carne. Familiile tradiționale (evreiești, musulmane sau ortodoxe) nu consumă carne de porc sau crustacee. Tradițional, se obișnuiește servirea comesenilor din același vas, poziționat în centru. Grâul este considerat o dovadă a luxului, drept urmare doar nobilimea îl poate cultiva. În interiorul etniei Amhara, relațiile de rudenie sunt clasificate pe mai multe nivele: zemed, rudele de sânge; amachenet, rudele prin alianță și rudele fictive, qemed hone, obicei ce mai poartă numele de adopție fictivă. Aceasta are ca scop consolidarea rețelei de relații și a siguranței grupului familial. Un obicei notabil este acela al înfierii totale, oficiat printr-o ceremonie standardizată și simbolică, unul dintre părinții adoptivi ungându-și sfârcurile cu miere și simulând lactația (acest obicei este performat char dacă cel adoptat e la vârsta adolescenței). Amhara au mentalitatea ecologizării bine înrădăcinată, refolosind până la refuz totul: resturile de la animale drept combustibil, pungile de lapte pentru viitoare portofele (un exemplu din multe altele), achizitionarea de haine se face in medie o dată pe an, 24% din familiile Amhara obișnuind și mai rar, cauza fiind sărăcia. Desigur, în spatele acestei mentalități există nevoia, foametea, sărăcia, seceta. Vârsta adolescenței este una de plină metamorfozare, nu doar a corpului ci și a raportului dintre tinerii Amhara. La atingerea vârstei adolescenței, fetele încep a fi adresate cu qonjo (frumoasă), iar băieții cu gobez (puternic, chipeș), adresări ce tatonează terenul pentru ceremonialul de flirt și curtare. Căsătoriile sunt negociate de cele două familii implicate, acțiune ce se materializează ulterior într-o căsătorie civilă sau religioasă, dacă mirii sunt de viță nobilă sau preoți. Încălcarea jurământului și a contractului se amendează. Divorțul este strict interzis în cazul oficierii religioase, preoții nemaiavând posibilitatea recăsătoririi ci doar alternativa călugăririi, pe când femeile pot să se recăsătorească. În cazul 4

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

căsătoriei civile, divorțul este permis, dar normat tot printr-o negociere, prin care se fac partaj și împart custodia copiilor. Un al treilea tip de căsătorie este cel temporar, încheiat printr-un contract oral , cu martoti, în care femeia nu poate fi moștenitoare ci doar copiii rezultați din relație. În mod tradițional, Amhara dispun de prenumele fiecăruia la care se aduga cel al tatălui, în cazul fetelor. Odată căsătorite, ele își păstrează prenumele tatălui, schimbându-și doar apelativul de domnișoară în doamnă. Există un obicei tradițional prin care femeia ce se căsătorește poate dispune de doi bărbați care să intervină în apărarea ei în cazul violenței domestice. La nașterea copiilor, alegerea numelor lor este un privilegiu destinat mamei. Numele poate fi bazat pe emoția simțită în momentul respectiv sau pe o dorință pe care o are pentru copilul ei. Botezul se face la 40, respectiv la 80 de zile pentru băiat și pentru fată. Intervenții estetice asupra corpului specifice etniei Amhara sunt podoabele capilare, împletitura părului și vestimentația tipic romană. Când cineva apropiat moare, există un obicei tradițional (rar, dar activ încă) de a jelui cu voce tare și a răni fața cu o plantă cu spini, pentru a manifesta fățiș durerea (original: to hurt the heart), fiind o ipostază a obiceiului scarificării. În ce privește arta etnică, Amhara sunt recunoscuți pentru lucrătura în aur și argint filigran și pentru picturile populate, cel mai des, de personaje biblice cu ochi mari, părul negru. Amhara sunt o populație de oameni înalți, cu pielea măslinie spre cafeniu, trăsături fine și drepte, aproape europene și pliuri epicantice accentuate, ajungând la forme sferice în jurul ochiului. Prețuiesc arta oratoriei și a povestirii snoavelor. Un istoric susținea faptul că populația Amhara ca etnie distinctă și pură nu există, fiind un mit. Începând de la dinastia împărătească Solomonică, unde împărații erau de origine mixtă, până la omul de rând, Amhara sunt un mozaic distins de grație, durabilitate și contraste.

5

Eva Dima, an I, semestrul II, Masterat de Literatură Universală și comparată

BIBLIOGRAFIE: 

http://www.encyclopedia.com/topic/Amhara.aspx



http://orvillejenkins.com/profiles/amhara.html



http://www.britannica.com/EBchecked/topic/20491/Amhara



http://www.omniglot.com/writing/amharic.htm



http://www.indiana.edu/~famlygrf/culture/bladen.html



http://orvillejenkins.com/peoples/amharaclothing.html



http://en.wikipedia.org/wiki/Amhara_people



6