MOTIVAŢIA

MOTIVAŢIA ÎNVĂŢĂRII ŞI REUŞITA SOCIALĂ

Rezumat •

•

•

•

•

Motivul principal pentru care urmăm o şcoală este reuşita socială, obţinerea unei poziţii sociale mai înalte. Coordonatele valorice ale modelului social ales fac parte integrantă din motivaţia învăţării şi ne influenţează procesul de învăţare de-a lungul vieţii, iar în final, chiar şi tipologia societăţii viitoare. Cercetarea de faţă îşi propune să evidenţieze concret factorii care îi determină pe tineri săşi aleaga modelele şi contra-modelele de succes în viaţă. Unul din factorii cei mai importanţi pentru alegerea unui model social este modul în care subiecţii se văd pe ei înşişi în viitor: carieră, familie, siguranţă materială. În urma cercetării, observăm că profesorii nu reprezintă modele viabile pentru elevii lor, decât într-o pondere foarte mică; de asemenea, aceştia nu sunt interesaţi la rândul lor de modelele alese de către elevi.

Introducere •

Motivaţia este un proces care conduce, ghidează şi menţine comportamente, şi determină opţiunile personale ale unui individ faţă de varii acţiuni sau comportamente.

•

Dorinţele, interesele şi opţiunile personale reprezintă motivaţia intrinsecă, în timp ce motivaţia extrinsecă este determinată de factori exteriori.

•

Potrivit raportului OECD din 2003, motivaţia este factorul principal al succesului elevilor.

•

Această cercetare şi-a propus să identifice factorii care fac un anumit individ să fie atractiv din punct de vedere social pentru un grup de tineri.

•

Eşantionul reprezentativ pe care s-a realizat cercetarea a fost format din elevi aflaţi în ultimul an de liceu. Având în vedere că modelele sociale ce îi influenţează au în acest moment, sau vor avea în viitorul foarte apropiat, valenţe operaţionale sporite, aceştia au fost candidaţii perfecţi pentru această cercetare. Eşantionul final cuprinde 2007 subiecţi, dintre care 1834 elevi din mediul urban şi 173 de elevi din mediul rural.

•

Ca particularitate, întreaga activitate şcolară a acestui eşantion a avut loc după revoluţia din 1989.

Metodologia cercetării • Metoda principală folosită în această cercetare a fost ancheta realizată prin chestionare asupra unui eşantion reprezentativ. • Cercetarea a implicat inspectorate şcolare, licee, şcoli profesionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. • Cercetarea de faţă s-a desfăşurat pe parcursul anului 2004.

Scopurile cercetării 1.

Identificarea factorilor sociali care îşi aduc aportul la construirea modelelor sociale de succes la care se raportează elevii din ultimul an de liceu, precum şi identificarea modelelor propriu-zise.

2.

Identificarea aportului pe care îl aduc structurile şcolare în crearea modelelor de succes îmbrăţişate de elevi pentru a-şi construi propriile metode de reuşită socială.

3.

Analiza contextului axiologic, social, cultural precum şi analiza culturii de grup a elevilor vizaţi.

Scopurile cercetării (cont.) 4.

Identificarea modelului social propus de şcoală şi poziţia elevilor din grupul ţintă faţă de acest model.

5. Elaborarea unui set de recomandări ce vizează îmbunătăţirea programei şcolare, precum şi a vieţii şcolare şi a relaţiilor cu actorii educaţionali pentru a optimiza politica de dezvoltare şcolară. 6. Elaborarea unui set de recomandări ce vizează activitatea cadrelor didactice, în special activităţile de dezvoltare profesională ale acestora.

Variabile de cercetare • A. Factori de mediu familial – Domiciliu în mediu urban / rural – Nivelul de educaţie al părinţilor

• B. Factori de mediu educaţional – Marimea localităţii în care funcţionează şcoala – Natura programei educaţionale

• C. Caracteristici individuale – Sexul masculin / feminin

Rezultate: Modelele sociale de urmat •

•

•

•

Cel mai influent model pentru elevii din anul terminal de liceu este reprezentat de vedetele de televiziune (36,5 %), motivaţia acestora fiind reprezentată de succesul facil. Cel de-al doilea model preferat de către elevii din anul terminal este reprezentat de membrii familiei (16,6 %). Acest rezultat confirmă şi datele obţinute de cercetarea Gallup. Pe locul al treilea în ierarhia modelelor sociale de urmat, se află sportivii (13,3 %), urmaţi îndeaproape de oamenii de afaceri (11,2 %) Profesorii sunt consideraţi un model social demn de urmat doar de către 7,5 % din subiecţi, în timp ce oamenii de cultură reprezintă un model social de urmat doar pentru 1,2 % dintre subiecţi.

Rezultate: factorii determinanţi în alegerea modelelor Realizarea profesională Notorietatea Aspectele financiare Inteligenţa Competenţe socialeinterpersonale • Aspectul fizic • Sinceritatea • Nivelul de educaţie

• • • • •

Rezultate: Contra-modele sociale • Primul loc este ocupat tot de către vedete (34,7 %). • Totalizând împreună 27,3 %, locurile următoare sunt ocupate de către familie, vecini, prieteni. Aceştia sunt urmaţi de oamenii politici şi oamenii de afaceri. • Factorii determinanţi în alegerea contra-modelelor sociale sunt: comportamentul nepotrivit, trăsături psihice negative, nivelul scăzut de educaţie, consumul de alcool, droguri, vedetismul, lipsa de sinceritate, hoţia, etc.

Concluzii • Societatea românească este momentan incapabilă să producă modele de succes pozitive şi atractive pentru generaţiile următoare. • Oamenii de cultură reprezintă o categorie “ignorată” atât ca model cât şi în calitate de contramodel, în opoziţie totală cu vedetele care reprezintă atât un model atractiv cât şi un model detestat în egală măsură.

Concluzii (cont.) • • •

În urma acestei cercetări observăm o acută lipsă de interes din partea şcolii pentru cunoaşterea modelelor de succes dominante la nivelul elevilor. Sursele pentru modelele alese de către elevii chestionaţi sunt exterioare şcolii: familia, colegi, prieteni. Influenţa şcolii în alegerea unui model social de urmat este foarte redusă. Sursa cea mai importantă de informaţii este în mod neaşteptat, în condiţiile de faţă, mass-media, în special televiziunea. Acest lucru este explicat cel mai uşor prin procentajul ridicat realizat de vedetele TV ca fiind categoria de modele sociale de urmat cea mai frecventă.